120 matches
-
plătit cu jumătate din onorariu, până la data primei vizionări, împreună cu Des Blackadder și Kevin Skuse. Poate s-o facă al dracului de bine. * Să luăm, de pildă, ziua de ieri. Unsprezece patruzeci și cinci, și m-am dus la Jack Spintecătorul, cel mai nenorocit și nereușit din multele localuri pe care le frecventez. Lada asta de gunoi nu era aglomerată: fata din spatele barului dispărea mai tot timpul, fără ca ochii noștri să se întâlnească. Cei doi sau trei nou-veniți au fost salutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
căznită și cu diplomele lui. Mă crede un analfabet. Dar nu știe că sunt un maestru al șahului. Îi arăt eu. — Corect, am spus eu. Jucăm pe bani. — Bani? Da’ ce, crezi că e o partidă de săgeți la „Jack Spintecătorul?“ Șahul nu se joacă pe bani. — Zece lire. Cu dublare. Jucăm pe bani. Dar n-ai nici un ban. — Da? Numai setul ăsta costă cinci sute de lire. Am un pardesiu de cașmir care face pe puțin o mie. Și, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
De un bonus „beneficiază” Geo Bogza („unul dintre cei mai fanatici”, pornit de la poeme „ce închid și imagini inteligibile” spre a ajunge apoi la „grațiozitățile” de „reportaj versificat”), „demiurgul Tr. Tzara, cu o poezioară nu prea obscură, «Bifurcation» și Jack Spintecătorul (St. Roll) cu o „Erotică” al cărei prim vers („Tremură de frică spanchiul Dumnezeu..”) îl determină pe critic - om cu frica Celui de Sus - să încheie grabnic capitolul... În continuare, sînt studiați patru „principali protagoniști ai mișcării anarhice de la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
navighează acum doar la ore școlărești, pictate în culorile vii ale fricii. Agenții de filaj se plâng în rapoarte de monotonie și de instaurarea moralității. Publicațiile de gang scot pe nări foiletoanele lor din ce în ce mai fioroase: "Jack Spintecătorul" ridică în "Mîna care ucide" "Cuțitul înamorat" și le stinge damelor " Lumina întunecoasă". Se comercializează, pe bani grei, nesuferiți câini de pază. Se tocesc creioanele amploiatelor, cu care sânt transcrise denunțurile preluate telefonic. În serile de 14, 15 și 16
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dat drumul dumneata, signor Galopentzia, sau ți-era frică să nu-și ascută toporișca pe tine? - Ce să-mi facă mie, domnișoară Rozella, că doar eu n-am avut niciodată mâinile reci?! Le vârâse în cap că absolut toate victimele Spintecătorului făcuseră imprudența de a se purta cu mâinile reci. 180 DANIEL BĂNULESCU știrile care-ți făceau părul măciucă și că puștiul spălăcit și molâu de alături în nici un caz nu furase găini. Pufnea el, Gărgăriță, în râs, când auzea că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ale crimelor pasionale și-ale înfiorătoarelor enigme juridice, în anonimatul călâi din care ieșise. După jumătate de an, Capitala îl uitase deja, nimeni nu-și mai întrebuința după-amiezele pentru a învăța, pe de rost, numărul ce evalua capacitatea craniană a Spintecătorului sau, măcar, pentru a-i aduce în discuție, ca odinioară, necontroversata putere de seducție. Se ițiseră alți exploratori ai întunericimii comportamentelor omenești: Bar-Marafet, cel care împrăștia tetanosul în semeni, zgîrîindu-i, în intersecții, pe imprudenți, cu vârful bont al unui cui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de pe străzi, și-au reluat ținutele decente și s-a adoptat o nouă metodă. Nu mai bruscau pe nimeni cu frumusețea lor androgină, fuseseră mai cu toții încuiați prin birouri, puși să gândească, îndemnați să-l încolțească pe nou botezatul Jack Spintecătorul prin metodele deductive. Acum se încingeau cele mai crunte partide de pocker și, când la sfârșitul schimbului, li se cerea să se înscrie cu câte o idee în registrul de idei al brigăzii, vardiștii formau numere de telefoane și se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
