533 matches
-
cu mine, / Cinstivom / Beții de lumini fulgerând printre nori.// Și vom mai trăi”. (Pătimașe iubiri). Tot de consolare, ține și poemul La ceasul : „Sunt pradă / iubirilor vechi, / ascunse. / În cămări / să adoarmă adânc./ Peste ani / să mai am / cu cine sporovăi/ la ceasul...” Există câteva poeme, de o aceeași scurtisimă Întindere, care sunt calate pe o idee ce iradiază dintr-un cuvânt-embrion. Luăm câteva exemple: logosul, relevat biblic prin Cuvânt („Sfântă floare / de cais/ Înflorit În decembrie...// Nu urcăm noi / din
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
tatălui său adoptiv, băiatul învățase și el afacerile cu oale. În breasla olarilor, distincția dintre superior și subordonat se respecta cu strășnicie. Pe parcursul primului dialog, Hiyoshi îngenunche cuviincios pe veranda de lemn, în timp ce Ofuku stătea așezat înăuntru, mâncând prăjituri și sporovăind vesel cu părinții săi. — Ei, dar e maimuțica lui Yaemon. Tatăl tău a murit, iar Chikuami din sat ți-a devenit tată vitreg. Și acum vei să slujești în casa asta? Va trebui să muncești din greu. Spusese aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
copite și glasuri sonore. Dosan nu-și lăsa ochii să se abată dintr-acolo. În mijlocul călăreților mergea un cal remarcabil, cu zăbală sclipitoare. În șaua bogată, cu intarsii de sidef, stătea Nobunaga, ținând frâul împletit din curelușe purpurii și albe. Sporovăia vesel cu suita. — Ce-i asta? fură cuvitele care se desprinseră încet de pe buzele lui Dosan. Părea uluit. Înfățișarea lui Nobunaga lua ochii. Auzise că seniorul din Oda circula îmbrăcat bizar, dar ceea ce vedea acum întrecea pe departe tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să aștepte mult timp, în timp ce el se așeza pe îndelete. Nobunaga îl luă la întrebări, nerăbdător să audă un răspuns. Răspunsul era la obiect. Existau servitori care, la înapoiere, când dădeau raportul oficial, vorbeau îndelung despre cutare sau cutare lucru, sporovăind în legătură cu ceea ce se întâmplase pe drum, discutând toate detaliile mărunte ale problemei. Prin urmare, era dificil să se ajungă la întrebarea esențială: tratativele sau decurs conform planului sau nu? Nobunaga nu putea suferi acest lucru și, când mesagerii nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lor suferea tensiuni, le simțeau imediat; când era plin de lene, și ei deveneau apatici. Oricât de multe notițe oficiale erau afișate zi și noapte, nimeni nu le lua vreodată în serios. Era amiaza. Berze albe și păsări de apă sporovăiau pe eleșteu. Florile de piersic cădeau dese și îmbelșugate. Deși livada era împrejmuită de zidurile castelului, pe vârful înalt al Muntelui Inabayama erau puține zile fără vânt. Tatsuoki zăcea beat în ceainăria din livada de piersici. Saito Kuroemon și Nagai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
insulele, ca Chikubu, sunt acoperite cu frunze roșcate. Cumva, am simțit că nici nu mă îndreptam spre câmpul de luptă și chiar am compus câteva versuri proaste la bord. Poate vi le citesc, după luptă. Pășind înăntru, Hideyoshi continuă să sporovăiască despre tot ceea ce-i trecea prin minte. Nicăieri pe față nu i se vedea ceva din solemnitatea care-i imobilizase pe senior și vasali cu doar câteva momente în urmă. Părea să nu aibă nici cea mai mică grijă. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Nobunaga îl va construi la Azuchi. — Hm? Care Domn Mori? — Pajul Domniei Sale, Ranmaru. Fruntea lui Mitsuhide se încreți un moment. — Și ai unele îndoieli în privința asta? — Nu neapărat. Mitsuhide reveni imediat la o expresie nonșalantă, schimbând subiectul, pentru a mai sporovăi câteva momente. În sfârșit,se scuză și plecă grbit spre interiorul palatului. — Senior Hideyoshi! Senior Hideyoshi! Marele coridor din Palatul Nijo era plin de oameni care plecau și veneau în vizită la Seniorul Nobunaga. Din nou, îl striga cineva. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
un om cumsecade, răspunse Shinroku. Nu! țipă ea. Eu nu vreau să mă duc! Fetele mai mari încercară și ele s-o liniștească. — Trebuie să vină și mama, mai târziu. Nu-i așa, Shinroku? — Da. Sigur că vine și ea. Sporovăind astfel, se apropiară în sfârșit de brădetul unde Hideyoshi își instalase tabăra. Hideyoshi ieși de după perdea și se opri sub un brad, privindu-le cum se apropiau. Le veni în întâmpinare. — Toate au asemănarea familiei, spuse el, când le văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
