317 matches
-
1988, 17 (semnează Jacques Bouet, Georgeta Horodincă, Nicolae Balotă, Carol Iancu); Ramona Fotiade, M. Blecher și proza lucidității, RL, 1989, 38; Constantin Trandafir, M. Blecher și cogito-ul scriitorului, ATN, 1990, 6; Pop, Avangarda, 391-396; Negoițescu, Ist. lit., I, 356-358; Pamfil, Spațialitate, 156-180, 229-250; Diana Adamek, M. Blecher. Asfințit în panopticum, TR, 1993, 23,24; Gheorghe Glodeanu, Literatura ca antidestin, TR, 1993, 24; Micu, În căutarea, II, 101-110; Constantin M. Popa, Max Blecher sau Tragismul sincerității, R, 1995, 9-10; Radu G. Țeposu
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
sau cea care gesticulează etc. Trebuie să extindem calitățile și funcțiile psihomorale ale mâinii la trup În totalitatea sa. Trupul are o semnificație psihologică extrem de importantă. El este structura spațială, somatică, a sufletului. Dreapta și stânga sunt structuri orientate ale spațialității carnale. Se poate vorbi, În sensul acesta, de caracteristici spațiale ale trupului, și anume: aă spațialitatea unei persoane este legată esențialmente de trupul acesteia; bă incarnarea individului sau somatizarea acestuia reprezintă modul fundamental prin care persoana se exteriorizează pe sine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În totalitatea sa. Trupul are o semnificație psihologică extrem de importantă. El este structura spațială, somatică, a sufletului. Dreapta și stânga sunt structuri orientate ale spațialității carnale. Se poate vorbi, În sensul acesta, de caracteristici spațiale ale trupului, și anume: aă spațialitatea unei persoane este legată esențialmente de trupul acesteia; bă incarnarea individului sau somatizarea acestuia reprezintă modul fundamental prin care persoana se exteriorizează pe sine Însăși În lume; că relația dintre două persoane este o relație trupească, de factură carnal-somatică reprezentată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acestuia în cosmosul teluric. Obliterați sub nume simbolice sugestive ce favorizează conservarea spiritului comic născut din grotesc prin satira folclorică a scriitorului, Flămânzilă și Setilă sunt instanțe pe care eroul le identifică în cadre separate,deși sub protecția aceleiași convenționale spațialități de basm. Cu toate acestea, ele există sub forma unui cuplu senzorial, reprezentând același simț esențial uman (gustul), separate în necesități primordiale ce caracterizează muritorul: foamea și setea. Cele două personaje pantagruelice, adjuvanți individuali, hiperbolizați sub pretextul creării situației comice
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
strălucire ce nu se relevă ochiului profan. Această resurecție o speră cel fără vedere dar temporalitatea resimțită drept povară ce staționează și obligă la staționare ontică pare a amâna mereu descătușarea din crepusculara negură. În timpul său înghețat, orbul percepe și spațialitatea ca extinsă, lărgită și amplificată la nesfârșit. Astfel, o distanță ușor de tranzitat pentru cei văzători este asumată de către orb ca lung și imprevizibil drum, ca potecă învăluită în posibile frânturi accidentale, în ciocniri cu obstacole și situații ce pot
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
288 În plus, aspectul fragmentar al cărții nu are legătură doar cu convențiile scriiturii, ci trimite implicit la căutarea acelei „măsuri a timpului”, specifică pentru creația tondelliană. Este vorba de un instrument cu totul particular ce convertește materialitatea lucrurilor și spațialitatea în indicii ale unor lumi tranzitorii. Sunt, în fapt, „maldăre de imagini sparte”, amintiri disparate despre oameni și locuri, fraze desperecheate care stăruie în minte, obsesiv, înregistrate de senzorii unui eu poetic retractil, ce își asumă fragmentarismul și elegia drept
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
-l înlănțuie pe Cronos. "În fiecare om un Zeus își face încercarea." Frumusețea mitului în general este că el e mai actual acum decât in illo tempore; Zeus e mai Zeus acum decât "atunci", pentru că timpul nostru a găsit, cu spațialitatea, ac pentru cojocul lui Cronos. În secolul XXII vom face din Cronos un aliat, părăsindu-l galactic, cu Sicilie cu tot. Civilizația europeană e antiegipteană prin excelență. Piramida înfruntă timpul grosolan, greoi, ea este, spune Hegel, forma cea mai stabilă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aliat, părăsindu-l galactic, cu Sicilie cu tot. Civilizația europeană e antiegipteană prin excelență. Piramida înfruntă timpul grosolan, greoi, ea este, spune Hegel, forma cea mai stabilă a materiei. În schimb, noi înfruntăm timpul cu forma cea mai grațioasă a spațialității, pe care ne-o pune la îndemînă topologia matematicilor. Ceea ce reabilitează deci individualul este tocmai faptul că individualul e Christo-phor ("purtător de Christ"), theo-phor ("purtător de zeu"), ba chiar Dii-phor ("purtător de Zeus"), că reeditează așadar lupta dintre Zeus și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Specia umană este din capul locului amenințată, ca în filmele proaste americane, de "invadatori" camuflați sub aparențe umane. Eroarea acestor filme este că răpesc invaziei imanența ei. Ele îi fac pe