405 matches
-
agresiuni, semnalizînd transformarea autoscopiei într-o auto-disecție. Sensibilitatea Marianei Marin este una a epocilor crepusculare. Totul, chiar și corpul, a fost marcat de istorie și a devenit un sediu al răului, corupției și morții. Departe de a asista la demersul spiritualizării materiei precum cel animat de elanul care îi arunca pe expresioniștii de la începutul secolului în căutarea Spiritului de dincolo de lucruri, vom întîlni în poemele Marianei Marin notații crude cu privire la deriziunea corporalului. Corpul din poezia Marianei Marin - reprezentat conform esteticii urîtului
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
lumina teoriei succesiunilor coexistente, Academia Română, Centrul Român de Economie Comparată și Consens, Editura Centrului de Informare și Documentare Economică, 2009, p. 8. Explicația o catalogăm ca simplistă. Este dificil de spus dacă asistăm cu adevărat la un proces de de-spiritualizare (asimilat, probabil, cu procesul de laicizare a construcției sociale) a lumii și dacă o criză economică sau de altă natură se datorează acestui proces. Sesizăm mai degrabă, în spatele afirmațiilor, un anticapitalism de sorgintea ,,vremurilor bune de altădată". Vezi capitolul despre
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
indiferent”. În întregul ei, opera lui P. reprezintă poate cea mai radicală asumare de sine a literaturii înfăptuită vreodată de un scriitor român. Ceea ce unei priviri grăbite poate să îi pară steril, devitalizat, presupune de fapt o mare capacitate de spiritualizare a formei, încât nu miră faptul că, adresându-se cititorului, autorul se referă la romanul lui în termeni religioși: „Vei înțelege, poate, odată, că m-am referit la vizibilitatea a ceea ce e mai important. Ți-am dat de văzut, aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
la 5 martie și la 20 martie 1935, cu subtitlul „Literatura, arta, știința”. În articolul-program, intitulat Cuvânt înainte și semnat de comitetul de redacție, se afirma că T.o. va fi „revista literară pentru tineret”, propunându-și să militeze pentru „spiritualizarea tineretului” și pentru „conștiința demnității răspunderii și a adevăratei meniri patriotice religioase”. Se publică versuri, proza, traduceri, cronici literare. Alături de „Craiova artistică și culturală” se află „Rubrică științifică”, „Pagina matematică”, „Rubrică jocurilor”. Poezia de aici se revendică de la modelul tradiționalist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290190_a_291519]
-
configurație internă, retorică și stilistică, individualizată de mărci ale hieratismului, de voite disonanțe și „stângăcii”, tinde să creeze echivalențe verbale, poetice ale artei religioase bizantine: poemul-„icoană”, stilizare care își subliniază propria convenție estetică (în special refuzul perspectivei: cale a spiritualizării și a idealizării, la antipodul tratării realiste). Pitorescul galeriei de portrete ale deținuților din arghezienele Flori de mucigai (1931), de la șarlatani și escroci ca Lache sau cel din Candori la senzualele Rada și Tinca, ori „Fătălăul”, cu ambiguitatea lui anatomică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
plăcere: vocabularul pe care-l utilizează nu înșeală - bucurie, fericire supremă, viață preafericită, beatitudine, ocean nesecat de fericire - uniunea mistică întru Domnul generează o jubilare fără precedent. Este, așadar, o nebunie să visezi purificarea - la modul platonician - a sufletului și spiritualizarea trupului; nebunie - iubirea de Dumnezeu, nebunie dorința de a-l imita pe Hristos, desigur, dar ce jubilare aduce această blândă nebunie! Cum poți cunoaște această plăcere în lumea de apoi? Citind și trăind pe pământ Evangheliile, practicând virtuțile teologale - credință
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
