3,462 matches
-
zbor de aviație la Iași octombrie 1911 a lui Aurel Vlaicu s-a desfășurat deasupra Mănăstirii Cetățuia. Mănăstirea Hlincea, Sat Hlincea, Comuna Ciurea Este zidită înainte de 1574 de Maria, fiica domnitorului Petru Șchiopul și a soțului ei Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic. Vasile Lupu ridică turla bisericii, construiește chilii, pivnițe, trapeza, zidul de incintă cu turn și cerdac mare deasupra porții. În 1848, mănăstirea devine lazaret pentru bolnavii de holeră. Casa Cortez La Doi Peri Ștefan Cortez cel care
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
lumii blagă,/ Tave cu fripturi, banane în ciorchini, măslini și bragă,/ Grele cupe cu cotnaruri, cozonaci cu coji dă zahăr,/ șed boiarii-n hăinuri scumpe, șade mahăr lângă mahăr,/ Însă toți sunt ca de abur, încât poți vedea prin ei/ Largi spătarele la scaun, înflorate-n lemn de tei./ Toți se râd, vorbește-ntruna și închină des păharul,/ Dară însă nici un sunet nu întunecă cleștarul/ Liniștei desăvârșite. Baiadere mișcă fese/ Străvezie, rod ciolane străvezie pre subt mese/ Străvezii zăvozi; țâganii pă vioară
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
1972 neagă idea de triptic, căci cele două panouri laterale sunt aproape identice: George Dyer pe scaun, profilându-se pe hăul ordonat, dreptunghiular al ușii. Pare că nu și-a schimbat deloc poziția, picior peste picior pe un scaun cu spătar. Atunci, de ce pictează Bacon triptice? La o privire atentă, cele două personaje ale panourilor laterale sunt într-un remarcabil contrast de tipul degradare/regenerare, descompunere/recompunere. Acolo unde corpul din stânga apare degradat, mâncat de negrul pe care se profilează, cel
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
sta. În jurul lui erau atâtea semne care-i arătau cât de bine se instalase pseudo-Chavel ca la el acasă. Haina lui era atârnată pe ușă, iar sub ea, pe linoleum, se făcuse o mică baltă; sacoul și-l agățase de spătarul scaunului. Schimbându-și puțin poziția pe scaun, Charlot simți că ceva greu din buzunarul sacoului îi atinge piciorul. Actorul se trase mai spre mijlocul patului care scârțâi sub greutatea lui. Charlot stinse lumina și, când se așeză, simți din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și o lasă să se dizolve. Până atunci, duce extensorul în debara. De unde revine cu o pungă pe care scrie Carrefour. Potrivește două scaune spate în spate și le depărtează ușor, atât cât să poată sprijini punga de cele două spătare. Pune o pernă pe mochetă, între cele două scaune. Face câteva exerciții de respirație ca un karateka experimentat, după care, cu o lovitură precisă, sparge cele două cărămizi din pungă. Punga cade pe pernă, fără să facă vreun zgomot sau
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pieței imobiliare. E după-amiază și Lionel face exerciții de musculatură la mâna stângă, strângând periodic o minge de baseball pe care îi e imposibil s-o deformeze. Are mânecile de la cămașă suflecate și haina de la costum e pusă frumos pe spătarul scaunului. Aude un scrâșnet de frâne, dar n-are curiozitatea să vadă de unde provine. Nemulțumit de ceea ce citește într-o situație de șantier, mototolește hârtia. Când s-o arunce la coș, ușa de la baracă se deschide. Lionel vede intrând două
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și o lasă să se dizolve. Până atunci, duce extensorul în debara, de unde revine cu o pungă pe care scrie Carrefour. Potrivește două scaune spate în spate și le depărtează ușor, atât cât să poată sprijini punga de cele două spătare. Face câteva exerciții de respirație, ca un karateka experimentat, după care simulează o lovitură fulgerătoare. Dosul palmei se oprește la fix un milimetru de pungă. Ia punga și o duce în debara, după care se întoarce, ia paharul cu aspirina
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Ia extensorul din cămară și execută tracțiuni fără număr. Duce extensorul în debara. Revine cu o pungă pe care scrie Carrefour. Potrivește două scaune spate în spate și le depărtează ușor, atât cât să poată sprijini punga de cele două spătare. Pune o pernă pe mochetă, între cele două scaune. Face câteva exerciții de respirație, ca un karateka experimentat, după care, cu o lovitură precisă, sparge cele două cărămizi din pungă. Punga cade pe pernă, fără să facă vreun zgomot sau