superiori și cei doi foști soli, Tomita și Tsuda. Când grupul traversă în sfârșit râul Machiya, însă, Hideyoshi își luase măsura de prevedere de a ascunde un număr de soldați printre stufărișuri și casele țărănești, în timpul nopții. În șa, Hideyoshi sporovăia amiabil ca și cum nu i-ar fi observat, și în cele din urmă descălecă pe malul râului Yada, aproape de marginile apusene ale Kuwanei. Să așteptăm aici sosirea Seniorului Nuobo? întrebă el și, așezându-se pe scaunul de campanie, începu să admire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
poate aranja foarte repede." Și tăcerea se așternu iar peste noi, pe care o rupse tot ea, uimindu-se în franțuzește, să nu înțeleagă șoferul cum de poate să stea Silvia cu mine atât de multă vreme liniștită, fără să sporovăiască tot timpul cum face acasă. Te pomenești că îi impuneam respect, pe ea n-o mai ascultă. "C'est normal, îi răspunsei cu afectare, te judecă în sinea ei și să nu te aștepți să fie altfel." " Da, știu, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noi case?! Chiar așa se și întîmplă, dar nu-mi arătă decât una singură. Nu știam unde mă duce, dar îmi dădeam seama că avea o țintă; după ce tăcuse atâta timp asupra a ceea ce ași fi vrut să aflu, acum sporovăia. Între ce ani fusese studentă? Terminase oare facultatea? Cum ajunsese casieriță, așa, în general, și la Oraca îndeosebi? Cine erau părinții ei? Fusese măritată? (Nu, nu purta verighetă, dar...) Care fusese anturajul ei în acei ani când eu și Ion
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e a oricărui om care tace zile întregi. Nu era apatică și nici neatentă, pur și simplu tăcea, și ași putea spune că o făcea cu mare poftă (dacă mă pot pronunța astfel!), tot așa cum mai înainte îi plăcuse să sporovăiască, și această tăcere era la fel de obstruantă pentru a comunica cu ea... Cred că nu sânt exact afirmând că nu era preocupată, se vedea că avea un gând care era prezent în tăceri, dar impenetrabil. Ai fi zis însă că acest
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
au văruit-o pe dinăuntru, acoperindu-i sfinții, scenele paradisiace, apocaliptice, și acel infern primitiv apărut de sub tencuiala cojită: niște păcătoși stând în cazane cu smoală, grași, bucălați, cu un chef de viață flamand, cu niște târgoveți cumsecade, care ar sporovăi goi la baia de aburi. Acest sanctuar catolic peste care Reforma a trecut cu bidineaua, sașii din Hărman aveau să-l transforme într-o cămară obștească în care fiecare familie își ținea în bună rânduială atârnată de grinzi, slănina. Zidurile
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
ei era și mama lui Liviu Ciotecă, un copil de patru ani, blond și dulce ca un îngeraș. Copilul părăsise incinta localului și se juca pe șinele de tramvai cu un trenuleț, făcând din gură „ciu-ciu“ și „puf-puf“. Maică-sa sporovăia cu o cunoscută, asigurându-se din când în când că Liviu nu era amenințat de nici un pericol. La un moment dat, femeia înregistră cu nonșalanță tramvaiul care se vedea undeva, departe, prin Piața Victoriei. - Liviu, vino-ncoa că vine tramvaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
doar pop. - Ai ceva de băut acasă? întrebă Christine. - Sigur. - Atunci să mergem la tine. Propunerea îl bucură pe Andreas, din motive lesne de înțeles. Locuia în Dietzenbach, un sat aflat la zece kilometri de Frankfurt. Drumul îl străbătură repede, sporovăind în continuare vrute și nevrute. - Credeam că stai într-un apartament, zise Christine, uimită, când ajunseră în dreptul casei lui. Care era într-adevăr mare, deși avea numai patru camere. Una dintre ele era însă un living de vreo 80 de metri pătrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
râzând la lumea de-afară, care făcea poze din toate părțile mie, mirelui, miresei, mașinii. Chiloților, cu câteva secunde mai înainte. Am claxonat vesel și am pornit spre Snagov. Nu m-am uitat în oglindă tot drumul. Anca și Yves sporovăiau despre invitați, despre ce a spus mătușa X, despre rochia verișoarei B, despre pălăria domnului U. Totuși, simțeam ura și tristețea Ancăi - și mă dureau. O dezamăgisem din nou pe, de-acum, soția prietenului meu... Eram un porc de câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
