312 matches
-
cititorului adaptează formele sufice ale divinității, Ibn’Arabi sau Suhrawardi pot fi asimilați cu Blake și Shelley care nu-l mai au ca precursor pe Milton, ci Coranul. Asta poate însemna, în termenii discuției despre plenitudinea imaginară atașată picturii prin spunere narativă, adică a descrierii existențelor picturale posibile din discursul narativizant, că agentul imaginator al picturii, poate fi, ca și profetul din teoria lumii imaginale a lui Corbin, un fel de: „rostitor [narativ] al invizibilului, un rostitor [narativ] al Celor Invizibile
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
ritmurilor existenței lui, de ritmuri care spun povestea câmpului, nemișcat numai în comparație cu timpul nostru, cu trupul nostru, cu măsura ritmurilor noastre. Se observă că prin aceste discursuri privirea ritmanalitică adaugă elementelor florale anume deplinătăți imaginare. Aceste deplinătăți, atașate picturii prin spunere și prin descrierea existențelor picturale posibile din discursul narativizant, presupun intrarea în câmpul a ceea ce Henry Corbin numește mundus imaginalis. În acest fel, narațiunea picturală se plasează undeva între percepția picturii și înțelegerea ei categorială, într-un spațiu mijlocitor în
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
mundus imaginalis. În acest fel, narațiunea picturală se plasează undeva între percepția picturii și înțelegerea ei categorială, într-un spațiu mijlocitor în care funcționează imaginația activă, lăsată nu numai poeților, așa cum spune Corbin, ci și celor care transformă pictura prin spunere. Lucrarea continuă construcția realității multiple din structura dialogică lansată de Rudrum și Ryan. Lucrarea adaugă setului complex de relații stabilite deja, în câmpul dialogic edificat de Rudrum și Ryan, alte seturi de relații. Ea atașează, prin aceste secvențe, un supplement
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
Porter Abbott care definesc narațiunea fie ca act al povestirii adresat de către un narator unui naratar, fie ca relatare verbală a unei secvențe de evenimente trecute. În aceste definiții, condiția de existență a unei narațiuni este ocurența actului verbal de spunere a poveștii de către un agent numit narator. Conținutul semantic al acestui act de vorbire trebuie să fie o suită de evenimente care au avut loc deja, fie în fapt, fie în lumea imaginativă. Această concepție asupra narațiunii ca fenomen exclusiv
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
modului în care o lectură narativă pune în evidență complexitățile unui artefact monumental. Ea demonstrează că, deși vine din sfera literară, narațiunea oferă un teren promițător pentru istoricii de artă care înțeleg pictura și basorelieful ca pe conținuturi ordonate prin spunere. Winter arată că nu toate operele figurale spun povești, dar ele trimit uneori la o poveste sau o întruchipează alteori în concepte abstracte. Ea distinge cazurile în care narațiunea apare într-un text asociat cu o imagine servind drept ilustrație
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
tuturor posibilităților limbajului-ca-atare"293. Cu alte cuvinte, "limbajul poetic reprezintă deplina funcționalitate a limbajului", iar "poezia ("literatura" ca artă) este spațiul desfășurării integrale, al plenitudinii funcționale a limbajului"294. Acesta este și motivul pentru care poezia, ca "limbaj absolut" sau "spunere absolută", anulează pretențiile oricărei teorii deviaționiste: "Poezia nu este [...] o "deviere" față de limbajul "curent" (înțeles ca limbaj "normal"); în realitate, mai degrabă limbajul "curent" e cel care reprezintă o deviere față de totalitatea limbajului."295 6.2. Dincolo de această caracterizare, care
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
examinări mai atente. Astfel, fondatorul integralismului lingvistic disociază, pe urmele lui Platon între a numi și a spune (onomázein vs. légein), "ceea ce corespunde aproximativ distincției dintre lexic și gramatică": numirea se referă la "organizarea lumii în categorii și specii", pe când spunerea vizează "problema stabilirii de relații în această lume și cu această lume"377. Din această perspectivă, lucrurile devin mult mai clare, întrucât numirea e plasată la nivelul semnificatului (= lexicul structurat), în timp ce spunerea e asociată sensului (= "gramaticii" unui text). Cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
la "organizarea lumii în categorii și specii", pe când spunerea vizează "problema stabilirii de relații în această lume și cu această lume"377. Din această perspectivă, lucrurile devin mult mai clare, întrucât numirea e plasată la nivelul semnificatului (= lexicul structurat), în timp ce spunerea e asociată sensului (= "gramaticii" unui text). Cu alte cuvinte, limbajul ca limbă "istorică" nu poate să vehiculeze o "concepție" asupra lumii deoarece, în această ipostază, limbajul nu are/nu este sens, ci doar semnificat: el doar "numește" ceva (posibilități ale
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
