164 matches
-
că vă dați seama și de ce m-am mutat de la bloc în perioada numărului trei; nu mai suportam să-mi tot sune poliția la ușă în toiul nopții; de fiecare dată când mă iubea, se găsea câte un vecin mai sperios care să apeleze la 112 și să reclame că sunt măcelărită la mine în casă... Răbufnirile acestea supranaturale se succedau o dată la două-trei nopți, iar a doua zi după eram cu fizicul la pământ: groaznic de răgușită, nu înțelegeam nici
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
bine că a trecut. După atîta stres, nu strică să ne mai destindem. Dar nu!... Relaxarea nu durează, fiindcă, dumnezeule, pacostea stă să reînceapă! Blestemul nu s-a sfîrșit și nici nu are cum să se curme cîtă vreme mentalul sperios și pleoștit al blajinilor din "apartamentul de bloc" e predispus să odrăslească, iar și iarăși, obsesive fantasme. Ba mai mult, luînd pînă și trauma asta în ușor, ei sînt gata să transforme în prilej de zaiafet impulsurile ce trădează alterarea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
baba care a năvălit în cameră. Poate îi auzise zgomotul pașilor sau scîrțîitul ușii ce dădea în balcon. S-a uitat nedumerită, dar n-a cercetat spațiul prea multă vreme. O fi crezut că-i vîntul sau fantoma soțului. Era sperioasă, totuși n-a avut vreun infarct cît a speriat-o Marcu și n-a speriat-o de puține ori în trecut. Poate o făcea pe fricoasa ca să aibă ce povesti și să stîrnească compasiunea. În drumul spre ușa de la ieșire
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
beția de cuvinte și simulacrul zadarnic al unei revoluții imposibile. Fără îndoială, trebuie să credem însuși autorul acestui eseu este convins în superioritatea creativă a inteligenței, în extraordinara ei capacitate de invenție și de înnoire. Dar Dionysos rămîne un zeu sperios. In cele din urmă, e mai înțelept, să ne fie permis să spunem e mai rezonabil să-i recunoaștem rolul rolul adevărat pe care-1 are, decît să încercăm să-i închidem gura. Note și referințe Grija de a nu încărca
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ce întuneric s-a lăsat pe pământ... Glasul lui șerpui ca un scâncet de bolnav și se stinse în oftările vântului. 2 Întunericul sugruma satul foarte împrăștiat în care azi trăiau mai mulți soldați dușmani decât civili. Casele negre străjuiau sperioase ulița largă, neprunduită, răvășită de gropi, desfundată de miile de căruțe ce treceau necontenit spre front, încărcate cu merinde pentru oameni, întorcîndu-se înapoi veșnic pline cu rămășițe de-ale luptelor... Ici-colo sclipea cîte-un ochi de lumină galbenă, plăpândă, însemnînd comandamente
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Bologa. Căpitanul tocmai se așezase la masă, singur, în căsuța de bârne, destul de bună și de spațioasă pentru împrejurări. Când apăru Apostol în ușă, salutând cu un zâmbet puțin confuz, Klapka scăpă cuțitul din mână și bolborosi niște cuvinte cehe sperioase. Își veni în fire îndată, se repezi la el și-l îmbrățișă, și-l sărută, plângând de bucurie: ― Bine-ai venit... Sănătos? Adevărat?... Ia să te examinez!... De ce ești așa de palid?... O să-ți reiai bateria, firește... Mâine-poimâine vom începe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ferestre Cum înconjur oameni masa Și cu degete măiestre Eu le spariu toată casa: {EminescuOpIV 305} Când ca lupul urlu jalnic, Când ca mîța-ncet eu miaun Și trezesc din vis motanul Care toarce sub un scaun. Sunt Vânt, Plâng, Frâng Sperios v-o creang-uscată. ISVORUL (tenor) Isvor Din munte cobor, Când vântul v-o ramură farmă Fac larmă! (Cerul se coboară. Armonie. Schimbare. ) SCENA I Sara. Furtună. MUREȘANU (singur) Cum norii strigă jalnic și marea sparge piatră Și tunete bătrâne pe-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să-ți fie teamă Și somnul - vameș vieții - să nu-ți mai iee vamă. "Te miră de gîndirea-ți, răsai la al tău glas, "Încremenește galben la propriul tău pas, "Și propria ta umbră urmând prin ziduri vechi. "Cu mînile-ți astupă sperioasele urechi, Și strigă după dânsa plângând, mușcând din unghii Și când vei vrea s-o-njunghii, pe tine să te-njunghii!... "Te-aș blestema pe tine, Zamolxe, dară vai! "De tronul tău se sfarmă blăstemul ce visai. "Durerile-mpreună a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