invadatori să vină dintr-un altundeva misterios, dintr-o spațialitate exotică. În plus, camuflajul este formal, aparent și superficial, la o privire mai atentă "ceva" palpabil denunțând apartenența de fond la altă specie: fie ochii care încep să "clignoteze", fie o mână care devine gheară, fie o bucată de craniu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fondatoare precum ordine, sistem, raționalitate sînt puse în cauză de noțiuni ca ambiguitate, contingență, provizorat. "Universalul, generalul și atemporalul sînt subminate de particular, de local și de efemer". Postmodernitatea va opera cu diferența nu cu omogenitatea, cu temporalitatea, nu cu spațialitatea, cu fisiunea, nu cu fuziunea" (L. Hutcheon, 1994:107). Într-o nouă logică, pluralismul postmodern infrastructurat de multiplicitate și diferență ne obișnuiește cu paradigma inclusivă: în locul disjuncției sau/sau conjuncția multiplă și/și (cultura elitelor și cultura de masă, model
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ca expresie a experienței umane de natură temporală, spre un construct mental complex care să implice toate cele patru dimensiuni ale continuumului spațio temporal. Pentru Ryan dimensiunea temporală a narațiunii nu se manifestă în formă pură ci în conexiune cu spațialitatea. Lectorul ar fi incapabil să-și imagineze întâmplările narate fără să le asocieze cu actorii care participă la aceste întâmplări și fără să plaseze acești participanți într-un context spațiotemporal. Procesarea cognitivă a narațiunii presupune crearea unei imagini mentale a
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
Ryan despre naratologia vizuală, atentă și la descrieri verbale ale narațiunii vizuale, și la asocieri ale imaginii cu textul, și la relațiile între hărți, texte și narațiuni, implică o extensie a definiției narațiunii ca dimensiune temporală spre conexiunea ei cu spațialitatea și spre o mentalizare a lumii ca dispunere, aranjare, ca mapping . Această extensie care poate oferi audienței un suport vizual suplimentar în înțelegerea relațiilor spațiale se reflectă într-un fel inedit în comentariul din Narrative Cartography. Aici A Humument: A
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ca expresie a experienței umane de natură temporală, spre un construct mental complex care să implice toate cele patru dimensiuni ale continuumului spațio temporal. Pentru Ryan dimensiunea temporală a narațiunii nu se manifestă în formă pură ci în conexiune cu spațialitatea. Lectorul ar fi incapabil să-și imagineze întâmplările narate fără să le asocieze cu actorii care participă la aceste întâmplări și fără să plaseze acești participanți într-un context spațiotemporal. Procesarea cognitivă a narațiunii presupune crearea unei imagini mentale a
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
Ryan despre naratologia vizuală, atentă și la descrieri verbale ale narațiunii vizuale, și la asocieri ale imaginii cu textul, și la relațiile între hărți, texte și narațiuni, implică o extensie a definiției narațiunii ca dimensiune temporală spre conexiunea ei cu spațialitatea și spre o mentalizare a lumii ca dispunere, aranjare, ca mapping . Această extensie care poate oferi audienței un suport vizual suplimentar în înțelegerea relațiilor spațiale se reflectă într-un fel inedit în comentariul din Narrative Cartography. Aici A Humument: A
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
ca expresie a experienței umane de natură temporală, spre un construct mental complex care să implice toate cele patru dimensiuni ale continuumului spațio temporal. Pentru Ryan dimensiunea temporală a narațiunii nu se manifestă în formă pură ci în conexiune cu spațialitatea. Lectorul ar fi incapabil să-și imagineze întâmplările narate fără să le asocieze cu actorii care participă la aceste întâmplări și fără să plaseze acești participanți într-un context spațiotemporal. Procesarea cognitivă a narațiunii presupune crearea unei imagini mentale a
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
Ryan despre naratologia vizuală, atentă și la descrieri verbale ale narațiunii vizuale, și la asocieri ale imaginii cu textul, și la relațiile între hărți, texte și narațiuni, implică o extensie a definiției narațiunii ca dimensiune temporală spre conexiunea ei cu spațialitatea și spre o mentalizare a lumii ca dispunere, aranjare, ca mapping . Această extensie care poate oferi audienței un suport vizual suplimentar în înțelegerea relațiilor spațiale se reflectă într-un fel inedit în comentariul din Narrative Cartography. Aici A Humument: A
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
liric apelează la procedee expresive care evoluează de la simplul strigăt emoțional la rafinata utilizare a tuturor tipurilor de imagini, de figuri de stil sau de metrică și la organizarea în cele mai diverse forme de poezie (de la formele clasice la „spațialitatea plastică“ a caligramelor). 3.4.7. Genul liric. Modele de eseuri structurate Lirica romantică: Numai poetul... de Mihai Eminescu SUBIECTUL al IIIlea: Redactează un eseu de 600-900 de cuvinte, în care să prezinți tema și viziunea despre lume dintrun text
