327 matches
-
ce auzeam. De ce mă ataca? El mă părăsise pe mine, nu? Așa că dacă cineva trebuia să acuze, atunci eu eram persoana potrivită ca să lansez acuzațiile. —James... am spus cu o voce pierdută. El m-a ignorat și a continuat să spumege și să împungă aerul cu degetul în direcția mea. —Erai imposibilă. Mă extenuasei. Nu știu cum de am stat cu tine atâta timp. Nu știu cum ar putea cineva să stea cu tine. Ei, ia stai nițel! Asta era deja prea mult. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nevoie să auzi toate astea de la George sau de la mine. N-ai știut că James e înnebunit după tine? Și că e total nesigur pe tine? Era clar că Judy era dezgustată de mine. — Și încearcă să te manipuleze, a spumegat ea. Profită de situație numai ca să poată să te țină sub papuc. Îți spune că e vina ta că te-a părăsit și că dacă nu te comporți așa cum vrea el, o să te părăsească din nou. Tipic! —Judy, am intervenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la o ușă undeva în apartament și întrebând: —Mamă, putem să ieșim? Am ieșit din transă și am plecat de acolo cât am putut de repede. Eram atât de furioasă încât, la coborâre, am dat cu picioarele în peretele liftului. Spumegam de furie față de Morna și față de mine însămi pentru că fusesem atât de proastă și față de Aidan pentru că murise și mă pusese în situația asta. Ieșind în stradă, n-am avut răbdare să mă opresc îndeajuns cât să chem un taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-o și mai tare a fost că nici măcar nu dispunea de opțiunea de a influența decizia lui Rachel amenințând-o că își retrage fondurile, pentru că Luke și Rachel acopereau ei înșiși jumătate din costuri. —E o bătaie de joc, a spumegat, neputincioasă. Nu e o nuntă, e o farsă. O „binecuvântare“ - auzi la ea! Ei bine, pe mine poate să nu mai conteze. Și eu care îmi făceam griji pentru culoarea rochiei ei. Dacă nu se mărită la biserică, poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că acesta era îngâmfat și nesuferit, nu făcuse decât să i se întărească pe parcursul întâlnirilor ulterioare. Și mai era și palida aia de nevastă-sa, care râdea ca o proastă și se uita la el cu adorație. Din ceea ce Amanda - spumegând de furie - îi povestise despre Alice, atunci, la primul curs, Hugo își dăduse seama că greșise când o considerase ca fiind o tipă curată și inocentă. Se părea că expresia ei senină era doar o mască sub care se ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ziua ei. Primul gând al lui Wendy a fost să refuze călătoria și, În plus, să-și dojenească mama cea lipsită de conștiință politică din moment ce-și trimite fiica În vacanță Într-o țară condusă de un regim represiv. Spumegase pe această temă, la prânz, cu un fost coleg de apartament din anii studenției la Berkeley, Phil Gutman, directorul organizației Free to Speak International. Phil se gândea că această călătorie cu toate cheltuielile incluse ar putea fi folositoare pentru „o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spre Dămăroaia. Abia am scos mașina de-acolo, ne-au ajutat niște țigani. Era o figură instructorul Șindrilescu: nervos, îndesat, mustăcios, te așteptai oricând să-ți dea un dos de labă dacă ratai virajul. Când schimbai direcția și nu semnalizai, spumega: „Fu-tu-i mama mă-sii de condus! Las’ că scot eu mâna pe geam și fac cu batista!“ Te mai freca și cu-o regulă de-a lui cu pietonii, dar asta nu se putea povesti. I-a picat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apoi făcându-l să dispară cu totul în căușul palmelor. S-au auzit niște pufnete. Tânărul Lupu și-a dus mâna la frunte. „Îl sparg!“, m-am ridicat în picioare. „Cine-i cârnatul ăsta care-și bate joc de mine?“ Spumegam. Puteau să zică stră-străbunicii mei pașoptiști orice, de data asta chiar aș fi rupt masa în două. Nu ți se întâmplă prea des să-ți vezi numele într-un roman. Cu tot cu prenume. Chiar nu-ți mai arde să-ți supraveghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era în regulă. „Să-i dau una?“, s-a interesat Mihnea. „Mai lasă-l.“, l-am potolit. „Să-și termine întâi criza.“ „Păi tocmai de-aia!“, a insistat Mihnea, rotind sacoșa. M-am pus între el și prizonier. „Povestea!“, a spumegat scriitorul, dintr-odată agitat. În câteva secunde, îi pierise tot entuziasmul. Tremura cu tot cu scaun. „Dați-mi drumul!“ „Nu înainte de-a ne spune cum se termină.“, l-am mințit. „Kaputt! Și tu, și Mihnea!“ De nervi, începuse să ne tutuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pietrele râului? La aceste cuvinte, Ogodai nu mai putu rezista. Își smulse brațul din Încleștarea lui Ali, coborî treptele și se repezi spre dușmanul său de o viață. - Opriți-l! strigă Ali. Ienicerii Închiseră drumul lui Ogodai, care se zbătea, spumegând, să ajungă la căpitan. - Trageți! se auzi deodată strigătul tătarului. De pe ziduri, patru arcași aflați chiar În fața căpitanului dădură drumul săgeților. Două i se Înfipseră În umărul stâng, una Îi trecu prin brațul drept și ultima Îi străpunse coapsa piciorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