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de o parte, se bucură că vine miezul nopții - pragul izbăvirii lui. Pe de altă parte, cu cât se apropie de miezul nopții, sosirea Doamnei e tot mai iminentă. Începe să-l doară spatele de când stă nemișcat în scaunul cu spătar, privind când spre ușă, când spre balcon. Dinspre ușă se aud pașii tot mai obosiți ai lui Patrick. Dinspre balcon, se aude rumoarea tot mai domolită a străzii. În plus, lămâiul pare gata să moară odată cu el. Gérard începe să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sau altă favoare domnească”<footnote Giurăscu, C.C. (1937), Istoria românilor, ediția a II-a, Vol. II, partea I, București, p. 387. footnote>. Niculaki Stolnicul însemna în izvorul său de cheltuieli următoarele: „în zilele lui Barnovski, când m-am pârât cu Spătarul Dumitru, cheltuit-am 12 zloți și lui Gavrilaș Vornicul un inel de aur de 10 galbeni”; și mai departe: „o sabie ferecată cu argint dat-am lui Aslan Vornicul când am scos Corlătăștii și Stejărenii preț de 12 unchii”. Iar
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
FOUCHE, Joseph, duce d’Otrante Francis Bacon, baron Verulam BACON, Francis, baron Verulam 5.2.3.Rangurile nobiliare trebuie să fie menționate în vedetă în special în cazul autorilor omonimi PE CARTE VEDETA UNIFORMĂ Stolnicul Constantin Cantacuzino CANTACUZINO, Constantin, stolnicul Spătarul Nicolae Milescu MILESCU, Nicolae, spătarul 5.2.4. Titlurile de adresare (domnul, doamna, domnișoara) se păstrează în vedeta uniformă numai dacă figurează pe carte însoțind numele de familie și nu se poate stabili prenumele autorului PE CARTE VEDETA UNIFORMĂ M
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
Francis Bacon, baron Verulam BACON, Francis, baron Verulam 5.2.3.Rangurile nobiliare trebuie să fie menționate în vedetă în special în cazul autorilor omonimi PE CARTE VEDETA UNIFORMĂ Stolnicul Constantin Cantacuzino CANTACUZINO, Constantin, stolnicul Spătarul Nicolae Milescu MILESCU, Nicolae, spătarul 5.2.4. Titlurile de adresare (domnul, doamna, domnișoara) se păstrează în vedeta uniformă numai dacă figurează pe carte însoțind numele de familie și nu se poate stabili prenumele autorului PE CARTE VEDETA UNIFORMĂ M me de Stael STAEL, Germaine
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
Calea cărei nenorociri te-a condus la o astfel de decizie extremă? Ești bolnavă? Te supără ceva? De pe obrajii livizi ai Adrianei începuseră, de câteva clipe, a se prelinge lacrimile, una câte una. Încet, ea se așeză pe scaunul cu spătar de lângă dânsa. Vântul vuia, iar fereastra trosnea din toate balamalele ei. Nimeni, însă, nu mai băga asta de seamă. Acum, altceva cântărea greu în atenția celor două femei. Adriana, după câteva clipe îndelungi de liniște copleșitoare, prinzând parcă dintr-odată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pentru a nu mă prăbuși În mijlocul Încăperii. Intuind parcă, neliniștea mea interioară, Îl aud pe dl Spiridon : „Vă rog, luați loc!” și-mi arătă cu mâna un scaun aflat În fața biroului. De fapt, erau vreo trei sau patru scaune cu spătar. L-am ales pe cel de lângă ușă pentru a fi cât mai aproape de ieșire. Aveam după mine două sacoșe: una cu unele cumpărături făcute pe traseul până la editură și În cealaltă erau două sticle cu vin din podgoria proprie, adică
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
strici acest ornament delicat și discret. Pe peretele de lângă ușă, În partea dreaptă, cum se intră, se afla o icoană , reprezentându-l pe Iisus Cristos, apoi, masa din lemn , vopsită În alb, cu suprafața din furnir maroniu, un scaun cu spătar tapițat În nuanțe de maro Închis, combinat cu maro deschis, până la culoarea cafelei cu lapte. În partea stângă, se afla cuierul. O placă de lemn furniruit, de 1,5 metri lățime, și doi metri Înălțime. Deasupra locului unde se agață
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Îndreptat spre fereastră și a deschis-o larg. Mirosul de dimineață, amestecat cu iz de benzină arsă și ciripituri de vrăbii gureșe, năvăli grobian În cameră. Apoi, cu mișcări lente, s-a așezat la masa din sufragerie, pe scaunul cu spătar Înalt, din lemn masiv (achiziție de la un anticar polonez) și a Început să privească pe fereastră cu ochii larg deschiși. Spun a Început pentru că a privit Îndelung. După un timp nesfârșit, aerul Încremenise În jurul său, așa, ca la statui, iar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o pauză și-și privi într-un anume fel prietena, să vadă ce reacție au destăinuirile ei, dar chipul acesteia părea de piatră, inexpresiv, imposibil de a fi descifrat. În Olga fierbea nerăbdarea, dar ea masca totul, ținându-se de spătarul scaunului, arătând în acest fel că e numai ochi și urechi. Nu voia detalii despre traseul dragostei, de câte ori se întâlnise cu acel tip, cum o sărutase prima dată, ce maniere avea, ci dorea să afle cât mai curând numele partenerului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
