932 matches
-
peretele, unde mai produce încă o spărtură mică, alături de multe altele, fiindcă soția s‑a ferit la timp, ascultând de un reflex format în decursul multor situații similare și care acum, în mod excepțional, se dovedește a fi cel corect. Spărtura se găsește în compania altor spărturi de același fel, provenite din acțiuni asemănătoare din trecut, care urâțesc și mai tare peretele și așa destul de scorojit. E straniu, dar ziua mai are și o a doua parte - fiindcă prima a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spărtură mică, alături de multe altele, fiindcă soția s‑a ferit la timp, ascultând de un reflex format în decursul multor situații similare și care acum, în mod excepțional, se dovedește a fi cel corect. Spărtura se găsește în compania altor spărturi de același fel, provenite din acțiuni asemănătoare din trecut, care urâțesc și mai tare peretele și așa destul de scorojit. E straniu, dar ziua mai are și o a doua parte - fiindcă prima a fost așa de bună - iar aceasta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu dispare nici măcar după ce au murit. De la hubloul Îngust al avionului Concorde am putut să văd ziua și noaptea. Timp vreo două ore după ce am decolat de pe aeroportul JFK, În jumătatea de jos a câmpului meu vizual se Întrezărea, prin spărtura norilor, oceanul ce sclipea sub razele argintii ale soarelui. Apoi, În direcția spre care ne Îndreptam, cerul a Început să se umbrească treptat, ca o pată gri pe un perete alb, care devenea din ce În ce mai mare. Când mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
materială. Gândirea epicuriană vine așadar din trupul lui Epicur. Astăzi, ideea pare banală, mai ales după demonstrarea neurobiologică certificată a omului neuronal sau după cea freudiană a omului libidinal, dar, cu patru secole înaintea erei noastre, ea făcea o adevărată spărtură în cerul filosofic, asemeni unui fulger uriaș și de lungă durată. Carnea gândește, trupul reflectează, materia elaborează, atomii cugetă. Și aceste procese complexe iau naștere sub învelișul unei ființe reductibile la numele ei. Identitatea unui filosof coincide foarte exact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare... Dar într-o zi se rupse și prin spărturi văzui Copacul despletindu-și în coame și frunzare Tot aurul lui verde și toată floarea lui. Orbit, plecat minunii, mi-am spus: să nu mai pregeți! El numai pentru tine și-a pus un alt vestmânt, Zorește spre belșugul miresmei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
întrebării umane. El are marea forță de a urca în hora elementelor: Spre acel fumegat/ Fra Mercur/ De pur augur", - un Luceafăr care se înalță într-o bucurie contemplativă a misterului universal. ă...î Poetul Jocului secund pătrunde printr-o spărtură a spiritului în lumea precreatelor, descoperind locul său de parte a întregului: "O, Mercur,/ Frate pur/ Conceput din viu mister/ Și fecioara Lucifer,// Înclinat pe ape caste/ În sfruntări iconosclaste,/ Cap clădit/ Din val oprit/ Sus, pe Veacul împietrit,// O
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Pușa și fratele ei au mâncat bătaie dar eu am fugit și m-am ascuns în spatele unui zid de piatră, de la casa bunicii mele. Era locul unde mă ascundeam uneori ca să nu mă găsească nimeni și în zid era o spărtură prin care vedeam cine trece pe drum.. Nu după mult timp, am auzit-o pe mama care mă striga și întreba vecinele dacă auziseră de pozna mea. -Nu ați văzut-o pe Silvica că nu o găsesc de ceva timp
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
cine trece pe drum.. Nu după mult timp, am auzit-o pe mama care mă striga și întreba vecinele dacă auziseră de pozna mea. -Nu ați văzut-o pe Silvica că nu o găsesc de ceva timp? Am privit prin spărtura din zid și am văzut-o cum se plimba țanțoșă cu o nuielușa în mână și m-am hotărât să rămân acolo chiar și toată noaptea decât să primesc bătaie. După un timp se înserase, iar mama mă tot căuta
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
de mobilier vechi: o bibliotecă, un birou, două mese rotunde și ceva scaune ... În două locuri dai de căpriori, încercări de susținere a tavanului care îți dă impresia că stă să se prăvălească. Dar și mai înspăimântătoare este o imensă spărtură în pardoseală, care te coboară în pivniță. Jos, pe pământ, zace omul-șotron, cu două cârje, aducând parcă o notă de hilaritate. Unde peretele lipsește, poți vedea mai departe, pe un alt perete, și care trebuie să fie totuna cu zidul
