8,775 matches
-
Rodica Zafiu Trecînd în revistă, săptămîna trecută, utilizările actuale ale cuvîntului drac (frecvente în oralitatea popular-familiară și în textele spontane), observam mai ales variațiile sale de pronunție și de scriere: trunchierile, rostirile regionale, inovațiile glumețe și mai ales eufemizante. Subiectul este însă destul de complex, așa încît cred că merită să enumerăm și principalele valori gramaticale și pragmatice ale termenului. Fără
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
deciziile care se impun; contele De Maranches sublinia ca o calitate excepțională modul în care Georges Pompidou, președinte al Franței, primea și analiza veștile proaste), actele de trădare din partea forțelor care trebuia să-l apere, zvonurile, fie intenționat lansate, fie spontane, mi-am adus aminte de o poveste veche de vreo două milenii care prezintă similitudini frapante cu modul în care a sfârșit dictatorul comunist, anume răsturnarea și moartea lui Nero în anul 68 d.Cr. Lichidarea ultimului iulio-claudin și criza anului
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
acesta intră în scenă o diversitate de modalități critice, într-un montaj atracțios tocmai prin capacitatea lui de-a răsfrînge cu o sporită fidelitate întregul (subiectul extrem de bogat și complex care e prestația critică a perioadei menționate), într-o multiplicitate spontană a formulelor ce-i asigură recepția cea mai convenabilă: "N-am vrut să ofer o critică monotonă a criticii, un discurs egal cu sine, lipsit de relief, mărturisește autorul. Am cedat sentimentului că despre un fenomen bogat, de o mare
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
viața obișnuită, scrise în afara codurilor, dintr-o pornire lirică sinceră, fără artificii și fără retorică: "Senzația acută a unei senzualități viguroase este accentuată de lipsa de rafinament artistic a textelor, de limba încă nesigură, cu lexic local și cu formulări spontane, stângace, impudice, suculente." Ca și în cazul vocației euristice, un singur text ilustrează vocația ludicului și a divertismentului, misteriosul și anonimul Occisio Gregorii..., un text goliardic în tradiție latină apărut însă foarte târziu la noi. Cauza ar fi lipsa sistemului
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
ea s-a petrecut destul de târziu, după aproape zece ani de domiciliere în S.U.A., și nu datorită vreunei ambiții sau dorințe de "adaptare la mediu", ci doar atunci când primele versuri în englezește mi s-au impus în chip firesc și spontan. Contribuisem deja, cu ajutorul unor poeți, unii de vază, la traducerea a numeroase poezii ale mele, acoperind decenii de activitate - oferindu-le ceea ce se numește o "traducere brută", dar, de fapt, o versiune posibilă. Acest exercițiu m-a stimulat, fără îndoială
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
sensibilă și confesivă, critică într-o instanță subiectivă prețioasă ca atare, dar și expusă, firește, exigențelor unei examinări exogene. Talentul lui Petru Poantă e cu totul remarcabil. D-sa are darul de-a strecura în pagină dîrele trăirii livresc-emoționale, în spontana lor șerpuire, de-a inculca printre rînduri o atmosferă, de-a resuscita fiorul unui timp revolut, totul sub zodia intelectului creator. "Metoda" de care face uz e disciplinat lirică, picant diegetică și, mai totdeauna, agreabil divagantă. înainte de-a numi
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
al lui Rousseau. Ele mai păstrau aici ceva din atmosfera crepusculară a cafenelei vieneze. Farmecul lor rafinat, decadent încă, le întreținea cunoscătorilor nostalgia unei Mitteleurope himerice. Altminteri, ca în imaginarul lui Michelet, cafenelele clujene erau spații ale sociabilității și conversației spontane". O sumă de medalioane fixează, cu mare expresivitate, chipurile echinoxiștilor de frunte dar și pe cele ale unor intelectuali mai în vîrstă ai urbei, în ambianța cărora junii membri ai confreriei s-au format, fără a renunța la unele nuanțe
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
și, aparent, ireconciliabile. Adică exact în acelea care se completează reciproc și țin lumea în echilibru și în armonie. II. Suspendarea lumii în efigie Deși interesat de tot ceea ce ochiul poate să absoarbă, de la accentul de culoare întîmplător la forma spontană, de la construcțiile simbolice de o mare complexitate și pînă la amplele simfonii cromatice pe care istoria artei le oferă cu generozitate, Florin Mitroi și-a restrîns interesul, în propria-i creație, la cîteva teme mari și la cîțiva moduli ușor
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
