KorAP: Find »[drukola/base=specificator & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...8 >

176 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

este derivată prin object shift (22), pe când în catalană și italiană, topica VOS rezultă din topicalizarea VP (22). Reprezentările de mai jos ilustrează cele două propuneri, păstrând structurile din Gallego (deplasare centru-la-centru (v. (8) supra) în derivarea deplasării verbului și specificatori multipli 16). (22) T' object shift ei V+v+T vP ei O vP ei S v' ei tv VP ei tV tO (23) vP ei topicalizarea VP VP vP ei ei V O S v0 ei v tVP Mai

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
niciodată' Rezultă de aici că abilitatea de a extrage obiectul din VP este parametrizabilă. Pesetsky și Torrego (2004) insistă asupra faptului că centrul TO din engleză nu este înzestrat cu o trăsătură EPP, deci nu există o condiție asupra ocupării specificatorului acestei proiecții. Acestă setare parametrică explică în mod direct de ce în exemple de tipul celor din (42) obiectul direct se deplasează odată cu verbul în topicalizarea VP: obiectul nu se extrage din VP. În schimb, datele din română - extracția liberă a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
la periferia CP (v. discuția din §1 supra în care am arătat de ce deplasarea centrului nu este o opțiune) - arată întocmai opusul: în română, centrul TO este înzestrat cu o trăsătură EPP, care reprezintă instrucțiunea sintactică a umplerii obligatorii a specificatorului TO. Astfel, reprezentarea (40) se poate rescrie pentru română ca în (43): (43) vP ei DP v' [i] ei [uT] v TOP ei DP/CPi TO' ei T0 VP [EPP] ei V ti Opțiunea înzestrării centrului TO cu o trăsătură

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
40) se poate rescrie pentru română ca în (43): (43) vP ei DP v' [i] ei [uT] v TOP ei DP/CPi TO' ei T0 VP [EPP] ei V ti Opțiunea înzestrării centrului TO cu o trăsătură EPP garantează că specificatorul proiecției maximale TOP este întotdeauna umplut; complementul centrului V se extrage în mod obligatoriu și sistematic din VP, iar VP se poate deplasa ca grup, dând senzația că se deplasează drept centru, repectându-se astfel dezideratele expuse în §2.1 supra

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Deplasarea la [Spec, T0P] privește doar complementele nominale ale lui V sau toate tipurile de complement ale acestui centru? După cum am arătat în §II.2.1, EPP este o trasătură cu pură relevanță sintactică care indică pur și simplu că specificatorul centrului care poartă această trăsătură trebuie să fie ocupat. Este bine-cunoscut faptul că poziția subiectului [Spec,TSP] este în mod obligatoriu lexicalizată în engleză (fapt care a și condus la formularea Principiului Proiecției Extinse în Chomsky 1982, de unde și conceptul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
46) a. It is raining. / *Is raining. 'Plouă' b. It seems that John is here. / *Seems that John is here. (Lasnik 2003) ' Se pare că John este aici' Se poate deci conchide că trăsătura EPP indică pur și simplu că specificatorul proiecției centrului care poartă trăsătura EPP trebuie ocupat. Specificarea parametrică a centrului TO ca [+EPP] în română face ca toate tipurile de complement al centrului V (nu doar grupurile nominale care primesc acuzativ sub ACORD cu TO) să se extragă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
condiția generală că deplasarea sintactică la dreapta nu este permisă (Kayne 1994 și toată bibliografia ulterioară), singurul constituent care ar putea satisface această cerință este VP însuși, însă deplasarea VP la [Spec, TOP] este o deplasare de tip complement - la - specificator fără depășirea unui nod de grup sintactic (i.e. roll-up movement), fapt care o califică drept o formă de deplasare antilocală (Grohmann 2003). Deplasările antilocale (roll-up movement) nu sunt permise decât în sistemele/structurile cu centru final (v. Ledgeway 2015b, 2015d

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
particulei" să de la conjunctiv (§3.3) și de analiza negației (§3.4) • nu este clar dacă vreun centru din domeniul flexionar IP este înzestrat cu o trăsătură EPP sau dacă trăsătura EPP se satisface prin deplasarea verbului însuși într-un specificator din domeniul flexionar (Alexiadou și Anagnostopoulou 2001), ambele opțiuni fiind posibile din punct de vedere teoretic •de altfel, predicația opțiunii de deplasare a grupului este că specificatorii din domeniul flexionar sunt blocați, derivându-se astfel efectele de adiacență folosite ca

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
EPP sau dacă trăsătura EPP se satisface prin deplasarea verbului însuși într-un specificator din domeniul flexionar (Alexiadou și Anagnostopoulou 2001), ambele opțiuni fiind posibile din punct de vedere teoretic •de altfel, predicația opțiunii de deplasare a grupului este că specificatorii din domeniul flexionar sunt blocați, derivându-se astfel efectele de adiacență folosite ca argument pentru analiza deplasării centrului (v. Dobrovie-Sorin 1994; Barbu 1999; Giurgea 2011 i.a.) • opțiunea deplasării ca grup a verbului explică de ce în deplasarea la C se

