692 matches
-
lozinci iluzorii, acum iluzia poartă cizme, boandă, căciulă de miel; iluzia are piele și sub piele curge ceva tulbure; pe semne, inima îi este mâlită; pe semne, noaptea întunecă izvoarele sau poate cineva mușcă adânc, adânc din absență, mușcă până ce spurcă și cea mai vagă intenție de așteptare. Starea de om liber i s-a sfârșit într-o primăvară de mai. Era duminică, înfloreau castani pe dealul Copoului. La mijlocul parcului, o poartă din fier forjat, șotronul s-a ridicat în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În plasă cu două pîini, o litără de pălincă, o tablă de slană și o sticluță cu mir luat de la altă biserică. Nu se putu abține să nu se bage-n vorbă: Nu-i frumos, domnu’, a scăpa vorbe așa spurcate lîngă sfînta biserică, nu-i Îngăduit! — Lasă, tanti Luci, du-te cu Dumnezeu! interveni un con silier. — Ba nu las nimic! Să nu creadă domnu’ că, dacă-i de la București, poate sudui unde și cînd Îi vine lui, Înțelesu-m
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
va mai putea despleti ori că necurata o va Înturna de unde pornise. Nu recunoștea nici un crîmpei de cale, de vreme ce striga o Învîrtea numai prin desișuri. Degeaba se ruga În gînd. Nu se mai lipea rugăciunea de făptura ei dacă se spurcase nimerind cu piciorul drept În călcătura unui suflet rătăcitor cu chip, sub ochiul zilei, de muiere. Și a plutit ea tot așa, cale lungă și negîndită, pînă cînd, deo dată, a auzit că bate clopotul de ziuă. Atunci, așa, o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
6,1), și hotărăsc să se însoare cu ele. Pentru aceasta, coboară pe vârful muntelui Hermon, după ce au jurat că vor rămâne uniți și că nu-și vor încălca legământul. Acești îngeri rebeli sunt în număr de două sute. Ei „se spurcă amestecându-se cu femeile” (7,1), care dau naștere unor uriași „înalți de trei mii de coți” (7,2) și atât de lacomi, încât nu se satură niciodată. Foamea lor, niciodată astâmpărată, îi face să mănânce oameni, animale, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
rebeli „în străfundurile pământului”, pregătind în același timp lichidarea uriașilor, ale căror suflete vor continua totuși să-i bântuie pe fiii bărbaților și ai femeilor „până în ziua sfârșitului” (16). Îngerii se fac de două ori vinovați: o dată pentru că „s-au spurcat amestecându-se cu sângele femeilor (15,4) - comportându-se așadar „ca fii ai pământului” (15,3), și nu ca „fii ai cerului” - și a doua oară pentru că au dezvăluit țiitoarelor lor taine importante (17,3). Reproșul cel mai puternic rămâne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
au îmbrăcat și firea omului, „ca să arate că e cu putință a duce o viață sfântă” (8, 13). Din păcate, ei au preluat și slăbiciunile acestei firi, lăsându-se învinși de patimile trupești. S-au amestecat cu femeile, s-au spurcat și și-au pierdut toată puterea îngerească. Atunci când „fiicele oamenilor” au cerut să fie răsplătite, ei au deschis măruntaiele pământului, le-au arătat strălucirea metalelor din mine, aurul, arama, argintul, fierul și alte materii asemănătoare și toate pietrele cele mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai mănânc multă vreme carne de pasăre. Și când l-am auzit pe Moshe zicându-i, la coada de la magazinul pentru lapte, prietenului său Felix, ceva în genul, măi, al naibii vagabond de mucos, ne-a păcălit și ne-a spurcat pe toți, a făcut-o pe hahamul, că dacă-l prind îi pun chelea pe băț, numai de afaceri cu evreii n-am mai avut chef, deși bancul lui Marcel îmi deschisese orizonturi noi și optimiste. Apoi, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că-i doar o nenorocită stare de moment), iar, în cele din urmă, am ajuns liniștit la adresa indicată de proprietar. Intrând în hambar, am simțit îndată mirosul puternic și grosolan, ce vădea limpede și solid că există ceva acolo, care spurcă locul. Așa încât, fără să zăbovim prea mult, ne-am luat fiecare vermorelul în spinare, cu intenția bună de a îndepărta elementul descompus și de prisos. Într adevăr, locul era abject, scârbavnic și de nesuportat: printre smocuri de paie răzlețe vedeam
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
discriminat, te asigur! Iar când se coceau cireșele, bunul meu îmi dădea voie să-i aduc pe toți copiii și mâncam până când simțeam că plesnim... După prima vacanță petrecută la bunici înjuram ungurește și țigănește, maaamă! Știi, înjurăturile țigănești sunt spurcate, cele ungurești sunt foarte lungi și eu folosind judicios cunoștințele obținute, făcusem o combinație, doamne, mama a rămas siderată..., apoi aveam un accent neaoș ardelenesc și dacă mă luai cu ceva prea repede știam să răspund senină: No ș’apoi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