pe Paul Klee. Insă aceste asocieri sînt mai degrabă imponderabile, trimiteri psihologice, decît epică directă a imaginii sau similitudini factologice. Și apoi Sabin Opreanu nici nu trebuie privit astfel, adică în fluxul imaginii istoricizate, pentru că nașterea sa a avut loc spontan și s-a sprijinit pe o altă materie. El este un amator, fără studii și fără nici un reper istoric, dar unul de un profund profesionalism prin autenticitatea limbajului și prin coerența mesajului interior. Pictura sa este o lungă confesiune, un
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
erodează și nu se epuizează.: ,, Tehnica se consumă, spune el, și este consumată. Valoarea ei este uitată. Creația tehnică însemnă evoluție, înseamnă colectiv. Arta nu poate fi consumată, valoarea ei este eternă. Arta creează pentru spiritul sufletesc. Creația artistică este spontană, individuală. Arta a fost un bun obștesc. Tehnica a devenit un bun obștesc. Care este menirea artelor plastice în epoca tehnică accelerată? De a reduce omul la el însuși - de a-i stimula siguranța și liniștea prin fenomenele optice ale
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
orizontul idolatriei și al magiei. Lucrările din categoria Sărutului și a Cumințeniei pământului, monolitice, antiretorice, nepersonalizate și realizate prin cioplire directă, reconectează statuarul la o vîrstă vag neolitică și la reflexele unei umanități izomorfe. Fără a se plasa în descendența spontană a unui model generic, dar și fără a reanima, prin citat cultural, o anume formă muzeificată, Brâncuși sugerează, într-o perspectivă eliberată atît de pragmatismul reprezentării cît și de bovarismul construcției imaginare, posibilitatea unei alte lecturi a sculpturii, mult mai
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
dat încă/ de nici o linie pură" (Influențe livrești). Poetul se simte intrînd în zid, împingînd din răsputeri cu brațele și cu coatele cărămizile și mortarul, și ele devenite brusc "fioros de solidare". Apoi se identifică cu fereastra, într-o crucificare spontană: "Și iată sînt, Doamne iartă-mă,/ ca o cruce vie-a ferestrei/ iată, sînt și răstignit și cruce" (Fereastră). în cele din urmă, amenințînd materialele de construcție "cu bieții mei mușchi, cu oasele mele", își propune a le sili să
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
ia au suportat-o greu, și s-au dedat la acte de terorism. Les chouans ai lui Balzac erau teroriști. Rezistența franceză au fost teroriști, așa îi numeau și nemții. Rezistența rusească antinazistă, a fost terorism. Tot ce este reacție spontană a sentimentului național jignit , se cheamă terorism, că n-are altă cale de acțiune decît terorismul. L.G.: Dar deja americanii au început să înțeleagă lucrul ăsta... Al. P.: Cum? L.G.: Deja americanii au început să înțeleagă lucrul ăsta. Protestează... Al.
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
spună că doamna Spătaru privea pe fereastră ca la televizor, urmărind întâmplările străzii cu aceleași emoții pe care le împărtășea în momentul vizionării unui film, exclamând și comentând de parcă însăși viața ei ar fi fost prinsă în joc. Aceste reacții spontane, altminteri inofensive, îl enervau în așa măsură pe domnul Spătaru, încât acesta își înșuruba arătătorul în aer, în dreptul tâmplei, în semn de insanitate mintală, gest la adresa soției, chiar și atunci când, stând singur în casă, doar își amintea de ele." (pp.
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
e să spui în ce anume constă acest echilibru. Tot ce poți observa, și încă de la prima vedere, este că în scrisul ei nu sunt de găsit excese sau exuberanțe. Atîta doar că lipsa exceselor nu este rezultatul unei înclinații spontane prin care scriitoarea extirpă excrescența cantitativă sau deraierile de perspectivă psihologică, ci este urmarea unui travaliu crîncen menit a înlătura orice formă de exces. Cu alte cuvinte, lipsa excesului provine dintr-un alt exces, unul grație căruia scriitoarea este principial
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
Dina Georgescu David Mc Neil a scris o carte subțire, complexă, deși pare clară, parcă spontană - cu toate că noi știm cât meșteșug trebuie să ai ca să dobândești firescul - plină de candoare și de farmec. Eliptică. Lacunele sunt lăsate cu skepsis. Din discreție. Căci David Mc Neil (care se numește astfel după numele tatălui său vitreg) nu este
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
care nici o inteligență eminamente orală nu poate scăpa - și Alexandru Dragomir a fost prin excelență întruchiparea unei asemenea inteligențe - este cea provocată de gîndul că nimic din ceea ce a gîndit nu va rămîne pentru alții. Și atunci, în virtutea unui instinct spontan de conservare, o asemenea inteligență începe să scrie dintr-un imbold care, cel mai adesea, îi rămîne ei înseși obscur și în privința căruia, dacă ar fi întrebată, nu ar putea pesemne să spună mare lucru. Eu sunt un profesionist al
