770 matches
-
proiect, din cauza adâncimii prea mari a puțurilor. Ideal era că solul să aibă o grosime de max. 10-12 m (5-6 stânjeni). La un rezultat pozitiv al primului foraj, se execută un al doilea, la o distanță de 6 m (3 stânjeni) de primul, pentru stabilirea exactă a grosimii stratului acoperitor deasupra celui de al doilea puț. Al doilea puț se amplasă preferențial la aceeasi cota cu primul său cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferența de nivel față de primul puț. Un
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
la o distanță de 6 m (3 stânjeni) de primul, pentru stabilirea exactă a grosimii stratului acoperitor deasupra celui de al doilea puț. Al doilea puț se amplasă preferențial la aceeasi cota cu primul său cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferența de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea sării din subteran. Puțurile se săpau cu profil pătratic, fiecare latura având 2
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea sării din subteran. Puțurile se săpau cu profil pătratic, fiecare latura având 2,8 m (9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot pătratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn încastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se armă
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
Puțurile se săpau cu profil pătratic, fiecare latura având 2,8 m (9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot pătratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn încastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se armă puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleava și
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
contactul direct al apei cu pereții de sare. Apă care picura totuși în mină era captata și scoasă la suprafață. De la nivelul “fundamentului” în jos se sapă cu profil tot mai lărgit, conic, așa că după alți cca 8 m (4 stânjeni) cele 2 puțuri alăturate se uneau. De aici, mină lua o formă conică-ogivală cu secțiunea pe cât posibil circulară (care nu se realiza practic decât rar). Mină se declară gata pentru exploatare numai după ce un agent al administrației salinei, stând pe
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
adâncime 0,50 m). Cu aceste ape se tratează afecțiuni reumatismale, ginecologice, endocrine etc. Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în Ardeal și Maramureș , se făceau deobicei foraje de explorare. Dacă până la adâncimea de 36 m (18 Klafter = 18 stânjeni) nu se intercepta sarea, se renunța la proiect, din cauza adâncimii prea mari a puțurilor. Ideal era ca solul să aibă o grosime de max. 10-12 m (5-6 stânjeni). La un rezultat pozitiv al primului foraj, se executa un al doilea
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
foraje de explorare. Dacă până la adâncimea de 36 m (18 Klafter = 18 stânjeni) nu se intercepta sarea, se renunța la proiect, din cauza adâncimii prea mari a puțurilor. Ideal era ca solul să aibă o grosime de max. 10-12 m (5-6 stânjeni). La un rezultat pozitiv al primului foraj, se executa un al doilea, la o distanță de 6 m (3 stânjeni) de primul, pentru stabilirea exactă a grosimii stratului acoperitor deasupra celui de al doilea puț. Al doilea puț se amplasa
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
proiect, din cauza adâncimii prea mari a puțurilor. Ideal era ca solul să aibă o grosime de max. 10-12 m (5-6 stânjeni). La un rezultat pozitiv al primului foraj, se executa un al doilea, la o distanță de 6 m (3 stânjeni) de primul, pentru stabilirea exactă a grosimii stratului acoperitor deasupra celui de al doilea puț. Al doilea puț se amplasa preferențial la aceeași cotă cu primul sau cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferență de nivel față de primul puț. Un
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
la o distanță de 6 m (3 stânjeni) de primul, pentru stabilirea exactă a grosimii stratului acoperitor deasupra celui de al doilea puț. Al doilea puț se amplasa preferențial la aceeași cotă cu primul sau cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferență de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea sării din subteran. Puțurile se săpau cu profil patratic, fiecare latură având 2
