330,217 matches
-
comunicare ar putea fi mai puternică decît diferențele de orientare estetică (cenaclurile reale sînt adesea mai exclusiviste). în plus, comparînd site-urile românești de poezie cu unele asemănătoare redactate în alte limbi se pot observa, în linii mari, cîteva tendințe specifice: viziunea poeziei ca meșteșug și artificiu, refuzul taxinomiilor, interesul mai pronunțat pentru aspectul formal și chiar lingvistic al textelor. Comentariile sînt la fel de diverse ca textele. Limbajul lor cuprinde, în mică măsură, jargonul Internetului (a posta); se caracterizează, ceva mai mult
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
cărții sale de curînd apărută la Editura Paideia. La prima vedere subiectul nu pare tocmai agreabil: urîtul, între categorie estetică și stare sufletească, analizat de autoare în contextul culturii populare române în intenția de a trasa contururile unei viziuni românești specifice asupra vieții. Lectura se dezvăluie însă tentantă și extrem de interesantă prin felul în care Lucia Terzea-Ofrim știe să privească în interiorul propriei culturi în același timp de aproape și de la distanță. O metodă modernă de analiză antropologică și totodată un exercițiu
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
lucruri însă esențial diferite: lipsa tragismului (nici nu se comentează de fapt evreitatea numelui, ci doar exotismul sonorității) și lipsa analizei nesfîrșite, a psihologizării, a comentariului. Oscar e un băiat mult mai "normal". Cam nepăsător, foarte precoce sexual, cu obsesii specifice: poze cu fotbaliști, filme, jocuri de cuvinte, dintr-o familie burgheză, dar suficient de înțelegătoare, personajul se anunță simpatic și neproblematic. Placată pe acestă normalitate intervine însă istoria și nu orice istorie, ci plaga comunismului care contaminează ființele cele mai
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
totul a fost spontan. De exemplu, eram invitată de cineva, în alt cartier, ajungeam prea devreme, intram într-o cafenea, începeam să scriu și constatam că tipologia acelei cafenele e complet diferită de aceea din cartierul meu. E un lucru specific cafenelelor faptul că diferă extrem de mult și reprezintă diversitatea cartierelor. Deci n-am pornit de la livresc, ci de la o dezlănțuire spontană, care, încetul cu încetul, s-a construit grație diferitelor lecturi și întîlniri pe care le-am avut. Și te-
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
cu un design destul de contemporan, care atrage un alt fel de public, iar alta - la extrema opusă: o cafenea ținută de un cuplu de marocani. E aproape un fel de cîrciumă, în care obiectele sînt kitsch și atmosfera e foarte specifică, dar care îmbogățește, fără a-l epuiza, firește, acest tablou al cafenelelor Parisului. "Scriem mereu aceeași carte" Trebuie să înțeleg că ai gîndit tot timpul această a doua carte ca fiind destinată publicului românesc? Nu sînt prima care am spus
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
despre stilul colocvial relaxat al mesajelor (scrise mai ales de tineri) din listele de discuții, din forumuri, "cărți de oaspeți" etc. Căutarea expresivității și a creativității e o trăsătură generală și "internațională" a acestei noi zone de utilizare a limbii. Specifice sînt, desigur, sursele lor în fiecare caz în parte; pentru subiectul nostru, am ales ca material mesajele din forumul "moldova. net". Aici, tendința glumeață de amestec al codurilor produce adesea - exact ca în paginile corespunzătoare scrise de tineri din România
Mesaje moldovenești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15275_a_16600]
-
una dintre acele viziuni globalizante, epurate de orice elemente de culoare locală, la modă în ultima vreme. Dar m-am înșelat, căci ceea ce am văzut pe scenă a fost o montare tradițională, cât se poate de "japonizantă", minuțioasă în detaliile specifice. De altfel, scenografia, atitudinile, mișcarea, mersul, jocul cu evantaiul, totul a fost supervizat de asistenta de regie, japoneza Michiko Inoue, care a dat fiecărui detaliu veridicitatea de carte cu poze din Țara Soarelui Răsare. Se poate obiecta că asemenea reconstituiri
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
Pavel Bartoș, Antoaneta Cojocaru, Bogdan Dumitrescu. Era absolut fascinant de urmărit cum imobilitatea impusă de condiția lecturii devine dinamică teatrală: relațiile între personaje, textul și subtextul dialogului, căutarea adevărului de dincolo de cuvinte deveneau cărămizile unei lumi ordonate conform unui criteriu specific. Piesele alese de criticul Victor Scoradeț nu erau dintre cele tradiționale nici în ceea ce privește construcția, nici în domeniul expresiei, dar tinerii regizori incluși în acest program, alături de actori au izbutit de fiecare dată să asigure elementului de noutate acel fundament de
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
