561 matches
-
prin pădure după ciuperci. Oi înfundate una în alta, berbecii, vigilenți - Cicadele scârțâie pe o vioară nedată cu sacâz Mai încolo e butura, înspăimântătoare, Buhai de baltă în mătasea broaștei, Bunica spune: nu vă apropiați, Este fără fund, iar apa spurcată... Cerul mă urmează. Câte dintre cele care m-au inspirat știu asta? Iar celelalte au vreun câștig? Poate timpul va spune, îngânându-le șoapta... Amintiri, ca niște cămile traversând deșertul. * Cerbul cel tânăr și-a făcut harem prin luptă Ciutele
Poezie by Romulus Ioan Joca () [Corola-journal/Imaginative/2937_a_4262]
-
o tranziență lină de la materia teologică la situațiile existențiale, ajungînd acolo unde dorea, și anume la factorul moral concret, la viciul ce se cuvenea veștejit, de exemplu "aplecarea reprobabilă (remarcată cu stupefacție și de către Del Chiaro) a românului către înjurătura spurcată, denunțată într-un pasaj care are savoarea lui, întrucîtva argheziană (sau soresciană, anticipînd enumerațiile din ŤLa Lilieciť)". La Negruzzi sînt semnalate "anticipările caragialești" din scrisoarea intitulată Proprietate păgubitoare, avînd ca obiect relațiile dintre chiriași și proprietari. în Păcală și Tîndală
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
parte dintre inculpații noștri, conform unor reportaje tv: Năstase, Iliescu, Băsescu, D.I.Popescu, Tăriceanu, Mitrea, Patriciu, Roșca Stănescu... D-na (domnișoara?) Bahnuțeanu la un talk-show televizat: , Dacă până la 31 de ani n-am un copil, e numai din cauza gurii mele spurcate..." Eh, fiecare avem momente de sinceritate - ce să facem?
Țara lu' piepți de pui și a pensiilor de lux... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10856_a_12181]
-
minciuni), fost Stalin (chiar și după ce murise dictatorul sovietic și i s-au dat jos toate monumentele, inclusiv în URSS), orașul de sub Tîmpa (dăăăă). Iar rîulețul care trece pe după falnicele ziduri ale orașului martir cum credeți că se numește? Exact, Spurcata (de la mirosul pe care îl emană se pare că dintotdeauna). OK, în oraș nu se întîmpla mai nimic, așa că, vrei-nu vrei, pornești radioul sau televizorul (nu era încă internet, ce să mai vorbim de facebook și din astea). Păi, programele
OK? [Corola-blog/BlogPost/96762_a_98054]
-
Asta e împotriva turbării! Nu vezi cum bântuie? - Văd, cum să nu văd! Turbarea bată-vă să vă bată! - a blestemat femeia. La ieșire, au întâmpinat-o cei de afară. - Ce ți-e, fata, și tu dăduși cu nasul... ? - Huiduhu, spurcaților! Lovi-v-ar ciumă să vă lovească! - Următorul! - au strigat cei dinăuntru. A intrat oblojit, cu căciulă îndesata pe cap și încins cu bețe ce atârnau de un capăt, moș Vasile. El stătea în bojdeuca lui, pe Cioarecul, dar fiindcă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
a iesit Ioana, nevastă-sa. - E, ce e, mă băiete? - Al tau unde e? - Uite..., e dus. - Dar vine? - Vine, că nu e dus pe lumea ailaltă! - Auzi, îți spun ție, că mă grăbesc. Îmi zise Tache că au plecat spurcații aia cu colectivul. S-au dus! Ducă-se unde și-a dus mutul iapa! - Mă, tu spui drept? - Drept! - i-a răspuns Făsui și a plecat. Au auzit: Bebe, Florea, Băcanu, Boderică, Stan, Boade, Vărzaru și Ciulu, că tot era
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
îndepărteze de la conducerea Partidului România Mare și care a depus liste de candidați la alegerile europarlamentare, în paralel cu Vadim. Curtea de Apel a validat candidatura lui Corneliu Vadim Tudor. Iată fragmente din poezia lui Vadim pentru Funar: "Funar, viperă spurcată Fără mamă, fără tată M-ai tîrît prin tribunale Dar te-ai făcut de fecale Toată lumea te înjură - (...) Te-am primit la mine-n casă Te-am cinstit, te-am pus la masă Te-am tratat ca pe un frate
CV Tudor, atac furibund. Cine e ”Cancer pe două picioare” by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/30921_a_32246]
-
himeră. Munții sunt triști,apele seacă, Câmpia plânge cu jale, Căci a țării soartă nedreaptă, Pusă-i de aleși la cale. Tu neam român cu stirpe veche, Fii tăi au fost odată Bravi eroi, fără pereche, Ce-au învins hoarda spurcată. Daci-pelasgi ,nu vedeți voi oare Pe-ai voștrii mândrii strănepoți, Cum pe a timpului cărare, Acum sunt umiliți de toți? Dar cât mai poate această țară Mândră ,cu al său neam străvechi, Ca să suporte grea ocară Și umiliri fără perechi
VINO LA NOI,TU ȚEPEȘ DOAMNE! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384876_a_386205]
-