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea sării din subteran. Puțurile se săpau cu profil patratic, fiecare latură având 2,8 m (9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot patratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn incastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
Puțurile se săpau cu profil patratic, fiecare latură având 2,8 m (9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot patratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn incastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
contactul direct al apei cu pereții de sare. Apa care picura totuși în mină era captată și scoasă la suprafață. De la nivelul “fundamentului” în jos se săpa cu profil tot mai lărgit, conic, așa că după alți cca 8 m (4 stânjeni) cele 2 puțuri alăturate se uneau. De aici, mina lua o formă conică-ogivală cu secțiunea pe cât posibil circulară (care nu se realiza practic decât rar). Mina se declara gata pentru exploatare numai după ce un agent al administrației salinei, stând pe
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la inițiativa Academiei de Științe. Ansamblul de clădiri a fost construit pe la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1842, Duma urbană a indicat un lot de pământ de 1908 stânjeni pătrați, pe străzile Leova, Buiucani și Meșanskaia, destinat orfelinatului din Chișinău. Primul dintre edificii a fost construit blocul central. Construit într-un parter, a fost ridicat între anii 1854-1857 și inaugurat în 1856. În grădina orfelinatului a fost amenajată prima
Muzeul zemstvei () [Corola-website/Science/336797_a_338126]
-
cuib. Localitatea are o vechime mare, martori ne sunt denumirile de pe moșiile satului. La sud pe valea Cogâlnicului, până la valea Lopatingului sunt 24 de movilele, care poartă numele de "movilele strajori". Dealul din nord-est are o înălțime de 106,8 stânjeni deasupra nivelului mării. Poziția geografică 46 grade 42 latitudine și 26 grade 22 longitudine. Două șosele leagă târgușorul Gura-Galbenă cu Cubea și Chișinău, fapte menționate de Zamfir Arbore în "Dicționarul geografic al Basarabiei", București 1904. Tot din "Dicționarul geografic al
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
satul Lohanesti și continuă spre sud-est până aproape de satul Bisani, direcționează spre est și menține această traiectorie până în valea Cunducului, în care se deschide în stânga la târgușorul Gura-Galbenei, județul Tighina. La începuturile sale valea are o înălțime de 156,9 stânjeni de pe coastele sale, iar fundul văii aproape de Gura Galbenei are o înălțime de 50,9 stânjeni. Coastele văii până la satul Buzani sunt acoperiți cu păduri, iar de la Gura Galbenei în jos e șes și fânețe. Din jos de localitate, lângă
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
traiectorie până în valea Cunducului, în care se deschide în stânga la târgușorul Gura-Galbenei, județul Tighina. La începuturile sale valea are o înălțime de 156,9 stânjeni de pe coastele sale, iar fundul văii aproape de Gura Galbenei are o înălțime de 50,9 stânjeni. Coastele văii până la satul Buzani sunt acoperiți cu păduri, iar de la Gura Galbenei în jos e șes și fânețe. Din jos de localitate, lângă hârtopul nou, se află o movilă numită "Movila Sfatului" de mari dimensiuni, pe vârful unui deal
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
iar Miclea vătaful a fost fiul lui Ene vătaful” în vederea căsătoriei sale cu Panca ot Valeni (strămoșul colonelului Panca, de la care N. Iorga și-a cumpărat casa, astăzi muzeu) și care cuprindea, în afara a nenumărate bunuri și terenuri și „22 stânjeni moșie, în hotarul Ștefeștilor” . În veacul următor, Ștefeștii sunt menționați și de Dionisie Fotino în „Istoria generală a Daciei...” (1815), dar apar și în Analele parlamentare din 1831, când se precizează că localitatea nu are decât 42 familii și făcea
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
se poată întoarce carul lung dintr-una", spunând că odată, peste ani, Băilești va deveni un oraș frumos. În noul sat, pe actuala vatră, s-a creat "Slobozia Băilești" unde cei nou veniți să se așeze aici au primit 800 stânjeni pătrați loc de casă și scutire de anumite obligații pe trei ani. În acest cadru au venit un număr mare de locuitori din satele vecine, care și azi poartă numele satului de unde au venit (Urziceanu, Moțățăianu, Bistriceanu, Săceanu, Corlățeanu, Cioroianu