detectivii cei grei nu-și ascundeau insatisfacția că soțiilor Domniilor lor nu li se întîmplase încă nimic. Apăruseră prăjiturile Jack, pijamalele Jack și jacketele. Pe zidurile clădirilor oficiale era scrijelit strigătul "Jack". Desfăcătorului de conserve nu mai era numit altcumva decât "Spintecătorul". Pe ăsta, cel puțin, putea să-l prindă oricine cu o singură mână, le era la îndemînă tuturor să-l rostogoleasă prin 181 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI gât de mamă și gât de copil și nu se ferise
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
eticheta. Îi savurai conținutul, surprins de lipsa ei de împotrivire și, înduioșat, îți șopteai: "Ce bună a fost, mititica!" Dar curând o uitai, soseau altele la rând, mai mici, mai bombate, cu etichetele mai provocatoare, trebuia să trăiești. Umblai cu spintecătorul în buzunar și, cum îți plăcea una, te apropiai agale de ea, o plăteai la omul care ți-o oferea ca pe o tavă, te retrăgeai cu dânsa, ținînd-o strâns, într-un ungher de părculeț sau pădurice și scoteai spintecătorul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spintecătorul în buzunar și, cum îți plăcea una, te apropiai agale de ea, o plăteai la omul care ți-o oferea ca pe o tavă, te retrăgeai cu dânsa, ținînd-o strâns, într-un ungher de părculeț sau pădurice și scoteai spintecătorul. Nu zicea nici pîs, aiurita. Și, din nou, îmbibat de desfătările ei, te lingeai pe buze. O duceai așa o lună, maximum o lună jumate. Treptat, ți se ascuțeau regretele și ți se lărgea și nișa ulceroasă, tăiată în stomac
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
te lingeai pe buze. O duceai așa o lună, maximum o lună jumate. Treptat, ți se ascuțeau regretele și ți se lărgea și nișa ulceroasă, tăiată în stomac de toate sturdălniciile alimentației de burlac, îți plănuiai altfel viața și abandonai spintecătorul de conserve pe o banchetă de taxi. În ultima seară de sâmbătă a lunii iunie, întregul personal al Prefecturii Generale de Poliție este prezent, benevol și ca de obicei, la serviciu. Ibricele sfârâie, radiourile împrăștie pe pereți umbrele unui jazz
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
grădinițelor altor câtorva surate vecine, precum și în alte o mie de locuri, fuseseră dezgropate mormane, Subcarpați de dovezi. În arestul Prefecturii, captivul se sfârșea și se topea pe picioare, și, deși în România nu fusese încă omologată greva foamei, fiorosul spintecător o inova și și-o desăvârșea pe propriul său intestin. În contra cui întreprindea el sinuciderea sa molcomă și grandilocventă? Se simțea oare neîndreptățit? Pretindea alt tratament de la Guvern sau de la Destin? Împotriva cui protesta? Aproape toți cei ce-l anchetau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Panaitescu. Trecem peste motiv... ― Procedați foarte înțelept, domnule maior. Nebunii acționează cât se poate de deconcertant și ar fi absurd să cauți un motiv acolo unde el nu există. ― Cu alte cuvinte, vedeți în domnul Matei un fel de Jack Spintecătorul... ― De ce nu? ― Chiar, de ce nu! Poate fi o ipoteză... Mă refer însă la înscenarea sinuciderii. A presupus o serie de acte pe care Matei nu le putea rezolva singur... ― Era un tânăr extrem de voinic, deși părea slăbuț. Pe vremuri... ― ... și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că el azi se gândește, mâine se răzgândește. Nea Cercel îi răspunse și de data asta că nu-i de glumă, trebuie să mai chibzuiască. Din gazeta de astăzi avea pentru Nicu o știre mai tare decât cele cu Jack Spintecătorul, care erau până acum reginele știrilor. Portarul luă Universul, îl depărtă cam mult de ochi și citi rar, silabisind: — „Di-ver-se. Știre din revista Bor-del-... Bor-der-and... Bor-der-land. Planeta Marte și mar-ți e-nii.“ Asculți? Și continuă strecurând comentarii proprii, cum făcea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
