192 matches
-
În stânga și-n dreapta și aflase că ăi de-l speriaseră erau fiul și nepotul Directorului de școală. Pe seară se Înființase În josul potecii betonate din curtea Îngrozitorului mânuitor de grele legături de chei. Pe potecă omul Înșiruise o lanternă stâlcită ca vai de mama ei, o obadă crăpată și un sac de plastic străveziu În care se zărea o alcătuire nelămurită, un amestec de cheaguri negre de sânge, de țărână și de paie. Deși mirosea a băutură, bărbatul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu pielea feței negricioasă, găurită de porii lucioși, cu hainele veșnic șifonate, pe care amicul Alexandru Stan tot insistă să Îi prezinte? Care Îl dezgustă și mai mult atunci când deschid gura și Îi aude vorbind această limbă de nerecunoscut, stricată, stâlcită, vulgară... În ce hal au adus biata limbă, la fel ca și biata, sălbăticita lor țară! A lor, țara, a lor. Nu a lui, nu... E țara care a fost a noastră, dar nu mai e a nimănui... Ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
au citit-o, n-ar face decât să dea apă la moară neliniștilor ei. Și cum ar putea Christa să priceapă asemenea lucruri? Cum ar putea ea, de pildă, să Înțeleagă că, deși ei mestecă atât de vulgar această limbă stâlcită, el se duce, ca absorbit de un magnet, spre locul unde o aude! El se duce Întins spre sunetele care vin de undeva din adâncul lui și fac dintr-odată lumea să devină pe loc atașantă, transparentă... Ce limbă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
auzit din ceea ce vorbeam noi, ochii ei flămânzi devorau mișcările buzelor noastre, dar nu digerau nimic, iar acum privirile ei se întorc spre el, deja rănite, preventiv, tati, ne-a fost dor de tine, iar el îi trimite un zâmbet stâlcit, serios? Și ea spune, sigur că da, a trecut aproape o săptămână. De ce aveți voi două nevoie de mine, zice el țuguindu-și buzele, v-ar fi mult mai bine fără mine, iar ea face un pas înapoi, ochii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce ești! Vacă proastă și tâmpită..., mai mormăie el stins, după dispariția ei. În mijlocul mesei, zăceau: O sticlă golită de tequila, expunându-și propria inocuitate, printre coji de alune smălțuite cu sare grunjoasă și feliuțe străvezii de lămâie, mozolite și stâlcite; o jumătate de sandvici cu parizer, cu unt și cu brânză telemea; un creion plat, roșu și bont, de tâmplar; și, culmea! vreo șase-șapte bilete de loto în alb, la discreție, necompletate. Taciturn, Arhanghelul Cunoașterii apucă una dintre bucățile acelea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de divertisment! O rușine! Îmi pare rău pentru femeile noastre, pentru tinerele noastre, să le văd îmbrăcate în mod penibil, imitând o modă de prost gust, importată de pretutindeniĂȘi-mi pare rău de biata, frumoasa noastră limbă românească! Atât de stâlcită, atât de îmbâcsită cu expresii împrumutate aiurea din alte limbi...cu cuvinte stâlcite, de nici cei ce le folosesc, nu mai știu ce înseamnă. Avem mari valori și din păcate nu li se acordăăatenție, nici în mod oficial, nici prin
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
să le văd îmbrăcate în mod penibil, imitând o modă de prost gust, importată de pretutindeniĂȘi-mi pare rău de biata, frumoasa noastră limbă românească! Atât de stâlcită, atât de îmbâcsită cu expresii împrumutate aiurea din alte limbi...cu cuvinte stâlcite, de nici cei ce le folosesc, nu mai știu ce înseamnă. Avem mari valori și din păcate nu li se acordăăatenție, nici în mod oficial, nici prin massmedia, cât se acordă, spre exemplu, unor persoane din domeniul sportului care de
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Hattie pe Tom. Nu avem decât Coca-Cola. O.K.? Perfect, răspunse Tom care nu putea suferi Coca-Cola. Tom își trecu degetele prin părul lung, buclat, umed, pieptănându-și-l. Pearl se întoarse cu băuturile și cu lalelele bine spălate, dar stâlcite, vârâte într-o vază mov. Ce frumoasă e lumina lumânărilor! începu Tom conversația. Parcă era vorba să aprindem focul, i se adresă Hattie lui Pearl, și ești bună să tragi storurile? Hattie și Tom o urmăriră în tăcere pe Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cine avem a face - a deschis vorba locotenentul. Sergentul Cicoare i-a întrebat în rusește din ce unitate fac parte și ce misiune are unitatea lor? Spre marea lor surprindere, cel mai „matur” dintre ei a răspuns într-o românească stâlcită, dar românească: Noi eram o cumpanie care faci paza la gara, pod și șușă... Ia te uită, domnule! Ce fel de ruși sunteți voi? - a sărit sergentul, amuzat. Noi trăiam dincolo de Nistru. Aha! Sunteți transnistreni? Bineee. Atunci spuneți tot ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
