321 matches
-
ningă ... zăpada ne-ngroape (Decembre), poetul din omul trecerii conștientizează sfârșitul și știe că Mântuitorul este: Cel ce cercetez rărunchii și inima (Apocalipsa), îndemnând neputința din omul profan: Nu râde ... citește-nainte (Decembre) și observă că, deși e ziuă, întunericul spumegă ajutorând în distrugerea sa potopul. Lumea nu este semnificativă în creația bacoviană poate și datorită faptului că el trăiește deja, în poezia sa, într-o lume sfârșită, bântuită de umbre care îi dau ocol însă faptul că a fost inițiat
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
durere, Și o cuprinde o vrajă amară și adâncă Caută-ți o altă putere, Și printre suspine tu cântă. Spre piscuri pline de zăpezi Cu elan te avântă Natura poți ca s-o sfidezi Deci optimist, tu cântă. Când valul spumegă sub braț Și te aruncă spre stâncă Învinge-l, respiră cu nesaț Aer pur și voios, tu cântă. Obosit după un suprem efort Odihna este sfântă Nu te lăsa răpus de tot Și caută de cântă. 26 Decembrie 1966 Referință
OPTIMISM de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356894_a_358223]
-
Și de gutui cu puf galben amărui; Câtă parfumărie-n cămări răcoroase! Doamne, să le spun, acum, mai am cui? Fumul învolburat în caiere se toarce Și către cer coloană se ridică; La birt e mare veselie, petrecere și... pace. Spumegă șampania pe gâturi de sticlă. Iar lăutarii par, de-acum, că-s obosiți În ritmul românescului joc, Când românii se lăfăie-n atâtea plăceri, Că viața din trudă le-aduce noroc. Și-n astă vreme petrecerile-s lanț, Dar vine
MUNCĂ, RELAXARE ȘI CHEF de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370312_a_371641]
-
Acasă > Versuri > Ipostaze > EȘTI TÂNĂR, BĂIETE Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ești tânăr băiete și vinul ce-l bei îți spumega sângele și nervu-ti zvâcnește, privirea-ti mângâie trupuri-femei când trupu-ti cel tânăr după ele tânjește. Ești tânăr băiete și-n destulul de lucruri pe cânt de cuțit cu somnu-ntr-o dunga lumin-avalansa te-nghite, te bucuri prin pielea-ti de fiara
ESTI TANAR, BAIETE de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370410_a_371739]
-
noi), dar ne ținem de prieteni și cu el. Cuum? Te-am supărat? Stai, Mărite Eminescu, ce vrei să spui? Că „dulcea” Românie nu mai are „mare viitor, la trecutu-i mare”? Dar n-ai spus Domnia Ta: „Fiarbă vinu-n cupe,spumege pocalul”? Și, fiii cei mândri astea au „nutrit”cu multă ardoare. Cum adică au ruinat economia cu ardoarea lor? Au interpretat greșit versul „Căci rămâne stânca deși moare valul”? Păi...cam așa au zis băieții deștepți: „Căci rămâne România(în
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
fie altfel dacă-și făcuse din catedră o tarabă. N-a iubit pe nimeni! Și-a îngropat soțiile una câte una! Și-a îngropat prietenii de valoare unul câte unul! Este tot mai singur. Este tot mai avid de bani. Spumegă, latră, mușcă și infestează cu invective pe oricine ar îndrăzni să-i spună că este o lichea. Abia așteaptă să-i pronunți numele ca să te târască prin tribunale. Săracul! Habar n-are că elevii dijmuiți de el au ajuns judecători
LICHEAUA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362729_a_364058]
-
UN FLUVIU ANONIM Sunt un fluviu anonim, fără memorie, fără poveste... Sunt un fluviu indiferent de pasiunile pe care le mai pot aprinde pe malurile mele. Sunt același fluviu anonim oglindit în singurele aripi ale salciei peste care-am pășit, spumegând, în liniștea dureroasă a talazurilor. FLOARE-DE-COLȚ Desculță de gânduri, desfrunzită de vise îmi cresc rădăcinile pe lujerul ploii, și-mi legăn ramurile pe creștetul pământului. FLOARE-DE-LOTUS Arșița nopții cade osândită de miezul grâului copt. Frunzele crescute în primăvara morții mă
6 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370142_a_371471]
-
Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului M-am rătăcit cândva prin al tău suflet, Te-ai strecurat, tiptil, în al meu gând. Ne-am întâlnit, sătui de nori și umblet, Am devenit cascadă spumegând. Dar zbuciumați în apriga vâltoare, N-am calculat tăcerile în doi, Prelinse-ncet în stropii de-ntristare, Ce ne-au udat, frenetic, pe-amândoi. Dezmoșteniți de falnice speranțe, Ne-am închistat într-un cavou de spini. Preambalând iubirea cu restanțe
TĂCEREA CARE DOARE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353276_a_354605]
-
