603 matches
-
Civilizațiile antice au avut în vedere acest lucru. - Să observăm în plus ritualurile și civilizațiile arhaice! Muzica era în primul rând ritual. Spectacolul a apărut ulterior în civilizația europeană, după Renaștere. Europa, Occidentul, n-au mai ieșit din starea aceasta spectaculară! Trăim situații în care orice manifestare umană devine spectacol. Și politica, și religia. Totul se dă în spectacol! - Inclusiv datorită mijloacelor de comunicare. - .și revoluțiile, și comploturile se produc în public, iau chipuri spectaculare! Cum putem scăpa de marasmul acesta
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
au mai ieșit din starea aceasta spectaculară! Trăim situații în care orice manifestare umană devine spectacol. Și politica, și religia. Totul se dă în spectacol! - Inclusiv datorită mijloacelor de comunicare. - .și revoluțiile, și comploturile se produc în public, iau chipuri spectaculare! Cum putem scăpa de marasmul acesta spectacular? Cum să reabilităm această funcționalitate ritualică în care catharsis-ul este foarte important? Doresc, de asemenea, să menționez că într-un ritual nu există spectatori, nu există factori pasivi. Toți sunt factori activi
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
Trăim situații în care orice manifestare umană devine spectacol. Și politica, și religia. Totul se dă în spectacol! - Inclusiv datorită mijloacelor de comunicare. - .și revoluțiile, și comploturile se produc în public, iau chipuri spectaculare! Cum putem scăpa de marasmul acesta spectacular? Cum să reabilităm această funcționalitate ritualică în care catharsis-ul este foarte important? Doresc, de asemenea, să menționez că într-un ritual nu există spectatori, nu există factori pasivi. Toți sunt factori activi în cazul fenomenului ritualic. Muzica, dansul, costumația
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
de la distanță conferă nu doar particularitatea postmodernă acestor filme, ci și un fel de nostalgie care le animă precum personajele animate de Morel, impunând filmul ca pe o artă a nostalgiei și definindu-i natura printr-un mise en abîme spectacular. Alte două filme pot sta împreună, filmele lui Tod Solondz, Life During Wartime (2009) și Werner Herzog, My Son, My Son What Have Ye Done (2009). Și unul, și altul prezintă derapaje induse într-un caz de isterie, iar în
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
Mi-l amintesc așa cum l-am văzut la Bistrița, cu mai bine de un deceniu în urmă, cîntîndu-ș i, în spațiul impresionant al unei biserici vechi, într-un acompaniament de orchestră, propriile versuri. Erosul și Thanatosul jubilau în îngemănarea lor spectaculară.
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
cu oroare de societate: fugind de privirea semenilor, ei se așază sub raza ochiului lui Dumnezeu, caz în care criteriile de care ascultă ies de sub jurisdicția psihologiei obișnuite. Dar, cu toate că limba ne încurajează să vedem în om o ființă congenital spectaculară (grație precumpănirii vederii în raport cu restul simțurilor), noțiunea de spectacol e mult mai elevată. Și implicit mai restrînsă. Din balastul de înțelesuri filologice, ea nu mai reține decît nevoia oglindirii în alții, de aceea un spectacol nu apare decît acolo unde
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
unui clasicism imanent, descoperit cu ușurare în calmul civilizațiilor vechi). Într-adevăr, strada era una ferită de zgomot, situată într-o zonă partiarhală. După ce intrai, timpul dobândea o altă dimensiune, îți arăta o față distinctă de aceea a freamătului obișnuit, spectacular (mirabil, murmurul unanim al metropolei, plutind mereu deasupra teraselor pline de lume, peste scuarurile geometric tăiate). În Muzeul Delacroix, situat într-o clădire nu prea mare, cea unde pictorul își avusese ultimul atelier, era liniște deplină. Printr-un sistem alambicat
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
toți; de aceea viețile repornesc, mai mult sau mai puțin înșelător, la marginea unor prăpăstii invizibile. Virgil Duda se transcrie mereu, bulversând cum știe mai bine capcanele biografismului. Uneori îi iese, alteori nu. Drept e că, fără prea multe elemente spectaculare, nici romanele nu trec de o anumită redundanță și predictibilitate. Misterele nu sunt tulburătoare. De pildă, când aflăm că Raul are mai mulți copii. Riscul e ca amănuntele, de oriunde le-am culege, să rămână nule ca semnificație. Pentru că ingineria
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
infernul refugiatului, pe de o parte, și forța dobândibilă din experiențe extreme. Și, când rostim extreme, din perspectiva atuurilor feminității, nu ne vin în minte episoade din spectaculoasele Mata Hari sau Lara Croft (spre a face parte și realului, și spectacularului), ci din presiunea aproape exaltantă generată de obligativitatea păstrării secretului. Noi, cetățenii obișnuiți, cunoaștem oblic, ușor cam festiv și, oricum, impropriu, tropismele unui destin de om antrenat să se infiltreze, să demaște și, practic, să declanșeze iadul pe pământ. Romanțios
