503,169 matches
-
pe apucate, mai nostalgic ori mai sec. Și, de-o vreme-ncoa', se tot rescrie. Din tot ce-am văzut, la temă, pun deoparte, pentru acum, două cărți (dacă Bucureștiul interbelic n-ar fi o altă planetă, mai c-aș spune trei...): Cronica Bucureștilor, întocmită de Gheorghe Parusi, de curînd apărută la Compania, și ceva mai vechea București. Carte de bucăți a lui Dan C. Mihăilescu, publicată în Biblioteca Ziarului de Duminică. Ce să fie, ce să fie între un volum
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
Duminică. Ce să fie, ce să fie între un volum lăcuit, cu foto sepia și supracoperte și-o cărticică de rețete despre cum să-nfuleci, fără furculiță, un oraș? Mai multe lucruri care le leagă. Întîi, împrejurarea că Bucureștiul, deși, spune Gheorghe Parusi, despre el s-a scris enorm, e, în primul rînd, un oraș vorbit. Și guraliv nevoie mare. Un tîrg ale cărui bîrfe și cancanuri s-au tot întins de bouche ŕ l'oreille și care n-a dus
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
mofluzi. Nicidecum. Orașul, cu oamenii lui, e un bonom. Și așa rămîne, trecîndu-și farmecul, zdrențe-zdrențe, prin colții de buldozer. E momentul în care Gheorghe Parusi preferă să se oprească din consemnat: anul 1947. Nu fiindcă n-ar fi avut ce spune despre o schimbare la față pe care numai cine n-a avut case (ori amintiri...) de pierdut n-a blestemat-o, ci pentru că i-ar fi fost greu să selecteze niște surse acceptabile. Va călca regula doar din loc în loc
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
liber, unde se mănîncă și se petrece bine. Și totuși. Mai apare la colț de stradă cîte o fiziologie de provințial, se mai nasc superiorități și complexe pe care Dan C. Mihăilescu, de astă dată, le execută scurt. Doar a spus-o un ,vizitator", încă în 1636 (înapoi la Gheorghe Parusi...), Bucureștiul este mai frumos ca, bunăoară, Iașiul. Asta e... Sigur că vanitatea nu-i putea ocoli pe scriitori, care-au dat, chiar dacă altminteri nu erau Arghezi, pagini frumoase despre București
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
-i aducă norocosului cîrciumar clientelă". Constantin C. Giurescu, vorbind despre anii de școală, o joacă împănată cu jocuri. În fine, ca să pun un capăt selecției mele din șirul lui Gheorghe Parusi, Henri Stahl, împătimitul de mahalale colorate, aș risca să spun elegante, și de muzici ,istorice": ,au dispărut de mult flașnetele cu vînt în grele cutii pătrate, cu arii din Traviata, ce le cînta din gură un italian bătrîn! ș...ț Au dispărut cu totul bordeiele umede, săpate în pămîntul cald
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
în lumea atît de descleiată, am fi tentați s-o credem, a lui Mitică. Iar Bucureștiul, ei bine, el rămîne un conviv care (se) amețește dar nu (se) îmbată, la fel de spirt la Capșa sau la Gogoșarul, căruia poți să-i spui, citind, văzînd, cîntărind, hai noroc, bătrîne, să trăiești!
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
de situații sunt ambarasante: cum să coboare el, ditamai romancierul, eseistul, poetul, dramaturgul, la postura de anonim masat într-o sală, alături de studenți sau simpli admiratori ai peruanului? Pentru că, nu-i așa, fiecare ,aleargă pe culoarul lui", cum frumos se spune despre arta singuratică a scrisului. Perfect adevărat. Numai că, în prea multe cazuri, alergăm pe culoare ce se înfundă în deșertul delirurilor verbale și-al modelor revolute. Confruntarea cu Mario Vargas Llosa ar fi avut și rolul de a percepe
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
înaintînd în vîrstă, capacitatea de a te lăsa în voia unei ficțiuni scade, același lucru este valabil în cazul înaintării în vîrstă a unei întregi generații. Pesemne că peste 50 de ani, lumea cărții lui Mircea Berindei nu va mai spune nimic nimănui. Pînă atunci însă, Paravanul venețian rămîne o carte bună, al cărei spirit este unul inconfundabil - spiritul interbelic. Spuneam că există o moarte sufletească a cărților, dar una cauzată nu atît de faptul că ele însele mor, ci de
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
în vîrstă a unei întregi generații. Pesemne că peste 50 de ani, lumea cărții lui Mircea Berindei nu va mai spune nimic nimănui. Pînă atunci însă, Paravanul venețian rămîne o carte bună, al cărei spirit este unul inconfundabil - spiritul interbelic. Spuneam că există o moarte sufletească a cărților, dar una cauzată nu atît de faptul că ele însele mor, ci de neputința noastră de a le mai intui lumea. Le citim fără a le mai putea gusta. Un paravan, de astă
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