1880 iulie) [NEDUMERIRE] 2259 N-am vrut să pun pe paginele sfinte îndoielele mele. Fost-a ea mulțămită de mine? Avut-a ea acea culme pe care trebuie s-o aibă cineva în cea mai intimă-mbrățișare... copila mea cea sperioasă? Să am această siguranță numai - atunci aș fi fericit... Sigur este însă că ea nu e din acele naturi voluptoase cari sug plăcerea din ochii iubitului și din măduva lui... Ea e pudică, timidă în acest punct, și cu toate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de Auta îi spuse: - Vrei să-ți aduc puțin lapte de capră? Auta îl privi mișcat și primi. Arcașul alergă spre peșteră. - Văd că tu te-ai obișnuit cu noi mai repede, și nici bătrânul tău nu părea așa de sperios ca omul acesta, spuse străinul cel vârstnic. - Acesta e rob! îi răspunse Auta. El n-a putut ști nimic chiar din puținele taine pe care le știm noi, cei care am avut norocul să putem citi ce s-a scris
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o tai. Pa. Am niște chestii de făcut, tresă mă văd cu unii. — Mda. Ceao Ray. — Ceao pa pa Bruce... of... Bruce, l-am văzut ieri pe Bladesey ăla, la clubul din Shrubhill. Cu toții l-am evitat. Părea umpic cam sperios. Dupaia Gillman s-a dus la el și l-a pus la punct, În stilul inconfundabil al lui Dougie. Așa că m-aș mira ca domnul Blades al nostru să-și mai arate vreodată mutra pe la masoni. Hai noroc! Îmi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
iscodiri atente. Nimic nu poate simboliza mai bine starea de concentrată și delicată ascultare, cu tot corpul nemișcat, cu gîtul și capul ușor răsucite pentru ca fiecare din cele două urechi ciulite să primească altă infinitezimal diferită senzație, decît o căprioară sperioasă. Mă străduiesc să preiau sugestia, dar alte exigențe mă obligă să o părăsesc parțial. Albeața brumelor mă face să caut un contrast, ar fi bune niște capre negre, și ele niște campioane ale nemișcării statuare pe țancuri Înalte de piatră
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
este, stăpâna a plecat jos să o caute. A căutat-o și a strigat-o toată noaptea, dar degeaba. Dimineața a plecat la servici. Iarăși s-a rugat la Maica Domnului să-și găsească pisicuța mai ales ca o știa sperioasă, nefiind obișnuită ca mama ei și pe afară, dar puternică în același timp. În casă Pisa o căuta și se gândea că fetița ei este speriată, stresată pe undeva. Afară erau numai pericole: cineva să o ia, mașinile să o
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
complotul din Gallia, Galba spusese că „proștii se distrug singuri“. Dar, pe când el râdea, supraviețuitorii îi înlocuiseră în liniște pe cei căzuți. Era mitul hidrei: capetele răsăreau la loc, mai rapid decât sabia care le tăia. Senatul era corpul moale, sperios și letargic al unui animal necunoscut care în fiecare dimineață mergea să se adape în Curie și, din când în când, mușca mortal. Și istețul Callistus căzuse în greșeala aceea. „A fost însă într-adevăr vorba de o greșeală, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iubesc toate de pică din cîrje. Gabriela, Jeana, Liliana, Ruxandra și celelalte. Orfeu În infern la Apaca. Mariana semnează frumosul articol de politică externă, „Rondul”. CÎnd era mică, ea vedea colo „o piersică roșie”, colo o fîntînică „În care broscuțele sperioase cădeau de bună voie, tivind liniștea cu un plici mic”. E frig și bate vîntul. Cu un plici mare au fost achitați cam toți membrii CPEX. Peste puțin se va descoperi că și ei s-au opus dictatorului care bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Nina Alexandrovna era gata deja să uite că „se resemnase“; de altfel, îi lua apărarea Variei. Alături de Varia stătea și Ptițân, care renunțase la hârtia scrisă cu creionul. Nici Varia nu se intimidase, de fapt nici nu era dintre cele sperioase; însă grosolăniile fratelui ei, cu fiecare cuvânt, deveneau din ce în ce mai nepoliticoase și mai insuportabile. De obicei, în asemenea cazuri, ea înceta să vorbească și își privea doar fratele în tăcere, cu ironie, neluându-și ochii de la el. Această manevră, după cum știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vei fi patriot cinstit" ar fi aplicarea locuțiunii gazetei liberale la cazul concret de azi. {EminescuOpXII 49} Relata refero. Ar fi bine dacă foile oficioase sau cea oficială și-ar da silința de-a risipi îmgrijirile publicului, devenit atât [de] sperios în materie de avere a statului sub dominațiunea roșie. [28 ianuarie 1881] ["NU ESTE CESTIUNE CARE... "] Nu este cestiune care să fi fost exploatată cu mai multă sfruntare de către partidul roșu în contra partidului conservator decât cestiunea finanțelor statului. Arma obicinuită