concret, către experiența reală, imediată. A fi autentic înseamnă a fi însetat de absolut. Spre deosebire de Camil Petrescu, care, ca și Proust, împingea experiența autenticității în zona retoricii, Mircea Eliade o subordonează trăirii autentice. Eliade este cel care vorbește despre o spiritualizarea a conflictelor, deplasând aceasta spre metafizic. Tocmai de aceea romanele lui Eliade se vor constitui în adevărate romane ale trăirii, ce se formează prin ,,vorbirea sufletului prin soliloquii". Diegeza, în cazul lui Eliade, se identifică cu ,,vorbirea sufletului". Declarația autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și deci cu desăvârșire poetic în care este exprimat visul morții" (Eminescu se credea Eminescu). Față de Cezar Ivănescu-poet-al-morții, împanicat și răzvrătit, la însingurata Ileana Mălăncioiu reacțiile pe aceeași temă au, firesc, tente feminine; plânsul repetat, o anumită resemnare; o vădită spiritualizare se revarsă în Cântec, Rugă, Amintire, Așteptare, Legendă, Liniște în Pastel. Frecventului Coșmar îi urmează o Melancolie rece, nordică, prelungă: "Melancolia coboară încet / Dintr-un cer de metal / în care Dumnezeu șade singur pe tronul lui..." Din trecut răzbat mărturii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
accentuate de control asupra traficului informațional, este posibil ca societatea să se îndrepte către disipația treptată a accentului pus pe conceptul de drepturi de autor în domeniile creative, iar creația în genere să revină la misiunea sa inițială, aceea de spiritualizare, de invenție și de descoperire benevolă și separată de intenții primare de acumulare a unor capitaluri financiare. Astfel, este posibil ca în lumea ciber-globalizării individul să devină o entitate disipată, fără personalitate proprie, absorbită, tacit sau chiar manifest, în marea
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
op. cit., p. 254. 421 George Oprescu, Manual de istoria artei: Barocul, Editura Meridiane, București, 1985, p. 11. 422 Ibidem. 423 Alungirea exagerată a figurilor reprezentate în lucrările de inspirație religioasă ale artistului caracterizează maniera de lucru a acestuia, indicând măsura spiritualizării formelor redate, care dau senzația dematerializării. În același timp, prin contrastul de lumini și umbre, artistul accentuează calitatea mistică a mesajului transmis. Elogiind stilul pictural al marelui El Greco, Michelle P. Brown susținea despre compozițiile acestuia, că "se avântă spre cer
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de indivizi disparați, să devenim o unitate spirituală în care „toți sunt în Unul și Unul în toți”. Scopul cultului e această asimilare duhovnicească sau harică, prin care omenirea devine „corpul mistic al lui Hristos”. Angajate în acest proces de spiritualizare, mișcările noastre sufletești sunt ajutate, intensificate, înfierbântate de puterea ce se desface din plăsmuirile culturale convergente în cult. Putem spune că în momentul liturgic culminant, în momentul contemplativ sau unitiv, toate puterile geniului omenesc, înmănuncheate sacral, se ridică până la limita
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
puterea dumnezeiască spre mântuirea creaturii. Cultul ortodox ne înfățișează fuziunea istorică cea mai tipică, cea mai clasică, dintre religie și cultură. Lămurindu-i înțelesul, pricepem care e treapta pe care stă cultura și ce funcție îndeplinește ea în lucrarea de spiritualizare și desăvârșire a omului. Prin natura ei, fiind altceva decât cultura și mai presus de ea, religia se slujește de cultură atunci când plăsmuirile ei sunt făcute ca și cum Dumnezeu le ar fi făcut, adică atunci când din aceste plăsmuiri se ridică năzuința
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
transfigurată în veșnicie. Omul ocupă în ea un loc imens fiindcă el e obiectul mântuirii, pentru care Hristos s-a întrupat luându-i chipul, înnobilându l și făcându-l astfel vrednic să fie glorificat de vraja penelului. Pictura religioasă e spiritualizarea omenirii în lumina gloriei cerești. Centrul ei de gravitate e dincolo de lumea vizibilă. Ea e frumusețea din lume văzută în cauza ei transcendentă, care e frumusețea divină. Procesul de autonomizare a picturii moderne e o degradare treptată din această înălțime