groază și suspine Părinți ce-și poartă disperarea ori prieteni buni,trăsniți de șoc. Lacrimi fierbinți udă cărarea ce duce spre un singur loc... De ce n-a ars în foc trufia sau neglijența vinovată ce s-a-mpletit cu șmecheria și avariția spurcată?!!! Coșmarul e definitoriu : Oroare,fum,multe salvări, un caracter de acum notoriu plus un noian de întrebări A fost o întâmplare-n noapte! Crimă multiplă,loc de spaimă... Cine răspunde pentru fapte plătind amar,o tristă faimă ?! Se urlă-n
MĂ IARTĂ MAMĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384689_a_386018]
-
de Zăpadă! - `Țeles, Majestate! bătu călcâiele matahala. - Iar tu, Babă Cloanță Cotoroanță, unde ești? - Aici, Măria Ta! zise Cotoroanța ieșind grăbită dintr-un cotlon și împiedicându-se în fusta flenduroasă spre hazul celorlalți. Iarna se înfurie: - Apăi nu așa, Cotoroanță spurcată, că te biciuiesc! Ia poziția de drepți, că suntem în război! Eu am nevoie de soldați pricepuți și nu de împiedicate ca tine. Baba se străduia să ia poziția de drepți spre hazul celorlalți, dar, cum era cocârjată, nu reuși
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
cale de o poștă, din cauză că la mulți le provocase necazuri, le arunca mizerii în curți, în grajdurile vitelor, amenințase cu pedepse și pagube pe toți cei care, într-un fel sau altul nu-i erau pe plac. Avea un obicei spurcat, că blestema cu gura ei seacă în stânga și în dreapta, pe oricine când o apucau pandaliile, scârbindu-i până și pe cei mai milostivi, care încercau uneori să o ajute, fiindu-le milă de bătrânețile sale. De curând, se legase iar
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
pe munții din țară, veșmânt. Dar lumea se schimbă și teama a pus stăpânire pe noi, căci țara, de-o vreme, e mama mișeilor, noii ciocoi. Se taie pădurile, toate, prin codri e-un altfel război, cu cete de lifte spurcate: se bat, între ei, pentru noi. Opriți-i cât, încă, se poate, oprește-le furtul chiar tu, primește-i cu sare, dar, frate, aruncă-le-o-n ochi. Spune: “Nu!” Referință Bibliografică: Spune Nu! / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SPUNE NU! de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383517_a_384846]
-
iconografie unde ei apar totdeauna cu chipurile slabe, subțiate și transfigurate, datorită postului. Postul este o caracte¬ristică prin excelență a Ortodoxiei și o amprentă a creștinismului orto¬dox, în mentalitatea ortodoxă populară cel care nu postește este consi¬derat spurcat și păgân. După perioada apostolică, literatura teologică a părinților și scriito¬rilor bisericești înfățișează mențiuni numeroase cu privire la practicarea postului. Astfel, Didahia celor 12 Apostoli arată că creștinii trebuie să postească miercurea și vinerea, în amintirea evenimentelor triste din viața Mântuitorului
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
Poezie > Vremuri > BATJOCURĂ Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului Ce aspru sună clopotele urii ce-și viscolesc vibrațiile-n noi atunci când pe morminte de eroi dansează ucigașii și sperjurii. Cel mai spurcat și odios gunoi al neamului acesta și-al naturii, toți cei care-au fost stâlpii dictaturii se bat cu pumnii-n piept, fac tărăboi. Și-ți vine să vomiți când vezi ateii cum se închină-ntruna cu cruci mari, cum
BATJOCURĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383573_a_384902]
-
SÎNT ACELA, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017. Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată. În ochiul meu jilav dorm cîmpiile și dorm mări. Caut în soartă mereu un ghimpe de cioară spurcată. Sînt visul nesfîrșit al unei lungi și galbene cărări. Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată. Arcul meu dă muguri, din tolbă îmi ies pe rînd fluturii nopții. Ia-ți chitara și cîntă-mi, dezvelește-ți piciorul de fată
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
auzit că l-au ridicat cînd se oglindea într-o fîntînă. Citește mai mult Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.În ochiul meu jilav dorm cîmpiile și dorm mări. Caut în soartă mereu un ghimpe de cioară spurcată.Sînt visul nesfîrșit al unei lungi și galbene cărări.Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.Arcul meu dă muguri, din tolbă îmi ies pe rînd fluturii nopții.Ia-ți chitara și cîntă-mi, dezvelește-ți piciorul de fată
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Niculescu, publicat în Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017. Cum stai, copac bătrîn, copac frumos, Înalt, pe-o coamă verde, solitară, Nu știi că undeva, puțin mai jos, Se pun la cale mari trădări de țară. Nelegiuți cu numele spurcat, Purtînd sămînța șarpelui în vene, Cu toți dușmanii țării-au pactizat, Punînd infam peceți pe anateme. De la Nădlac și pînă-la litoral, S-au pus ca să distrugă tot pămîntul, Și să-i înfigă nației un pumnal, Ca pe-un deșert, pe-
