329 matches
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DE TOAMNĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1002 din 28 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului de toamnă Duhul toamnei se strecoară Prin livezi și prin ponoare Și, pe cerul ca o spuză, Gâlgâind îmi trec cocoare. Norii beau din iaz albastru Apa picurând în plete Și, cu trup ca de- alabastru, Trec pe drum fete cochete: Nimfe zvelte și cu nurii Frăgeziți ce dau pe-afară, Dolofani ca și bostanii Și gustoși
DE TOAMNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365104_a_366433]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ÎN ZORI Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului în zori pe sâni de spuză sacrificarea laptelui flori de cireș mugure de sărut îngemănat pe alei de liliac în zori pe sâni glas de miei dilatare de timp mai știi acoperită de flori sărutam grădina care erai Tu http://www.youtube.com/watch?v=lq w2FEjAms
ÎN ZORI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364842_a_366171]
-
vieții și iubirii. Tonul elegiac se face simțit printr-un șir întreg de expresii cu o certă valoare stilistică: ,,trăiesc din ceea ce mi-a mai rămas, toamne cu lacrimi de ploi, nopți fulgerate de vis, iarna tinereții, fulgere de dor, spuza unei iubiri, prin geana zilei te mai văd venind, nimica nu mai e ca altădată'',etc. Poemele de dragoste,,Să vii și mâine'' surprind nevăzutul univers de stări sufletești ale poetului Iulian Patca cu întreaga lor gamă de manifestări. Este
IULIAN PATCA, UN POET AL IUBIRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364951_a_366280]
-
această poreclă, omul nu mai înjura astfel decât arareori, și atunci - când se scăpa. Sase își datora porecla faptului că, până prin adolescență, nu putea pronunța șase, ci sase. Mama lui era poreclită Băloasa, deoare¬ce, atunci când vorbea mai mult, se spuza în colțurile gurii. Băloasa avea pruni mulți și vin- dea țuică la litră și la fele, adică la sticle de 250 și respectiv - 500 de mililitri. Uneori ea își transforma casa în cârciumă - clandestină, se- nțelege -, și atunci vindea țuica
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
și iluzii Cum trece prin oglinzi suspinul doamnei Suzy; E poate o himeră, sau doar o fantezie Tot binele din lume să ți-l dorești doar ție: Mâncare, băutură cât îți încape-n burtă Iar ceilalți să nu aibă nici spuză pentru turtă? Zadarnic pui în conturi sudoarea celorlalți Deasupra tuturor doar tu să te înalți! O fi blestem acesta sau poate un tabu Să uiți ce nu-ți convine sau ce ți-am spus acu'? Nu te uita în sus
NU-ŢI E RUŞINE, LUME? de ION UNTARU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366581_a_367910]
-
geamănă, se mișca mai repede ca ea. Radia de plăcere când se lăsa antrenată în asemenea jocuri. Exista la căminul cultural un cinema, așa că atunci când se dădea câte un film, băieții profitând că le plăteau biletele invitatelor, încercau sa tragă spuza pe turta lor, să profite cât mai mult de întuneric, umblând cu mâinile lor curioase și neastâmpărate pe sub fustițele copilelor, cu voia sau fără voia acestora. Așa s-a întâmplat și cu Ana, când un băiat a încercat să facă
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
Familie > CA IEDERA Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 559 din 12 iulie 2012 Toate Articolele Autorului C A I E D E R A ( acrostih ) Comoara vieții mele, din zori în zori, Amurg și răsărit și foc sub spuză. Iedera-n zid, se-nfige cu-o ventuză, E minunat, tu știi să te-nfășori, De mine-acum te-ai prins, cu ,,două flori”!(copiii) EDEN, grădina cea de mulți dorită, Rămâne-n gândul nostru-un loc râvnit, Aici, pământul te-
CA IEDERA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366771_a_368100]
-
pentru mine este vrednică de stime fiindcă are profunzime,dar și mari piscuri alpine. Râd nevolnicii de-aceia ce sunt ocrotiți de muze. Minți sărace și obtuze scuipă când zăresc scânteia care aprinzând ideea redeschide-orice ecluze, ruguri vii făcând din spuze,deschizând visuri cu cheia. Sunt poet de spiță-aleasă, am talent superb, cu carul, virtuos mă joc cu harul și-l primesc cu drag în casă. Ce spun unii nu îmi pasă,chiar dacă lovesc cu parul. Îmi alint muza frumoasă și
SUNT POET! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365625_a_366954]
-
astăzi nimeni n-o înțelege... Femeile-i iubeau nebune... Văndute pentru o sărutare... Ei, treceau prin pat ca fumul... Lăsând dorință și sudoare... Casa din lut și șubrezită... Femeia-n pat, lăuză... Copiii îmbăiați la râu, Și pâinea caldă-n spuză... Doar războiul era legea Sub care toți se aplecau... Nu le păsa de s-ar întoarce, Sau dacă-n câmp mureau.... Dar ce n-ași da măcar odată, Să fiu iubită de un "DAC"... Și să ard ca lumănarea Sub
GÂNDURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366130_a_367459]
-
pântec Pe cât de meschin totuși Avar din cale afară Când un buchet de lotuși Înseamnă primăvară Te miri dacă mai poate La câte furtuni pomul Ispitele cu toate Îngenunchează omul Zadarnică o scuză De neputințe plină Cu jarul tras pe spuză Și vina fără vină Că nimeni nu mai vinde Permise de noroc Și-n traista cu merinde Doar lipsuri se mai coc Războiul care-l poartă Hazardul, călăreții Cu cei ce cad din soartă Pe luciurile gheții Trimiși, cine-i
RĂZBOIUL PERPETUU de ION UNTARU în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351798_a_353127]
-
ce-o fi vrând să-mi spună înșoptind șoapta-n ghioc, când a noapte, când a foc? Limpezit de lut mă scutur la bordeiul spart de flutur: Cine cheamă cling, cling, cling când tăceri se sparg și ning? Taci! Sub spuza de răspuns jarul știe și-i de-ajuns. GLASTRĂ SCUMPĂ DE CRISTAL Toate cuvintele sună la fel, cum norii nu pot fi decât nori, dar tăcerile mele-nfloreau spectrul luminii cu încă vreo două culori. Numai eu te-aș fi
VERSURI DE MAI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350578_a_351907]
-
de vicios. În peisajul de necuprins al atâtor frământări care pot fi aduse spre „analiză și tratare” în pagina scrisă a publicației de față (iată cum, dintr-o inițiativă exclusiv personală cu un impact rezonabil, unii încearcă să-și „tragă spuza pe turta altora” și să-și adjudece niște merite pe care oricum nu le au !...) cei responsabili de calitatea actului publicistic trebuie să țină cont de acreditivul comunitar, de interesul prioritar obștesc, dincolo de intruziuni și coterii de fațadă, malversațiuni sâcăitoare
APARIŢIE JURNALISTICĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351134_a_352463]
-
Articolele Autorului E iarnă pe dealuri, e iarnă și-n noi Iar floarea din suflet îngheață și ea; Amurguri se zbat prinse-n recele sloi, Fuioare de dor cufundate în nea. Aprinde o flacără-n inima ta, Să pâlpâie-n spuza durerilor vechi, Agață-mi speranța în colțuri de stea Ori leagănă-mi vise-n pământul străvechi. Aprinde bujorii-n sfielnicul dor, Cutremur de patimi în iernile reci, Și lasă-mă, încă, să-ți spun:”Te ador”, Chiar dacă e iarnă în
CANDELĂ-N NOAPTE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345692_a_347021]
-
ce stau să vină” (Căsuța cu povești). Nici dimensiunea sapiențială nu lipsește din lirica Ioanei Stuparu și ea se regăsește în unele poeme precum acesta: “Iarăși: Și iarăși vii c-un braț de lemne ude, / Le pui în stivă, peste spuza care / Aprinde doar, din pură întâmplare / O flacără în pâlpâiri zălude. / Când vatra pomosteală nu mai are / Și jarul dispărea-va nu știu unde ... / Scânteia dragostei nu mai răspunde - / Chemată-i de nisipuri mișcătoare. / Și dacă soarele vrea să se-arate, / Iar
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
spre ninsori Spre valul ce mă ține Ades prizonier Ademeniri feline Și-o regulă de fier Te miri dacă mai poate La câte furtuni pomul Ispitele cu toate Înghenunchează omul Zadarnică o scuză De neputință plină Cu jarul tras pe spuză Și vina fără vină Că nieni nu mai vinde Permise de noroc Și-n traista cu merinde Doar lipsuri se mai coc Războiul care-l poartă Hazardul, călăreții Cu cei ce cad din soartă Pe luciurile gheții Priviți: se-ntoarce
CIOBURI DE DESTIN de ION UNTARU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355386_a_356715]
-
strigăt: „Mi-e dor de o țară, ce mamă îmi este,/ Mai mult decât ieri, mai puțin decât mâine,/ Mi-e dor de pământ legendar, de poveste,/ De macii din holde, de-o coajă de pâine// Coaptă pe vatră, în spuza fierbinte/ Pe-o frunză de varză sfârâind pe tăciuni./ Mi-e dor de bătrânii-nțelepți, dinainte,/ De țăranii onești, de românii mai buni,// Mi-e dor de-un meleag mângâiat de visare,/ De Iancu Avram și de Ștefan, Mihai,/ De
ANOTIMPURILE RĂTĂCITE ALE GEORGETEI RESTEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355236_a_356565]
-
Manuscris > Scriitori > ÎNGER DE LUMINĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 910 din 28 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Cine are văz, să vază, Cine-auz are, s-auză Ca pe-un țipăt surd de rază, Ca pe-un-tunet orb de spuză. Și simțire cine are Dincolo de vreo simțire, Va simți o revărsare Nefirească-n a sa fire. Om și plante, animale, Aer, foc, pământ și ape Din infernuri ancestrale Se vor nimici să scape Când sosi-va ca o boare, Ca