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fost pentru a abate de pe creștetul țării un mare pericol. Ne-am pus mâna pe inimă și ne-am întrebat ce pericol poate fi acesta? Totodată ne-am adus aminte că, și în Cameră, s-a ivit un deputat foarte sperios și îngrijit de viitorul poate al țării, poate al spinării proprii, care a cerut de la Adunare un credit de 300 000 lei pentru mănținerea ordinei publice. Acest deputat e d. Stolojan. Bolnav nu e după cât știm, doctorii nu i-au prescris
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
urlă prelung și tare, au o stare agresivă, nu mănâncă, iar dacă au pui, îi duc în locuri ferite, nepericuloase. * Pisicile. înainte de cutremur, sunt agitate, au părul zbârlit, urechile lipite de cap, miorlăie tare și fără motiv, îndelung; tremură, sunt sperioase, se ascund în cotloane, au ochii strălucitori. Miaună puternic, se lipesc strîns de stăpânii lor, iar dacă au pisoi, îi duc în locuri ferite, iar uneori dispar din casă. * Șobolanii și șoarecii încep să alerge, ignorând prezența oamenilor, chițcăie, își
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
o să revină, desigur, apel imediat! jubilăm în confirmare cu mișcări de menuet, dar nu apuci, ca să răspund, nu, nu lucrez deocamdată, dar... voi lucra! la Roman, la Brașov!... bravăm, trenul pleacă și el din Pașcani, mișcare lină personificată în blond sperios, intru pe aceeași secundă de mișcare, împing pieptul în sensul de mers, călătoare fără vorbă, revin la starea de obiect iernatic, pălărie albă cu geacă albă, în cuprinsul septentrional, unde apa se mai face și gheață, tot polul meu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
nu s-a întîmplat între noi. Sînt iertat. Am o poftă nebună s-o mîngîi puțin, mai adaug eu. Și eu, îmi spune soția, dar turturelele nu-s ca porumbeii... Mona mai vine și acum pe la noi, la fel de frumoasă, la fel de sperioasă. În noaptea de Sfîntul Vasile S-a întors de la cimitir pe sub un nor cît cerul de mare, cenușiu-negrui, care slobozea fără nici un efort miriade de fulgi grași, puțin cam lipicioși și deloc jucăuși. Cădeau liniștiți și se alăturau semenilor lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de la țigară nu se putea abține nici în ramadam. Venea la mine în cabinet, încuia ușa și duhănea o țigară cu o lăcomie imensă. După ce trage o țigară și încă una, calm reia discuția. Îl cunosc pe Benichou. Este slab, sperios și cedează imediat dacă îl ameninți. Cum? Te urci pe biroul lui, îl apuci de haină și îi țipi în ureche. Răcnești la el că face o gravă greșeală să se pună cu tine. De haină îl tragi spre tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acceptă pentru că sunt roman, și nici pe el, un aliat al romanilor. De aceea ne-am abătut prin locuri virgine, neexplorate, unde auzeam doar grohăitul mistreților și ciripitul surdinizat. Sub frunzișul compact al copacilor seculari era permanent întuneric și veverița sperioasă arăta că nu se teme de ființele omenești. Tocmai în locul acela am înțeles că totul rămăsese într-o stare originară: fiare, păsări, arbori și izvoare. Dăinuia o puritate sălbatică a peisajului. Un aer îmbătător ne umplea piepturile și, pe când mergeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
diabet zaharat), care s-a agravat după nașterea copilului; - părăsirea de către tatăl; - starea materială precară. i. adaptabilitatea la climatul din Leagăn - suportă relativ ușor condițiile din Leagăn; - este sensibil la curenți, fiind deseori internat pentru răceală; - stă retras, este fricos, sperios, nu suportă pe oricine lângă el; - este sensibil la alimentație, fiind un copil pretențios din acest punct de vedere. k. dezvoltarea psiho-motorie - prezintă retard psiho-afectiv și cognitiv ușor; - nu reacționează în nici un fel atunci când dorești să te joci cu el
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
11 paragrafele 1 și 3, art. 12-17, 20-37. Articolul 43 Animalele trebuie transportate numai în vehicule sau cuști corespunzătoare, pe care se va lipi un anunț, daca este cazul, prin care se va menționa că este vorba de animale sălbatice, sperioase sau periculoase. De asemenea, animalele vor fi însoțite de instrucțiuni, redactate cu claritate, cu privire la hrănirea și îngrijirea lor. Articolul 44 Cervidele nu vor fi transportate în perioada cînd își refac materialul cornos, decît dacă se iau măsuri speciale. Articolul 45
CONVENŢIA EUROPEANĂ din 13 decembrie 1968 privind protecţia animalelor în tranSportul internaţional*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/136163_a_137492]