288 matches
-
Pe la a șaptea mă plictisisem deja: opt minute de clocotit pe o parte, o întorceam pe cealaltă parte, mai clocotește-o opt minute, plus cât îmi mai lua să le pescuiesc din oală... Mult după miezul nopții fiersesem deja 12 spaghete și am hotărât că ne ajung; m-am dus și m-am aranjat un pic, apoi l-am trezit și i-am oferit o cină caldă la pat, așa cum visasem de atâtea ori. De emoție uitasem cu totul de sos
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
o cină caldă la pat, așa cum visasem de atâtea ori. De emoție uitasem cu totul de sos, dar nici el nu și-a amintit. Buimac, a luat felia de pâine de pe tavă, a mușcat cu poftă, a apucat cu lingura spaghetele 2, 6 (și asta era un pic arsă) și jumătate din 11 (nu știu cum, dar se rupsese), mi-a cerut apă și s-a culcat la loc satisfăcut ca după un ospăț pantagruelic. Atunci am realizat că sunt în stare să
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
clienții necontraziși fățiș, ci contestați categoric în lipsă, prin argumente care evidențiază propria-i experiență fantezistă. Frizeria devine un loc al propagării minciunilor sfruntate: un tenor pretinde că ar fi cel care i-a învățat pe italieni cum să mănânce spaghete, un expert în fonetică susține că era cel mai bun student din Anglia și că intenționa să-i învețe pe americani o engleză fără cusur, doctorul localității se plânge că a fost frecvent nedreptățit de personalitățile din lumea medicală, acuzându
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înguste și cristale Swarovski micuțe țesute de-a lungul decolteului. —Spune-mi ce se mai întâmplă în viața ta, inamorata? întrebă. —O, ca de obicei. Îi turnă niște vin tocmai în momentul în care chelnerul sosi cu două farfurii de spaghete. — Am comandat eu și pentru tine. Paste și apoi creveți. Asta mănânci de obicei aici, nu-i așa? — Ba da, zâmbi ea. Sunt mult prea previzibilă. Nicidecum, ba încă nu ești destul de previzibilă. Ridică paharul. —Noroc. —Alla salute. Îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
birouri. Era călduț, iar razele soarelui cădeau pieziș prin ferestrele de plexiglas, astfel încât Darcey se uita chiorâș la Anna, ascultând-o. —M-au chemat să discutăm viitorul departamentului de resurse umane din Dublin. Darcey se opri o clipă din împinsul spaghetelor cu furculița prin farfurie și își privi consternată prietena. Dar nu e nevoie de așa ceva, desigur, spuse ea. Doar nu e nimic în neregulă cu resursele umane din Dublin. —Ți-am mai zis. Anna avea o expresie de deznădejde pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mică aproape de terasă și îi aduse un meniu. Comandă spaghetti carbonara și o jumătate de sticlă de Frascati, iar apoi deschise revista mondenă italiană pe care o cumpărase mai devreme. Citea și mânca în același timp, savurând combinația perfectă de spaghete și de sos și efectul răcoritor al vinului rece. Nu se gândea la asta, dar știa, în adâncul sufletului, că era mulțumită, relaxată și fericită. —Bună. Tocmai luase o gură de spaghete și o înghiți pe toată dintr-odată. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mânca în același timp, savurând combinația perfectă de spaghete și de sos și efectul răcoritor al vinului rece. Nu se gândea la asta, dar știa, în adâncul sufletului, că era mulțumită, relaxată și fericită. —Bună. Tocmai luase o gură de spaghete și o înghiți pe toată dintr-odată. Ce s-a întâmplat? întrebă ea ridicând privirea îngrijorată. De ce ești aici? Nu s-a întâmplat nimic, zise Neil Lomond. Te superi dacă îți țin companie? Clătină din cap și lăsă furculița jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mâncat din cauza mea, zise el. Te rog, continuă. — Aproape terminasem și-așa. Îmi pare rău. Nu părea să aibă remușcări foarte mari. În schimb, îi zâmbi șiret. —Dintre toți oamenii pe care îi cunosc, ești singura care știe să mănânce spaghete elegant. Darcey râse ușor. Nu prea. De-aia comand întotdeauna un sos de culoare deschisă. —Măcar reușești să le pui pe furculiță și să le faci să rămână acolo. Te-am urmărit înainte să te salut. Ești impresionantă. Serios. —Ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ea. - Eu... - I-ai văzut? Când plecau spre deșert ieri? - Nu i-am văzut. Îl examină cu atenție