de maximă audiență. Eu zic că, în timp, cele două nu se exclud (poate fi dat la TV după ce părăsește cinematografele). Iar în privința vizionării lui în mall-uri, oricât de puțin mi-ar plăcea locul și conceptul său în sine, spun "Dă-i bătaie!". Pentru că acest film, dincolo de restul meritelor pe care i le recunosc, de altfel le voi dedica această pagină, mai are și unul foarte prețios: e o adevărată chinină (în sensul de "ți-o bagi pe sub unghii ca să
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
și prefacerea realității". Incitantă, nu zic nu, dar... Începutul ei a demonstrat că facem încă parte dintr-o cultură modernă, în sensul că încă păstrăm distincția formă/fond. Nimeni nu avea de comentat "stilul"", însă despre subiect erau multe de spus. Toată lumea era încântată de modul în care Alexandru Solomon stăpânește limbajul cinematografic în toată acuratețea lui, așa că s-a trecut la discuții speculative, istorie, politică, adevăratele subiecte (în folosul tagmei mele voi spune că nu eram preponderenți ca număr). Voi
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
stilul"", însă despre subiect erau multe de spus. Toată lumea era încântată de modul în care Alexandru Solomon stăpânește limbajul cinematografic în toată acuratețea lui, așa că s-a trecut la discuții speculative, istorie, politică, adevăratele subiecte (în folosul tagmei mele voi spune că nu eram preponderenți ca număr). Voi înșirui elementele poveștii acum, altfel sigur uit: șase persoane, cinci bărbați și soția unuia care au un statut similar, social, cultural și politic. Adică toți evrei, șomeri, ilegaliști comuniști cu vechime, dar și
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
unui film documentar despre hold-up. Li se promite clemență în schimbul obedienței, dar sfârșesc prin a fi condamnați la moarte (momentul e filmat), iar femeia, la muncă silnică pe viață. Hm, actori uciși înainte de premieră... Acesta e momentul în care, în loc să spun "Acțiune!" și să vă povestesc variile argumente vehiculate în dezbaterea CJI, zic "Stop". Subiectul filmului e o mină (postmodernă, voi elabora pe temă ceva mai încolo) de aur, iar manipularea lui cinematografică e ok, dar nu perfectă. Nimic de obiectat
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
de obicei empatică, într-o singură secvență devenind - nemotivat - contrapunctală. În plus, mi se pare că regizorul duce prea departe reconstituirea "Reconstituirii", exploatând punerea în oglindă chiar și când aceasta nu e relevantă. De pildă, văd necesitatea (recontextualizantă i-aș spune) secvențelor cu pelicula de propagandă difuzată într-o sală, când plină, când goală, dar nu și pe aceea a celor cu cameramanul care reface, cu camera în mână, traseele și unghiurile folosite atunci. Mai mult, sunt de acord cu poziția
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
un documentar major. Sunt absolut de acord cu afirmația lui Alex Leo Șerban cum că Marele Jaf Comunist este unul dintre cele mai inteligente filme românești. Trecând la "conținutul ideatic și informațional" al peliculei, din punct de vedere istoric ea spune răspicat lucruri care trebuiau spuse, "adevăruri de nișă" și care sunt mult mai percutante în context. Faptul că "destalinizarea" României impusă de Moscova a fost una falsă, concretizată în epurarea evreilor din partid. E un fapt, vorba unui critic francez
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
ferm înspre teroare de a-și ține promisiunile. Și-au exprimat deschis frustrările și dezamăgirile, iar mie mi se pare că transformarea lor în țapi ispășitori a început când și-au pierdut slujbele. De ce și în ce context, filmul nu spune, ceea ce mi se pare o lacună semnificativă. Șomeri fiind, cei șase, dintre care câțiva aveau și copii de întreținut, puteau fi plauzibil suspectați de a comite un jaf. Care, la rândul său, e un delict privit cu dispreț și ultimul
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
cam dezamăgită în privința primelor, tind să cred că rețeta cea bună e încorporată în ultimele. Afirmația se rezumă însă la peliculele văzute în intervalulul de timp precizat anterior. Nu știu dacă ați remarcat, dar, de ceva timp (eu una aș spune cam din anii '80 și aș da vina pe Tavernier), filmele despre Evul Mediu - cele europene, de obicei - au fost invadate de sordid și grotesc. Asta în timp ce cele despre Antichitate și-au păstrat curățenia pe care le-a conferit-o
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
