106 matches
-
de domnie, mărturisesc că lecțiile de spadă ale prietenului meu Cosmin m-au ajutat În toate bătăliile. E un secret... - Am să-l păstrez cu sfințenie, măria ta, spuse Alexandru. Mulțumesc pentru invitație. Vom veni negreșit. Voievodul se Îndreptă spre spătăria mică, unde era așteptat de curieri sosiți din Imperiul Otoman. Tânărul deschise ușa sălii și Îl văzu pe tatăl său așezând În panoplia din stânga ferestrei două săbii cu mânere de argint, primite de măria sa de la craiul Poloniei. - Alexandru! Ce cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mâine. În sală intrară, discret, doi Apărători. Hainele lor prăfuite și fețele Încercănate dovedeau că făcuseră drum lung, cu vești urgente. Căpitanul Oană Înțelese că nu erau vești ce puteau fi anunțate În marea adunare. Își Îndreptă privirea În direcția spătăriei mici, unde erau discutate știrile de taină. Cei doi Înțeleseră și ieșiră la fel de Încet cum intraseră. - Această adunare, reluă Ștefan ridicându-se din nou, a pus un talger În balanța recunoștinței noastre față de cei care s-au jertfit la Vaslui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să discute veștile primite În acea zi. De departe, cea mai năucitoare era cea a eliberării lui Vlad. Voievodul, Împreună cu pârcălabii cetăților de la Nistru și Dunăre, cu căpitanul Oană și cei trei spătari (Albu, Filip și Mihai) se retraseră În spătăria mică, unde cei doi Apărători așteptau. - Spuneți! rosti grăbit Ștefan, așezându-se pe scaunul Înalt din capul mesei. Ceilalți se așzară În jurul lui. Oană rămase În picioare și Îi prezentă pe cei doi: - Gavrilă și Neculai, foști copii de trupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Vom dubla paza În jurul măriei tale și a Doamnei. Nu vom mai anunța ieșirile la scaune de judecată sau la vânători. Până nu descoperim totul, ești În primejdie. Voievodul se ridică. Ceilalți Înțeleseră gestul, se ridicară cu toții și ieșiră din spătărie. Oană Întârzie pe coridor și respiră lacom aerul proaspăt care intra pe fereastră. Voievodul Îi simțise tensiunea. Iar Oană nu putuse spune absolut totul. Îl străfulgerase senzația că, undeva, cineva apropiat se pusese În mișcare. Își spuse că nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
grăbesc spre palat. - Să mergem... Îi spuse apoi lui Angelo, care urmărise totul fără să spună nimic. Avem multe de vorbit. Cei doi salutară garda moldoveană și linia căpitanilor italieni, apoi urcară scările care dădeau spre sala tronului și spre spătăria mică. În urma lor, străjile Încrucișară halebardele. Era o convorbire la care nimeni nu avea acces. 5 mai 1476, Albești, Moldova Mitruț deschise ușa cu sfială. Înainte de a pleca să scoată herghelia pe pajiștea de pe malul Jijiei, domnița Erina Îi poruncise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
părăsiseră încă de dimineață. De-acum erau sfârșiți și cu greu mai găsiră tăria să extragă din cutia poștală factura telefonică de 15 milioane. Însă, așa cum obișnuia să spună acum 300 de ani în urmă tatăl lui Leo, vel-treti-logofăt la spătărie: „patria și facturile înainte de toate”. În mod firesc, o pană de curent îi blocă între etaje. Aducându-și aminte că Profesorului îi repugnau mâinile întinse ale vecinilor (generozitate de flori carnivore), Chilot chelălăi după ajutor. Dar când locatarul suspendat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]