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
simbioză a materiei și a spiritului, iar nu ca juxtapunere: "Un spirit pur juxtapus trupului ar menține spiritul nepărtaș sensibilității și pasiunilor prilejuite de conviețuirea cu trupul și ar menține trupul nepărtaș calității de subiect a spiritului și inapt de spiritualizarea sa și de rolul de organ al spiritualizării lumii"61. Cunoscându-i superficial pe Sf. Părinți, occidentalii înclină să creadă ca André Marlaux: "Bizanțul a cheltuit atâtea veacuri ca să uite trupul omenesc câte antichitatea ca să-l descopere". Nici vorbă de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ca juxtapunere: "Un spirit pur juxtapus trupului ar menține spiritul nepărtaș sensibilității și pasiunilor prilejuite de conviețuirea cu trupul și ar menține trupul nepărtaș calității de subiect a spiritului și inapt de spiritualizarea sa și de rolul de organ al spiritualizării lumii"61. Cunoscându-i superficial pe Sf. Părinți, occidentalii înclină să creadă ca André Marlaux: "Bizanțul a cheltuit atâtea veacuri ca să uite trupul omenesc câte antichitatea ca să-l descopere". Nici vorbă de așa ceva, fiindcă cine cinstește spiritul cinstește deopotrivă și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
gândit". Aceasta este antropologia trupului opac, pe care o construiește "noul umanism" postmodern. Despre consecințele ei, să se vadă capitolul următor. Dar iată ce zice Părintele Stăniloae: Destinația trupului este ca spiritul uman să lucreze prin el la transfigurarea sau spiritualizarea întregului cosmos, a întregii naturi. El trebuie înnobilat și transfigurat sau spiritualizat în simțurile lui, pentru ca prin el să transfigurăm lumea. Pilda și puterea aceasta ne-o dă Hristos"64. Numai un trup perfect sănătos spiritualicește, ca al lui Iisus
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
contradicție cu intențiile lui Noica. Iată de ce poate gândirea teologică a Părintelui Stăniloae asupra spațiului și timpului (abordată într-un capitol anterior) e cu mult mai apropiată de exigențele paradigmei transmoderniste. Ca și Părintele Stăniloae, Eugen Rosenstock-Huessy merge spre o "spiritualizare" a timpului, introducând dimensiunea dialogică, menită să "ecologizeze" epocile și formele istorice, dintr-un unghi "holistic", integrator, în convergență oarecum cu Noul Ierusalim al lui Blacke, în care nu raționalitatea modernă primează, acesteia rămânându-i rolul de slujbașă a timpului-gând
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
stele, este ilustrativă pentru principala obsesie a liricii lui S.: satul ancestral. E o poezie a teluricului, solidarizând asprimea și duritatea lutului și stâncii cu aspirația către inefabilul ascensional. Tradiționalist în atitudine, tematică și limbaj, poetul refuză totuși bucolicul sau spiritualizarea în manieră gândiristă. Natura, satul, oamenii, cu ritualurile, dar mai ales cu suferințele lor de chinuiți ai pământului - toate au o frumusețe frustă și aspră, colțuroasă: brazdele „fierb în gura sapei”, boii au „sângerat în jug”, solul e „mușcat” de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
poezii Adăpost într-o floare, apărut în 1977. A mai colaborat la „Convorbiri literare”, „Amfiteatru”, „Tomis”, „Steaua”, „Astra”, „Contemporanul”, „Tribuna”, „Luceafărul” ș.a. S. scrie o poezie în care delicatețea confesiunii se îmbină cu luciditatea pasională. Notarea senzației are drept scop „spiritualizarea” ei, așa încât versul nu rămâne niciodată la simpla înregistrare. Lirismul cumpănit se regăsește și în proze. Romanele Frica albă (1982) Coridor în oglindă (1983) Inelul de fum (1984), După concert (1986), Cercul de oglindă (1990), Evadare spre nicăieri (1999) conțin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289606_a_290935]