ÎNȚELEGE Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2047 din 08 august 2016 Toate Articolele Autorului Când valul înțelege că el este oceanul, Si zbaterea de maluri îl duce iar în larg, Rostogolind un vuiet, pe ape că mărgeanul, El spumega și rupe catarg după catarg, Spinarea-și încovoaie și spumegând se-întoarce, Nimic nu-i stă în cale, nici vânturi nu-l opresc, Mergând spre libertate, furia să-și descarce, Iar apele sub creasta-i semeața, clocotesc. Rechinii fug deodată
CÂND VALUL ÎNȚELEGE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353414_a_354743]
-
08 august 2016 Toate Articolele Autorului Când valul înțelege că el este oceanul, Si zbaterea de maluri îl duce iar în larg, Rostogolind un vuiet, pe ape că mărgeanul, El spumega și rupe catarg după catarg, Spinarea-și încovoaie și spumegând se-întoarce, Nimic nu-i stă în cale, nici vânturi nu-l opresc, Mergând spre libertate, furia să-și descarce, Iar apele sub creasta-i semeața, clocotesc. Rechinii fug deodată de forță uriașă Coboară în adâncuri scăpare căutând, Si nu
CÂND VALUL ÎNȚELEGE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353414_a_354743]
-
știi unde-l poate duce ambiția sa de părinte? Vom vedea în curând! * În ceea ce-l privește pe doctor, chiar așa se petrecură lucrurile cum le presimțise Alice: de cum aflase ce gânduri are fiica sa începu să bombăne și să spumege furios, certând-o ori de câte ori o întâlnea prin casă. Iar când ea pleca în oraș, el stătea și o aștepta prin preajma clanței de la poartă, sufocându-se, înecânduse de obidă, până deslușea pașii ei întorcându-se pe stradă. Atunci se grăbea să
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
Cum sta în coadă, unde începu să rânjească la ei și să urle, arătându-și colții cei mari și ascuțiți. Dacă văzură uriașa namilă cu fioroșii colți, mult mai mari decât statura lor, flăcăiașii noștri o luară la fugă înfricoșați. Spumegând, caii lor își întinseră aripile să zboare. Dar Ghiocel scoase sabia și strigă: -La luptă, căpitane, să rupem colții javrei! Când îl văzu că zboară către el, lupul Colț Fioros făcu un salt uriaș deasupra viteazului Ghiocel. Dar acest puse
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
nojițele de la opinci. După cum remarcă autorul acestei cărți, Gh. Georgescu - Buzău, Răscoala din anul 1784, datorită amploarei sale, a intrat și- n literatură. O literatură ce-a informat lumea în mai multe limbi despre acțiunile moților. Dacă vătafii feudalismului au spumegat precum că, Horia a dorit să ajungă „rege al Daciei”, defăimându-l atât pe el cât și pe Cloșca și Crișan, Răscoala a avut mare răsunet și pe plan european, stârnind panică printre feudali. Horia ajungând în legendă precum: Până-
ISTORISIREA UNUI BUZOIAN DESPRE RĂSCOALA DE LA 1784 A IOBAGILOR DIN TRANSILVANIA de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353230_a_354559]
-
atât de bine sentimentele care au animat sufletul acestui mare om: „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Țara mea de glorii, țara mea de dor? Brațele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiărba vinu-n cupe, spumege pocalul, Daca fiii-ți mândri aste le nutresc; Căci rămâne stâncă, desi moare valul, Dulce Românie, ăsta ți-o doresc!” Mormântul lui Mihai Eminescu - Cimiterul Belu din București. Dr. Ioan MIRON medic primar de familie și doctor în științe medicale
TRIMFUL LUI EMINESCU IN ETERNITATE de MIRON IOAN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352741_a_354070]
-
meticuloasă, Încercând să mă ajungă Ca o plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte mă străpung Dar, voi învinge misterul, Săgețile să le-alung. Voi răstigni răutate, Nepăsare și durere, Adăpostind bunătate În suflet cu mângâiere. La trena unei comete Aș coase cruda durere, S-alerge printre
ZBUCIUM de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357248_a_358577]
-
meticuloasă, Încercând să mă ajungă Ca o plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte mă străpung Dar, voi învinge misterul, Săgețile să le-alung. Voi răstigni răutate, Nepăsare și durere, Adăpostind bunătate În suflet cu mângâiere. Citește mai mult Pe oceanul de tăcereSe varsă ca o cascadă
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
neagră și lungă,Otrăvind meticuloasă,Încercând să mă ajungăCa o plapumă hidoasă.Mii de vrejuri, spre călcâieCresc, spărând să mă doboare,În urmă să mai rămâieDoar flacări ucigătoare.Scântei crude vin din spate,Pârjolind puful plăpândAl viselor înghețate,De durere, spumegând,Mă inundă-n suflet gerul,Clipe crunte mă străpungDar, voi învinge misterul,Săgețile să le-alung.Voi răstigni răutate,Nepăsare și durere, Adăpostind bunătateîn suflet cu mângâiere.... XVIII. INCANTAȚII, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 301 din 28 octombrie
