205 matches
-
Baudelaire versurile ce dau glas dorinței poetului de a se «culca aproape de cer», în vecinătatea lopotnițelor, ca să asculte mai bine de acolo solemnele lor imnuri «purtate de vânt», dar și ca să perceapă mai bine, de-acolo de sus, cântecul și sporovăiala lucrătorilor de jos -citând aceste câteva versuri, Jean Starobinski pare a extrage din ele, și nu numai în sensul lor explicit, dar, aș spune, și din sonoritatea lor materială, o întreagă teorie a modernității." (p. 85) O finețe de acordor
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
de o parte și de alta a mesei lungi din Cafeteria, care-mi amintește de mesele praznicelor și parastaselor ținute în curțile mănăstirilor. Și aici e tot un fel de pomană, dată din preaplinul și mila celor bogați, iar rumoarea sporovăielii este aceeași ca la praznice, că doar d-aia îi dai gurii să mănânce, atâta că se vorbește într-o limbă pe care n-o înțeleg... Nu m-am învrednicit să învăț engleza; am învățat în schimb un lucru mult
O experiență extremă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/2856_a_4181]
-
grec stabilit în târgul nostru. Împreună cu ea, făceam des familiei Marcachis vizite interminabile, iar coana Ifigenia vorbea ceasuri întregi cu madam Marcachis, în timp ce eu jucam țurca afară cu băiatul lor, Costel, cu care mă împrietenisem. Mă și enervam de atâta sporovăială. Ce-or fi vorbit ele acolo în casa atât de bine îngrijită a grecului? Casă foarte curată, având, țin minte, o curte străbătută de o podișcă de lemn, cum nu mai văzusem la nimeni, să nu iei în picioare noroaiele
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
a treia cale. Până-n nouăzeci eram campioni mondiali ai comunismului, sub Iliescu purtăm torța olimpică a democrației, iar cum au început să zboare avioanele desupra Sârbiei ne-am trezit promotorii înflăcărați ai balcaniadei neutralității! Și asta nu așa, într-o sporovăiala, seara, întinși pe canapea, ci în proporție de masă! Șaptezeci la sută dintre români se visează astăzi elvetieini, sau măcar austrieci! Cum altfel decât infantilism să numești această penibilă umblare cu sorcova, fără busola, în direcții despre care nu știm
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
și aceasta contribuia la a o face să nu se simtă sigură pe ea însăși și la a se întreba: „E cu putință să nu fiu decît o fandosită care se dă mare?“ Gata, dragă... o imploră Barbara, retezînd interminabila sporovăială a secretarei. Spune-mi mai curînd ce ne rezervă soarta pentru astăzi... Știa, din păcate! Iar tonul ei fatalist nu viza decît să-i pregătească firescul reacției. Nimic, răspunse Miss Andrews un pic încurcată, în afară de proba la croitor și de
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
e semnalată involuția lui Ioan Alexandru, care n-a ezitat a opta, după cum se știe, pentru "angajări" eterogene, mistic-socialiste: "Chiar conținînd pasaje demne de atenție, imnele, ce închid mult prea de timpuru poezia lui Ioan Alexandru, sînt aidoma unor interminabile sporovăieli din care vocea lirică nu mai izbutește să se facă auzită.(...) Arareori, cîte un fragment se bucură, în treacăt, precum, în origine, pămîntul văzut ca o roză răstignită: ŤPămîntul nu era decît/ Un trandafir în miez de noapte/ Pe crucea
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
așteaptă orb” (Cântecul 29). Când a publicat prima selecție, de 77 de poeme, din „Dream Songs”, Robert Lowell a întâmpinat cartea astfel: „La început creierul suferă și îngheață de atâta întuneric, dezordine și ciudățenie. După o vreme, situațiile repetate și sporovăiala indecentă devin din ce în ce mai agreabile, cu toate că și acum nu aș avea încredere în mine să parafrazez cu acuratețe măcar jumătate din secțiuni.” Nu vreau să dau versurilor lui Berryman nu știu ce conotație morală, poezia nu poate fi un tip de judecată a
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
înapoi înțelesuri incipiente, scame de idee, bolboroseli. Și fiindcă amândoi (tustrei, tuspatru, tuscinci), luați separat, au în capete alte distanțe, alte liniști sau alt ropot, nici unul nu aude ce spune acela de alături, dar auzin-du-se mai clar pe sine în sporovăiala de nedeslușit a vecinului. Se naște astfel un glas deasupra, care îi poartă pe amicii noștri spre aflare." Acum, cu toată echilibristica frastică făcută aici, paragrafele sunt destul de clare. Nu ridică probleme. Rămân accesibile. Avem în fond două poeme în jurul
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