urmă își spuse și el părerea. Vorbi cu prudență: — S-ar putea, deși nu sunt sigur, să fie marțian. Nu știu dacă ați aflat despre ei, adăugă, scrie în ziarul de ieri. Matale ești sigur că nu-i Jack, adică Spintecătorul! — De ce? întrebă Costache, ușor confuz la acest „matale ești sigur“ întrucât, într-adevăr, el eliminase din capul locului această ipoteză. Poliția din toată Europa și toată presa erau pe jar din cauza ucigașului. — Fiindcă-i om bun, l-am văzut. Seamănă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu un simplu gazetar: când îl pui lângă Procopiu, de pildă, vezi imediat de ce. Nu seamănă nici cu hoții și escrocii pe care îi miroși de la o poștă. Nu vă ascund că o clipă m-am gândit chiar la Jack Spintecătorul și mi-am imaginat că-n bagajul lui sunt cine știe ce bisturie și fierăstraie. Până la urmă cel mai mult ar semăna cu un om normal, cu momente de alienare mintală, dar doctorul Margulis m-a asigurat că, deși vorbește oarecum ciudat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
osatura“ romanului, al cărui suflet e tema fantastică și metafizică. Fundalul ei e compus dintr-o serie de evenimente istorice interconectate, evenimente senzaționale dintre cele care fac deliciul presei de scandal dintotdeauna. Unele sunt de interes internațional: mitul lui Jack Spintecătorul sau afacerea Dreyfuss. Altele țin de viața urbei: un duel în care un reputat jurnalist e ucis de către un la fel de cunoscut politician, ca și diverse furturi spectaculoase. Hoți pitorești, aristocrați lacomi de bani, escroci, ca și polițiști când gravi, când
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
apropiat, legându-le de cea de-a treia revoluție industrială, steam trimite la, peisaje urbane din prima revoluție industrială. Cea pe care au trăit-o Jules Verne și H. G. Wells și care i-a urmărit, pe străduțele întunecoase, pe Jack Spintecătorul, Sherlock Holmes, Dorian Gray și Mr. Hyde. O epocă victoriană care uneori debordează de autori, plasându-și acțiunile și personajele romanelor într-o Londră asemănătoare cu cea din secolul al XIX-lea. Curios, imaginarul victorian este, pentru început, preluat de
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Cuvântul liber” (1933-1936), „Lumea românească” (1937-1939), „Timpul” (1940-1947). Colaborează frecvent la „Contimporanul” și „Urmuz”, „Meridian”, „Facla”, „Orizont”, „Veac nou”, „Revista literară”, „Umanitatea”, „Flacăra” ș.a. Semnează proza și Stephan Roll, iar pentru poezie folosește pseudonime ca Sașa Tanievicin, Dinu Precopan, Jack Spintecătorul, Barbu Albastru și Teodor Cristea. În 1932, în revista „unu”, R. publică un text, Sugestii înaintea unui proces (era vorba de procesul intentat de autorități lui Geo Bogza), semnat Gh. Dinu, un manifest al atitudinii personale de negare a contemporaneității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
abatele, având grijă să nu existe nici exces, nici beție", întrucât se știe că "vinul îl face chiar și pe înțelept să se clatine". De aici provine în literatura franceză imaginea călugărului "chefliu" și bine dispus, începând cu personajul Ioan Spintecătorul al lui Rabelais, până la venerabilul părinte Gaucher al lui Alphonse Daudet. Întemeindu-se pe această regulă, călugării benedictini au creat cele mai faimoase podgorii de la Bordelais (Château-Pouget și Château-Prieuré), din regiunea Burgundia (Corton, Mâcon, Pommard, Romanée-Conti, Vosne-Romanée), din regiunea Champagne
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]