164 matches
-
Ca un veșmînt strălucitor de vînt,/ Ca un vecin al cerului senin,// Tîrziu, cînd nu-ți mai pasă de culori,/ Să ai un plop din care să cobori.” (Un plop). Semeț, căci poezia rămâne, oricât s-ar pocăi, trufașă, dar sperios și fragil, bătând delicat un tact argintiu. Pe care numai aerul îl ține minte. „Ce pierzi lipsind? Ce capeți dacă spui/ Nimicul tău, urechilor statui?” Acum, când poezia a rămas singură, e cu atât mai greu de răspuns...
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
Într-o poiană și Începu să cânte un cântec despre o căprioară care ăi-a pierdut iedul. El ar vrea să-i aduca iedul Înapoi, dacă și căprioara ar vrea să mănânce din palmă În fața Împăratului. Căprioara cea tânără și sperioasă, ieși timidă din tufișuri. Anul Nou cânta Întruna, iar căprioara Îl urma cu capul În jos și ochii Înlăcrimați. Și În fața Întregii curți ea mâncă din palma lui, spre uimirea tuturor și bucuria bătrânului Împărat care bătea din palme ca
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
am intrat În serviciul lui se Întorsese de puțin timp din Flandra, fiindcă o rană urâtă pe care o avea Într-o parte, primită la Fleurus, era Încă proaspătă și Îi cauza dureri mari; iar eu, abia sosit, timid și sperios ca un șoarece, Îl auzeam noaptea de pe salteaua mea de paie plimbându-se În lung și-n lat prin odaia lui, neputând dormi. Uneori Îl auzeam fredonând Încetișor cânticele populare Întretăiate de accese de durere, versuri de Lope, o sudalmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
politică mai largă. Dacă dl Năstase va trage de timp și nu va lua măsurile legale împotriva forțelor extremiste, ne răcim gura de pomană. Aici, în țară, dl Năstase va mai putea duce de nas o intelectualitate naivă și fundamental sperioasă. Dar străinătatea vede lucrurile la rece. Pentru ei e limpede: dacă Vadim e un extremist și există dovezi palpabile ale intețiilor sale, de ce nu se iau măsuri? Iar dacă ele nu se vor lua cât se poate de repede, semnalul
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
de-acum încolo. [DRAGUL] N-auzi nimic?... [SAS] Nu, n-aud (încet) Bogdan... c-un vârf subțire... Cu-acesta scap de dânsul întreaga omenire... (s-aude glas de corn ) DRAGUL A! în sfârșit... cum sună și cât de dulce sună! (sperios) Nu-mi pare cumva numai, [și-]urechea mea nebună Ca din senin aude ce inima îmi cere? O! cine, cine-mi spune... Auzi ceva, auzi vere? SAS Un corn ca orișicare... răsună în pădure. [DRAGUL] E mântuit... E cornul lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dor... așa îmi este de dor încît mi-e frică. Ah! iarăși toată [noaptea], ochind de după horn, Am să ascult din codri duiosul glas de corn; Atunci Prichici, motanul, încet are să toarcă, {EminescuOpVIII 101} Prichici, motanul harnic și dragu' mamei... (sperioasă) Parcă S-aude în fereastră că bate ceva... (se uită) Nu e... O, luna dintre dealuri cât de frumos se suie Și sufletul mi-l împle de-o jale mare... mare. Aș vrea acum prin codri să rătăcesc călare, Un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sânte; E zdreanța cea de piatră unui trecut măreț Ce-atîrnă sus se pare de-a cerului nori creți, Pe când cu a ei poale încungiură un munte, O diademă sură pe o pleșuvă frunte! ȘT[EFAN] De locuință sură, de visuri sperioase, De buhe cu ochi roșii... ce nu pot ca să iasă În sânta zi cu soare. Ruinele pustii Înfrică bătrâneța, și sperie copii! ARB[ORE] Și de trece moșneagul cu fruntea încrețită, Cu părul alb ca neaua cu buza -nvinețită Pare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
n-ar fi... Supune-te mie cum eu mă supun soarelui meu. [MAGDALINA] Acel soare e un om? [TOMA] Un om?... Toma Nour nu-ngenunche înaintea unui om... Acel soare e o idee... care luminează lumea, sub cari fug nourii sperioși - umbrele palide - valurile în argint. O idee care intră-n toată suflarea omenească... cum lumina umple lumea... o vijelie care mână valurile mărei - și pe noi doi, sărmane valuri... O vijelie puternică, fiindcă-n pieptul ei lucrează și sufletele și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
