266 matches
-
al lui Moș Crăciun, motivul jocurilor cu mingea, al micilor vietăți și gâze care devin prietenii copiilor, al florilor curtate de fluturași, motivul dorului de primăvară, - sunt tot atâtea subiecte de poezie, tratate în chip admirabil de poetă. Dar și sperietura copilului când primul dinte de lapte i se clatină și cade, semn că a trecut de prima vârstă a copilăriei și intră în alta. Tristețea și durerea sunt pasagere însă, pentru că, peste puțin timp, va avea alt dinte mai trainic
SOARELE COPILĂRIEI VERSURI PENTRU COPII- CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351303_a_352632]
-
capul parcă-i intrase într-un vârtej tulburător de amețitor. A băut ceaiul fierbinte, a luat două aspirine și s-a întins cu grijă lângă Eugen, acoperindu-l atent și protejându-l apoi cu trupul ei ce tremura ușor de sperietura trasă și de emoțiile ce o cuprinseseră când l-a îmbrățișat cu grijă și l-a sărutat pe frunte ca o mamă grijulie. Niciodată nu dormise lângă un bărbat în același pat și gândul acesta și o anume curiozitate îi
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
pasc libere prin tot satul, mugesc amuzate, cocoșii, chiar și ăia de tablă de pe case, dau alarma angoasați, de parcă s-ar fi abătut uliul peste orătăniile din curte, copiii ies la porți, curioși, iar babele își scuipă în sîn de sperietură și se închină, ca să le ierte Dumnezeu gîndurile ăle necurate. În restul timpului, podul, un fel de axis mundi, ne ajută să ne purificăm spiritual. Stăm sprijinți în coate pe balustradă, privim în spațiul dintre două valuri și filosofăm despre
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
de porc, cum s-au moștenit, de-a lungul vremii, zicerile: când porcul este negru, se adună sânge într-o farfurie sau strachină cu mei. După ce se usucă, femeia aprinde meiul și afumă cu el copiii ca să-i scape de sperieturi. Și pentru că porcul era un animal consemnat el a fost introdus și în ritualul magic: untura de la porcul negru, de exemplu, se credea că este foarte bună la vrăji, emanația toxinelor din timpul sacrificiului, în interiorul grăsimii porcului, o făceau nocivă
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
puteau fi azvârliți în zăpadă și dați pradă lupilor. Noroc că sania urca și caii obosiră repede. Respirând greu, au revenit cu pasul la trap. Nu se știe câte secunde sau poate minute a durat această spaimă. Cert este că sperietura a fost reciprocă, pentru că și urletele lupilor au încetat. Rareori se mai auzeau din depărtări ca niște gemete înăbușite. Dar armăsarii tot mai sforăiau și alergau speriați. Domnul Ionescu ținea frâiele cu amândouă mâinile și încerca să-i strunească. Abia
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
îîî! Îii! -Uite, mă, că și nuiaua este întreagă! îl încurajă și neamțul. Degeaba. Și ridicat în picioare, Tudorel tot mai gâjâia. -Ce-i facem, domnule Ionescu! întrebă îngrijorat Lică. Ăsta nu mai vorbește până nu-i descântă o babă de sperietură. -Liniștiți-vă și voi! sări domnul Ionescu. Hai cu toții în sanie și să mergem spre sat! Apoi către Tudorel : Ia spune, mă, băiatule, pe unde trebuie s-o luăm, ca să ajungem la voi acasă? Îîî! Îîî!, arăta Tudorel cu mâna spre
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
venit peste deal ca să ajungem mai repede. Pentru că Tudorel vrea să... vrea să...colinde cu...Cu ce vrei Tudorele să colinzi? -Cu bolindeții, a răspuns clar și voios Tudorel. Toți au început să râdă. Uite, domnule, care era descântecul de sperietură! a spus neamțul. -Bravo, mă! a sărit și Arapul. Eu credeam că ai să rămâi mut toată viața. -Să mă ierți, domnule Ștefănescu! a scâncit Tudorel. Că...n-am ascultat. Și tu să mă ierți nene neamțule, că...te-am
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
întrebat în ce parte să tragă vela. Executând corect comanda și cu cârma restabilită pentru parcurs, barca și-a revenit și a reînceput să plutească lin. Ionel a cuplat pilotul automat și s-a așezat lângă ea în cocpit. După sperietura trasă Anica parcă a devenit alta. A dat jos de pe ea costumul de baie rămânând goală goluță aproape lipită de Ionel. - Na! Asta vrei. Ia-mă pe tavă. Nu ne mai periclita viețile. Ionel a intrat în cabină, a cules
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