avem a le regula cu Serbia și Romînia? Cum stăm nediplomaticește cu micile popoare vecine o cam știm, încît nu ne trebuie, lămuriri oficiale; opinia publică suverană a țărilor balcanice nu-și pune margini în manifestările ei contra Austro-Ungariei și spumegă de furie și ură. De la Cetinie la Filipopole urlă un cor de indiani, tot mai turbat și mai asurzitor, ca-n ajunul unui război. Despre opiniile bandei sîntem lămuriți; rămâne cestiunea dacă diplomația noastră face ceva pentru a provoca aceste
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
bine: Cine-i cu cîinele de la bagaje?! Eu murmură pierdută bătrîna. Îți iei javra și faci ce știi cu ea, urgent! Da' cu ce vă deranjează? îndrăznește bătrîna să întrebe. Asta-i cursă rapidă, nu camion pentru animale. În timp ce șoferul spumegă de furie, printre picioarele lui trece o umbră lungă, cu doi ochi sticloși, pășind mărunt, în fugă, furișîndu-se sub scaunul bătrînei, aciuîndu-se la picioarele ei cu un mîrîit subțire, ca un oftat. Mătușă, coboară urgent, ia-ți coșul cu javra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
odată, naiba să te ia! Nu te enerva. Cred că ești gelos! Această acuzație, făcută în glumă sau nu, avu darul să-l înfurie cumplit pe Scarlett-Taylor. — Vorbești într-un fel josnic, vulgar, pe care nu-l suport! Nu mai spumega, n-a fost ideea mea. Dar, de bună seamă, i-ai spus că e o nebunie, că e imposibil... Am încercat, dar nici n-a vrut să mă asculte. Mi-a spus că adeseori căsătoriile sunt aranjate de alții, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să înțeleagă care sunt adevăratele mele opinii despre non-A. Fata îi răspunse ceva ce Gosseyn nu înțelese. Se lăsă apoi o tăcere, întreruptă de zgomotul inconfundabil al unui sărut. Vocea fetei răsună din nou: ― Prescott merge cu tine? Gosseyn spumega. ― " M-am prostii de-a binelea ― gândi el furios. Doar n-am fost niciodată căsătorit cu ea și n-am de ce să mă las tulburat și dat peste cap de o iluzie". Dar ce resimțea era greu de suportat. Sărutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
niște funduri de bogătani, nemaiîncăpându-și în piele de-atâta belșug. Darămite vinul, fraților-fârtaților, vinul curgea la masă așa cum curge apa pe Sena. Un adevărat puhoi, ca atunci când plouă și pământul e-nsetat. Coupeau turna de sus, să poată vedea spumegând șuvoiul roșu; și când sticla se golea, glumea, întorcând-o cu gâtul în jos și apucându-se s-o strângă așa cum fac dintotdeauna femeile când mulg vacile 208. Fragmentul în italice ridică problema identității naratorului. Ne găsim în fața unui narator
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dar nu ca stări maladive, ci ca stări de negrăită fericire, pe care subiectul le vrea mereu repetate. În extazul sănătos, fața celui care îl trăiește e strălucitoare, e transfigurată ca de o lumină cerească, pe câtă vreme în transa epileptică nenorocitul spumegă, contorsionat și desfigurat în mod înspăimântător. Cei care trăiesc extazul religios sunt personalitățile culminante ale vieții creștine. Cei care trăiesc extazul artistic sunt geniile creatoare ale omenirii. Cu excepții la mii și mii de cazuri, epilepticii sunt debili mintali și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să se impună sensul de posterioritate: „Ziceam că dac-aș voi să plec, mi-ar fi greu să mă despart de tine.” (I. Slavici); „Eu nu ți-aș dori vreodată sa ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oști.” (M. Eminescu) Valori ale conjunctivului prezenttc "Valori ale conjunctivului prezent" În afara valorilor pe care conjunctivul le dezvoltă ca mod, indiferent de forma temporală sub care se realizează, o serie de valori particulare se manifestă numai la prezent