uit printre ferestre Cum încunjur oameni masa Și cu degete măiestre Eu li spariu toată casa. Când ca lupul urlu jalnic Când ca mîța-ncet eu miaun Și trezesc din vis motanul Care toarce sub un scaun. Sunt Vânt, Plâng, Frâng Sperios vo creang-uscată IZVORUL (tenor) Izvor, Din munte cobor, Când vântul vo ramură armă Fac larmă! (Cerul se coboară, Armonie, Schimbare. SCENA I[I] (ara. Furtună) M[UREȘANU] (singur ) Cum norii strigă-jalnic și marea sparge piatră Și tunete bătrâne pe-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mele lucrurile pe care i le am adus, dar dacă nu e voie să intru... Asistenta îi făcu un semn aprobator și-i spuse să se grăbească. OK, spuse Crăița veselă, să aveți grijă de sora mea, gagica e cam sperioasă, da’ e un înger de cumințenie. Uite, mam, continuă ea, v-am adus pijamale, halate, papuci, jucării, ce-am mai crezut eu și Sabina că aveți nevoie. Uite, aici ai portofelul, ne-am uitat și ai bani, aveți jos un
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Nina Alexandrovna era gata deja să uite că „se resemnase“; de altfel, îi lua apărarea Variei. Alături de Varia stătea și Ptițân, care renunțase la hârtia scrisă cu creionul. Nici Varia nu se intimidase, de fapt nici nu era dintre cele sperioase; însă grosolăniile fratelui ei, cu fiecare cuvânt, deveneau din ce în ce mai nepoliticoase și mai insuportabile. De obicei, în asemenea cazuri, ea înceta să vorbească și își privea doar fratele în tăcere, cu ironie, neluându-și ochii de la el. Această manevră, după cum știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o tai. Pa. Am niște chestii de făcut, tresă mă văd cu unii. — Mda. Ceao Ray. — Ceao pa pa Bruce... of... Bruce, l-am văzut ieri pe Bladesey ăla, la clubul din Shrubhill. Cu toții l-am evitat. Părea umpic cam sperios. Dupaia Gillman s-a dus la el și l-a pus la punct, În stilul inconfundabil al lui Dougie. Așa că m-aș mira ca domnul Blades al nostru să-și mai arate vreodată mutra pe la masoni. Hai noroc! Îmi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
rar argint de ninsoare, viețuitoarelor bălții. Era o frumusețe de nedescris să vezi cum soarele se luptă să mai rămână aici în priveliștea minunată a bălții. Iarba se oprise într-o plavie plutitoare, simbolul bălții, pe care dormea un mistreț sperios. Deodată, fâșâiri aspre de aripi anunțau încăierarea dintre o rață și o cioară. Cioara năzuise la cuibul raței, vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ce întuneric s-a lăsat pe pământ... Glasul lui șerpui ca un scâncet de bolnav și se stinse în oftările vântului. 2 Întunericul sugruma satul foarte împrăștiat în care azi trăiau mai mulți soldați dușmani decât civili. Casele negre străjuiau sperioase ulița largă, neprunduită, răvășită de gropi, desfundată de miile de căruțe ce treceau necontenit spre front, încărcate cu merinde pentru oameni, întorcîndu-se înapoi veșnic pline cu rămășițe de-ale luptelor... Ici-colo sclipea cîte-un ochi de lumină galbenă, plăpândă, însemnînd comandamente
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Bologa. Căpitanul tocmai se așezase la masă, singur, în căsuța de bârne, destul de bună și de spațioasă pentru împrejurări. Când apăru Apostol în ușă, salutând cu un zâmbet puțin confuz, Klapka scăpă cuțitul din mână și bolborosi niște cuvinte cehe sperioase. Își veni în fire îndată, se repezi la el și-l îmbrățișă, și-l sărută, plângând de bucurie: ― Bine-ai venit... Sănătos? Adevărat?... Ia să te examinez!... De ce ești așa de palid?... O să-ți reiai bateria, firește... Mâine-poimâine vom începe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mic cufăraș cafeniu care se părea că aștepta și el de multă vreme drumul ăsta, iar cealaltă mână nu o slăbea pe fetița a cărei voce speriată o auzise doar în întrebarea repetată : "Mergem la tata ? Mergem la tata ?". Fetița, sperioasă și sfioasă își ascundea mereu capul îmbrobodit într-o basma albastră în fustele mamei. În afară de băsmăluță, Atanasie își amintea doar de picioarele subțirele ca și pierdute în niște galoși prea largi și de păpușa din cârpă pe care copila o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