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
încercat să-mi curăț hainele. Mâinile mi se aruncau buimac peste revere și pantaloni, de parcă un mecanism dereglat le dirija mișcările. Într-un târziu, m-am liniștit. Am îndepărtat o parte din cărămizi cu picioarele, eliberându-mi un fel de spărtură cât să mă lase să trec nestingherit spre ușa întredeschisă. Am revenit înăuntru. M-am dus din nou la baie și m-am privit în oglindă. Simțeam nevoia să fac un duș, să-mi curăț trupul de zgura întâmplărilor prin
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
paznici. Poate că extraterestrului i se face foame și dă iama prin animalele pe care le păzesc ei. -- Ești tare, Nea Fane! Traversară în grabă limba de vegetație care despărțea malul de gardul îngrășătoriei și trecură unul după altul prin spărtura destul de mare cât să le permită trecerea fără efort în cealaltă parte, atenți la undițe și aruncând din când în când priviri în spate. Ajunseră la cabina paznicului fără a fi urmăriți și se porniră să bată nerăbdători cu pumnii
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
se cuvine, cu sufletul mai blând, mai generos, mai altruist. Însă, eu am să vă recomand să lucrați la edificarea credinței în Dumnezeu și a relațiilor sociale, precum și la la clădirea bisericii lăuntrice, „obiective" spirituale care au suferit atacuri și spărturi în timpul anului și de ce nu, chiar de-alungul vieții. De curând am recitit cartea Neemia din Biblie, pe care o recomand cu căldură să o citiți cu atenție și veți învăța și dumneavoastră alături de mine multe din istoria vieții acestei căpetenii
EDIFICAREA CREDINŢEI ŞI A RELAŢIILOR SOCIALE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363486_a_364815]
-
și îi acordă dreptul de a reface zidurile cetății Ierusalimului. Neemia cercetează avariile zidurilor, îmbărbătează poporul și cu o mare credință în Dumnezeu, demarează lucrările de reabilitare. Între timp, dușmanii poporului din Iuda, „văzând că n-a mai rămas nicio spărtură" , au trimis după Neemia, vrând să îi facă rău. I-au scos zvonuri că vrea să fie rege și l-au amenințat că îi strică relația cu împăratul Artaxexe, demersuri menite să îl intimideze. Au mituit pe unii dintre prooroci
EDIFICAREA CREDINŢEI ŞI A RELAŢIILOR SOCIALE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363486_a_364815]
-
Dar profetul și dregătorul Neemia rămâne integru și hotărât în munca sa până la sfârșit, anulându-le cu demnitate planurile celor răi și încrezându-se în Dumnezeul Cel Atotputernic. Dragii mei, Dumnezeu ne cheamă la unitate. Trebuie să ne reparăm toate „spărturile" atât din zidul credinței noastre cât și din cel al relațiilor noastre sociale. Ce trebuie să facem? Să analizăm legăturile noastre unii cu alții, să vedem dacă sunt corecte și cu adevărat profunde. Nu de fațadă! Doar pentru că e o
EDIFICAREA CREDINŢEI ŞI A RELAŢIILOR SOCIALE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363486_a_364815]
-
peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din spărturi de olană, lipite cu pământ galben amestecat cu balegă de cal. Acolo pregătea bunica Floarea mâncarea, de cum se topea ultima zăpadă la începutul primăverii și până cădea alta la sfârșit de toamnă târzie. Foloseau drept combustibil ogrinji de porumb, ori
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din spărturi de olană, lipite cu pământ galben amestecat cu balegă de cal. Acolo pregătea bunica Floarea mâncarea, de cum se topea ultima zăpadă la începutul primăverii și până cădea alta la sfârșit de toamnă târzie. Foloseau drept combustibil ogrinji de porumb, ori
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
un fragment de frescă într-o arhitectură veche și cu un scris necunoscut timpurilor actuale. “Apa nu se aseamănă protectorului nisip, acest leagăn arămiu, acest soare între dune,/ apa / vagabondează printre pietre, le fisurează, ia cu sine/ fragmente minuscule, provoacă / spărturi mai mari, / descompune reliefurile colorate. / Ea este stăpâna răsuflării Egiptului, debordantă și / posesivă, un adânc albastru-verzui cu locuitori puțini, sub suprafață abia se / păstrează trăsăturile / unui chip, visul palid al unui trecut sau lente melodii în graiuri stranii. Din ea