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poartă (se comportă) foarte urât/frumos. Verbele a se afla, a locui cer circumstanțial de loc: Nu mă aflam în oraș când a venit Mihaela. „În întunericul meu locuiești / de-atunci ca o stea în fântână.” (L. Blaga) Verbele a spumega, a tremura, întrebuințate cu trăsătura semantică + uman, cer circumstanțial de cauză: Eugen spumegă (tremură) de mânie. Verbe precum a excela, a delibera, a se îndoi etc. cer circumstanțiale limitative (de referință) (de relație, în termenii gramaticii curente): Mă îndoiesc că
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
circumstanțial de loc: Nu mă aflam în oraș când a venit Mihaela. „În întunericul meu locuiești / de-atunci ca o stea în fântână.” (L. Blaga) Verbele a spumega, a tremura, întrebuințate cu trăsătura semantică + uman, cer circumstanțial de cauză: Eugen spumegă (tremură) de mânie. Verbe precum a excela, a delibera, a se îndoi etc. cer circumstanțiale limitative (de referință) (de relație, în termenii gramaticii curente): Mă îndoiesc că voi găsi înțelegere. Vasile excelează în asemenea gafe. Unele din aceste verbe se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
harpa, întrucât, de altă factură decât „lira vibrândă de iubire”, ea „cântă de mărire”, stârnind furtuna oceanică, alegoria romantică, byroniană, a trăirii violente. „Sublim însă e cântul când țipă și ia-n goarnă Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă, Și spumegă ca furii și urlă-ngrozitor.” Amintirea lui Heliade, reformator al culturii din cohorta de sfinte firi vizionare, de glas de deșteptare în noaptea noastră pierdută și amară, se ipostaziază într-o „arfă de aramă cu coarda temerară” care „Trezi-n
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ce în ce. Iar de sus, din cer, Dumnezeu mă urmărea cu un ochi atent, luând seama ca pieirea mea să se desfășoare după toate regulile artei, încet și sigur, fără nici o întrerupere a ritmului. Dar în străfundul iadului, diavolii spumegau de furie că durează atât de mult, până să comit un păcat de moarte, de neiertat, pentru care, Dumnezeu, în dreptatea sa, să fie nevoit să mă zvârle în focul gheenei” O conștiință roasă de foame, mai are ea dreptul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nu se lasă stăpânită de ei”:“Of, că nu mai vine și la noi”.Oamenii așteaptă să vină și pe la ei răscoala, ca și cum nu tot ei ar face-o, ci alții în locul lor. “Pe măsură ce talazurile nemulțumirilor capătă consistență, încep să spumege, amenințând să năruie rânduiala obișnuită și să-și croiască un vad nou, neîncercat, scriitorul încordează și mai strâns arcul narațiunii, oprește clipa printr-o bruscă secționare a timpului și-o supune unui process analitic, atrăgând astfel atenția asupra însemnătății ei
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
-i așa, de otrăvire și sodomie ș.a.m.d.) ce au dus la întemnițarea lui, explicându-le printr-un sentiment de impunitate ce i s-a indus în copilărie, dar și ca act de voluptuosă răzbunare scripturală: "Eram un Moloh spumegând de neputință și depravare. Dar nu trebuia să o spun. Asta e adevărata mea crimă. Am trădat secretele castei mele și lucrul acesta mi-a făcut plăcere. Satisfacția mi-a fost dată nu de abjecție, ci de dezvăluirea ei, de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
scrisă devine doar expresia amânată și esențializată a trăirii, care își cere dreptul la zăbavă pentru a se decanta și obiectiva: „În seara asta am atâta spirit în clocot/ Că nu mai încape în poem, în pagini;/[...] Mâine, ce-a spumegat se va-nchega în șisturi” (Previziune). De aceea, probabil, multe piese sunt discursuri lirice cu un pronunțat accent evocator, în care încearcă să reconstituie substanța și ritmurile unor stări ce depășesc marginile interiorității și devin momente de biografie consemnabilă. Între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
pe toată lungimea cursului său, pârâiașul curgea vesel și zglobiu în albia lui curată cu nisip auriu. Uneori, când ploua mai mult, devenea nervos și lovea cu înverșunare în pietrele mai mari din albie, vrând să le înlăture din cale, spumegând de furie. Dar acum era cu totul altceva: albia secase, doar în locurile în care era ceva mai adâncă se păstraseră câteva știoalne, ochiuri de apă otrăvite în care mai erau niște gângănii adaptate la mediul toxic, infestat cu milioane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]