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
TOP] pentru a satisface trăsătura EPP a acestui centru, opțiune parametrică a românei; procesul de extracție obligatorie a argumentului intern este descris în detaliu în §2.5 supra. (ii) Deplasarea ca grup presupune că grupul verbal VP se deplasează prin specificatori; este obligatoriu deci să identificăm cea mai înaltă proiecție non-periferică din domeniul lexical vP la care se deplasează grupul VP, pentru a ne asigura că grupul VP este vizibil pentru operațiunea de ACORD care precedă deplasarea. În §II.2.2

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Z the heads of phases]: The domain of H is not accessible to operations at ZP; only H and its edge are accessible to such operations." (Chomsky 2001: 14) Există mai multe soluții pentru a identifica proiecția în al cărei specificator se deplasează VP în domeniul lexical, pas al derivării care precedă deplasarea în domeniul flexionar. Un prim candidat este proiecția vP însăși, deplasarea VP făcându-se într-un specificator multiplu (extern) al acestei proiecții (în specificatorul intern generându-se subiectul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Există mai multe soluții pentru a identifica proiecția în al cărei specificator se deplasează VP în domeniul lexical, pas al derivării care precedă deplasarea în domeniul flexionar. Un prim candidat este proiecția vP însăși, deplasarea VP făcându-se într-un specificator multiplu (extern) al acestei proiecții (în specificatorul intern generându-se subiectul). Principalul contraargument pentru această soluție este folosirea specificatorilor multipli; deși unii autori (e.g. Chomsky 1995 între alții) se folosesc de specificatorii multipli, în modelul sintactic antisimetric propus de Kayne

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
proiecția în al cărei specificator se deplasează VP în domeniul lexical, pas al derivării care precedă deplasarea în domeniul flexionar. Un prim candidat este proiecția vP însăși, deplasarea VP făcându-se într-un specificator multiplu (extern) al acestei proiecții (în specificatorul intern generându-se subiectul). Principalul contraargument pentru această soluție este folosirea specificatorilor multipli; deși unii autori (e.g. Chomsky 1995 între alții) se folosesc de specificatorii multipli, în modelul sintactic antisimetric propus de Kayne (1994) și adoptat - uneori implicit, alteori explicit

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
al derivării care precedă deplasarea în domeniul flexionar. Un prim candidat este proiecția vP însăși, deplasarea VP făcându-se într-un specificator multiplu (extern) al acestei proiecții (în specificatorul intern generându-se subiectul). Principalul contraargument pentru această soluție este folosirea specificatorilor multipli; deși unii autori (e.g. Chomsky 1995 între alții) se folosesc de specificatorii multipli, în modelul sintactic antisimetric propus de Kayne (1994) și adoptat - uneori implicit, alteori explicit - în lucrarea noastră, proiectarea de specificatori multipli nu este permisă. O altă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
vP însăși, deplasarea VP făcându-se într-un specificator multiplu (extern) al acestei proiecții (în specificatorul intern generându-se subiectul). Principalul contraargument pentru această soluție este folosirea specificatorilor multipli; deși unii autori (e.g. Chomsky 1995 între alții) se folosesc de specificatorii multipli, în modelul sintactic antisimetric propus de Kayne (1994) și adoptat - uneori implicit, alteori explicit - în lucrarea noastră, proiectarea de specificatori multipli nu este permisă. O altă soluție este postularea unor poziții de legitimare (Koopman și Szabolcsi 2000) sau a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
contraargument pentru această soluție este folosirea specificatorilor multipli; deși unii autori (e.g. Chomsky 1995 între alții) se folosesc de specificatorii multipli, în modelul sintactic antisimetric propus de Kayne (1994) și adoptat - uneori implicit, alteori explicit - în lucrarea noastră, proiectarea de specificatori multipli nu este permisă. O altă soluție este postularea unor poziții de legitimare (Koopman și Szabolcsi 2000) sau a unor proiecții "fantomă" (Barrie 2013) care să servească exclusiv ca poziții intermediare de deplasare a VP. După cum am arătat în §2

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
din VP și deplasat în [Spec, T0P] pentru a satisface trăsătura EPP a acestui centru; VP a fost eliberat de dependenți interni, grupul VP constând în această etapă doar din centrul V0 și urma argumentului intern. Subiectul se generează ca specificator al vP și ulterior se deplasează în periferia stângă CP a propoziției (eventual tranzitând periferia propozițională joasă) (cf. discuția din §3.1.1 supra și §2 supra passim: constituenții preverbali, inclusiv subiectul, sunt deplasați în periferia stângă CP în română