spus: orice cuvânt este o noțiune, un concept; orice cuvânt este o imagine, o reflectare a unui aspect al realului; orice cuvânt este un corp sonor, căruia coliziunea inanalizabilă a vocalelor și consoanelor îi asigură o anume eufonie, un timbru specific, particular fiecărui mare poet. " Odă (în metru antic)" este un poem care debutează prin versul pe care l-am analizat mai sus: exemplu tipic de punere în lumină a fațetei intelectuale, noționale, a cuvintelor. Cu alte cuvinte, este un vers
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
reper pentru el. Les voyelles sintetiza o întreagă discuție despre "alchimia verbului": "A noir, E blanc, I rouge, U vert, O bleu: voyelles,/ je dirai quelque jour vos naissances latentes." Critica literară a remarcat în opera lui Rimbaud percepția sinestezică specifică simboliștilor, corespondențele între culoare, sunet și miros dintr-o perspectivă strict literară, iar din punct de vedere extraliterar tradițiile ermetice, ocultiste ce speculează litera, pe de o parte, și fenomenul audiției cromatice, pe de altă parte. Jünger preia metafizica vocalelor
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
remarcabil declamator și orator și considera actul recitativ piatra de încercare pentru efectul sonor al textelor. Plăcerea estetică deosebită pe care o au ascultătorii la lecturile de autor este evidentă. Autorul imprimă textului său o fizionomie inconfundabilă și un ton specific. Chiar și particularitățile idiosincretice ale rostirii, nuanțele dialectale și greutățile articulatorii sunt receptate drept semne ce dezvăluie relația tensionată dintre autor și text. Vocea autorului îl dezvăluie pe acesta într-un mod dezarmant, fapt pe care îl savurăm cu plăcere
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
Gheorghe Grigurcu Evident, poezia lui Miron Kiropol e una a insistentelor raportări la lumea fizică, tensionată de reflectarea subiectului în oglinda oarbă a lucrurilor, care-i redă candoarea specifică, adică una lirică: "Mă aplec peste orbirea obiectelor/ Și visez zăpada" (Poem șvariantăț). Drept consecință, poetul capătă înfățișarea răsfrîntă de obiect ("Cînd am înfățișarea oferită de o femeie" - ibidem), rezervîndu-și dreptul de a se autocontempla prin mijlocirea acestuia, adică prin
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
dinamici și întreprinzători, cu alte cuvinte capitaliștii, erau făcuți responsabili de toate relele posibile, erau huliți și discreditați pînă la satanizare. Pe de altă parte, artiștii au fost rupți cu totul de spațiul economic și de cea mai elementară piață specifică, au trăit permanent din stipendii și din achiziții controlate, inducîndu-li-se insidios ideea dependenței lor absolute de statul total, de statul-părinte, de statul-comanditar, de statul-curator și de statul-colecționar, adică ideea unui parazitism de lux și a unui protecționism obligatoriu. Din acestă
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
de o religie cu vocație nu mistică, ci de organizare socială), Scrisoarea pururea rămîne (cu un foarte interesant subcapitol dedicat practicilor de lectură și producției editoriale sub Vechiul Regim), Ispita lucrurilor (despre ctitorirea de biserici și mănăstiri ca practică socială specifică, în strînsă legătură cu o anume concepție despre lumesc și veșnicie), și Etica umanității (în plină criză a modelului societal, modificarea concepției tradiționale despre salvare, de la mîntuirea exclusiv prin apartenența la creștinismul ortodox la cea prin fapte proprii). Modernitatea românească
Lege pusă, lege spusă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15366_a_16691]
-
structura. Invers, activitatea umană, privită de pe Sirius, este și ea întoarsă spre interior, iar pentru același observator stelar, întrebuințarea pe care omul o dă cărbunelui ori fierului nu se deosebește de felul cum foraminiferele se folosesc de calcar"... Umwelt, lume specifică decupată în masa realității potrivit naturii organismului... Un metazoar - față de un protozoar - nu e atât ansamblul țesuturilor și celulelor sale, cât nivelul general al eforturilor proprii de a impune o unitate individuală țesăturilor și celulelor componente... Ca aparat sensorial, sistemul
Psihismul primar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15399_a_16724]
-
care a intrat rapid în circulația internațională este politically correct: impusă în Statele Unite pe la sfîrșitul anilor '80 și deja înregistrată de dicționare la începutul anilor '90 (Random House 1991, The Oxford Companion to the English Language 1992 etc.). Sensul ei specific se referă la o orientare ideologică preocupată de a nu leza, prin conotațiile depreciative fixate în limbaj, susceptibilitățile unor grupuri minoritare. Limbile romanice au preluat-o și au calchiat-o, în egală măsură: în publicistica franceză circulă atît sintagma ca
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