plăti, așa că ceea ce părea pentru mulți - o prejudecată care subzistă în privința recepției acestei piese - o miză inumană se dovedește una tocmai generoasă și absurdă. Bine, există și un risc al contextualizării lui Radford: în prologul oferit de el ți se spune că evreii nu aveau voie să părăsească ghetoul noaptea, iar în film acest lucru se întâmplă des, fără a le cauza acestora vreo problemă. Oricum, regizorul merită urale pentru atenția dedicată textului: urmărește fiecare cuvințel. Homosexualitatea tratată prin aluzii, sugerată
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
din nefericire, invitații U.S.R. din străinătate au venit pe banii lor!), și de Editura Humanitas, care i-a publicat marelui scriitor mai multe cărți în traducere românească, profitînd de prezența lui în România pentru a le lansa. (în paranteză fie spus, am un dinte contra prietenului meu Gabriel Liiceanu, care, făcînd publicitate lansărilor, a uitat să menționeze că Llosa era invitatul U.S.R. la ,Zile și Nopți de Literatură" și a trecut doar în subsolul paginii de reclamă, cu literă mică de
"Zile și Nopți de Literatură": un bilanț moral by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11267_a_12592]
-
a vorbit și el pe larg despre tema simpozionului. Important mi s-a părut și faptul că toate comunicările au fost urmate de discuții, unele foarte interesante. Scriitorii, sosiți din toate colțurile lumii, care au dorit, au putut să-și spună părerea, nu doar să o asculte pe a altora. Desigur, ca deobicei, în astfel de ocazii, pe lîngă intervenții pline de miez, originale, s-au debitat și banalități. Nici toate poeziile citite seara n-au fost niște capodopere. Dar se
"Zile și Nopți de Literatură": un bilanț moral by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11267_a_12592]
-
că voi condiționa anul viitor, mai în glumă, mai în serios, participarea românilor de cunoașterea măcar a unei limbi străine (și asta a fost o problemă!) și de necunoașterea înotului (vremea bună i-a dus pe unii în ispită!). Am spus, în cuvîntul de încheiere de la Neptun, și că aș dori ca principiul Festivalului să fie în mai mare măsură decît pînă acum reciprocitatea: cu alte cuvinte, să ofere nu numai unor scriitori din afară prilejul de a veni în contact
"Zile și Nopți de Literatură": un bilanț moral by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11267_a_12592]
-
Neptun, parcă din dorința ziariștilor de a da o culoare suspectă ,Zilelor și Nopților..". Mircea Cărtărescu ar fi declarat că demisionează din U.S.R. fiindcă n-a fost invitat la Festival. (Am avut o convorbire telefonică cu el și mi-a spus că n-a declarat niciodată așa ceva.) Lui Llosa însuși i s-a pus în gură o declarație încă și mai bizară despre admirația pe care ar nutri-o pentru o... cîntăreață și despre... frumusețea româncelor. Iertat să fiu dacă greșesc
"Zile și Nopți de Literatură": un bilanț moral by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11267_a_12592]
-
diferiți. În vreme ce teatrul lasă impresia că tinde să se ridice spre zonele înalte ale reflecției filozofice, proza se menține mereu la nivelul banalului, al întâmplărilor mărunte, în imediata vecinătate a anecdotei. Mai mult decît atît, forțînd puțin lucrurile se poate spune că teatrul lui Gabriel Diradurian ar putea fi încadrat foarte ușor la categoria proză, în vreme ce multe dintre prozele sale se întemeiază pe dialoguri care le-ar putea situa lejer în zona teatrului. Piesa în două acte Comandantul închisorii și deținutul
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
caută în operele clasicilor texte care să-i susțină teza. ,Și ce e onania dacă nu slăbiciune? Și de unde vine geniul dacă nu din complex de inferioritate? Unii vin și contrazic asta amintind că Tolstoi, alt geniu corifeu al omenirii, spune că arta vine din răutate. Complet eronat. Tolstoi nu observă că răutatea de care vorbește el nu e decît ostilitatea pe care o arborează artistul ca să-și apere sensibilitatea față de cei din jur. Deci factorul primordial rămîne slăbiciunea și complexul
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
are ceva de declarat, respectivul o denunță pe bătrînă indicînd locul în care a ascuns banii. Aceasta este mustrată, banii sînt confiscați, dar călătorii își urmează drumul. Toți ceilalți călători îi reproșează denunțătorului gestul lipsit de cavalerism. Acesta îi liniștește spunînd că a procedat în felul acesta pentru a distrage atenția de la controlul propriilor sale bagaje, în care avea nu mai puțin de 5000 de mărci. Și pentru ca toată lumea să fie mulțumită, ingeniosul călător a împărțit fiecăruia dintre ocupanții compartimentului cîte
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]