la el, convins că Scipione l-a luat drept ordonanța lui. "Culcat, locotenent!" Se întinde ofițerașul pe jos, pieziș, să-și poată întinde picioare pe coridorul îngust. Cînd se pregătea maiorul să-l facă de doi bani, fără să-i spurce haina militară, apare și generalul, cu un zîmbet de trecere în revistă. Îi spune locotenentului să se ridice, ca să-i facă loc. Îl primește Scipione în birou și închide ușa. Foarte bună aplicație, dle maior! Mi-a plăcut și cum
Inspecția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7488_a_8813]
-
unui grup ori înflorind în preajma (în umbra!) unui potentat al lumii literelor. Altă speță de scris „bătăios” e cu atîtea năbădăi, atît de capricioasă încît nu mai cunoaște nicio consecvență, nicio margine. N-are niciun Dumnezeu. Ce-ai lăudat ieri, spurci azi, ori invers, dintr-o pornire voluptuos-nămoloasă a interesului. Și, desigur, polemica nătîngă, ce-și propune, bunăoară, a apăra Muza comunistă, fără să omită a stropi cu noroi, bunăoară, interbelicul. Niciuna din aceste metehne nu se regăsește în scrisul lui
Un polemist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4825_a_6150]
-
ades s-ar război pe viață și pe moarte, cu atît mai greu de înțeles cu cît aceștia apărau aceeași cauză comună: „Ei ne hăcuiră graiul/ Și doina, și harta!/ Ei, care astăzi vânează/ Literatura și Arta!/ Ei datina o spurcară/ Barbar și sinistru!/ Ei, care astăzi adulmecă/ Revista Nistru!/ .../ Ei printre mormintele noastre/ Cu medalia-n dinți, cu folosul,/ Aleargă în/ cuști fericiți/ Ca javra cu osul!/ Ei prin lacrimă graniți/ Trag și-n două o taie!/ Ei, înnodații nerușinării
Cîteva considerații pe marginea postumității lui Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5430_a_6755]
-
Maicii Domnului plouă mult, iarnă care va veni va fi una plină de ninsori. O veche superstiție spune că nu e bine să te mai scalzi în apele repezi de munte, că apele se răcesc, iar cerbii vin să le spurce și crește riscul îmbolnăvirilor. Tot de acum este bine să nu se mai doarmă afară.
Tradiții și obiceiuri pentru Schimbarea la Față: Ce nu ai voie azi by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63647_a_64972]
-
puterile legate dacă n-o să îmi amintesc ce mi-a spus el și dacă n-o să mă scol să tai iarba pe care neamul meu o paște ca boii. Ia așè mi-o spus. Și că trebe și s-o spurc. Și m-am sculat să număr cîte uși are casa mea, și mi-am dat seama că sînt 14. N-am mai dormit în noaptea aia, m-am temut că dau ortu’ popii în somn. Dimineața am întrebat-o pe
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
stupida și nu știi să lași oamenii să vorbească într-o discuție la tv. Dacă te văd pe strada îți fut una. Ileana Viorica Ion Îndrăzneala mare ai să vorbești de sfântă limba română, limba strămoșilor noștri daci după ce ai spurcat prin prezența sfanțul pământ al moților, al munților Apuseni, al sfintei Roșii Montane, locul de unde, acest binecuvântat și atât de iubit de Dumnezeu popor “își trage seva” de la strămoșii daci, prin energiile subtile lăsate de generațiile ancestrale, tocmai aici, la
Gabriela Firea, terorizată de protestatarii anti-Roșia Montană: amenințări cu accidente, tăierea gâtului, soluții acide aruncate pe față by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/35165_a_36490]
-
moralmente de adevărul "destăinuirilor" pe care le tipărește. Ca romancier însă, ești scutit de obligația de a dovedi sau chiar de a te explica. Totul, la nevoie, e numai mit și ficțiune. Imaginația creatoare pune toate avantajele de partea ta. Spurci și beștelești în voie propriile tale născociri. Cel mai păcălit e cel care a finanțat publicarea. Apoi cetitorul, dacă e credul. Iar cel ce câștigă e cel care încasează, e veșnicul impostor. Prăbușirea unui vis de glorie În prima sa
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
trecut care, în Franța (nu și în România!) nu se uită, chiar dacă se iartă când sunt la mijloc mari scriitori. A se vedea și cazul Céline. Scrisorile celor doi sunt literar remarcabile, expresive, sincere, dar și pline de ranchiuna, „rele”, spurcate la gură. Morand și Chardonne sunt mai diferiți unul de altul că apa și focul. Unul, nomad incurabil (Morand a scris, între altele, o carte despre București, foarte citită în interbelic), altul, sedentar și amator de coniacuri fine că un
