4,156 matches
-
nr. 403 din 07 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Portret În depărtări arunci a ta privire, Ce-mi pare că îmbracă unui înger chipul, Din care izvorăsc adânci și reci lumine, A cărei strălucire cuprinde infinitul. Și ochi-ți verzi sprânceana-ncet ridică, Când nerostite întrebări te cheamă, Lacrimă și iubire prinse-ntr-o panglică, Ți-ascunde sufletul ca într-o ramă. Iar glasul tău semeț străbate zarea, Când luneci pe al vieții val, Miresme de flori pui în cugetarea Ta
PORTRET de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 by http://confluente.ro/Portret_cornelia_viju_1328616391.html [Corola-blog/BlogPost/346701_a_348030]
-
exprimare, că femeia TREBUIE să fie puternică. Atunci bărbatul cum trebuie să fie? Feminin? Din cauza asta bărbații umblă în colanți cu vedere la glezne și fără șosete sau cu tricouri decoltate? Femeia trebuie să fie puternică și bărbatul își face sprâncene Nike, freză de cocoșel și haine cu trei numere mai mici ca să-i stea mulate? Într-o lume normală, femeia e femeie, bărbatul e bărbat. În aia normală, nu în lumea noastră, să ne înțelegem. Nu mai știm care e
FEMEIE ... FII BĂRBATĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1479106998.html [Corola-blog/BlogPost/367722_a_369051]
-
Da și da, doamnă, nici o problema. M-o descântat bunica, am vizitat medicul de familie, am ținut regim și am dat tot ce-i mai bun din mine (la propriu)! - E bine... doamna se uita în oglindă, apoi își ridică sprâncenele, uitându-se la fată. Îmi arunc privirea către fața ei, dar doamna îmi întrerupe procesarea informației, țipând: MĂRIE! - Ha?! Da, doamna! Maria era speriată, trăsăturile faciale trădând-o. Avea o aluniță mică în dreapta gurii, buze mici, roșii (Probabil din cauza frigului
SCRIITORII MEDIOCRI FAȚĂ DE VIAȚA DE CELEBRITATE de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/emanuel_enache_1454780387.html [Corola-blog/BlogPost/353924_a_355253]
-
din stadionul părăsit). La limită, se ajunge la dezarticularea logică a limbajului însuși (nu doar a referentului), la ipostazierea și etalarea discursivă a demenței, potrivit unei poetici pseudo-parodice, postmoderne, susținute de aserțiuni precum: “Oamenii sunt bolovani ruinați dar în singură sprânceană ademenesc, ostașii cerți ai furtunilor și idioților. Te foarte mulțumesc cu o remușcare” (Singurătatea vede acoperiș jos). Se pot decela, totuși, trei modalități (cel puțin) de a evada din acest infern, din această mlaștină sinistră. Trei modalități ne-echivoce. Una
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Proza_lui_marian_drumur_sau_de_eugen_dorcescu_1391340223.html [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
arăta superb. Fața îi era ovală, cu pielea albă, discret pudrată, dar suficient cât să ascundă orice fel de rid instalat pe fruntea înaltă și la coada ochilor, ochii proeminenți, cu irisul de un albastru-cenușiu, umbriți de gene lungi, rimelate, sprâncenele îngrijite și pensate, părul negru pana corbului, strâns într-un coc prins cu o clamă mată, ornată cu cristaluri mărunte ce difuzau lumina căzută pe ele, toate conturau un splendid portret feminin. Nu se alegea cât era natural și cât
IDILE PARTEA ȘASEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494857486.html [Corola-blog/BlogPost/372064_a_373393]
-
o fantă în cer prin care coboară dimineți de argint luminând întunericul din ape. Nu lipsea nici rotundul înalt deasupra, o potcoavă a cailor lunii norocoasă cu o poartă a răsăritului de unde vin magii nopții călări. Ne vor sufla-n sprâncene fosfor și aură luminoasă ne vor pune până ne vom cunoaște măsura în care încap șoapte din visare în conturul unei femei. Vin cu miere ne vor da să bem turnând în pahare bucuria revederii, coardele vor vibra în ascunsul
EA AR PUTEA ÎNTREBA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1473108491.html [Corola-blog/BlogPost/376290_a_377619]
-