378 4.2.2. Asemenea considerații nu anulează, însă, evidența că textemele indică o cunoaștere "culturală", sistematizată la nivelul tradițiilor "istorice" ale diverselor comunități. Lexicul unei limbi "istorice" este, într-adevăr, un sistem de numire, și nu un sistem de spunere. Însă textemele depășesc această pură virtualitate; ele au deja o "gramatică". Prin caracterul lor complex, textemele nu doar că numesc, dar și spun ceva despre anumite "lucruri"; și nu numai textemele, de vreme ce Coșeriu însuși admite că "derivatele și compusele îl
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
șomoiog de iarbă udă, dă ascuțișul pe gresie, din tovarăș spinarea voinicească, mi-i ficior! Ora 10,05, în personalul Deda Gheorghieni, în gara Deda, orice întoarcere cade potențialul distructiv echivalent ei, n-avem nici o șansă, greșiți genetic prin determinare, spunerea la rînd, troița ideogramă bisericii-șase-turle-ștei-în-luncă-Deda-Bistra, km 224 crîng, halta Androneasa înfruntarea cu mine muntele pe apă, prea verzi amîndoi balaurii, verdele letal apă, ea arămie, tulbure în ploi, capul adîncului, umerii șoseaua și calea ferată, mașinile ca să fugă românii spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a intuit de la început o formulă poetică proprie, relevantă, căreia îi rămâne fidel, întrucât este productivă sub toate aspectele. Dar dacă, tematic, se cristalizează trei mari obsesii (timpul, erosul și cosmosul), surprinzătoare și impresionante sunt dexteritatea prozodică, diversitatea și virtuozitatea „spunerii”, a rostirii. Poetul străbate, ca pe niște adevărate căi obligatorii, formele „canonice”, tutelare ale poeziei. Cu fiecare poem se reia un ritual, ca o nouă tentativă de acces într-un spațiu/timp magic, unificând gama atitudinilor lirice sub semnul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
sobă vreascul din pădure / care-a băut cu noi odată soare / și-n flacăra ce va zvoni ușure / vom auzi și ploile pe mare / și vântul cald care suia pe șure.” Același timbru elegiac, aceeași propensiune spre linia melodică a spunerii și spre concentrarea discursului sunt vizibile în Rondeluri (1980), carte care definește întru totul un tip de sensibilitate poetică. SCRIERI: Argintatul pește și alte poezii, BUCUREȘTI, 1970; 41 de sonete, București, 1975; Rondeluri, București, 1980; Un gând, un chip știut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]
-
Nothomb, într-un stil comprehensiv specific și foarte dinamic, în care se amestecă recuperările erudite (metafizica lui Cantemir, prin intermediul Alicei Botez) cu substanțiale pagini despre postmodernism și literatura de ultimă oră, totul într-o manieră flexibilă, suplă, în care directețea spunerii unor adevăruri incomode se combină cu un simț special pentru umor și ironie, motiv pentru care, de pildă, preferatul de departe (dintre scriitorii români actuali) al Elvirei Sorohan este Petru Cimpoeșu, al cărui Simion liftnicul ea mărturisește că l-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
repetate și supuse variației (prin diverse interpretări, cum ar fi cele ale lui Deleuze, Ferry, Schaeffer, de Duve) conform unui principiu al decalajului ce permite construirea de noi discursuri (pornind de la presupozițiile sensurilor multiple și ale resurselor încă nevalorificate) prin spunerea a ceva diferit de textul însuși, însă fără a devia de la circumstanța repetării. La rândul său, principiul autorului presupune gruparea discursurilor sub un nume pentru a le oferi unitate și coerență, limitând astfel hazardul prin proclamarea individualității, chiar dacă aceasta e
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
descrieri, schițe, biografii sau fragmente de biografii romanțate. Poemele, unele lirice, cu elemente de pastel, idilă, madrigal, meditație, satiră, altele epice, se plasează tipologic în configurația poeziei românești de dinainte de Mihai Eminescu. Tânărul compars al lui Al. Macedonski își cadențează spunerile când în alexandrini, când în versuri scurte, unele cu ecouri neoanacreontice. Spre deosebire de preeminescieni, Z. își cizelează stihurile mai totdeauna impecabil. Dar cele lirice vădesc tocmai lipsa lirismului, mult mai bogate resurse poetice alimentând compunerile cu caracter narativ-descriptiv. Acestea introduc, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
de piatră și Iluzia risipei de sine, ambele publicate în 1998, sunt diferite ca viziune poetică. În Oaspetele de piatră, R. continuă traseul poetic din cartea de debut: poemele etalează mozaicul straniu al existenței, dând sugestia sfârșitului, marcat de gravitatea spunerii, de unde se insinuează compasiunea și drama. Motivele cele mai frecvente - trupul martirizat prin propria-i condiție, frigul, rana, masca, întunericul, descompunerea, soarele orb, străinul, dublul - dobândesc valențe simbolice, înscrise cu o căutată originalitate în perspectiva „lumii ca teatru”. Un ritual
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
