319 matches
-
a cerut atunci să-și depună armele, la care Leonidas i-a dat faimosul răspuns ""Vino și ia-le!"". Astfel de replici laconice și încrezute au contribuit fără îndoială la ridicarea moralului grecilor. Herodot scrie că atunci când Dienekes, un soldat spartan, a aflat că perșii sunt atât de mulți încât săgețile lor ar acoperi lumina soarelui, a răspuns netulburat "" Cu atât mai bine, ne vom bate la umbră"". După luptă, Xerxes a vrut să afle scopul grecilor (mirat probabil pentru că avuseseră
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
vecinii. Spartanii nu doreau să cultive pământurile, de aceea au cucerit populațiile locale invecinnate, obținând o populație de "iloți". Nu erau sclavi, dar erau lipsiți de drepturi civile, având datoria de a furniza hrană și mijloace de trăi pentru familiile spartane. Orașul-stat spartan părea mai degrabă o tabăra militară în care nevoile individuale erau sacrificate pentru binele comun. Copii slabi sau infirmi erau lăsați să moară, iar cei lăsați în viață erau trimiși de la vârstă de șapte ani la "agoge" unde
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
nu doreau să cultive pământurile, de aceea au cucerit populațiile locale invecinnate, obținând o populație de "iloți". Nu erau sclavi, dar erau lipsiți de drepturi civile, având datoria de a furniza hrană și mijloace de trăi pentru familiile spartane. Orașul-stat spartan părea mai degrabă o tabăra militară în care nevoile individuale erau sacrificate pentru binele comun. Copii slabi sau infirmi erau lăsați să moară, iar cei lăsați în viață erau trimiși de la vârstă de șapte ani la "agoge" unde începeau o
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
unde începeau o perioada de 13 ani de instrucție brutală, învățați să lupte în condiții dificile și să triasca și să moară în lupta . Nu făceau nimic altceva decât să se antreneze pentru lupta. Înainte să plece la lupta, războinicii spartani primeau de la mamele sau nevestele lor scuturile, spunându-le: să vină înapoi cu scutul sau pe scut, adică învingător sau mort. Scutul era cel mai apropiat însoțitor din viață unui spartan și încă de mici copii, erau legănați în scuturi
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
lupta. Bărbații se antrenau și luptau împreună, iar relațiile homosexuale erau o necesitate. Femeile aveau o libertate economică socială, sexuală și educațională. Mariajul nu era exclusiv. Femeile măritate chiar puteau întreține relații sexuale și să aibă copii cu alți bărbați spartani ce se dovedeau mai puternici că soții lor. Familiaritatea reciprocă inexistentă era atenuată de o serie de ritualuri. Mireasă era rasă pe cap, și îmbrăcată cu o cămașă masculină în noaptea nunții pentru că bărbații erau obișnuiți din timpul instrucției să
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
o serie de ritualuri. Mireasă era rasă pe cap, și îmbrăcată cu o cămașă masculină în noaptea nunții pentru că bărbații erau obișnuiți din timpul instrucției să întrețină relații cu alți bărbați. Tradițiile și obiceiurile trebuiau menținute cu strictețe pentru că societatea spartană să se mențină. În Atena, cetățenii s-au lepădat de monarhi, înlocuindu-i cu oligarhi. Lucrurile s-au complicat. S-au realiniat cu restul lumii prin colonizare și comerț. Bogații s-au îmbogățit tot mai mult. Au izbucnit o serie
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
În 415 i.en., Atena a încercat să supună insula Melos și le-a dat cetățenilor de ales: fie li se alăturau, fie aveau să fie distruși. Melos a refuzat și atenienii l-au devastat în mod brutal. Un comandant spartan, aflat în Siracuza, deși a respins atacul atenian și a trimis pradă Spartei, el a păstrat o mare parte din ea, îmbogățindu-se, fiind găsit vinovat de corupție. În războiul peloponesiac, corupția, imoralitatea și tirania germinau în inima polisurilor. Războiul
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
revolta fratelui său, Cirus cel Tânar, în bătălia de la Cunaxa din 401 î.Hr.. Este confruntat și cu tentativa Spartei, victorioasă în Războiul Peloponesiac, de a se erija în apărătoare a cetăților grecești din Ionia.Ca răspuns la ofensiva corpului expediționar spartan, condus de generalii Tibron (399 î.Hr.) și Dercilide și, din 396 î.Hr., care acționează în Asia Mică, Artaxerxes al II-lea subvenționează și încurajează rezistența antispartană a cetăților grecești, Teba, Atena, Argos, declanșînd războiul corintic (395 - 387 î.Hr.). De asemenea
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