Cetățuia Vadului mișcarea-ți surprinde , să știi . Și Măgura Vadului e aproape , iar Zgleamănul , mâna-ți întinde cu turma să urci și iarba să-i vezi , cum turma o paște . Pașii-ți aleargă , și ochii-ți spre Măgură fug , până-n sprânceana dealului . Mi-aduc aminte cum am pus pe firul apei ce vine printre Zgleamăn și Ogrădeasa un halău din floarea soarelui , făcând apa prin el să se scurgă ,și apoi să cadă de la înălțime în locul pe unde trecea . Pe la Ogrădeasa
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 by http://confluente.ro/ioan_daniel_1497509222.html [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
cu locul natal, care devine o axă a lumii poetului, el fiind constructorul și podul însuși ”ca mediator între cer și pământ”: ”primăvara a izbucnit prin ramul de vișin,/ Isus trece puntea spre moară,/ în lampă pâlpâie gândurile mele/ de sub sprânceana nopții scrutează luna” (”Cântec” pag. 6). Numai el, poetul, poate uni lumi, găsind acea cale spre satul părăsit: ”sub alungirea mâinii tale/ mă scurg, Luncavăț însorit,/ întoarce-mă/ te rog din cale, spre satul meu natal și părăsit”. (”De dor
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1456165061.html [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
steaua răsăritului crește umbra tăcerii uite pielea ta își deschide porii lumina încape în fiecare vers al rugăciunii pe care o rostești apăsat tălpile tale sărută iarba câmpului de dincolo de tunel Doamne prietene cât de frumos ești cu răsăritul în sprâncene apusul pe tâmple îl apeși cu gândul înserării îi dărui aura ta înțelesul vieții Doamne se pierde flacăra se stinge în cutia aceea de lemn stejarul cântă cântă cântă începe frica să-și arate colții prietene lasă răsăritul în sprâncene
DRUM BUN PRIETENE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Drum_bun_prietene_anne_marie_bejliu_1387878880.html [Corola-blog/BlogPost/347698_a_349027]
-
sprâncene apusul pe tâmple îl apeși cu gândul înserării îi dărui aura ta înțelesul vieții Doamne se pierde flacăra se stinge în cutia aceea de lemn stejarul cântă cântă cântă începe frica să-și arate colții prietene lasă răsăritul în sprâncene felinar pentru inima răsucită între primul tău cuvânt și cel din urmă rostit pe banca așteptărilor îndelungă așteptare a punctului când zborul a uitat să-și întregească aripa stângă cea dreaptă aleargă încă prin logica unui bulgăre de pământ strâns
DRUM BUN PRIETENE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Drum_bun_prietene_anne_marie_bejliu_1387878880.html [Corola-blog/BlogPost/347698_a_349027]
-
pe sine. Era o femeie înaltă, brunetă și tunsă scurt, cu bretonul pe frunte. Avea tenul alb și niște buze ușor conturate cu un dermatograf roșu. Ochii mari și verzi, împrejmuiți de niște gene lungi și întoarse cu rimel, alături de sprâncenele frumos pensate îi scoteau în evidență roșeața din obraji. Era îmbrăcată într-o rochiță roz și subțire de vară, peste care își pusese un șorț bleu de bucătărie. Miță ajunsese la finalul povestirii, în timp ce soră-sa își ștergea lacrimile de pe lângă
CĂPITANUL VASILE (6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1468614416.html [Corola-blog/BlogPost/341181_a_342510]
-
sport cu un tricou negru, cu niște blugi obosiți de vreme, purtând în picioare ghete ușoare de antilopă fumurie. În discrepanță cu vestimentația, figura avea ceva special. Chipul alb, dar neras de zile, era invadat de cimpi negri și deși, sprâncenele, și ele erau negre, stufoase și îmbinate într-un chip aproape nefiresc, pleoapele, genate abundent, clipeau repede, ca și când i-ar fi apărat ochii de blitz-uri succesive. De atâta citit, i-au obosit ochii! își zise Mira, privindu-și cu
CAPITOLUL 1 (PARTEA A DOUA) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1446965826.html [Corola-blog/BlogPost/374935_a_376264]
-