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
Richard Wagner. Din nefericire, reprezentația nu a mai avut loc din cauze necunoscute nouă, ea transformându- se în două audiții integrale în concert ale Operei pe scena de pe Splai. Fără îndoială, pentru iubitorii lui Wagner și această variantă, mai puțin spectaculară, a constituit un eveniment mult așteptat. El s-a desfășurat sub conducerea muzicală a unui reputat dirijor, Cristian Mandeal, și el un împătimit al lui Wagner. Trebuie, încă de la început, să remarcăm contribuția substanțială a lui Cristian Mandeal la Opera
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
și artificiu, reunite în metafora Dictatorului-Clovn (preluată de la Federico Fellini). Dictatura ultimelor decenii a fost „un pitoresc amestec de brutalitate și farsă, de oportunism și ideologie”. Ambiguitatea la toate nivelele este Răul fondator al totalitarismului, periculoasă tocmai din cauza caracterului său spectacular. De aceea, mai importantă decât colecționarea atrocităților sau chemarea la ordine a victimelor i se pare autorului vânarea acestor bizarerii de circ ale Sistemului. Ciudățeniile, paradoxurile, anomaliile grotești trec înaintea arheologiei suferinței. Norman Manea rescrie istoria comunismului cu un manual
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
o nouă dictatură, a pieței (una economică, nu politică). „Viciul e o trebuință împinsă la exces”, notează Crăciun, și chiar cu asta se ocupă, în fond, societatea de consum. „Trebuințele - continuă el - pot fi formale sau fundamentale, stilistice sau substanțialiste, spectaculare sau ontologice”. Or: „Viciile lumii de azi privesc fondul nu forma. Nu de forme ar trebui să ne temem, ci de capacitatea lor de ocultare”. Ele ocultează de fapt metafizicul, ceea ce este dincolo de prezent, ceea ce dă sens existențelor individuale, valorile
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
al eseistului știe că orice aspect al Lumii îngăduie și „perspectivele (conjugate sau despărțite) ale umorului și ironiei”: „D.D. Roșca, în Existența tragică, afirma că, în fața Existenței, omul poate avea două atitudini fundamentale: una eroică (în esență, etică) și alta spectaculară (în esență, estetică). A doua se bazează pe umor”. Secțiunea a doua, cea a Exercițiilor metafizice, reia temele din prima și le încheagă într-o viziune unitară: „metoda e pluridisciplinară și meta-disciplinară, deci integrativă”. Tot volumul e unul de solfegii
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
rând, preferința pentru tinerii scriitori „optzeciști” și, în al doilea rând, disponibilitatea steinhardtiană pentru scriitorii minori, pentru literatura S.F. sau pentru romanele polițiste. Concluziile unui astfel de demers ar trebui să pună în lumină personajul N. Steinhardt și nota de spectacular, precum și contribuțiile steinhardtiene la poetica eseului românesc. Care numai insignifiante nu sunt. 1 Ardeleanu, George, N. Steinhardt și paradoxurile libertății: o perspectivă monografică, Humanitas, 2009. 2 Romila, Adrian G., Un Steinhardt complet în Luceafărul, nr. 19/2009. 3 Iată ce
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
formă de autism special, pentru că suferindul nu se pune în locul celorlalți și dezvoltă precar un limbaj specific și o atitudine socială. Întârzierile ei se văd foarte bine la nivelul limbajului, în care se lipesc sensuri năstrușnice, asistate de o imaginație spectaculară. Întrebată de Felix Epper despre fascinația unui asemenea narator, ea răspunde că „doar din perspectiva copilului am fost capabilă să redau toată imoralitatea și cenușiul poveștii (...). Mulți oameni și o parte a massmedia se așteaptă de la carte să-i transpună
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
aici, nici un poem de dragoste (iar cele care ar putea fi, la rigoare, interpretate astfel conțin, de fapt, niște simple conjecturi pe teme sociale). Este și cazul empaticului tatiana cântă-ne ceva, care se revendică mai degrabă dintr-un scenariu spectacular decât dintr-unul afectiv: „când am cunoscut-o tatiana schimbase/ lenjeria dăduse cu aspiratorul curățase baia/ după câteva mii de americani și străini/ mă întrebam ce va face în dimineața/ plecării spre vermont unde se duceau și ceilalți basa/ să
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
respectă civilizația unor Streinu-Cioculescu, discreția lui Mihail Crama, dârzenia lui Bogza, modelul critic oferit de Nicolae Manolescu și prestanța polemică a lui Iorgulescu, pariază pe opera Florenței Albu, identifică o familie de spirite între Florin Mugur și Blecher, admiră „înfurierile spectaculare” ale „vlăjganului guraliv” Fănuș Neagu. Asistăm la scrierea memorialistică a canonului literar din epocă. Un critic, avertiza Dimisianu, trebuie să fie prieten numai cu autorii mari, altminteri e în pericol să-și piardă libertatea judecății corecte. Nu scrie, prin urmare