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Vărsând pe albul dezolat o cadaverică lumină). 9. Primele două strofe ale poeziei conturează o atmosferă tipic simbolistă: poetul sugerează un spațiu enorm, abstracte imensități înghețate, al căror farmec este somnolența. Spațiul și timpul par a fi suspendate: la nivelul spațialității - nemărginirea -, la nivel temporal - somnul anulează viața însăși; stelele și câmpiile de gheață sunt vecinic adormite, iar lumina este cadaverică. Procedeele artistice variate sunt și ele tipic simboliste și contribuie la crearea imaginii de încremenire: ritmul încetinit al mișcării, sugestivele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
avea sens decât dacă stările sistemelor economice sunt reprezentate de procese de convecție și în sens de inversiune abstractă (dintre intenții și consecințe) și în sens de inversiune concretă (dintre consecințe și așteptări). O tendință este orizontală, iar alta verticală, spațialitatea economică având și vocația lărgirii orizontului intențiilor și pe cea a înălțării așteptărilor, fiecare trăgând după ea consecințele într-o formulă pe care nu o poate explica fizica reducționistă la imposibilitatea circulară a sensului. Economia este o sumarizare de procese
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
două aspecte: corpul fizic, care reprezintă structurile anatomice, și trupul, care are semnificația de corp însuflețit. Corpul fizic reprezintă aspectul material al omului, pe când trupul exprimă prezența fizică a persoanei respective. În cazul corpului omenesc trebuie abordate trei aspecte importante: spațialitatea, conștiința și experiențele. Corpul reprezintă spațiul fizic al persoanei, care se obiectivează ca aspect, ca mișcare, privire și vorbire. Conștiința se manifestă prin personalizare, ceea ce-i conferă o identitate unică. Experiențele corporale desemnează existența omului pe multiple planuri. Toate aceste
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
autoăcontrolată depind și de schimbările survenite asupra noțiunilor de realitate, spațiu și natură, modificări care nu pot fi ignorate când vine vorba de trupul și conștiința integrate noilor medii de existență și cultură. Fenomenologia a arătat legătura dintre corporalitate și spațialitate în zona existenței nemediate tehnologic, însă această legătură își dovedește astăzi complexitatea inclusiv în contextele hipertehnologizării, cu atât mai mult cu cât dimensiunile lumii fizice se întrepătrund cu cele ale universului numeric. Se creează astfel oportunități, dar și riscuri și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
circuit al feedbackului și al interraportării permanente, al relegăturilor și reinițializărilor în noi forme. Entitățile nodale și sintetizatoare în sistemul info-biotic participă la derularea unei activități transformative prin medierea unei interfețe de întâlnire a utilizatorului și a „obiectului” computațional. Corespunzând spațialității și temporalității indeterminate a interfeței, corporealitățile artificiale se înscriu deopotrivă într-un pasaj al metamorfozelor și într-o sedimentare ontologică evolutivă. Pe de o parte, entitățile intercorporeale se formează și se deformează în spațiul virtual. Pe de altă parte, cyberspațiul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
care spulberă distincțiile animal-spirit-mașină (vezi McRae, 1997, pentru această chestiuneă, împreună cu corolarele lor de tipul material-imaterial. Numeroși cercetători discută spațiul virtual prin referire la problematicile materialității sau ale imaterialității și cele ale corporalității, respectiv ale noncorporalității în momentul când discută spațialitatea tehnologică în termeni duali. Acest capitol se oprește însă cu precădere asupra perspectivei lui Heim (1993Ă care analizează raportul corporalitate-noncorporalitate în cadrul cyberspațiului sub forma relației materialitate-idealitate, o relație la fel de vulnerabilă și de fragilă precum versiunile celorlalte dualisme formulate în istoria
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cu spațiul, sau cu alte subiectivități, urmărind un traseu circulator, prin conexiunile și fluxurile în care se integrează și simultan se dezintegrează, mai degrabă decât un tipar al alinierii. Totuși, acest lucru nu înseamnă că identitatea online nu este o spațialitate deopotrivă a teritorializării și a deteritorializării, a sedimentării și a devenirii, a netezimii și a striațiilor (în sens deleuzo-guattariană. Astfel, a fi online poate însemna și a fi inline, prin operarea unei analogii cu expresia franțuzească en ligne. Extrapolând, se
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
minții abstracte situate în el. Prin urmare, corpul este o experiență trăită în spațiul familiarizat: spațiul aparține trupului în mod imanent, este trăit el însuși. Experiența corpului-subiect este una a spațiului prin intermediul gesturilor, mișcărilor și acțiunii. Astfel, trupul este o spațialitate de situație și nu de poziție, întrucât este situat în lume și nu poziționat precum obiectele; este spațiu (spațiu corporală și percepe spațiu (spațiu exterioră: Și în cele din urmă, departe de a fi pentru mine doar un fragment al
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]