superb este atat de sublim, mai ales că ști/poți fără să vrei probabil să zâmbești și cu ochii pe care iar îmi doream să-i mângâi în acel moment divin în care ai zâmbit mai larg ridicând ușor o sprânceană. Mă simt atât de liniștit cu tine, iar când te privesc parcă plutesc în veșnicie, motiv pentru care m-am apropiat de tine și te-am strâns la piept puternic.. chiar ai facut ‘ih”..probabil cam tare te-am îmbrățișat
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1449698353.html [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
la jumătate de metru de acel mal de pe care tu îți dădeai drumul cu spatele și din fericire o făceai cu un avânt lent. În acest efort îmi aminteam doar de privirea ta fixă și de acolada în unghi a sprâncenei iar ridicată sugestiv și mă gândeam că ce a naibi mai ești de trebuie cineva să-ți ghicească gândurile, ba că cel mai mult timp te și împui așa... Angel... TU cu exercițiul tău, cel al încrederii..! Ajunsesem la fix
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1449698353.html [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
dat seama că-i măreț și i-am cuprins tot înțelesul. După un moment deplin te întreb parcă retoric totuși: "cum așa încredere ai avut în mine?" tu te-ai răsucit și te-ai uitat ironic la mine ridicând cealaltă sprânceană ușor și n-ai spus nimic; însă, oare n-ai spus deja tot prin aceste gesturi? Mă și gândeam câtă expresivitate poți avea și cum ai devenit profesorul meu neoficial la așa ceva.. în ciuda frigului pe care noi nu-l simțeam
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1449698353.html [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
doar mulțimea obiectelor se arată a fi iluzorie, ci chiar spațiul, investigat, eventual, prin binoclu (Pasiențe la marginea lumii, Podul de piatră s-a dărâmat...): Rămase așa, cu binoclul la ochi, minute întregi, minute întregi apăsă pâlniile de ebonită de sprâncene, până simți că nu mai are în brațe nici o picătură de sânge, iar de mai stă mult așa, acestea or să i se desprindă de trup și or să-i cadă. Se așeză pe scaun, sprijinindu-și coatele de masă
PROZA LUI DUŞAN BAISKI SAU DESPRE IREALITATEA IMEDIATĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1448294237.html [Corola-blog/BlogPost/342878_a_344207]
-
CÂNTĂ LUMINA..., de George Pena , publicat în Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017. Îți cântă lumina pe frunte, pe gene, chiar pe brațe și coapsele feline; mâinile tale mă cuprind și azi alene și cântă lumina pe ochi, pe sprâncene. De unde atâtea iluminări aeriene?! Iubirea îmi face zilele mai senine; tot îți cântă lumina pe frunte, pe gene, ba chiar pe sânul alb ce-mi aparține. Citește mai mult Îți cântă lumina pe frunte, pe gene,chiar pe brațe și
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_pena/canal [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
pe frunte, pe gene, ba chiar pe sânul alb ce-mi aparține. Citește mai mult Îți cântă lumina pe frunte, pe gene,chiar pe brațe și coapsele feline;mâinile tale mă cuprind și azi aleneși cântă lumina pe ochi, pe sprâncene.De unde atâtea iluminări aeriene?!Iubirea îmi face zilele mai senine;tot îți cântă lumina pe frunte, pe gene,ba chiar pe sânul alb ce-mi aparține.... II. TRECÂND PRIN VIAȚĂ, de George Pena , publicat în Ediția nr. 2301 din 19
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_pena/canal [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
părul castaniu cu puține fire de păr alb, lung și prins în coc, îi dădea o notă de distincție și ușoară severitate. Nasul finuț- subțire arăta firea ei aristrocratică și încrederea ce se putea avea în ea; ochii verzi -smarald, sprâncenele frumos arcuite, buzele cărnoase și bărbia rotunda completau tabloul unei femei frumoase și distinse. Mulțumită de imaginea din oglindă s-a întors spre bărbatul care tocmai intrase: -Bună ziua!-profesoara afișa o față veselă, bucuroasă de revedere. -Sărut mâinile! Așa cum
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1484643451.html [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