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
de-a dura. Căci tu mi-ești ... Citește mai mult Cum stai, copac bătrîn, copac frumos,Înalt, pe-o coamă verde, solitară,Nu știi că undeva, puțin mai jos,Se pun la cale mari trădări de țară.Nelegiuți cu numele spurcat,Purtînd sămînța șarpelui în vene,Cu toți dușmanii țării-au pactizat,Punînd infam peceți pe anateme.De la Nădlac și pînă-la litoral,S-au pus ca să distrugă tot pămîntul,Și să-i înfigă nației un pumnal,Ca pe-un deșert, pe-
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
casa părintească. Mărturia orgolioasă a fecioriei sale. Vineri seara frământa aluatul, sâmbăta dimineața mâncam ultimele felii din pâinea de săptămâna trecută. Ne aveam fiecare rația, pentru că ea la brutarul ăla râios nu se ducea. Lui numai mâinile îi erau mai spurcate ca gura. — Așa e, fiindcă sunt pline de pământ - spunea Engelhard. Doar a fost înmormântat acum doi ani. Asta pe ea nu o interesează, dar dacă are ceva de comentat la pâinea ei, n-are decât să i-o spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
gol și m-am ales cu o serie de înjurături de la un bărbat care așteptase să intre în același loc. în josul străzii zăream pardesiul din piele de cămilă al Laurei Archer intrând într-o clădire impresionantă. Am așteptat până când șoferul spurcat și-a epuizat repertoriul și am oprit motorul; apoi am încuiat mașina și am început să merg pe jos pentru a investiga următorul punct de control al Laurei Archer. Clădirea era fațetată sau fortificată cu granit cenușiu și arăta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
s-au impusă mai târziu. Probabil că o parte dintre râmători erau dați ca tribut migratorilor care nu îmbrățișaseră religia mahomedană: pecenegii, cumanii, uzii, bulgarii și ungurii. Mongolo-tătarii, trecuți la mahomedanism, erau opriți de a consuma carnea unui animal considerat spurcat. În tot arealul românesc, cu precădere în zonele joase, de șes, creștea calul sălbatic. Din acest cal sălbatic, încrucișat cu caii domestici, dar și cu caii migratorilor asiatici, au rezultat caii moldovenești renumiți, despre care vorbește Dimitrie Cantemir. Când comunitățile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
curtea boierească „a căzut păcatul pe bietul Chifor” care a fost dat pe seama primarului Gheorghe Boca care l-a corectat până mergea împleticindu-se și scuipa sânge. Când își aducea aminte de cercetarea făcută, ajutorul de primar, Nuțu Drăgan, spunea: „Spurcată treabă”. Cum principala preocupare a administrației centrale era colectarea multelor dări în produse și bani, a gloabelor și amenzilor, era firescă să existe un personal numerosă care umbla prin sate pentru strângerea sumelor datorate. Dările erau diferențiate după categoria socială
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de har, Prăpădenia de afar'; Podul lumii se surpase Iar pe case, Până sus, peste colnic Albicioase, Ori foioase, Cădeau cepi de arbagic. Viu îmi adusei aminte Ce-auzisem înainte, De o noapte între toate Urgisită, Când, pe coate, Guri spurcate Suflă vânt Să dărâme Din pământ... Când, pe sloi, rupând din pită, Baba Dochia-nvălită Cu opt sărici Stă covrig. Stă de-nghite Și sughite Și se vaicără De frig. - Hei, e noaptea-aceea poate! Înapoi La fulgii moi, Cumpenind a somn
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lunci, păduri? Ori ești poate în călduri Și-ai venit să-ți caut fată Tot ca tine de pătată: Nunul vinovat să-ți fiu, Să-mi vând sufletul de viu! Nu mă bag să caut fată, Că e treabă mult spurcată Și cădem în postul mare Și-am căințele amare. Dar nu-ți arde de păduri Și mai va până-n călduri. Văd acum ce sta să zică Botul tău. Știi vreo pisică! Și ții minte că mi-e dragă, Miorlăita, care
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Și căluș de păr la bot... - Prea erai și tu de tot Că nu te mai stâmpărai Și umblai și la serai Și la toate te băgai... Cu trei alte mai bătrâne Duceai vorbe la cadâne Vorbe dulci și leac spurcat Cum știi tu, de lepădat. Le-nvățai la băuturi, La găteli, la văpsituri, La săltare din dulvuri Și la alte secături... Huu... miul biul giù Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur pe Ikdar Enghe Gât bătrân de prezevenghe Sângeră
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]