284 matches
-
mine niciun mort n-a mai rămas Așa de omorât de voia lui, Strivită’n rău cu fiecare pas - Dar, îndurându-Te să mă încui În temnița venită cu dreptate Mi-ai descuiat ușa ca nimănui Când și’ntr’un stârv ca mine mai răzbate Fiorul ne’ndoielii că nimic Nu e al nostru - afară de păcate -. Raportarea la Mântuitorul Hristos stă în centrul majorității poeziilor părintelui Imbrescu, arătându-ne astfel un om care a înțeles cu adevărat viața creștină care e
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
scriau la 17 ianuarie 1932: „Oficiosul guvernului și-a dat duhul. Rușinea presei românești din Bucovina, editată cu banii primăriei Cernăuți și condusă de o nulitate politică Dandanache Costeanu a dispărut. Escrocul Pohoață și cloaca prietenilor primarului a rămas îndoliată. Stârvul Crainicul Bucovinei a fost zvârlit în valea plângerii. E un succes al ziarului nostru. Noi am fost groparii...” 124 Tristă deontologie de breaslă de aceeași profesie... * Redactor responsabil al ziarului a fost George A. Vasiliu, iar redactor veritabil - Alexandru Pohoață
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mîncare la cîni, că ei s-au rugat lui Dumnezeu ca să îi dea părinților. Nu e bine să amuți cînele din casă. Noaptea să n-amuți cînele, că ai să mori. Se zice că vulpile s-ar apropia numai de stîrvurile acelor cîni care au fost răi. Dacă însă cînele a fost netrebnic, vulpile nici n-au de gînd să se apropie de stîrvul lor. Cînele care-i cu cerul gurii negru e rău (bun la casă). Dacă vrei să ai
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să n-amuți cînele, că ai să mori. Se zice că vulpile s-ar apropia numai de stîrvurile acelor cîni care au fost răi. Dacă însă cînele a fost netrebnic, vulpile nici n-au de gînd să se apropie de stîrvul lor. Cînele care-i cu cerul gurii negru e rău (bun la casă). Dacă vrei să ai cîne rău, să-i tai coada și urechile de mic și să i le dai să le mănînce. Cînd cineva dă vreun cățel
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
treilea tăcea Obraji de lut, frunte de stea Privea paharul și nu bea. Și ei au zis: Tu nu blestemi, Nu bei și moartea nu ți-o chemi, Tu ochi nu plângi, tu piept nu gemi. Când noi vom coace stârvuri grele, Vei trece troienit sub stele Iubind, cântând, visând sub ele! Și ei au plâns și au gemut, Dar el a râs și a tăcut A râs de ei și n-a băut. în zori s-au împărțit apoi Pe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lanț de Moș Anghel. Casa și curtea îi sunt incendiate, cele două fetițe se îneacă, băiatul îi moare într-un accident. Sfâșiat de durere, bărbatul se retrage între dărâmături, bea fără oprire țuică și ajunge în cele din urmă un stârv țintuit patului, în stare numai să vorbească și să bea. I. a fost atras și de figurile eroilor populari, haiducii. Povestiri ca Haiducii, Domnița din Snagov, Cosma fac elogiul vieții de libertate a celor înfrățiți cu munții și codrul, pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
lipsește unul dintre ei, toți izbucnesc de mânie, deoarece asta înseamnă să aștepte în gerul aspru până când deținutul respectiv este găsit: "Oamenii turbează de furie, Șuhov la fel. Păi ăsta-i un ticălos, o gadină, un nemernic, un vierme, un stârv"144. Injuriile cad nemilos în momentul în care apare cel din vina căruia toți erau ținuți în loc. Condițiile extreme în care deținuții sunt obligați să trăiască au dus la formarea unui limbaj cât se poate de dur: Iar când s-
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ca și cum le-ai avea sînt crezute orașul imens ca o expoziție de pete de sînge; acum sînt convins: înainte de nașterea ta un zugrav se prăbușește din turlă 2) înainte de nașterea ta o cîrciumă poartă numele muzeului național de artă și stîrvuri 3) înainte de nașterea ta eu cu multe păreri despre fericire ajut un olog să-și curețe de pe trup spinii de înger (poemul, scăpat de cenzură, a devenit imn național!). PORTRET AL ARTISTULUI Peruca roșie se fură de pe chelia nebunului nebunia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