tragedia - sau poate vodevilul? - se joacă între faimoasa "corectitudine politică" și nu mai puțin faimosul "e interzis să interzici" - orizontliterar.ro). Gradul de asimilare al îmbinării e și mai puternic în cazurile în care adverbul politic primește un sufix adverbial specific, caracteristic cuvintelor vechi, devenind politicește. Citatele în care sintagma apare în această formă indică o indiscutabilă intenție ironică: "Nu spun de unde, pentru că n-ar fi "politicește corect"; "despre chestia asta nu-i niciodată "politicește corect" să vorbim" (FRL 16.03
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
în privința poeziei, establishment-ul nu are nici un interes în internet. Cum comentați definiția lui Theodor Adorno despre "opera lirică - o expresie subiectivă a unui antagonism social"? înflorește poezia acolo unde ratează ideologia? Adorno se gîndea la un context modernist foarte specific, cînd literatura era un act de contestare socială și trebuia să aibă un rol negativ, așa cum o vede el. Definiția lui e mai puțin aplicabilă azi, cînd distincția înalt/ trivial nu mai este ce era pentru moderniști. Adorno consideră din
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
regăsește în suita de imagini cuprinse în album, confirmând o dată în plus acel genius loci pe care străinul de cetate îl recunoaște, fără a-l defini totdeauna, la Iași. Pictorul însuși pare că se apropie, respectuos și tandru, de valorile specifice locului, așa cum făcuse altădată în Dorohoiul natal, la Voroneț sau la Ardeluța, stabilind firește analogii și misterioase conexiuni, ca în acea "etnografie spirituală" la care s-a referit cândva, studiind viața formelor, H. Focillon. Uși destule a văzut oricine în
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
soților Maitec se sprijină pe o complementaritate adîncă, uneori susceptibilă de a se transforma în disjuncție și în adversitate. II. Lumea reală și contradicțiile materiei Ovidiu Maitec, prin chiar natura genului artistic pe care îl ilustrează și a limbajului său specific, este un un om al materiei, un exponent al manualității și al praxisului mundan. Un maestru al lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
pe calea unui oportunism lamentabil. Poate că "destinul trist" al poetului ("deși Gellu Naum se considera un fericit"!) să fi constituit, compensator, o șansă a cristalizării existenței sale în direcția transpunerii suprarealismului într-un "mod de viață", al "umanizării" sale specifice. Singurătatea și "inactualitatea" i-au favorizat adîncirea în sine, marginalizarea i-a îngăduit a-și cultiva propriul "centru" creator și spiritual. De altminteri, Gellu Naum a adresat grele imputări suprarealiștilor autohtoni tocmai pentru că ei n-au priceput nevoia de-a
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
ne lăsăm hipnotizați de conținut, ci să recuperăm un sentiment al terorii pe care românii l-au cam dat ui-tării. Nu e nevoie de informații de tip "secret de stat" pentru readucerea în prim plan a unei stări cu totul specifice intelectualului român sub comunism: "Lipsesc actele de acuzare propriu-zise, rapoartele incriminatorii, concluziile fatale. Poți să ai imaginea unei case și printr-o ușă întredeschisă". Stelian Tănase ne propune să citim pînă și dosarele ca pe niște ficțiuni, cînd la noi
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
valorile umanului în numele unui pretins ideal umanist. Mediul descris de autoare cu o fervoare aparent rece care-i îngăduie lucrătura în amănunt, o acuratețe nu doar psihologică, ci și "sociologică", este al unei zone plurietnice a Transilvaniei, a cărei notă specifică o dau sașii. Comunismul a lovit-o cu o particulară violență, date fiind trăsăturile central-europene pe care le ilustra, inacceptabile pentru barbaria "antiburgheză" a uzurpatorilor. Paparuda constituie simbolul derizoriu-terifiant al lumii "noi", totalitare, al unei lumi în care se întîlneau
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
lui George Santayana, care au fost publciate în 1915, respectiv în 1916. Dewey a insistat asupra doctrinei kantiene a celor două realități - "una exterioară, materială și necesară, cealaltă interioară, ideală și gratuită (...), prioritate avînd întotdeauna cea interioară", într-o viziune specific germană; la fel a procedat și George Santayana (...) Pentru el perversitatea gîndirii germane ar fi constat tocmai în glorificarea egoismului, de care alte națiuni încercau să se debaraseze cît mai repede, considerîndu-l un impediment. Iar Dewey, nu mai puțin critic
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
verișoară nașei mele Înfiate de marele Bonaparte... Politicos, bărbatul cu priviri drepte și gest reținut, sigur, lipsit de orice neîndemânare, cu obraz frumos, sănătos, ca la copiii pe care Îți vine să-i săruți, Isi permise, cu un mod foarte specific, acela de a-si demonstra că nu se teme de sinceritate, să Întrebe ceea ce, de fapt, Îl chinuia mai demult. - Să Înțeleg, deci, Doamna și distinsa protectoare, ca, In legatura cu Filip de Flandra, lucrurile sunt... - Nici nu poate fi
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]