școlile, dar cu stupoare am aflat că tot învățământul urma să se facă în limba rusă. Minodora mea creștea văzând cu ochii ; ca tolerată în casa mai marelui locului putem să dosesc pentru ea câte ceva de mâncare. Devenise o fetiță sperioasă, gata mereu să se ascundă, o fetiță care moștenise de la tatăl ei nu numai ochii de tătar, dar și aplecarea spre carte. Buchisea de la patru ani abecedarul în limba română pe care reușisem să îl pun de-o parte, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și drept să vă spun am simțit că mi se face frică." Mihail se arătă mirat "Frică, excelență, frică?! De ce să vă fie frică?" Pangratty roși ușor, atît cît să-și simtă încălzindu-se pielea obrazului, "în general nu sînt sperios. Mi-e frică doar atunci cînd sînt incapabil să reacționez, cînd nu știu, cînd nu cunosc situația în care mă găsesc. Cred că e firesc să fie așa. Iar eu fusesem adus acolo de către Bîlbîie. Iar asupra lui Bîlbîie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
părul și care se înnoadă sub bărbie, formând un triunghi brodat cu sclipici pe umeri și trasându-i, geometric, linia obrajilor pufoși, singura parte descoperită privirii. Este Rezvan, prietena mea iraniancă. Din când în când, îi taie calea unui japonez sperios, care se chircește brusc în spatele volanului atunci când dă cu ochii de apariția discordantă, femeia uriașă, acoperită în negru, care îl poate ridica în palmă, sufla în cerul lui de miazăzi, dumica agale la cină. Japonezul își pleacă ochii, femeia celeilalte
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Eu mă ocup de prostiile lui Mini! Cel mult ca să probez ce departe e această persoană - de altfel inofensivă - de bunul-simț comun. Cu ochi care surâdeau mereu aiurea, Mini își scotea abia paltonul, când baba intră tiptil, cu ochii holbați sperios spre ușa lui Rim. - Birjarul, duduie! Birjarul! șopti cu mâna făcută pâlnie la gură. Ochii lui Mini se măreau din ce în ce! - Care birjar? . . . - Al matale . Cică mai sade? . . . - Ce? Vrei să pleci? întrebă Lina. - Mai stau! declară Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu aere vechi din cauza modei așa cum era purtată de bravii mahalagii și a pozelor înfipte și smerite. Păreau de acum o sută de ani, cu atlazurile rochiilor, cu lanțurile de ceasornic și brățăriie, cu pieptănăturile ticluite și cu aerul acela sperios. Mâinile, firește, erau împreunate pe ceintura taliei scurte. Drăgan, bătrânul, era roșcovan, zdravăn și mojicos. Mini recunoscu cu plăcere pe baba Smoala. Impunătoare, cu sute de cute pe obraz, necruțate de pictor, cu urechile ieșite din părul lins, adunat într-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cerut să vadă cerceii, dar avea parte să nemerească la Hallipi mereu când erau necăjiți. Baba Smoala avea ochii mici, vioi, și gâtul gros. Mâinile harnice le ținea bine încrucișate pe pântece. Fetele, mai sfioase, le împleticeau stângaci, urâțele și sperioase de a se vedea "închipuite pe pînză"; fratele defunct părea ofticos. Mini ar fi vrut să întrebe de portretul doamnei Calliope și de pianul de la moșie, dar nu cuteză. Erau cele două obiecte care credea ea că trebuiesc strămutate la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a noutăților, păreau îmbălsămate în ceară. . . Era, în fine, o pânză mare pe care Mini o avea dragă. O femeie cu rochie de satin albă și cu o pană fabuloasă la pălăria neagră, având alături o ciută strânsă grațios și sperios în faldurile adinei ale fustei mătăsoase. ... Și mai erau azi, într-un colț, un domn și o doamnă drept orice vizitatori. . . O pereche după toate aparențele. . . și când Mini se uită mai bine. . . o pereche deloc banală: Doru Hallipa și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Atlasul l-am moștenit de la tata, ce avea hobbyul ăsta. Animalele, după Dobrovolsky și Czampar Dobrovolsky: Mai omor timpul cu o pisicuță și hamsteri. Pe Vasilică l-a cumpărat colegul meu de cameră, era mititel și vai de steaua lui. Sperios - și l-am îngrijit și acum a revenit pe făgașul normal. Mai e o ocupație, îl mai înjuri, mai aia, trece timpul cu el. A fost și bolnav vreo trei zile, deoarece a lins insecticid de gândaci. L-au vaccinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
casă și, când trebuia totuși să ies, mă temeam să nu mă arate cineva cu degetul. Uneori aveam senzația că sânt un spectator rătăcit pe o scenă unde se joacă un spectacol de neînțeles. Căpătasem, cred, un aer vinovat și sperios deoarece lumea mă privea din ce în ce mai intrigată. Mă așteptam, în orice moment, să aud pe cineva zicînd: "Ce vrea ăsta? De unde a apărut?" Și tot mai des mă întrebam dacă nu cumva îi deranjam pe ceilalți și-mi ziceam că până la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]