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
MOOD ca efect al instanțierii paradigmatice sărace a categoriei modului. Există două alternative pentru felul în care se petrece acest proces de deplasare, ambele posibile: (i) deplasarea directă a VP din [Spec,VOICEP] la [Spec, MOODP] sau (ii) tranzitarea tuturor specificatorilor din domeniul flexionar ( [Spec, ASPP] --> [Spec, TP] --> [Spec, MOODP]). Comportamentul adeverbului aspectual aditiv mai (v. Donazzan și Mardale 2010; Giurgea 2011; Mîrzea Vasile 2015) ne ajută să alegem între cele două alternative: mai este un modificator aditiv al predicației, generat

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
la prima vedere, adjuncția advebului mai pare un fapt minor, aceasta este extrem de relevantă pentru a decide între cele două alternative de deplasare a verbului prezentate mai sus; fenomenul analizat indică faptul că deplasarea verbală se face prin tranzitarea tuturor specificatorilor din domeniul flexionar; de altfel, dacă verbul nu ar tranzita toate proiecțiile din domeniul flexionar, efectele induse de negație în deplasarea la C nu s-ar explica în mod satisfăcător 45 (v. și §3.3 infra). Reprezentarea (84) surprinde ultima

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
iMood][Ind][3] qp [uT] [Pres] [2] tVP T' [uMood] [Ind] [3] qp T0 ASPP [iT][Pres][2] qp tVP ASP' 2 ASP0.... [iAsp][Imp][1] Rezultate de reținut • deplasarea verbului în domeniul flexionar este strict locală; verbul tranzitează toți specificatorii verbali din domeniul flexionar • elementele adverbiale slabe / clitice, care au statut de centru X0, se încorporează prin adjuncție la stânga, singurul tip de adjuncție permis în gramatica antisimetrică (Kayne 1994) • în concordanță cu dezideratul (exprimat mai sus) conform căruia fiecare limbă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de timp. În fapt, propozițiile irrealis sunt nonactuale / nonfactuale. În ce privește derivarea propriu-zisă, ca și în cazul formelor sintetice (§3.1.2.4 supra), ne vom concentra asupra proceselor care se desfășoară în domeniul flexionar. Verbul lexical (infinitiv) este plasat în specificatorul VOICEP; din această poziție este vizibil pentru ACORD cu proiecțiile din domeniul flexionar IP și valorizează trăsăturile centrelor ASP0și T0, însă nu și pe cele ale centrului MOOD0. Trăsăturile centrului MOOD0, care amalgamează modul și modalitatea în structurile cu un

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
auxiliarele românești (nonpasive) sunt centre (v., mai recent, Hill și Alboiu 2016); astfel, auxiliarele se inserează în mod direct în centrele funcționale ale căror trăsături le satisfac, MOOD0 în cazul românei. Ulterior procesului de ACORD, verbul lexical se deplasează în specificatorul proiecției de timp. (92) a. MOODP qp MOOD0 TP [iMood][Cond][3] qp T0 ASPP [iT][Prez][2]qp [Viitor]ASP0 VOICEP [iAsp][Imp][1] qp INSERARE VP VOICE' ACORD 4 .... ACORD citi [uAsp] [Imp][1] [uT] [Prez] [2] aș

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Diferența evidentă dintre imperativul negativ și gerunziul negativ constă în utilizarea de mărci de negație diferite: cuvântul independent nu pentru imperativ și prefixul ne- pentru gerunziu. Diferența de realizare a cuvintelor negative se corelează cu o diferență de statut sintactic (specificator vs centru): nu este un cuvânt autonom 66 (poate apărea independent, ca pro-frază; poate purta accent focal etc., v. și Isac și Jakab 2004; Hill și Alboiu 2016), fiind un adverb de negație INSERAT în [Spec, NEGP]; în schimb, ne-

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în NEG0. În aceste condiții, să analizăm propozițiile imperative și gerunziale, pozitive și negative. Reamintim că lucrăm sub ipoteza că verbul românesc se deplasează ca grup (XP-movement) (§§2; 3.1.2; 3.1.2), ceea ce presupune deplasare a verbului prin specificatori. În cazul imperativului pozitiv (121), encliza pronominală diagnostichează deplasarea la C (pentru moment, vom considera că proiecția la care se deplasează verbul în configurații enclitice este C, urmând a rafina această interpretare în §3.5 infra ca deplasare la FIN

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
deplasează verbul în configurații enclitice este C, urmând a rafina această interpretare în §3.5 infra ca deplasare la FIN); deplasarea la C (i.e. la [Spec, CP]) a imperativului din [Spec, MOODP] se explică prin verificarea trăsăturii [+directiv] (Niculescu 2015). Specificatorul proiecției de persoană, care găzduiește cliticul pronominal (P), nu creează efecte de intervenție, întrucât proiecția de persoană are trăsături nominale [+N]. (121) Du-te! CP qp VP C' 4 qp du C0 PERSP [+directiv]qp P PERS' 4 qp -te

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]