fastuos la Romă. În 256 î.Hr., consulul Marcus Attilius Regulus, dopat de o victorie navală, a lansat o ofensivă în Africa. Expediția a eșuat lamentabil, corpul expediționar silit să capituleze. După câteva victorii, Regulus a fost învins de Xantippos, general spartan, aflat în serviciul Cartaginei. Xantippos l-a zdrobit pe Regulus în Bătălia de la Tunis. Consulul a fost luat prizonier, trimis la Romă pentru a negocia pacea și ulterior lichidat. Generalul cartaginez Hamilcar Barcă a repurtat victorii în Sicilia, iar în
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
contradictorie din această perioadă este un vas din secolul al VI-lea î.e.n. pe care sunt prezentate femei cântând la „aulos” (flaut dublu) la un banchet de bărbați. Totuși, se pare că pe acel vas nu este prezentată o realitate spartană din epocă, ci doar o simplă reprezentare a unei teme iconografice. Prezența în pictura respectivă a unui demon înaripat, a vegetației și a unui altar poate lăsa să se creadă în mod egal că este vorba de un banchet ritual
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
a oprit pe malul nordic al râului "Asopos" din Beoția, unde și-a fortificat tabăra așteptând atacul inamic. Aliații greci, care reușiseră să adune o armată foarte mare (după standardele acelei epoci), erau grupați în jurul nucleului format din experimentații războinici spartani conduți de regele Pausanias; acestora li s-au alăturat 8.000 de hopliți atenieni, 600 de exilați plateeni, precum și contigentele trimise de polisurile Megara și Corint. Armata a avansat în Beoția, prin trecătoarea de la Muntele Cithaeron și a luat poziție
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
în tabăra persană de pe malul nordic al râului Asopos - prin această abordare rezultă un număr cuprins între 70.000 și 120.000 de oameni. După Herodot, Sparta ar fi trimis 45.000 de oameni, dintre care: 5.000 de cetățeni spartani (războinici profesioniști), 5.000 de hopliți din Laconia (perieci) și 35.000 de hiloți (care făceau parte din populațiile cucerite de spartani). Alături de spartani, numeroase alte cetăți grecești au trimis trupe la Plateea, cu următoarele efective: Numărul total al luptătorilor
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
Contingentele aliate din centrul formației nu au ajuns pe pozițiile care le fuseseră atribuite și s-au dispersat în împrejurimile Plateei. Atenienii, tegeenii și spartanii care formau ariergarda nu se puseseră încă în mișcare până la ivirea zorilor. O singură trupă spartană a fost lăsată în urmă pentru a proteja retragerea spartanilor și tegeenilor spre înălțimile la care trebuiau să ajungă. Pausanias ceruse și atenienilor să înceapă retragerea și, dacă era posibil, să se alăture spartanilor, însă atenienii nu l-au ascultat
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
până la ivirea zorilor. O singură trupă spartană a fost lăsată în urmă pentru a proteja retragerea spartanilor și tegeenilor spre înălțimile la care trebuiau să ajungă. Pausanias ceruse și atenienilor să înceapă retragerea și, dacă era posibil, să se alăture spartanilor, însă atenienii nu l-au ascultat și s-au retras direct spre Plataea, lăsând astfel fragmentată linia de apărare împotriva perșilor. Mardonius a crezut că asistă la o retragere completă a grecilor și, crezând că lupta s-a terminat deja
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
a fost lansat modelul "Audi 80 B3 (Typ 89)", cu o vandabilitate bună, unde era introdus și sistemul de siguranță "procon-ten". Totuși, dinamica și exteriorul modern erau trase în jos de motorul slab performant, iar pachetul de opționale era oarecum „spartan”. În anul 1987, Audi a prezentat un model nou, foarte elegant, "Audi 90 B3 (Typ 89)", care avea însușiri standard superioare, ca de exemplu motor cu cinci cilindrii, care dezvolta o putere de 170 CP. La sfârșitul anilor '80, Audi
Audi () [Corola-website/Science/311854_a_313183]
-
drumuri și orașe comerciale, palate mărețe ca cel de la Persepolis, a încurajat comerțul prin introducerea unei monede unice. El și cu Xerxes I au încercat să cucereasca Grecia, dar armatele lor de "nemuritori" n-au răzbit în fața armatelor de hopliți spartani și atenieni ce luptau pentru libertate. Măcinat de revolte și probleme economice, imperiul intră în declin, tocmai un moment oportun pentru noul cuceritor. Dupa terminarea războiului peloponesiac, macedonenii conduși de Filip au cucerit întreaga Grecie în 359 î.en. Dar
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
din Atena toți cei care erau considerați potențiali tirani. Spartanii, care erau antrenați de la vârste fragede, erau considerați ca fiind cei mai feroci și disciplinați soldați ai antichității. Se opuneau luxului și se dedicau antrenamentelor grele și pedespelor dure.Hopliții spartani erau înarmați cu săbii, scuturi grele și sulițe din fier. Atena era dedicată culturii, Confruntarea avea să decidă viitorul lumii occidentale în lupta dintre democrația ateniană și despotismul persan. Pentru că Atena a sprijinit cetățile grecești din Asia Mică în revoltele