câteva șiroaie până la vârtejuri printre picioarele tale. Lângă tine s-au mai strâns și alții, dar nu pentru că le lipsea râul, ci pentru că li se făcuse dor de pozele cu mama și cu tata din album sau de scaunul cu spătar al bunicii. Unii își găsiseră jucăriile de când erau mici, alții își căutau pantofii norocoși, magnetofoanele cu muzică de acum douăzeci de ani sau blugii cu talie înaltă. — Uite un stilou cu peniță. — Și un fier de călcat cu cărbuni. — Ăsta
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mai mult sau mai puțin. Iar această lume ți-o imaginezi de obicei atunci când citești: când autorul îți spune că în colțul camerei se află un scaun, tu ai și vizualizat scaunul din colț; chiar dacă știi că acel scaun are spătarul înalt și este de culoare maro (singurele informații pe care le găsești în text), el aparține lumii tale unice, și nu unei presupuse lumi a autorului, dar în același timp trebuie să-i mulțumești acestuia pentru că, dacă nu ai fi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
aparține lumii tale unice, și nu unei presupuse lumi a autorului, dar în același timp trebuie să-i mulțumești acestuia pentru că, dacă nu ai fi citit în romanul său faptul că în colțul camerei se află un scaun maro cu spătarul înalt, nici nu te-ai fi gândit la un asemenea lucru și poate că în alt context ți s ar fi părut chiar stupid ca tu să te gândești la un simplu scaun. În același mod în care ți-ai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o suliță deasupra orizontului. Era obosită. Trecuserăm deja de Caserta. Pe lângă noi, În ambele sensuri, goneau mașini cu șoferi la volan. Capotele scânteiau vesel, oamenii se grăbeau, trași de resortul treburilor zilnice. — Ce s-a-ntâmplat? am Întrebat, ridicându-mi spătarul. Ce-i cu ăștia? Nu știu, a răspuns Anna, au apărut brusc, când a răsărit soarele. Până atunci, drumul a fost pustiu. Am oprit la o benzinărie și am intrat Împreună În cușca de sticlă de pe marginea drumului. Înăuntru părea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
i-a părăsit buzele. OK, era momentul. — Păpușă, ascultă-mă cu atenție! Știu că nu ești o clonă, pentru că o clonă nu are sentimente. Un personaj, dimpotrivă, simte, Însă cu greu Își poate Înțelege condiția. Vera s-a sprijinit de spătarul canapelei. — Vrei să spui că noi nu existăm? — Ba existăm, dar numai ca personaje literare, În lumea noastră. În cea a adevăratului Kuznețov, suntem doar niște semne scrise Într-un fișier. Nu poate fi adevărat, a Îngăimat Vera. — Din păcate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să plătească votca, dar nu-și găsea portofelul, fiindcă nu-și mai găsea nici pardesiul, ceea ce-i provocă un moment de neîncredere și derută - de fapt, i se făcu efectiv greață de sine. Își amintea vag că-l lăsase pe spătarul scaunului, dar pe nici un spătar al vreunui scaun din local nu era nici un pardesiu. Doctorul se ridică și trecu de mai multe ori printre mese, pînă la bar, privindu-i cu atenție și un fel de curtoazie curioasă pe clienți
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-și găsea portofelul, fiindcă nu-și mai găsea nici pardesiul, ceea ce-i provocă un moment de neîncredere și derută - de fapt, i se făcu efectiv greață de sine. Își amintea vag că-l lăsase pe spătarul scaunului, dar pe nici un spătar al vreunui scaun din local nu era nici un pardesiu. Doctorul se ridică și trecu de mai multe ori printre mese, pînă la bar, privindu-i cu atenție și un fel de curtoazie curioasă pe clienți, În speranța deșartă că vreunul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un suflet bun și că iubiți animalele, aș dori să vă fac un mic cadou. Cadoul era un pisoi siamez de numai cîteva săptămîni, cu un aspect complet inofensiv, pe care pînă atunci Îl ținuse Într-o sacoșă atîrnînd de spătarul căruciorului. — Vai, dar e o comoară! se bucură Delilah luîndu-l În brațe. Vai cît e de frumos!... Are o privire atît de umană!... Cum Îl cheamă? Puteți să-i puneți orice nume doriți, răspunse Maximov. E foarte inteligent, aproape că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]