temea de brunetă) și ne-am avântat din nou în vârtejul dansului. O strîn-geam cu putere la piept și ea sesizîndu-mă, Se lipea tot mai mult de mine, strivindu-și sânii mici. Mi-a șoptit, într-o românească fermecător de stâlcită, închizînd ochii, ca-n extaz: ― Chit vrei se amețești la mine în noapte asta! ― Și eu, Wally! la fel! Fără altă explicație (nutream se vede aceeași dorință), ne-am strecurat la garderobă, iar de acolo, în stradă. După o oră
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
PRICHINDELUL Când eram mai mititel La frizură eram chel, Iar la primul pas făcut În năsuc eu am căzut, Însă mama m-a păzit Și de rele m-a ferit. Primul cuvânt rostit A fost însă, cam stâlcit Și vorbeam în legea mea Nimeni nu mă-nțelegea, Toți priveau, se amuzau Și în seamă nu mă luau Că vroiam să spun ceva, Chiar dacă mai greu era. Acum pot s-alerg și să vorbesc Să-ți spun, mamă te
Prichindelul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83647_a_84972]
-
iubească pe copilașul acela, cea mai grozavă jucărie la care putea visa o fetiță. Îl cărase după ea ca pe o păpușă timp de un an, până când reușise, în sfârșit, să facă năuc vreo câțiva pași fără ea. Îi vorbea stâlcit, îl lingușea și-l mituia, punea creioanele și mâncarea acolo unde el nu putea ajunge, până când i le cerea spunându-le pe nume. Își crescuse fratele, în timp ce mama ei era ocupată cu adunatul de comori în rai. Karin îl învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca pe mărgele, și uneori cânta. Era un cântec sfâșietor, care-ți rupea inima ascultîndu-l. Vorbele nu le înțelegeam niciodată, pentru că Mefista nu le pronunța clar. Era mai curând un fel de tânguire animalică în care cuvintele ieșeau la suprafață stâlcite, bolborosite, tulburi, de neînțeles, învăluite într-o tristețe care îți ardea sufletul ca un acid. Aflasem de la Domnul Andrei povestea acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste care începuse, devreme, cu un viol, într-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mari mi-au uscat gura, mi-au ars-o, și nu mai puteam vorbi până ce nu salivam puțin, fără să fiu observat. Nu ți-ai dat seama? Acum, din pricina noroiului, e însă și mai greu." Cuvintele îi ieșeau din gură stâlcite, încleiate. Am luat-o la fugă, m-am împiedicat de o rădăcină, am căzut și peste puțină vreme am auzit sunetul de tablă lovită de ploaie. Am întins cu grijă picioarele, încercînd să pipăi cu ele locul unde mă aflam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe mărgele, și uneori cânta. Era un cântec sfâșietor, care-ți rupea inima ascultându-l. Vorbele nu le înțelegeam niciodată, pentru că Mefista nu le pronunța clar. Era mai curând un fel de tânguire animalică în care cuvintele ieșeau la suprafață stâlcite, bolborosite, tulburi, de neînțeles, învăluite într-o tristețe care îți ardea sufletul ca un acid. Aflasem de la Domnul Andrei povestea acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste care începuse, devreme, cu un viol, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mari mi-au uscat gura, mi-au ars-o, și nu mai puteam vorbi până ce nu salivam puțin, fără să fiu observat. Nu ți-ai dat seama? Acum, din pricina noroiului, e însă și mai greu”. Cuvintele îi ieșeau din gură stâlcite, încleiate. Am luat-o la fugă, m-am împiedicat de o rădăcină, am căzut și peste puțină vreme am auzit sunetul de tablă lovită de ploaie. Am întins cu grijă picioarele, încercând să pipăi cu ele locul unde mă aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Într-un bar să beau ceva. Îl Întrebasem pe un tânăr ce anume se Întâmpla. Manifestația, a doua zi era marea manifestație contra legii Savary. Veneau cu autobuzele. Un turc, sau drus, sau ismaelit travestit mă invita Într-o franceză stâlcită să intru undeva. Nici gând, trebuie să fug de Alamuth. Nu știu cine și În serviciul cui este. Să nu mă Încred. Trec prin intersecție. Acum aud numai zgomotul pașilor mei. Avantajul marilor orașe: te muți mai Încolo, la câțiva metri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și tu erai cu el. Te-ai așezat în primele bănci, aprobând cu gesturi mici, neobservabile, discursul pregătit de tatăl tău. Culmea! Pentru întâia dată, nu puteam fi atent la ce se discută. Auzeam cuvintele, le vedeam în minte, amestecate, stâlcite, dar nu le rețineam. Mă uitam doar la valurile vii, lugubre care se prelingeau pe spatele tău și pe rochia înflorată. Era un contrast amețitor. Cafeniii pantofi atingeau ritmic parchetul; parcă nu mai aveai stare. Am strănutat anume, vroiam săși