profunde, neschimbate, o zăbavă vindecătoare, o foșgăială bizantină înălțată, totuși, de o măreție, o claritate dintr-o altă poveste. Contrarii, alb și culoare, sobrietate și apropiere, lipsa cuvântului, ca în însoțirile mute dintre regină și {efica, turcoaica ei credincioasă, și sporovăială pe săturate. Mai ales, izolare și complot. Departe de țară, în Cuibul liniștit, cea mai iubită figură publică din interbelic, a cărei legendă o stimulează pe cea a Balcicului, nu va fi departe și de intrigile de la curte, de problemele
Povestea Balcicului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2769_a_4094]
-
infinitul mic" ce-l deschide cititorului, vrăjindu-i ochiul, asadar cu o indeterminare în altă cheie, cu o transparență a misterului deopotrivă scriptic și ontic: "sîngeram din același braț / zi după zi, din ce in ce mai transparenți, / mai oxidabili... / te sun rar: tăcere, sporovăiala, emoții de stadion; / și totuși am o bucată de întrebare: / pe spaliere crude ce crește, domnule profesor, ce? / cum verdeața stomacului nu mai contează / ridic tonul: / ăursuletul de pluș doarme doar în grîu proaspăt!a - / tu prietene, nu asculți decît
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
pustiite care cad ,,în dosul” planetei îl varsă pe Eu în univers, în lumina întâilor zori de dincolo de moarte. Chiar conținând pasaje demne de atenție, imnele ce închid mult prea de timpuriu poezia lui Ioan Alexandru sunt aidoma unei interminabile sporovăieli din care vocea lirică nu mai izbutește să se facă auzită. Un înger nevăzut, zice autorul în trisagion: ,,stă acolo în lumină,/ și cântă singur bucuros/ un imn ce nu se mai termină”. Ba chiar: ,,cântă atât de tare că
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
sens care să cuprinză Sensul, se îndreptară zgribuliți spre casa preotului, unde, așezați lângă o țuică fiartă ce avea să le alunge din oase frigul mult prea aspru pentru acel început de primăvară și prim Paște al Revoluției, își urmară sporovăiala, cu îngăduință și de o parte, și de cealaltă. Când umbrele înserării se lărgiră ca petele de pe sugativă, Celebi se îndreptă spre „tauleta“ din fundul grădinii. De coarnele lunii atârna o pâclă deasă, pe care Celebi o despică, șovăielnic, până ce
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Așa că din când În când, după apariția vreunui sonet sau a unor strofe quintillas anonime În care toată lumea recunoștea mâna poetului, gărzile alguazili și poterașii prim-magistratului corregidor dădeau o raită pe la taverna, sau la domiciliul, sau la locurile de sporovăială pe care le frecventa, ca să-l invite respectuos să-i Însoțească, scoțându-l din circulație câteva zile sau luni. Fiind căpos, orgolios și neînvățându-se minte niciodată, peripețiile astea se repetau ades și Îl acreau și mai rău. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
scăpa de propria-i umbră. M-am referit Înainte la locurile de clacă de la Curte, unde Își dădeau Întâlnire cei ce nu aveau altceva mai bun de făcut decât să le prefacă În tot atâtea centre ale știrilor, bârfelor și sporovăielilor de care vuia Madridul. Trei erau cele principale - San Felipe, Losas de Palacio și Representantes -, iar dintre ele cel de pe treptele bisericii Ordinului Sfântului Augustin, la Întretăierea străzilor Correos, Mayor și Esparteros, era cel mai frecventat. Treptele acelea monumentale formau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
știu dacă am ajuns în cabinetu-ăsta pentru că am orbit, sau am orbit tocmai fiindcă trebuia să ajung aici"... S-a oprit o clipă, tăcut, din pasele pe care le făcea pe pielea făinoasă a feței mele, după care a continuat sporovăială, descriindu-mi procesul funest al orbirii. Începutul poveștii lui ar fi fost atroce și șocant, dacă același ton din vârful buzelor, ușor amuzat, de parcă ar fi fost povestea altuia, nu ar fi golit cu totul de sevă vorbele lui, lăsîndu-le
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rău, remușcarea de a fi bun. O viață pură, o contemplare uscată și călduță, în spațiu închis, la adăpost: asta aș fi vrut atunci, și aș vrea poate și acum... După masa de seară am mai stat vreo oră la sporovăială, ne-am mai uitat pe ziare... Un mușchi din colțul gurii se contracta vag când încercam să zâmbesc, pentru prima dată după trei săptămâni. Mă gândeam la bucuria mamei când o să i-l arăt a doua zi. Mama venise de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de vieri", de porc necastrat, care nu se mănâncă. Da, bărbații aceia miroseau a vier, nu în ciuda, aș zice, ci tocmai pentru că erau atât de eleganți și aveau butonii aceia aurii pe care erau gravate ancore. N-am ascultat, firește, sporovăială lor. Mă jucam distrat într-un colț, împingînd înainte și-napoi un căruț de tablă vopsită la care erau înhămați trei cai de asemenea de tablă. Prindeam doar frânturi de discuție, dar mai ales simțeam, întreagă, în mațele mele, frica