ca șofranu și tremura tot și bolborosea niște cuvinte ne’nțelese? Biata femeie a dat fuga la Fierăreasa să-i descânte. Cred că dacă nu-i descânta Fierăreasa murea de spaimă! I-a descântat asta de Muma Pădurii și de sperietură. Abia dispreziuă își reveni și începu să povestească prin ce a trecut. Azi, toată ziua zăcu. Abia pe la amiaz’ mâncă și el o țâră de lapte. Își încheie Elisaveta povestirea, pe care o auzise și ea de la Mărioara lui Chioru
LA FÂNTÂNA LUI UŢOIU de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369371_a_370700]
-
mai bine de o oră, după care o invitară pe Doina Avram, asistenta șefă. În timp ce puneau la punct ultimele detalii, soneria puternică a telefonului de pe birou le-a făcut pe toate trei să tresară puternic. Au început să râdă de sperietura ce le învăluise pe toate. Doina Avram a fost cea care s-a liniștit prima și a răspuns la telefon: - Alo, da! Da..., dar sunt... Înțeleg, desigur... Un moment, vă rog, să văd dacă este disponibilă...! Imediat. Pe dumneavoastră, doamna
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
Acasa > Orizont > Reportaj > "SPERIETURĂ"LA O CASĂ DE MODĂ DIN L.A. (XI) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 236 din 24 august 2011 Toate Articolele Autorului Tot când eram noi acolo, pot să spun că orașul era într-o așteptare “nestăpânită”, resimțită
SPERIETURĂ LA O CASĂ DE MODĂ DIN L.A. (XI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354070_a_355399]
-
fost intempestivă și în afara programului și eu, cu un stupefiant și abia îngânat și “suspect” “I'm sorry!”, am țâșnit-o afară atât de tulburat că era să fiu prins și strivit bine între ușile batante ... Am scăpat cu o sperietură care nu fusese planificată și cu un pantof cu carâmbul bine stâlciat, aproape smuls și cu acel moment complet neavenit experienței mele de viață, care nu mai reținea decât ridicolul situației și niște râsete, pare-se de compasiune, care s-
SPERIETURĂ LA O CASĂ DE MODĂ DIN L.A. (XI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354070_a_355399]
-
evadării decât la părăsirea “stupului” încărcat de faguri de miere din abundență, luciditatea are aici un adversar redutabil și nu i te poți sustrage cu totul, ca ființă vie, cu sânge cald și cu multe dorințe to-o-o-o-o-t amânate ... Referință Bibliografică: Sperietură la o casă de modă din L.A. (XI) / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 236, Anul I, 24 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SPERIETURĂ LA O CASĂ DE MODĂ DIN L.A. (XI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354070_a_355399]
-
a râului Dâmbovița ce traversa Bucureștiul. Nu-l descoperi pe pământ și-și zise că trebuia să fie ascuns în subteran. Coborî ca o săgeată spre stația de metrou înspăimântând călătorii. Dar nici nu apucară aceștia să-și reveniră din sperietură, că se transformă într-un liliac și pătrunse în ungherele întunecate ale tunelurilor. Colindă rețelele subterane, verifică trenurile, dar nici urmă de „Imperator”. Parcă intrase în pământ. Știa că este sub controlul spiritului strănepotului său. În cele din urmă, își
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
Halloween-ul, magazinele, restaurantele, cafenelele și cluburile din țara noastră sunt deja pavoazate cu dovleci, cranii, schelete, pisici negre și imagini de vampiri. Tot acum se organizează spectacole dedicate acestui eveniment, se pregătesc surprize macabre și se fac cele mai tari sperieturi. De Halloween, turiștii străini sosesc în România, dornici să petreacă noaptea groazei în țara lui Dracula. Cine nu știe că în România există Dracula Land, un loc special creat pentru amatorii de senzații tari? Cu această ocazie, canalele de televiziune
O SĂRBĂTOARE DRUIDĂ LA ROMÂNI de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342043_a_343372]
-
ajuns în siguranță la balul Prințului, iar acesta s-a îndrăgostit de ea și s-a decis să o ia de soție. Și chiar dacă la miezul nopții, trăsura și căluții au redevenit ceea ce erau, iar Cenușăreasa a trecut printr-o sperietură pe care sigur n-a uitat-o ea prea ușor, lucrurile tot au luat o întorsătură fericită. Cenușăreasa s-a măritat cu Prințul cel frumos și bogat și au avut o nuntă ca-n povești, semn că Halloween-ul i-a
O SĂRBĂTOARE DRUIDĂ LA ROMÂNI de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342043_a_343372]
-