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
mâine îți întindea prietenește mâna, convocându-te la o bere. Nu spunea, dar simțeai că nu-ți mai poartă pică și-i pare rău că te-a bruftuluit. Cine se oprește numai la mâniile lui Fănuș Neagu, la înfurierile lui spectaculare, la acele izbucniri ale sale ce pot să treacă drept agresivitate de nedomolit, incurabilă, se va mira, desigur, citind ce a scris Nichita Stănescu despre prietenul său, într-o poezie pe care i-a dedicat-o: "Ursul acesta blând și
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
fapt între două subiectivități. Este o sfîșiere benefică, chiar dacă inconfortabilă, spune Banu, dar ea nu devine fertilă decît dacă spiritul este hrănit interior de un Ťproiect utopicť al teatrului, care dă totodată legitimitate actului critic. Atunci cînd utopia se împlinește spectacular, fie și pentru o clipă, ea generează un efect de reverberare, de persistență în timp. Nu e vorba de un model încremenit, pe care criticul caută să îl regăsească într-un spectacol sau altul, la un creator sau altul, ci
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
stabilit de specialiști, spunând ,nu" acolo unde toți spun ,da". Din generațiile anterioare, ar mai putea fi invocați pentru acest tip de poziționare pe eșichierul literar un Eugen Ionescu, tânăr și sclipitor sofist, ori un I. Negoițescu, trouble-fęte consecvent și spectacular. Mai puțin cunoscutul George Geacăr se înscrie, cu volumul Marin Preda și mitul omului nou, în această linie a demitizării și ,acrelii" critice. Ambele mi se par acceptabile și chiar profitabile intelectual, în măsura în care obiectul studiului nu este deformat conștient, pentru
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
a creat "publicul otevist" sau că a dus la "otevizarea României". Ba mai mult, fenomenul a intrigat chiar filosofi și scriitori, si potrivit acestora, el a creat "România lui Dan Diaconescu"3. Parcursul lui DD a fost unul sinuos, controversat, spectacular sau folosind una din expresiile sale favorite a fost și este "senzațional"4. Democrația că un proces de comunicare politică Din punctul nostru de vedere, alegerile pentru instituțiile politice sunt un proces de comunicare politică și electorală care se desfășoară
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
zid nu insista dincolo de refuzul cuvântului cinic victoria urmează să se adjudece celui mai fraudulos dintre îndrăgostiți cuvântul taie poemul cu orgoliul visului în perfecțiunea momentului adâncit fragilitatea poeților este testată de puterea lor de seducție în metafore cu efect spectacular de nestins sunt stelele când aprind noaptea sub umbra ta incendiar După tine ce mai putem păstra din furtuna stelară inima mea mușcă intimitatea luminii cu un roman nescris ultima amintire a verii ai luat-o pe garanție cu tine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Dar tensiunea maximă a formelor ce se epurează de materie nu se poate menține pe linia sa "perfecționistă", întrupată în tutelarul Joc secund. La un moment dat are loc o destindere, ca și cum un atlet care-și încordează mușchii în mod spectacular în fața noastră s-ar așeza pe scaun și ar începe să ne povestească ceva. Eventual un vis. Odată sugerat ca performanță, fixat ca bornă absolută, formalul esențializat, abstractizat alunecă voluptuos pe toboganul oniric: "Și Cuvîntul s-a prăvălit printre ierburi
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
a saloanelor/scăldate în lumină sintetică”. Asemenea poeme de notație (implozivul Cînd începi să respiri ca prin pîslă, litania nocturnă Ochii lui Emily peste Amherst, depresivul Ghicitoare pentru monștri) ridică volumul peste cota de avarie a damnărilor glossy. Mult mai spectacular și mai ambițios, dar nu neapărat și convingător este amplul, oracularul Poem pentru cei din urmă, dintr-o secțiune finală distinctă de restul volumului așezat sub semnul poeților sinuciși Constantin Virgil Bănescu și George Vasilievici. Alex. Goldiș l-a asemănat
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
106 a ultimei cărți a lui Lucian Dan Teodorovici (Polirom, 2003), anume Circul nostru vă prezintă: De remarcat că les deux-points (:) cu care se încheie titlul, nu sunt o simplă poantă gratuită, dar au o logică a lor, - o logică spectaculară, adică una ostensivă. De regulă, după acestea urmează o enumerare (care, aici, ar fi aceea a numerelor din spectacol); sau, între ghilimele, un citat. Semnele citării pot să fie și ale unei înscenări. Circul/ teatrul sunt o (s)punere în
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]