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
înaintarea flotei persane. În vara aceluiași an, o armată formată din 7000 de greci din orasele-state aliate au mărsăluit spre nord pentru a bloca trecătoarea Termopile ținând piept timp de 3 zile armatei masive invadatoare, până când au fost încercuiți. Generalul spartan, Leonidas, a ordonat retragerea contingentului grec spre sud. Rămas cu o forță redusă numeric, formată din 300 de spartani, 700 de thespieni și 400 de thebani, toți au fost răpuși eroic.În septembrie 480 î.e.n., în bătălia navală de la strâmbtoare
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
lupta în numele libertății. August 479 î.en., Plateea-orasele-state grecesti și-au lăsat deoparte rivalitățile și și-au unit forțele pentru a lupta în bătălia finală împotriva marelui imperiu persan. O armată de 80.000 de greci patrioți la comanda generalului spartan, Pausanias, din toate orașele-state aveau să lupte împotriva unei armate uriașe de 120.000 de mercenari și recruți persani din toate colțurile orientului. Comandantul persan, Mardonius, credea că superioritatea numerică era cheia pentru victoria persană. În schimb, grecii care erau
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Macedoniei, pe Filip, fratele lui Perdicas al ÎI-lea. De astfel, Sitalkes s-a căsătorit cu o grecoaică din Abdera. În timpul războiului peloponesiac, Spartă și Atena își căutau aliați printre vecini. Regatul Odrid încheie o alianța cu Atena, ucigând solii spartani Astfel, în 431 i.en., Nimphodorus, fratele soției lui Sitalkes, primește titlul de proxenos, iar fiului lui Sitalkes i se oferă cetățenia ateniană. Macedoniei i se cedează orașul Therme. În 429 i.en., Sitalkes conduce o campanie în Peninsula Chalcidica
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
religioase și cele profane. Ele se împleteau. În India se studia astronomia, medicina (cu ajutorul magiei), matematica și limba sanscrită. În Grecia antică putem evidenția două tipuri de sisteme educaționale. Acestea privesc cele două mari puteri: Sparta și Atena. Sistemul educațional spartan era cu precădere unul militar, pe când în Atena predomina un sistem democratic. Sistemul educațional al romanilor a cunoscut o organizare diferită, corespunzătoare principalelor etape ale dezvoltării statului. Astfel în perioada regalității educația se făcea în familie; în timpul republicii începe să
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
Orlov, aflat la bordul fregatei cu 36 de tunuri „Sfântul Nicolae”. Pe 20 februarie, Fiodor Orlov a sfințit steagul elen într-o mănăstire locală. Tot aici, voluntarii greci au jurat credință Rusiei. Acești voluntari au fost împărțiți în două „legiuni spartane” (estică și vestică), care au intrat imediat în luptă. Legiunea răsăriteană a fost pusă sub comanda căpitanului G. M. Barkov și a locotenentului A. K. Psaro. Cei aproximativ 1.000 de membri ai legiunii au fost recrutați din rândul locuitorilor
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
sub comanda prințului Piotr Petrovici Dolgorukov, alături de care luptau și 10 soldați ruși, au cucerit orașele Kalamata din Arcadia. Legiunea a reușit să captureze aproximativ 2.000 de soldați otomani și i-au alungat pe turcii din Messinia. În timp ce legiunile spartane desfășurau acțiuni terestre, amiralul Spiridov a căutat un port care să poată fi folosit ca bază de acțiune pentru flota rusă. El a ales orașul-port fortificat Koroni. Pe 1 martie, cei 587 de soldați ruși sub comanda lui Fiodor Orlov
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
de artilerie. De asemenea, prințul Dolgorukov și alți 16 ofițeri au fost răniți, rușii pierzând aproximativ 200 de morți (din care 5 ofițeri). Restul trupelor ruse s-a alăturat a doua zi forțelor principale de la Navarino. Primele succese ale legiunilor spartane și ale aliaților lor ruși au provocat un mare entuziasm în rândul grecilor din Moreea. În scurtă vreme s-au aprins noi focare de revoltă, conduse de preoți sau lideri militari locali, în întreaga peninsulă. În timp de trupele ruse
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
controlul asupra celei mai mari părți a Peloponezului. În timpul bătăliei finale dintre 4.000 de turci și 12.000 de rebeli greci, aceștia din urmă au reușit să păstreze controlul asupra Peninsulei Mani. În alte părți ale Moreei, resturile legiunilor spartane conduse de Stefanos Mavromihali Antonio Psaro au continuat luptele. În scurtă vreme însă, grupul lui Psaro a fost distrus de trupele otomane superioare. Aceeași soartă a avut-o și grupul lui Mavromihali. O parte dintre rebelii care au scăpat din
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]