și decise că spunea adevărul. - Dacă îi vezi, să vii să-mi spui. Și plecă de lângă el, pentru a se întoarce la spaghetele ei care începuseră să se răcească pe măsuța de televizor din sufragerie. - Mamă, dă-mi banii! - Taci din gură, mă uit la televizor. Într-o zi când efectua un număr la Abracadabra, băiatul observă un bărbat slab și foarte sobru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și insistasem să stăm toți trei la masă și să le mâncăm; fusese foarte ușor ca, după plecarea lui Charlie, să ne facem obiceiul de a ciuguli sau de a mânca la ore diferite în fața televizorului. Terminam o porție de spaghete bolognese-Sally ieșise într-un pub cu niște prieteni -, iar Ben se uită la mine peste masă și-mi zâmbi puțin înainte de a se întinde și de a-mi apuca mâna. Îmi pare rău, mamă. Știu că n-am mai prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de chișcă ce părere ai? Întrebă Sam. Pe Ruby o izbi cuvântul „chișcă“. Tipul chiar se străduia să folosească termeni vernaculari. Mor după ea, Îi răspunse. Grăsimea Îi dă o savoare aparte. Și știi după ce mai mor? —După ce? Sandvișuri cu spaghete din conservă, pe pâine albă, cu unt și cu Marmite. —Aoleu, râse el, asta-i din cale-afară de gras. Spaghetele din conservă, mai treacă-meargă, dar chestia asta cu Marmite pur și simplu n-o pricep. E dezgustătoare. Ce-oți avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
vernaculari. Mor după ea, Îi răspunse. Grăsimea Îi dă o savoare aparte. Și știi după ce mai mor? —După ce? Sandvișuri cu spaghete din conservă, pe pâine albă, cu unt și cu Marmite. —Aoleu, râse el, asta-i din cale-afară de gras. Spaghetele din conservă, mai treacă-meargă, dar chestia asta cu Marmite pur și simplu n-o pricep. E dezgustătoare. Ce-oți avea voi, britanicii, cu mezelurile astea râncede? Ruby Îi explică răbdătoare că Marmite e de fapt făcută din drojdie, și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lui Phyllis Diller. —E, mie mi se pare drăguț. Nu era sigură dacă el nu era decât galant când spunea asta, dar Îi mulțumi oricum. —Vai, tocmai mi-am adus aminte, spuse ea. N-am mai mâncat sosul puttanesca pentru spaghete. El Îi spuse că se trezise noaptea să facă pipi și-l băgase la frigider. Îl mâncăm altă dată. Ea spuse că de-abia aștepta. Vezi tu, spuse ea mușcând din cea de-a doua Pop-Tart, nu pot să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la ceva ciudat. Când mâna mea a încetat să o mai strângă pe a ei, deschisese degetele și banii căzuseră pe jos. Acum îmi întindea mâna aceea goală: Dă-mi-i; și i-am dat sâmburii. — Să-ți fac niște spaghete? — Cum? am murmurat, uimit de o asemenea propunere. — Cu sos sau cum vrei tu. Nu-mi înțelesese întrebarea. Mă privea cu o expresie nouă, pe neașteptate vie, ochii-i vibrau în orbite ca niște capete abia ieșite din găoace. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am dat seama cât de puțin mobil era, în comparație cu al ei. A râs, am râs împreună. Nu era numai veselă, era ceva mai mult, era fericită. — În sfârșit. Și ieși cu o supieră în mâini. O puse pe masă. Pe spaghete se afla un buchețel de busuioc în formă de floare. Mă servi, apoi se așeză în față mea cu mâinile sprijinite pe masă. — Dar tu nu mănânci? — Mai târziu. Am vârât furculița în farfurie, mi-era foame, nu-mi aduceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
apoi se așeză în față mea cu mâinile sprijinite pe masă. — Dar tu nu mănânci? — Mai târziu. Am vârât furculița în farfurie, mi-era foame, nu-mi aduceam aminte de când nu-mi mai fusese atât de foame. — Îți place? — Da. Spaghetele erau cu adevărat bune, Angela. Cele mai bune spaghete din viața mea. Mâncam sub privirea atentă a Italiei, care nu pierdea nici o mișcare a poftei mele de mâncare, o însoțea cu ochii, cu mici mișcări ale umerilor și brațelor. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe masă. — Dar tu nu mănânci? — Mai târziu. Am vârât furculița în farfurie, mi-era foame, nu-mi aduceam aminte de când nu-mi mai fusese atât de foame. — Îți place? — Da. Spaghetele erau cu adevărat bune, Angela. Cele mai bune spaghete din viața mea. Mâncam sub privirea atentă a Italiei, care nu pierdea nici o mișcare a poftei mele de mâncare, o însoțea cu ochii, cu mici mișcări ale umerilor și brațelor. Părea să mănânce la rândul ei, gustând cu mine fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în deschizătura ușii și nici nu mă invită să intru. — Cum de ești aici la ora asta? — Așa. M-a luat de mână și m-a tras înăuntru: — Vino. Nu se mai temea de mine. Fusese suficientă o farfurie de spaghete. Mă integrase în infima ei normalitate, ca pe maimuța din poster, ca pe câinele orb. Ferestrele erau larg deschise, ziua pătrundea în cameră. Scaunele erau puse pe masă cu picioarele în sus și pavimentul strălucea de apă ici și colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