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prietenii lui vorbeau despre acești oameni cu dispreț, cu dezgust, chiar și cu furie, dar Brunetti nu-i putea niciodată vedea fără să le suprapună imaginea propriilor săi strămoși, stând la cozi asemănătoare, ei Înșiși abia Îmbrăcați, prost Încălțați, vorbind stâlcit limba. Și, aidoma acelor sărmani nefericiți de acolo, dornici să curețe mizeria și să crească progeniturile oricui i-ar plăti. Urcă scările spre biroul său de la etajul patru, urând bună-dimineața unuia sau la doi oameni, Înclinând din cap spre alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
străduindu-se să rămână calmă. S-ar putea să fie important. Vreun cuvânt? Vreo expresie? Bonaventura nu spuse nimic, așa că Brunetti interveni: — Vorbea italiana, dottore? — Într-un fel. Unele cuvinte erau italienești, dar restul era Într-un dialect, cel mai stâlcit pe care l-am auzit vreodată. Nu mai erau locuri curate pe prosopul lui Bonaventura. Cred c-aș vrea să merg să mă ocup de rana asta, zise el. — Numai o clipă, dottore. Ați Înțeles vreun cuvânt? — Păi, sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
bine își amintea! Viceregele voise să-l vadă personal pe Tommaso și încercase chiar să fie amabil oferindu-i un păhăruț de lichior, dar el refuzase privindu-l drept în ochi. Fața spaniolului era vânătă, ochii încercănați, vorbea o italiană stâlcită, iar când Tommaso îi sugerase într-o castiliană perfectă să se exprime totuși în propria sa limbă, holbase ochii, în fundul cărora se putuse vedea un soi de funingine gălbuie: Excelență, aveți o boală gravă și dacă nu vă îngrijiți, veți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
din lume, se minună Jenică, de parcă ar fi văzut-o prima oară. Atâta că nu are cupolă. — Și nici vreun Dumnezeu, adăugă Tili. Maca își duse mâinile pâlnie la gură și strigă. Sunetul se izbi de pereți și se întoarse, stâlcit, la picioarele lui. — Parcă de dumnezei ducem noi lipsă ? întrebă el. Să vezi ce de dumnezei am adunat în hârtiile mele, destui pentru tot universul. Ce noroc ar fi fost pe noi să facem atâtea lucruri câți dumnezei am creat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în ring, pe urâțenia acestei țări: case din chirpici roase de inundații, orătănii evoluând printre șoproane acoperite cu carton gudronat, obrajii scofâlciți ai oamenilor, guri fellinian știrbe, priviri moarte, haine jerpelite, balada mizeriei recitată în fața unui microfon într-o limbă stâlcită, fără nici o propoziție întreagă, fără nici un cuvânt adunat cum trebuie lângă altul; o limbă a nimănui, vestigiu al unei omeniri pe cale de a fi destituită din statutul ei. În fiecare seară România îți dădea întîlnire pe ecran, slută, hidoasă, suferindă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lingând grăsimea. MEDICUL: Limba galbenă. Ochii furați din cimitir. Nările exemplar mărite lacome de aer. Bot și infecție de gheare. Urechea internă semănând frapant cu organele de defecație. Capul, o dovadă târzie a bazei științifice a frenologiei. Sexul deviat și stâlcit, bun de aruncat de putrezeală. Pus mereu pe împerechere, cu fantezii în învârtirea ciomagului. Și peste tot material de transplant. Pe scurt și ofertant: Rât paradoxal, domnii mei. Cu sângele ei se pot stinge puțurile de țiței în flăcări, și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ce numai asta sunt: înverșunare, prostie, nedreptate măruntă, ghionți, palme"310. Analiza comparativă a filmului cu altele de talie europeană și transferarea situației fictive în realitate deplasează comentatorul spre condiția scriitorului din țară, înăbușit de aglomerația străzii, de limba răstită, stâlcită: "Din sutele de vorbe țipate ale acestei "probe de microfon", acesta este strigătul de alarmă cel mai percutant. Valoarea filmului nu ține, evident, numai de el"311. Impresiile pozitive la adresa filmului se regăsesc și în Jurnal 312, unde e considerat
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]