alarmante a testosteronului când începea rivalitatea dintre masculi; alții reproduceau cu fidelitate sunetele eliberate de ființele care poartă pe spinarea lor în mod inconștient arhicunoscutul simbol al creștinismului; câțiva dintre ei lansau prin corzile vocale mieunăturile hienelor înfometate în apropierea stârvului apetisant. Peste amestecul eterogen și înfiorător al decibelilor scăpați de sub controlul rațiunii, se făceau simțite rotocoalele sinistre ale maimuțelor urlătoare, din gâtlejul cărora se buluceau spre exterior semnale de alertă înțelese numai de ele. Și toată această hărmălaie și babilonie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care participam când eram la Roma. Viața mea tinde să semene cu aceea a unei plante sau a unui animal. Mă simt în armonie și în sincronie binefăcătoare cu natura. Toate astea sunt însă obârșia unei noi și nesecate seninătăți. Stârv Azi-dimineață am văzut câțiva pescăruși care se luptau între ei cu sălbăticie ca să acapareze cât mai mult dintr-un corp sfâșiat care zăcea însângerat pe țărmul mării. M-am apropiat curios; era vorba de un stârv, dar nu era al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
noi și nesecate seninătăți. Stârv Azi-dimineață am văzut câțiva pescăruși care se luptau între ei cu sălbăticie ca să acapareze cât mai mult dintr-un corp sfâșiat care zăcea însângerat pe țărmul mării. M-am apropiat curios; era vorba de un stârv, dar nu era al unui animal marin. Era al unui om. Am rămas pironit de spaimă. Și dacă soarta mea o să fie aceeași? Vocea Aiei, de undeva de departe, adusă de vânt în auzul meu, m-a smuls brusc din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
arătase interesat de teatrul pe care-l jucam eu. A fost de acord, tacit, cu scenariul propus de mine. Condiția era să nu mai revin niciodată la Roma. Alge În timp ce merg singur pe plajă, dimineața, sunt doborât de mirosul de stârv al algelor vii, abandonate de mare, ca un cadavru inform depus pe țărm în timpul nopții. Dar duhoarea aceasta insuportabilă nu mă oprește totuși s-o inhalez în fiecare zi, ca și cum mi-ar înteți, în mod secret, ritmul vital. Calc cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
devoreze. Am trecut printr-o spaimă apocaliptică. Atunci am avut revelația catastrofei iminente. În toate locurile publice fumegau mormane enorme de gunoaie necurățate. Întreg orașul duhnea a hoit. Mirosul apăsător era de-a dreptul sufocant. O ceață murdară plutea deasupra stârvurilor și făcea aerul greu, irespirabil; oameni rari se mișcau fantomatic ca prin infern; figurile lor descărnate invocau milă, gesturile lor mecanice nu aveau nici un sens, vocile lor inaudibile păreau că aparțin morților. Am înțeles brusc că ne pierdusem cu toții condiția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
oilor, dar laptele nu ieșea. Am urlat numele Aiei și m-am simțit umilit. Animalele sufereau odată cu mine, scoțând, toate deodată, un behăit jalnic. Incapabil să fac treburile obișnuite, nu mai reușesc să mă țin pe picioare: sunt doar un stârv ce merită să fie lăsat pradă lupilor. N-are sens să car un cadavru care abia se mai mișcă. M-am hotărât: trebuie să-mi iau viața, trebuie să dispar în neant, înainte să mă transform într-o carcasă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Aurul aista, nu vi se pare că-i mânjit cu prea mult sânge moldovenesc?! Frumos ne-ar sta să ne târguim deasupra mormintelor proaspăt deschise? mai întreabă Ștefan și apoi, crunt, cumplit, strigă, poruncește: "Nu vreau aurul lor murdar! Vreau stârvurile lor împuțite!". Boierii parcă nici nu suflă. La război, ca la război! "Vae soli! Vae victis!" filozofează totuși Țamblac. Vae, boier Țamblac! Vae! Cerșesc milă! Dar lor le-a fost milă când mi-au secerat atâta tinerețe în floare?! Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zdrențe ca cerșetorii, ne-am furișat în noapte, pe străduțe dosnice, fugeam, căutam să ne strecurăm printr-o spărtură a zidului, fugeam cât mai departe de coșmarul ce se chema acum "Stambul". Călcam îngroziți peste cadavre, nu vedeam pământul de stârvuri. Îmi stăruie și acum, în nări, duhoarea aceea pestilențială de hoit putrezit, miasmă puturoasă a Iadului: Apocalipsa pe Pământ. Maria! Te rog! Ajunge! Mi-ai povestit! Nu vreau mai departe! Știu ce urmează! Nu vreau! Nu pot să ascult! De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