-
mare a aspectelor de „soft” (programe de calculator) asupra celor de „hard”, „intelectualizarea” tehnologiilor (tehnologiile informatico-cognitive), trecerea spre modelele „postmoderne” ce pun pe prim-plan „valorile spirituale”, față de cele „materiale” (mai corect, a cerințelor spirituale de viață față de cele materiale), „spiritualizarea economiilor” etc. „Ceea ce s-a petrecut În viața modernă nu este doar Îmburghezirea culturilor războinice și Înlocuirea pasiunilor prin interese, ci, de asemenea, spiritualizarea vieții economice și Înzestrarea acesteia cu aceleași energii competitive care alimentau pe vremuri viața politică. Ființele
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
plan „valorile spirituale”, față de cele „materiale” (mai corect, a cerințelor spirituale de viață față de cele materiale), „spiritualizarea economiilor” etc. „Ceea ce s-a petrecut În viața modernă nu este doar Îmburghezirea culturilor războinice și Înlocuirea pasiunilor prin interese, ci, de asemenea, spiritualizarea vieții economice și Înzestrarea acesteia cu aceleași energii competitive care alimentau pe vremuri viața politică. Ființele umane, În mod frecvent, nu acționează ca niște maximatori de raționalitate utilitară În orice sens direct al termenului de utilitate, ci introduc În viața
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
concepțiuni a Fecioarei Maria. "Tema" ceremoniei nu e totuși deloc în măsură a domoli obsesia erotică a bărbatului cu simțurile încinse, mefient în privința capacității creștinismului de a impune, fie și numai în rândul celor constrânși la castitate, abolirea sexului și spiritualizarea iubirii. Bănuiala îi este imediat confirmată de curiozitatea foarte pedestră a oamenilor din jur, mai ales a femeilor, care s-au adunat la biserică nu atât din respect pentru cele sfinte, cât de dragul unui preot frumușel, devenit faimos prin predicile
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
gen de "fatalitate", peisaj), rien que nuances. De asemeni, trecerea de la un presupus subiectivism romantic la obiectivitate și intelectualizare nu probează "deromanticizarea și citadinizarea" literaturii lui Lovinescu (Comedia dragostei e la fel de "citadin" și de puțin "romantic" ca și Lulù), după cum spiritualizarea durerii 187 nu explică motivul pentru care "fatalitatea" devine o funcție a discursului. Abia Ligia Tudurachi 188, într-un studiu publicat recent, izbutește să lămurească pe deplin sensurile "fatalității" literare, după atenta consultare a Poeticii lui Aristotel și a unei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
originar, iadul, purgatoriul și paradisul sunt structuri și reprezentări ale valorilor simbolice. Magia, în ritualurile sale, utilizează, așa cum vom mai discuta, formațiuni de simboluri, imagini și acțiuni care pot fi privite ca o paralelă a utilizării lor religioase. De aceea spiritualizarea formelor de meditație și misticism asimilează simbolurile 42 cu perioade istorice mai vechi decât cele mai vechi religii, acordându-le valori foarte înalte și focalizându-le în raport cu protoistoria omenirii. În același timp se dezvoltă experiențe vizionare, sunete, litere, imagini sau
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fie ca arborele cosmic cu rădăcinile înfipte în cer, el ilustrează parabola transcedentării imanenței prin traversarea drumului de la necunoaștere la cunoaștere, o parabolă a devenirii umane. Astfel, numele personajului și, implicit, titlul operei definesc metafora existenței, văzută ca ritual de spiritualizare a materiei prin parcurgerea unui drum inițiatic spre gnoseologie. Iată ipostaza inițială a lui Dănilă: „Dar cum am spus, omul nostru era un om căruia îi mâncau câinii din traistă și, toate trebile câte le făcea, le făcea pe dos
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]