filmul se deschide cu toți prietenii noștri În apartamentul Terezei și al lui Lu, toată lumea Îmbrăcată În piele, cizme Înalte cu șireturi, combinezoane de piele, bice, lanțuri, toate cele, femei frumoase. Nu ne-am mai văzut de mult așa că toate sporovăim, Fato, ți-ai tras un inel nou În clitoris, Iubito, ia să-ți văd și eu ținta aia nou din limbă, chestii de-astea, de-ale fetelor. Apoi domnișoarele de onoare, haha, asta e o glumă de-a noastră, aranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
c-o să descoperiți că persoanele care pretind că mărimea nu e totul sunt bărbați care au penisuri foarte mici. Mai târziu, când s-a terminat. Vreau să zic când s-a terminat a treia oară. Am rămas întinși în pat, sporovăind și râzând. Îți aduci aminte de ziua aia la sală? m-a întrebat Adam. —Mmmmmmmm, am răspuns eu. Eram așa de relaxată și de mulțumită, că abia puteam să vorbesc. —A fost groaznic, a continuat el. De ce? am vrut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un alt bărbat, tot un ceferist, pe care și părinții mei îl cunoșteau și l-ar fi dorit de ginere. Era un flăcău chipeș, un om delicat în purtări și vorbe. Venea pe la noi, stăteam seara târziu la poartă unde sporovăiam vrute și nevrute. De, ca tinerii, ne iubeam! În același timp îmi dădea târcoale și Costache. Eram fericită și într-un fel mândră că sunt curtată de doi cavaleri, ca orice fată ajunsă la vârsta când îi sfârâie călcâile. Eu însă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fusese o zi întreagă, în duminica aceea? E posibil s-o fi petrecut cu mândra lui!?" Acest gând îl simți ca un vârf de lance ce i se răsuci dureros în suflet, fără a-i aduce răspunsul căutat. Toată duminica sporovăise cu Natalia, ajungând în finalul discuției la concluzia: Divorțez! Tu ești nebună!? Sunt! Nu pot suporta gândul că soțul meu m-a înșelat, mi-a zdruncinat încrederea, găsind ca parteneră o femeie cu care nu și-ar fi irosit timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
amiezii vin noi musafiri tineri - colegi și prieteni de familie. În acest grup exuberant îmi place să ascult mărturiile unei adolescențe și tinereți ce nu va mai veni, dar care va fi cu siguranță evocată pe măsura trecerii timpului. Am sporovăit până după miezul nopții cu belșug pe masă și cu vii și luminoase bucurii în suflete. După un timp, rămânem cei ai casei - inclusiv Liliana și fiul său Luca - într-o excelentă stare psihică. Așa s-a încheiat și această
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
vezi. Mama lui, Diane, ne-a luat de la aeroport și, în loc să arunce cu pietre în mine și să urle „Spărgătoare de cămine!“, m-a îmbrățișat și mi-a spus: —Bun venit la Boston. Era minunată - puțin împrăștiată, conducând imprudent și sporovăind întruna. În sfârșit, am ajuns într-un cartier de suburbie care nu se deosebea prea mult de al meu, în ceea ce privește populația, mașinile parcate în fața caselor, vecinii băgăcioși care se holbau la noi ca proștii satului etc. Și casa îmi părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
semne că era vremea pentru o cină bogată și nu un mic dejun simplu. La 9, aerul nu mai era Înțepător, iar odată Întorși la hotel, grupul de atleți era gata pentru noi aventuri. I-au trezit și pe ceilalți, sporovăind de zor despre minunățiile pe care le poți vedea dacă ieși la alergat În aerul tare de munte În loc să dormi Într-o cameră sinistră. Curând toată lumea se adunase În hol gata să se Întâlnească cu ghidul și să o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
descoperiseră o cărare umbroasă care ducea la o pădurice de bambus și o apucară Într-acolo mână În mână. Wendy Încă nu-și revenise după ceea ce interpretase ca o respingere din partea lui Wyatt, dar se prefăcea că totul e bine. Sporovăia și flirta, deși cu inima strânsă În ghearele Îndoielii. Căuta dovezi că și el avea sentimente la fel de calde pentru ea, adică - ei bine, era greu de spus exact, doar că știa că Wyatt nu se simțea deloc nesigur cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-și dădeau seama că În junglă un televizor nu este doar un televizor. Este un Nat. Trebuie să-l privești Încontinuu, altfel devine furios și schimbă povestea. Natul televizorului vorbise și vorbise, dar nimeni nu-l mai asculta. Slujitorii lui sporovăiau Între ei și schimbau trecutul. Caseta aducătoare de probleme a lui Roxanne? E de-a dreptul hilar! Vă mai amintiți când eram În camion, spuneau ei, În drum spre surpriza de Crăciun și Roxanne ne spunea să facem cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]