Băilești () [Corola-website/Science/297005_a_298334]
-
o inscripție în ebraică din care rezultă că a fost realizată în 1767, deci la numai un an de la construirea actualului edificiu. Faptul că Sinagoga se află atât de aproape de Biserica "Sf. Ioan", nerespectându-se tradiționala distanță de 150 de "stânjeni" (aproximativ 300 m) care trebuie s-o despartă de o biserică creștină, a fost explicat de regulă prin marea vechime a edificiului inițial, care ar fi precedat construirea ansamblului arhitectural din epoca lui Ștefan cel Mare. Adepții acestui punct de
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
cu părinții și cu alte familii din sat în acel castel). Pământurile fam. nobiliare Karacsay au fost distribuite parțial sătenilor pe baza Legii agrare din iulie 1921 { terenul intravilan din jurul castelului a fost divizat în parcele mici de căte 400 stânjeni pătrați , adică 0,14 ha , pentru "loc de casă din reforma agrara". În urmă parcelarii terenului , noua Carte funciară din zona Castelului a comunei Aruncuta poartă numărul 498 și cuprinde un numar de 18 parcele cu suprafețe egale }. Conform publicației
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
ori cu șanțuri adânci; au separat și pădurea de imașurile corlățenilor și codrenilor și mai acătării... Din sat și imaș, sătenii au construit o adevărată cetate”. În 1772, conform izvodului Mănăstirii Voroneț, satul București avea 70 familii, cu 1.232 stânjeni „loc de hrană”, adică teren arabil. În 1774, satul avea, conform Topographiei lui Werenka, doar 56 familii, dar numărul familiilor crește, până în 1784, la 111, în tabelul parohiilor fiind menționate „Capucodrului încoace de apa Moldovei” (Capu Codrului) și „Capucodrului dencolo
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]
-
și dinaintea ușilor împărătești până la amvon (soleea, n.n.) podită cu scânduri, iar vatra sub bărbați (naosul, n.n.) și tinda umplută cu pământ, acoperită cu șindrilă de goron nehorjită, deasupra altarului stă o cruce de plev (tinichea, n.n.), lungimea bisericii 7 stânjeni (cca. 5,75 m), iar înălțimea în pereți ½ stânjeni (cca. 2,80 m), s-au zidit la anul 1807”. Biserica este ridicată pe un plan dreptunghiular cu o absidă nedecroșată, în formă de trapez. Pereții sunt alcătuiți din bârne de
Biserica de lemn din Groșii Noi () [Corola-website/Science/316803_a_318132]
-
cu scânduri, iar vatra sub bărbați (naosul, n.n.) și tinda umplută cu pământ, acoperită cu șindrilă de goron nehorjită, deasupra altarului stă o cruce de plev (tinichea, n.n.), lungimea bisericii 7 stânjeni (cca. 5,75 m), iar înălțimea în pereți ½ stânjeni (cca. 2,80 m), s-au zidit la anul 1807”. Biserica este ridicată pe un plan dreptunghiular cu o absidă nedecroșată, în formă de trapez. Pereții sunt alcătuiți din bârne de gorun, cioplite cu barda, dispuse orizontal și încheiate în
Biserica de lemn din Groșii Noi () [Corola-website/Science/316803_a_318132]
-
nevoiți să treacă prin moșia boierului care pretindea o taxă foarte mare. După dificile și lungi tocmeli s-a încheiat la 12 ianuarie 1832 o învoiala prin care boierul Aslan a cedat acel văd de moară primind în schimb 15 stânjeni în moșia Malul.In continuare Alecu Aslan a propus un schimb: Mănăstirea Bogdana să primească acest schit împreună cu moșia lui din Racauti dar să cedeze, în schimb, o treime din moșia ei e la Onești. Actele de proprietate ale schitului
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
Departamentului Lucrărilor Publice recoltarea florilor de tei din oraș pentru nevoile spitalelor militare. În 1864, grădinarul Grădinii Copou solicita într-un raport oficial în jur de 5.500 de copaci, inclusiv 400 de tei, la o înălțime de minim doi stânjeni (circa 4,5 m). În 1856, arhitecul peisagist al capitalei Moldovei solicita alți 600 de tei, dintre care 200 exemplare mari și 400 exemplare mici, pentru nevoile de dezvoltare ale orașului. . În anul 1875, se consemnează transplantarea a circa 700
Istoria teilor în Iași () [Corola-website/Science/336131_a_337460]