să aduc lucrurile în firescul lor. Am înălțat brusc pușca în aer și am tras... Coclaurile au tresărit, trimițând vuietul puștii dintr-un creștet de deal în celălalt. Moșu Klesch, spre care mi-am îndreptat dintâi privirea, își dăduse de sperietură cu tot cu scăunel pe spate. Țapu, de la sine înțeles, dispăruse, ca și cum niciodată nu s-ar fi aflat în fața ochilor noștri. Apoi am stat locului și am așteptat, o oră, poate două chiar, fără să mă mișc din loc. Pe moșu Klesch
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
trebuiau aduse numai atât cât trebuie, iar dacă la sfârșit mai rămâneau tăciuni aprinși, îi stingea iute cu apă punându-i apoi la uscat pentru a-i folosi atunci când o altă mămică venea cu odrasla să i se descânte de sperietură ori de te miri de ce altceva. Pentru descântece Mama Leana avea la îndemână o lingură de fier, o cană de tablă și o bucată de cositor. Focul era aprins cu așchii mărunte care, pe cât de repede se aprindeau, pe atât
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
în ruptul capului. Urmau alte mișcări mărunte, din buze, după care vrăjitoarea scotea din cană forma ciudată pe care o lua cositorul; în ea citea care este lighioana de care s-a speriat copilul, după care șoptea repezit descântecul de sperietură potrivit cu aceasta. Nu înainte de a strecura un ban în palma bătrânei, mama își lua odrasla și pleca, cu ușurare în piept, convinsă că de acum încolo totul va fi bine. Aceeași convingere, ba mult mai întărită, avea s-o capete
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
mai văzut de-atunci! Și cum aș mai fi vrut-o, nu poți să știi! Dar de auzit, am tot auzit de-un câine mare cu blană lungă... scăpând de la foc vreun țânc... adunând la stână vreo turmă rătăcită din sperietură... ori trăgând de funie vreo junincă ne-nvățată cu drumul dintre locul de pășunat și ogradă... Și multe de-astea au dat înconjur satului minunând oamenii vreme îndelungată... Unde-i acum câinele acela?! Unde să se fi dus?! Hotărât, pe-acolo
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
trezit sângele să scânteieze-ntr-un hău de prostie unde-i loc pentru toată planeta: bine ați venit la casa de nebuni ! când îmbrăcați în demență evident că renașteți într-o formulă obligatoriu tâmpită dintr-un pasibil ceai tumefiat de sperietură de groază c-un pui de prepeliță ciocănind în restul de ouă al mă-sii cretin - echilibristică o privire în urmă poate fi ca un trăsnet dacă e chiar și nocturnă înseamnă că e aievea precum pasul soldatului la o
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
la minte și ieșea din șanț! O vreme mergea spășit pe lângă căruță. -De nu te-oi lăsa eu în pădure să te mânce lupii, lasă, lasă! îl amenința bădia, strunind totuși calul să meargă în pasul mărunțelului. Când uita de sperietura ce tocmai o trăsese, iar se apuca de zburdat! Nimerea tot în șanț! De la un timp vântul începu a-și pierde din eleganță. Sufla așa mai țărănește, mai din topor. Plictisit a colinda de unul singur și-a chemat și
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
ne speria atunci cand ne jucăm, stă pitit pe după draperii crezând că încă ar putea să îngrozească suflete puștii din floarea de castan. Cearșaful alb, azi e ponosit, vremea l-a mai înegrit puțin și l-a transformat în mit de sperietura din senin, o zdreanța, peste care timpul a trecut la fel ca peste sufletu-mi durut. Din albul pur, imaculat, cu care în copilărie cearșaful falnic m-a speriat, a rămas doar frică de pustie, într-un suflet prea însingurat
CEARŞAFUL ALB de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379488_a_380817]
-
ușă albă și pufoasă. Abia ce am îndepărtat două lopeți de omăt din alcătuirea așa-zisei uși de ocazie, că o găină captivă în acea încăpere îmi sare în față, împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat să văd cum a reușit galinaceea mea să înfrunte singură gerul nopții, într-un loc nepotrivit iernării vietăților înaripate ale gospodăriei. Găsesc acolo un petic de paie, iar în mijlocul lui... profitul cel râvnit de gospodar: un ou
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
ușă albă și pufoasă. Abia ce am îndepărtat două lopeți de omăt din alcătuirea așa-zisei uși de ocazie, că o găină captivă în acea încăpere îmi sare în față, împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat să văd cum a reușit galinaceea mea să înfrunte singură gerul nopții, într-un loc nepotrivit iernării vietăților înaripate ale gospodăriei. Găsesc acolo un petic de paie, iar în mijlocul lui... profitul cel râvnit de gospodar: un ou
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]