început să scot tot felul de lucruri. Unul după altul, le-am pus pe masă. Două pulpe de pui, o bucată de carne, o jumătate de plăcintă, un borcan cu unt de arahide, o sticlă cu lapte, un castron cu spaghete acoperit cu o folie cerată, un borcan pe jumătate plin cu mâncare pentru bebeluși. Terminasem deja o pulpă și spaghetele, când Madeleine deschise ușa. Clipi în lumina puternică. Privirea ei se plimbă de la farfurie la castron, la sticla banchetului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
bucată de carne, o jumătate de plăcintă, un borcan cu unt de arahide, o sticlă cu lapte, un castron cu spaghete acoperit cu o folie cerată, un borcan pe jumătate plin cu mâncare pentru bebeluși. Terminasem deja o pulpă și spaghetele, când Madeleine deschise ușa. Clipi în lumina puternică. Privirea ei se plimbă de la farfurie la castron, la sticla banchetului meu obscen de îmbelșugat și apoi la mine. —Ești bine? mă întrebă cu blândețe. Îmi era doar puțin foame. Ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pentru o săptămână. În curând nu va mai trebui să fim dependenți de programul nostru alimentar, nu va mai trebui să ne strângem laolaltă în jurul mesei, nimeni nu va mai fi obligat să gătească, poate doar la sărbători sau fiindcă spaghetele sunt atât de gustoase, dar în zilele obișnuite - și fratele meu făcu un gest ca și când ar fi aruncat în sus o asemenea pilulă și ar fi prins-o cu gura deschisă -, în zilele obișnuite: țac! și masa de prânz e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
împărțeam un atelier sub supravegherea blândă a lui Pankok; în roman, lui i-a revenit, sub numele de „von Vitlar“, un rol fantomatic. Iar prietenul Geldmacher, despre care are să se mai povestească, s-a preschimbat într-un bucătar specializat în spaghete zăcând bolnav la pat, care, comunist fiind, o venera totodată pe Regina Angliei și, atunci când cânta la flaut, amesteca Internaționala cu God save the Quee“. E drept că, atunci când ești autor, devii treptat robul personajelor tale inventate, dar cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pălărie roșie pe care îl pictase Piero della Francesca! Înnoptam în hoteluri pentru tineret și în mânăstiri, sub măslini și prin vii, uneori chiar și pe bănci, prin parcări. Oriunde aveam acces la o mensa popolare, mâncam mâncăruri ieftine din spaghete, supe grase de pâine și trippa napolitane, precum și, pentru prima oară, o mâncare de măruntaie pentru săraci, gătită din cel de-al patrulea stomac al vacii care, bine răzuit și spălat temeinic, seamănă cu o bucată de frotir. Această mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am întrebat uluită. Nu-mi imaginasem că Adam era un bucătar așa de sofisticat. Mai curând, crezusem că e genul cartofi prăjiți și cotlete. Cantitate, nu neapărat calitate. — Nu, mi-a răspuns Adam râzând. Îți bați joc de mine? Primești spaghete bolognese și ai noroc c-am reușit să le gătesc și pe-astea. Am înțeles, am râs și eu. Era așa de drăguț. N-avea nici un fel de fițe. — Și dacă ești foarte cuminte... În punctul ăsta a făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aici, așa că hai să n-o mai lungim“. Nici el n-a putut să mănânce mai nimic. Deși asta se poate să fi fost din cauza mâncării, nu a agitației. Am stat amândoi, față în față, la masa din bucătărie, învârtind spaghetele prin farfurie. Salata rămăsese în castron, neatinsă. Arăta tristă și abandonată. Conversația a fost sporadică. Din când în când, ridicam ochii spre el și-l surprindeam uitându-se la mine. Iar expresia de pe chipul lui mă făcea să mă-nfierbânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]