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
ai de-a face cu un om căruia conștiința deplină a inapetenței de a scrie i-a indus o atitudine de abstinent al cuvîntului scris. În al doilea rînd, în cazul lui Dragomir avem de-a face cu o gîndire spontană a cărei trăsătură esențială este că, o dată pusă pe hîrtie, autorul nu va mai simți decît arareori nevoia să revină asupra temei abordate. Scrisul lui Dragomir nu este unul recurent. Dragomir scrie dintr-o dată, dintr-o bucată și fără nici o
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
spontan, sub impresia înfrigurării pe care o temă, incitîndu-l, îl îndeamnă s-o problematizeze, dar o gîndire pe care, la fel de subit cum o începuse, o abandonează foarte curînd, îndreptîndu-și atenția asupra unei cu totul alte teme - o asemenea gîndire - nepătimașă, spontană și intermitentă - reprezintă natură intimă a lui Alexandru Dragomir. În fine, ingenuitatea. Sînt pagini în care Dragomir se desprinde cu totul de tradiție și gîndește singur, fără nici un sprijin livresc și fără nici o ipoteză de lucru. În paginile acestea - ca
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
e dincolo de convenții, de autorități și de curente de gîndire. E el singur, cu o minte ce s-a păstrat ingenuă în ciuda periplului făcut prin istoria filozofiei. E singur cu sine și gîndește din el însuși - sponte sua - în mod spontan și fără nici o înrîurire venită din trecut. Cînd însă un asemenea demers nu-i reușește, Dragomir alunecă în matca livrescă a considerațiilor filologice, mulțumindu-se să vorbească despre cuvinte cu ajutorul altor cuvinte și mărginindu-se să dea contur problemei prin
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
luminii și brio-ul penelului". Cercetat de aproape, tabloul își livrează excepționalele virtuți care - lăsând deoparte caracteristicile subiectului - sunt eminamente de ordin plastic și pictural. Izbesc îndeosebi extraordinara libertate a tușei, rotundă, largă și mobilă, cu un relief distinct, dinamica spontană a penelului, rapiditatea, siguranța lui, suculența materiei colorante, desenul ferm și viguros, construcția formei, contrastul puternic dintre lumină și umbră, armonia coloritului, totul tratat într-un spirit absolut modern și plin de viață, încât gândul, împletit cu sensibilitatea, nu te
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
orizontul idolatriei și al magiei. Lucrările din categoria Sărutului și a Cumințeniei pământului, monolitice, antiretorice, nepersonalizate și realizate prin cioplire directă, reconectează statuarul la o vîrstă vag neolitică și la reflexele unei umanități izomorfe. Fără a se plasa în descendența spontană a unui model generic, dar și fără a reanima, prin citat cultural, o anume formă muzeificată, Brâncuși sugerează, într-o perspectivă eliberată atît de pragmatismul reprezentării cît și de bovarismul construcției imaginare, posibilitatea unei alte lecturi a sculpturii, mult mai
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
însăși esența omului. În iubirea-senzualitate de secol XVII al cărui mit este Don Juan, seducția și erotismul ,se bazează pe structuri de putere în manifestatrea dorinței, pe confruntare și recunoaștere a eșecului și dependenței." Aici apare mediatorul, iar dorința, odată spontană, se disimulează și, mai ales, capătă o structură triunghiulară. Obstacolul nu mai concurează obiectul, ca la Tristan, obiectul dorinței devine chiar mediatorul. Altfel spus, dorința de a poseda obiectul e concurată serios de temerea ca obiectul să nu fie stăpînit
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
îl instalează în existență." Sexualitatea devine astfel un mod de a concura din nou subiectivitatea individuală. Iubirea romantică este iubirea de a fi iubit. Dacă în iubirea-pasiune era vorba despre suflet, eul era de altundeva, referința era realitatea, iar dorința spontană, în iubirea-senzualitate cunoașterea era relativă fiind implicate atît sufletul cît și corpul, eul era un altul, iar dorința era mediată; acum realitatea și cunoașterea sînt relative la ceea ce comunicăm, corpul este important, altcineva constituie eul, iar dorința inconștientă și neîmplinită
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
față ca doi iepuri speriați de umbra lor? Nu vreau să cred că nu noi creăm cuvintele, ci ele ne creează pe noi. Fii liniștită. Cuvintele sînt infinite". Erotizată la maximum, ființa poetei se supune unei autoscopii adolescentine, unei psihanalize spontane care uneori dobîndește grația unui poem al fiziologiei: Știu că o să am emoții, știu că o să-mi tremure mîna. Emoțiile sînt însoțite de plăcere ca și frica. Parcă ar fi secretate de glandele sexuale. Există un palpit interior care vine
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]