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Introducere în studiul Regulamentului canonic 16. BELLA ERA EXTATIC. - Bătrâne prieten, ai avut dreptate, promit că nu o să mă mai îndoiesc niciodată de judecata ta. - Sire, se înclină N'Gai Loon, a cărui minte lucra febril, fără să dea atenție sporovăielilor împăratului său. - Bine, bine, reluă Bella cu însufleție. Ai dreptate. Știm amândoi că o să mă îndoiesc, dar promit să nu-ți mai spun asta. - Sire, repetă Maestrul pe exact același ton. - Bine! O perioadă. O bucată de timp nu o să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
eunuci pictați? Din nou, un cor de râsete se ridică din masa de oameni. Sebastianus intui că acel războinic trebuia să fie de rang mai înalt, căci era înconjurat de o suită consistentă de oameni înarmați, care îl sprijineau cu sporovăiala lor. în sarcasmul său, în privirea sa arogantă putea citi o ostilitate bine înrădăcinată și de neînlăturat. — Trebuie să mă credeți. Armata care urmează să vină e o armată mare: cele mai bune trupe de elită și trupe regulate, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în felurite forme, continuu, pe care Sebastianus și tovarășii săi îl auziseră pe când se apropiau de bastion: strigătele și chemările a mii de bărbați și femei, galopul cailor, pasul cadențat al încălțărilor grele ale războinicilor în marș, dar și simpla sporovăială a mulțimii adunate în jurul bivuacurilor, mugetele ce răsunau dinspre turmele de animale, clinchetul sutelor de gamele sau bătaia ritmică a ciocanelor izbind în nicovale, a securilor mușcând din trunchiurile de lemn - mii de zgomote diferite care alcătuiau acel ecou. într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Îmi lipsesc acele zile de studiu, când alături de Adina parcurgeam geografia regională, în condițiile în care învățam uneori și la sala de duș, iar condensul precipita adesea pe caietele noastre, picăturile de apă diluând cerneala. Dor îmi este de lungile sporovăieli cu fetele mele dragi, de momentele tihnite, aproape domestice, ce le consumam în prezența colegei noastre Beti, care niciodată n-a renunțat la „șiretul său magic”. Era cu siguranță ceva ce o relaxa și implicit, în pauzele dintre ore, atunci când
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Îmi lipsesc acele zile de studiu, când alături de Adina parcurgeam geografia regională, în condițiile în care învățam uneori și la sala de duș, iar condensul precipita adesea pe caietele noastre, picăturile de apă diluând cerneala. Dor îmi este de lungile sporovăieli cu fetele mele dragi, de momentele tihnite, aproape domestice, ce le consumam în prezența colegei noastre Beti, care niciodată n-a renunțat la „șiretul său magic”. Era cu siguranță ceva ce o relaxa și implicit, în pauzele dintre ore, atunci când
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
face Roja, și eu care îmi închipuiam că voi suferiți de timiditate. — N-a fost ceea ce credeți, specifică Părințelul. — Tot trebuia să vă spunem pînă la urmă, reia Părințelul. Ne-au prins zorile stînd la taclale în cămăruța aia. — Doar sporovăială, nimic mai mult, se distrează Roja. — V-am mai explicat, spune Curistul, nu e chiar așa cum s-ar părea la prima vedere, încă sîntem în faza de acomodare. De acord, acceptă Roja, dar să nu-mi spuneți că nu v-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și doi, trei gradați, lăsîndu-l la o parte pe pilot. Imediat ce palele elicelor s au oprit, cu toții s-au strîns ciorchine în dreptul ușii de intrare din spate și au început să vocifereze despre ce urma să facă în continuare. Toată sporovăiala n-a durat mai mult de cinci minute, după care doi dintre soldați s-au desprins de grupul celorlalți, au dat prin spate ocol elicopterului trecînd pe sub grinda cozii, oprindu-se în dreptul compartimentului de bagaje. Unul din ei a tras
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
MHS dublase supliciul, apoi Îl triplase prin scările care urcau la etaj. Gâfâieli, popasuri pe câte un scaun adus În grabă. Când am ajuns sus, la masa excelentă și la bunele urări ale amfitrionului, conu’ Paulică Înviase, Însă, gata de sporovăieli și salate. „În nici o țară n-ai mai mult de zece cititori adevărați”, spunea. „Nici zece. Șapte, opt. Aici, ai de partea dumitale două treimi. Nu e rău, crede-mă.” Se includea, firește, și pe sine În cele două treimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]