este legat de subiectivitatea impresiei. În articolul din Scribner's rolul subiectivității este reflectat în "alegerea aleatorie". Așa cum remarca fizicianul Werner Heisenberg, "ceea ce noi observăm nu este natura însăși ci natura expusă metodelor noastre de cercetare". Ceea ce noi alegem este "spunerea relațiilor noastre individuale" cu lumea, și Heisenberg, care a articulat Principiul Improbabilității în fizică a înțeles bine de ce subiectivitatea noastră dovedește numai o limitată deschidere spre experiența fenomenală. Și, într-adevăr, cronicarii lumii fenomenologice au putut observa de mult că
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
asigură de acest lucru, dacă nu și natura problematică a fenomenalității în sine (presupunând că, în ultimă instanță, cadrul subiectivității noastre și structurile lingvistice pot fi eliberate de substanța acestei fenomenalități). În cele din urmă Didion reduce modul retoric creativ - spunerea unei povești - la direcția propriei subiectivități și la limbaj. Aceasta a fost în bună parte istoria jurnalismului literar narativ în secolul al XX-lea și explicația lui Didion asupra rolului subiectivității în ceea ce ea scrie, ca și rezistența ei la
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
se află nu numai declarațiile formaliste ale lui Lounsberry dar și Hugh Kenner. Kenner notează că retorica a ceea ce el numește "stilul clar", care a fost adoptată în mare parte de jurnaliștii literari - și folosită ca să obțină un efect de spunere și de jurnalistul literar George Orwell în Homage to Catalonia - este pur și simplu dezarmată pentru că una din caracteristicile concrete ale retoricii este aceea că face cititorul să creadă că adevărul care poate fi spus simplu este și adevărat (186-87
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pasaje din carte. Aceste descoperiri diminuează caracterul adecvării factuale a lucrării dar nu schimbă statutul cărții In Cold Blood de la nonficțiune la ficțiune, pentru că, așa cum declară Heyne, cartea nu este un "triumf" al ficțiunii asupra nonficțiunii ci al minciunii asupra "spunerii adevărate". Intenția auctorială și efectul asupra publicului sunt cheile care disting jurnalismul literar/nonficțiunea între formele literare, după părerea lui Heyne. Un asemenea flux de critici și incertitudini formale poate să ducă la concluzia că o formă de expresie (gen
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
retipărită în multe ediții și încununată cu lauri academici. Preamărind virtuțile moldovenilor și muntenilor, ca și isprăvile de neasemuită vitejie ale atâtor voievozi înțelepți și evlavioși, C. tinde să sădească în sufletul copiilor sentimentul iubirii de țară. Căldura și naturalețea spunerii, maniera familială colocvială sunt argumente captatorii ale acestor evocări la gura sobei. Un roman cu subiect ce se vrea pilduitor este Moțodel (1934). Reușita eroului (un orfan care ajunge negustor pricopsit și filotim) vrea să arate unde duc vrednicia și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
7 (r)intro MISIUNEA Celor trei Revizori (de la Răsărit) I. Ex)punere în scenă în formă de uvertură 13 1. Decopertări 14 2.in one (adică doi în unu, monitorizați de un al treilea) 20 Contra(n)Informații & Contra(s)spuneri naratologice II Vremea (Avi)zorilor 29 1. Fabula rasa 30 O introducere în stil(o)ul și (idi)omul *fanților și nimfelor dintre Copou și Repedea 2. Entre(-gent, -jambe) sau despre regulile pilotării navelor pe apele gândirostiviețuirii naționale și
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
intra în chip fictiv în pielea celui care are la dispoziție doar textele Magistrului și de a amenda orice abatere colaboratorilor de la acest principiu. 2in one (adică doi în unu, monitorizați de un al treilea) Contra(n)Informații & Contra(s)spuneri naratologice aduse de Dr. A. Kulakov, mai mult sau mai puțin a(u)scultate de cel în cauză dar susceptibile de a fi puse sub observare de alții 0. Revizuind consemnările de mai sus în vederea publicării, constatat că au o
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cu două cioburi de memorie să mergem dincolo de heteronomia de suprafață (prea ușor de confundat aici cu anomia) și de heteroidiomatizarea vizibilă pentru a ajunge la rădăcini. Iar acolo unde geneza nu ne spune mare lucru, mecanismele (de)generative ale spunerii ne-ar putea duce pe un drum al înțelegerii (departe de acceptarea tacită). Dar pentru aceasta, ar trebui să vedem mai clar ce înseamnă "neaflarea" în genere, ca temei al culturii. Montajul de mai jos, în care am pus față
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mod de a gândi" aflăm din documentul 3/CF/5VII 1974 (DAGI, 29718, sublinierile ne aparțin). În mod unilateral, exegetul cajvanian se preocupă de identificarea persoanei, neglijând diferența dintre Autor și Narator, dintre Eul liric și Eul empiric, inerentă oricărei spuneri, mai ales dacă e pusă în pagină. Mai mult, el este interesat exclusiv de latura socială a textului, fără a ține cont de faptul că enunțul comportă evidente calități din perspectivă epistemologică: face distincția dintre structura și semnificația de bază
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]