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Un fluviu anonim Sunt un fluviu anonim, fără memorie, fără poveste... Sunt un fluviu indiferent de pasiunile pe care le mai pot aprinde pe malurile mele. Sunt același fluviu anonim oglindit în singurele aripi ale salciei peste care-am pășit, spumegând, în liniștea dureroasă a talazurilor. Floare-de-colț Desculță de gânduri, desfrunzită de vise îmi cresc rădăcinile pe lujerul ploii, și-mi legăn ramurile pe creștetul pământului. Floare-de-lotus Arșița nopții cade osândită de miezul grâului copt. Frunzele crescute în primăvara morții mă
SUNT DOAR UN FLUVIU ANONIM de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358107_a_359436]
-
UN FLUVIU ANONIM Sunt un fluviu anonim, fără memorie, fără poveste... Sunt un fluviu indiferent de pasiunile pe care le mai pot aprinde pe malurile mele. Sunt același fluviu anonim oglindit în singurele aripi ale salciei peste care-am pășit, spumegând, în liniștea dureroasă a talazurilor. UMBRE DE ILUZII M-ai hrănit atâta timp cu iluzii, încât mă întreb dacă nu sunt și eu doar o iluzie? o nălucire - în licărirea de-o clipă - sau o umbră a iluziei printre iluzii
ATUNCI AI SĂ ŞTII... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357744_a_359073]
-
am dispărut în norul-stâlp dumnezeit, păstrând între grupările adverse o neschimbată depărtare până la-n veci neliniștita mare. Aici, de-ndată undele atinse de-al meu toiag umplut cu har, s-au despărțit făcând cărare prin stâncăria apelor cu sare - ce spumegau și clocoteau, dar de poruncă ascultau -, ca tot norodul urmărit și de uimire amuțit, să vadă de pe malul dimpotrivă cum zidu-nșelător se frânge și-n bubuitul reunit a zeci și sute de cascade, se prăbușește catastrofic peste armata egipteană, scoțând
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
răzbate dor de ducă după iubirea verii dispărută. Un strop de fericire să-i aducă sufletului, în speranță pierdută. Îmbrățișând plăcerea de o clipă în suflet cu speranță ruginită, povești de iubire se-nfiripă. Prin Toamna de Bahus îndrăgostită. Când spumegă vinul din al Toamnei rod, în aburi cresc speranțe iluzorii, care sfârșesc pe al sorții eșafod. La parastasul marilor victorii. © Maria Filipoiu 25.10.2014 Referință Bibliografică: TOAMNĂ BAHICĂ / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1400, Anul IV
TOAMNĂ BAHICĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360219_a_361548]
-
spun unei vecine: - Bei un vin? Îl plătesc eu. Din hartanul de berbec Sfârâiesc stropi de untură Pe cărbunii ce se trec - De îți lasă apă-n gură. Cum să treci? Păcatu-i mare!... Din friptură să nu-mi iei? Mustul spumegă-n căldare, Ți-l servesc vreo trei femei. Una-ți toarnă în ulcică, Iar a doua îți zâmbește... Și a treia, chiar de-i mică, Zână e și-ți ciripește: - „Ia, voinice, și-mi petrece, Nu lăsa timpul să treacă
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
nu s-a auzit pe urma fugarilor. Coborau treptele ce păreau că nu se mai termină și plaja creștea în ochii lor tot mai mare și mai mare. La început, abia ajunși pe plajă, s-au apropiat de marea care spumega lin, continuând să arunce în joacă peste nisip, scoici colorate: roz, galbene, bleu, albe... Hârjonindu-se, cu strigăte de încântare, s-au apucat să strângă scoicile, îndesându-și-le lacomi prin buzunare. Apoi, când după o vreme, buzunarele se dovediseră
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
care e convins că poate să „facă o motocicletă”, doi - șofer de curier rapid căruia i s-a stricat mașina, trei - taximetrist care a fost la țară cu mașina cumnatului. Mmmnu. La volanul Furiei Negre se afla o femeie, care spumega cel puțin la fel de tare ca cele șaisprezece valve ale motorului. Bulversat, rușinat, enervat că iar mă joc cu viața mea de pe banda doi pe banda trei, bag mâna în gaz, o înjur în cască pentru că mă obligă să ajung la
Femeie la volan. Revoluția sexuală metalică () [Corola-blog/BlogPost/338360_a_339689]
-
dragă, mi-ești sonet! Vrei, nemărginită-n stele, să mai zbori prin lumi de inimi, Vrei să porți neliniști, clipe, ascultând adânc în glasuri Al timpanului cascade, stropi albaștri te ud lacrimi, Marea-i plină de-al tău plânset, valuri spumegă în marșuri. Porți în suflet soarta lumii, sorbi vestită-n amintiri, Ai iubit, eternă dragă, poate da sau poate-i mit! Fierbi regrete înroșite, a fost tot sau doar priviri? Șoapte-n strune te îndeamnă, vers în cerul adormit. Eu
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]