ÎNGER DE LUMINĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346190_a_347519]
-
un aliment obținut din aceste jumări amestecate cu turtă veche sfărâmată și prăjită în tigaie pe jar. În seara ajunului, pentru masa din ziua Crăciunului, gospodinele pregătesc cozonacul cu nucă și turta. Aceasta din urmă se făcea, după preferință, în spuză pe vatră sau la cuptor dospită, etc.,spoită cu ou sau nu. Tot acum se preparau sarmalele și piftiile. Un alt moment important în noaptea de Crăciun o constituie primirea colindătorilor. Aceștia sunt constituiți în grupuri de minim 2 colindători
OBICEIURI ŞI TRADIȚII DE CRĂCIUN – de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369490_a_370819]
-
de rostul înalt și fundamental al iubirii aproapelui, s-a dus cu privirea mai ales spre lucrarea binelui, cea care înalță și duce pe drumul Mântuirii. Harul vederii luminii din om se însoțește cu darul zăririi scânteierii bunătății chiar în spuza focului gata, gata, să se stingă. Dăltuitorul empatizează totdeauna cu subiecții săi. Se bucură și se întristează din toată inima de ce li se întâmplă fericit sau nu eroilor lui. Lucrează cu tenacitate la dăltuirea în marmora eternității și plăsmuirea e
CHIPURI DE IERI ŞI DE AZI ÎN RAMA VEŞNICIEI, COLECŢIA „MEDIA CHRISTIANA”, SERIA „LUMINA”, A EDITURII BASILICA, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368174_a_369503]
-
plângând cu lacrimi de frunze Din înalturi cu stropi arămii, Întreabă să știe în noi mai sunt muze De vers,sau totu-s iluzii târzii ? Toamna plângând cu lacrimă frunză Cursă din dor de val cald, Întreabă poetul: versul în spuză E ars,sau e lumină-n înalt ? Toamnă,plângând cu lacrimi și dor Poetul trăiește în clipe de stea, El naște idei din tainic decor Ce tu îl creezi pentru inima sa ! Toamnă,plângând cu lacrimă frunză Tu,ești pentru
TOAMNA de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362758_a_364087]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1542 din 22 martie 2015 Toate Articolele Autorului Cavale tânguie prin munte, Brăzdând cu mult prea lungi suspine, Tăcerea crestelor cărunte, Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând creștinii să se-nchine, La mine-ajunge doar un șopot Când plec, gândindu-mă la tine. Se-aude ceasul hohotind, Plecarea
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353425_a_354754]
-
memorialiști, prozatori, precum alți trei-patru critici recunoscuți în revistele literare din țară. Dacă în poezie și proză, aici la Buzău, unii dintre ei și-au căpătat un renume, teatrul a părut a fi cenușăreasa lăsată la gura sobei să întoarcă spuza din vatră, fiind lipsită de la marele bal: cultura buzoiană (care între timp s-a stins și ea). Nu sunt chiar surprins de apariția lui Dumitru Istrate Rușețeanu în aceste vremuri cu această nouă carte de teatru intitulată ca un poem
CARTEA CU PRIETENI XXXV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354440_a_355769]
-
În noaptea tristă despărțiți de-un vis, Să ne croim cărare printre stele Și să citești ca magul, ce e scris, În palma rece-a veșniciei mele. Când sfâșiați de doruri ca de lupi, Vom adormi răpuși de-a vremii spuză, Te voi ruga din suflet să nu-mi rupi, Doar să îmi fi prin moarte călăuză. În lacrima durerilor să pier Și să renasc făptură de lumină; Să ne-ntâlnim la margine de cer, Ca două umbre, prinși de-o
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
de cunoaștere a oricărui amănunt semnificativ din mediul rural, mai cu seamă din ograda, livada și ulița copilăriei. Etapele vieții scriitoarei sunt depănate molcom, constituindu-se în istorisiri la gura vetrei, uneori încinse cu câte un buștean, alteori torcând în spuză. Condiția esențială: profesionalismul jurnalistului și sinceritatea și onestitatea respondentului, capitalul de interes fiind când de o parte, când de alta, dar în aceeași măsură, ca într-un joc sportiv în care fair-play-ul este imperios necesar. Menuț Maximinian îi adresează colegei
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
unde-s acum, pe acest pământ sărac, Căci sărăcia țării mele, este bogăția mea; Pe vremuri această țara era bogată; Feciorii erau chipeși, 'nalți și voinici, Fetele erau dulci ca lumina de mai Și grâul plesnea în pâinea coaptă în spuză. Aici Dumnezeu a vrut să facă un rai, Dar păgânii călcau hotarul prea des Și vreme puțină era de iubire; Noi n-am călcat în afară hotarul Și n-am râvnit de la alții nimic, Aici ne-am făcut cuibarul, Ne-
LA MULŢI ANI, SĂRMANĂ ŢARĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357995_a_359324]