el atent pe Alina și pe Ionuț și îl amuza oarecum acest lucru. Ionuț era la fel de înalt ca Mihai, vopsit blond și avea părul lung până peste umeri, prins în coadă. Era slăbuț, avea ochi căprui cu gene lungi, cu sprâncene negre și frumos arcuite. Nasul îl avea drept și buzele roșiatice îi ascundeau pentru moment o dantură perfectă. Era îmbrăcat într-o pereche de jeansi negri și într-o cămașă albă pe față. Spatele cămășii era îmbrățișat de un palmier
PARTEA A DOUA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 by http://confluente.ro/Cobra_partea_a_doua_mihaela_mosneanu_1394541698.html [Corola-blog/BlogPost/353509_a_354838]
-
acum ,vizibilele semne ale unei frumuseți ce va să fie :părul lung ,mătăsos și blond că un lan de grâu copt unduind în arșița soarelui; ochii mari și expresivi ,erau căprui în perfectă armonie cu restul fetei doar genele și sprâncenele erau mai închise la culoare . Pielea translucidă purta urmele jocului în soarele de la mal de mare ....pistruii. Nasul de o formă aproape aristocratică era cel mai pictat cu mulți pistrui , lucru care tare o necăjea; ar fi preferat un ten
PRIMUL DRUM SPRE IUBIRE .... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_maria_ionescu_1469984002.html [Corola-blog/BlogPost/379182_a_380511]
-
însă rareori rostea în cuvinte ce gândea. Era cât se poate de frumoasă și chiar în primele luni avea trăsături minunat de clasice cu toate că chipul îi era rotund ca al unui îngeraș. Privirea ei te țintea drept, aproape sfidătoare, sub sprâncenele bine desenate. La 27 februarie 1921, Principesa Elisabeta se căsătorește, la București, cu Principele Moștenitor George al Greciei și al Danemarcei, care devine, un an mai târziu, rege al elenilor (27 septembrie 1922 - 18 decembrie 1923). George al II-lea
60 DE ANI DE LA MOARTEA PRINCIPESEI ELISABETA A ROMÂNIEI, REGINĂ A ELENILOR de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_curtean_1479387736.html [Corola-blog/BlogPost/372703_a_374032]
-
șezut. Mitu a luat ciuhaiul cu zamă de pe foc și i l-a pus în față, pe podina patului acoperit. Sterparul a luat lingura, a învârtit cu ea prin ciorba de cartofi cu brânză smicurată, m-a privit lung pe sub sprâncene. Am îngăimat un „Ce?” pe care numai eu l-am auzit. - Zama tu o facuș? m-a întrebat mai destins. Am dat din cap, afirmativ, căci vorbele mi se încâlciseră-n gât. - Naptii îs fierț, nu duduie-n ciuhai... Da
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani by https://republica.ro/z-nu-i-treaba-me-cin-te-o-trimes-in-prima-mea-ciobanie-zomul-domnului-ne-a-aparut-pe-un-varf-de-munte [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > DOAR TU Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1153 din 26 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Doar tu Doar tu îmi trebuiești Dimineața cu somnul pe gene, Întinzând mâna să mă cauți, Lumini pe sub sprâncene. Doar tu îmi trebuiești În miez de zi cu soare, Când macii ard trudiți, Tânjind după răcoare. Doar tu îmi trebuiești Să ne plimbăm pe-alei, De mână-ncet Doar pașii mei, doar pașii tăi... Doar tu îmi trebuiești, Să
DOAR TU de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 by http://confluente.ro/Doar_tu_adriana_tomoni_1393426643.html [Corola-blog/BlogPost/347623_a_348952]
-
își scutură nervos Părul alb și mătăsos, Asta nu-i deloc a bună, Vor cădea ninsori, o lună! De-și scutură barba (de lapte), Va ninge noapte de noapte! De își scutură mustața, Va ninge și dimineața! De-și scutură sprâncenele, Vor fi mari troienele! Și-apoi scoate o lunetă Din haină ori din jachetă Și se uită spre Pământ Ca să vadă Moșul Sfânt, Oare, oare prichindeii Lustruit-au papuceii? Referință Bibliografică: Moș Niculai / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MOŞ NICULAI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1448787088.html [Corola-blog/BlogPost/383225_a_384554]