Doi scriitori proscriși () [Corola-journal/Journalistic/2995_a_4320]
-
figură a moacei mele de ucigaș (unii ziceau sinucigaș!) cu ora, cu clipa, pe loc... și banii în mînă, dom'le, ce mai tura-vura-murătura! Devenisem astfel o lichea vestită, un fel de vedetă a frigurilor galbene, purpurii, un grosolan, un spurcat printre candizi, nevinovați, sinceri, întemeietori de interminabile și mlădioase parade ale modelor de moralitate. Ei aveau har. Eu - lichidam! Ei erau 'ștepți, eu - bou. Ei erau, eu se pare că abia începusem să fiu, ba nu! deja fusesem, pa și
Transcriere împotriva sinuciderii (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15427_a_16752]
-
Alexandru Mușina O întrebare Din noi ce mai rămîne în Femeie? Cel mai ades, ne înecăm în acel Rîu de Sînge. Spurcat, ce ofilește tot ce-atinge. Rar, rar de tot - oh, dare-ar Dumnezeu să deie! - Ajungem în Cîmpia Elizee, În care ne așteaptă Venus Calipige, Înveșmîntată doar cu piele-ai roz, meninge Pe care să ne-nscriem runele plebeie. Scriind, uităm
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
ar fi carnea mea bună de mîncat? Adică o privighetoare vă lasă gura apă, și o ciozvîrtă de om vă face greață? - Ce ne deosebește decisiv de fratele nostru, porcul? - Cuvîntul. Chiar atîta rău poate face cuvîntul cărnii, că o spurcă iremediabil? Poem la întîmplare Bat în taste la calculator, ritmic, ca la pian, îmi iese un fragment din Oda bucuriei mă uit pe ecran și citesc textul: diudgshj utezzhjj klooourtzust bggg diisioosidșeilllaguzrii kiorllrspeș fstezjsnhdusiold jjszzdrsette hhzareew huui i (oh!) îmi
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/3292_a_4617]
-
care smulge cu patentul penele de pe-un cocoș octogenar (ea susține că e de astă primăvară...), trecut Carpații dinspre Moldova cu mari sacrificii, respectiv un milion și jumătate de lei pentru rochița unei vecine de compartiment pe care se spurcase cu un geamăt de ușurare... Minte de galinacee, ce să-i faci! Așadar, fiind aproape totul pregătit pentru a intra în zilele de sărbători, ce mai aflăm? Toate televiziunile, cu hărnicie, prin reportaje și documentare, au făcut tot ce le-
Dezlegarea lui Haralampy la pălincă... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11043_a_12368]
-
călăi. Deținuții se bat între ei spre a proba că și-au însușit îndemnul pedepsirii implacabile a celor ce-ar mai păstra reminiscențe "reacționare". Se văd siliți a se lepăda de Dumnezeu,de familie, de neam, coram populo: "Totul trebuia spurcat în cadrul unei spovedanii făcute în public. Obligatoriu era să facem dovadă că ne-am însușit și vocabularul lor. Cele mai triviale cuvinte, expresii obscene și înjurături folosite pînă acum numai de ei trebuie să devină propriul vocabular. Imundul a devenit
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
și alte învredniciri! Discuția se încinge. Drăghici, bătrânul este de părere că țigănimea nu-i făcută să aibă și ea o țară, - și-apoi nu fac ei parte din țara lui Vlad-Vodă?... Criticos îi dă dreptate lui Drăghici, da, și spurcat la gură, republican înfocat, auzind aceasta, sare disprețuitor, și zice: Spuneți-mi rogu-vă ce greutate Are un vodă? Eu voi desvolbi: Doarme ca noi pă dungă, pă spate Sau cum vrea, până să face zi, Apoi sculându-se bea
Caftane și cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10176_a_11501]
-
după popa prin sat, cauta-l acasă, la cârciuma, la curve, popa nicăieri. L-au prins la un moment dat pe mobil, iar asta le-a transmis să îngroape mortul unde or ști, că el nu are de gând să spurce cimitirul cu păgâni. Ăștia, cu mortul în drum, au chemat primarul, poliția, sanepidul, dar nimeni n-avea curaj să se bage în treburile popii. ce dracu să facă, să se ducă cu cosciugul în spinare în audiență la episcop , să
Popa, baba necreștină și lupta pentru groapă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18886_a_20211]
-
un mod retrospectiv, pot spune că închisoarea a fost o binecuvântare. Au fost clipe grele, bineînțeles. Însă, totuși, niciodată n-o să trăim acele momente de intimitate cu Dumnezeu pe care le-am trăit atunci, în închisoare. Când vroiau să ne spurce în Vinerea Mare, asta era o regulă generală a pușcăriilor românești, ne dădeau să mâncăm cane iar noi refuzam, le dădeam gamelele înapoi, neatinse, pline. Ei, acesta era un moment foarte frumos pentru noi. În noaptea Paștelui și în ziua de
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384529_a_385858]