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
află, de fapt, în el însuși: „Când plec la drum lung/ pe drum deșertic,/ cu gânduri goale și obsesii,/ cu respirații și transpirații fără egal,/ cu crime de iubire în piept/ mă închin pe malul opus/ și fac mătănii la spărtura din scoarța copacilor/ unde seva și lumina sunt mai aproape ... Enunțând nuanțele iubirii, Jose Ortega y Gasset, în Notă despre iubirea curtenească, mărturisește: „În iubire colaborează fantezia, entuziasmul, senzualitatea, duioșia și multe alte substanțe simple ale chimiei intime. Doza în
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
lui Viscorilă. Peisajul era dezolant. Parcă nici nu trecuseră pe acolo vestitorii Primăverii, iar covorul de iarbă era un vis uitat de toți, inclusiv de păsările care sosiseră cu vestitorii, ciufulite, zburlite și îngrozite, ascunse fiecare în tufărișuri, lăstărișuri sau spărturi de stâncă. Primăvara se cutremură când văzu din înaltul cerului cum arăta țara lui Mărțișor: - Nu m-așteptam, zise ea, să fiu primită cu urale sau strigăte de bucurie, dar ce-au făcut vestitorii mei? Ce s-a întâmplat cu
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
după părerea sa, se drogase la masă, că o ia împleticit către plajă și atunci Anca decide repede ca înainte de a anunța pe tatăl său să se furișeze să vadă unde au dus fata. Se strecoară neobservată pe plajă prin spărtura în gard pe unde ieșise Marco cu fata și mai încolo pe plajă vede acel om drogat, profitând de corpul complet gol al fetei care zăcea inertă pe plajă. Și-a înfipt unghiile adânc în carne să nu țipe de
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
mai încolo pe plajă vede acel om drogat, profitând de corpul complet gol al fetei care zăcea inertă pe plajă. Și-a înfipt unghiile adânc în carne să nu țipe de oroare și furie, se întoarce târâș înlăuntru prin aceeași spărtură și aleargă furișat la tatăl ei să-i ceară să vină grabnic, să ajute fata, rugându-se tremurând de spaimă ca nu cumva să nu fie moartă deja și să fie prea târziu pentru a fi salvată. Va urma Referință
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
sub lumina care izvorăște din pământul sfânt, acolo unde uneori viața și libertatea îți sunt interzise, unde ești nevoit să te ascunzi în spatele unui zid pe care scrie siguranță și totuși, atunci când vrei să treci dincolo, trebuie să privești printre spărturile zidului și să deslușești ce scrie dincolo de el: viață sau moarte. Pământul sfânt are nevoie de pace iar poporul evreu are...Dreptul la viață!” Cel de al doilea volum al autoarei, Doar iubirea rămâne, SimArt, Craiova, 2011 transmite același mesaj
DESPRE IUBIRE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364775_a_366104]
-
Publicat în: Ediția nr. 866 din 15 mai 2013 Toate Articolele Autorului VISE de Mariana Zavati Gardner Visul întâi: Julia May adormită Julia May se agită în cetatea ei - Închisă se lovește de pereți În visul ei fără temere Prin spărtura din acoperiș Chipul lui de vis imprimă Umbre pe fața Juliei May Ea se preumblă lin, nepăsătoare Nu atinge nimic în cetatea ei - Ziua scapă prin degete de sticlă Visul al doilea: Separarea Două luni au clipit iulie și august
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
Nimereau ținte fără ecou . Eram că un ciorchine - Frunză copilăriei încă nu ruginise... Aveam, Prieteni Un sentiment de zbor Și unul de stâncă . Dogorea iubirea Pe al inimii altar! Aprinsă-i astăzi, încă? SUFLET FLAMAND Tăcerea se vedea că o spărtura În haos Trandafirii se deosebeau de eșecuri Prin spini Cuvintele mele citeau un poem: "Singurătate în doi". Iubirea salva amintiri Dintr-un ochi în altul, Niciodată în amândoi. VISELE Într-o zi Când am ajuns acasă, copiii mei S-au
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]
-
dar și o sticlă de vin “corăbioara” de Murtfatlar pentru colegii din salon ... Cred că dacă află directorul ... ar fi fost foarte mândru de mine!!!? M-am întors la sanatoriu ‘ dar nu am intrat pe intrarea principala ci printr-o spărtura din gard apropiat de pavilionului meu. Am ascuns plasa în dulapul în care îmi țineam acum hainele , sperând că asistenta nu își va bagă nasul pe acolo. În salon deja se răcise mâncarea de la cină, lăsată pe noptiera. Mâncasem un
DESTIN DE FEMEIE.OANA-IULIANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348717_a_350046]