niște dinți strâmbi, gălbejiți înfipți în ea. În găvanele ochilor, mișunau, colcăiau viermii. La gât, atârna o scândură pe care scrie cu litere mari: "TALHARI" Porțile grele de stejar, legate în fier, scârțâiră prelung din balamale, deschizându-se. Să coborâți stârvurile aistea! poruncește Ștefan. Destul mi-au împuțit cetatea! Și dă pinteni, întrând în curtea cetății. * Scrâșnetul lanțurilor, tropotul cailor, zarva o făcură pe Maria să arunce cartea și să dea fuga la fereastră, pe care o deschise smulgând-o aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rostogolit într-o mocirlă. Își găsise tronul. L-am ridicat de chică: picura cu noroi și sânge... Am văzut multe trunchiuri descăpățânate, cu ciotul gâtului gâlgâind de sânge înspumat, dar niciodată nu m-a cuprins o scârbă mai mare privind stârvul acela ce se zbătea în spasmele morții. Am ridicat ochii spre cer: "Te-am răzbunat tăicuță!! am strigat eu. Dormi în pace". Și, din ziua aceea, duhul lui taica și-a aflat odihna. Și nopțile mele somnul. A fost cumplit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să nu înghită iar gălușca, întărește Mihail. "Ia-l de pe mine că-l omor!"... Să nu ne îmbătăm cu apă chioară. O să fie greu, tare greu, măi băieți. Suntem încercuiți. Și nu știu cum... bolborosește Ștefan. Oricum o dăm, n-avem scăpare... "Stârvuri! Jaf! Robie! Sânge! O Dunăre de sânge!", își face apariția silueta Sfântului, propovăduind halucinante blesteme. E grozav "Sfântul" aista cu Apocalipsa lui. O fi Vocea Destinului, șoptește Ștefan. Sfântul cade în genunchi, cu ochii, cu brațele implorând Cerul. "Doamne!! Aruncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
copiii noștri carbonizați au înmulțit hoiturile războiului?” Absurdul războiului populează gările cu coșciuge, iar înaltul clădirilor, departe de a mai constitui un îndemn la speranță, devine un simbol al atotputerniciei morții și neantului: „Atârnă peste ceasuri celestele clădiri / ca niște stârvuri negre de tuci îmbrobodit / pe jos cu ceramică iar podina cu mit. / Hei! Pentru cine-atârnă coșciugele din gări?” Poezia, în aceste condiții, nu se mai poate înscrie decât într-o estetică a spaimei și grotescului, în care bucuria contemplației artistice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
dau seama că tocmai punerea problemei e o greșeală în sine. Fără să țină seama că monarhia pentru români e un fapt istoric, că și-a trăit traiul, dar a fost primită să-și mănânce malaiul, premierul se agață de stârvul monarhiei, ca să se salveze de la intrarea în anonimat. Ce poți să spui? Înțelepciunea populară zice drept și bine că atunci când te plângi că nu ai ce face, să te iei cu mâinile de fund și să sari în sus, că
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
este yprit, însă o stare de oroare și greață te cuprinde instantaneu și te grăbești să părăsești încăperea. Gata, ești prizonierul convenției. Abia ieșit de sub clopotul de cobai al primului atac chimic pe un teren de luptă, te izbești de stârvurile umflate ale unor cai, ce nu lasă nici o îndoială asupra efectelor utilizării gazului devastator. În fața unei atât de fidele reconstituiri, imaginația șomează. O altă sală a fost transformată în cinematograf. Un film documentar alb-negru, proiectat pe pânza unui cort de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Nu simți și tu? Ce să simt? Mirosul de gogoși. Tică ridică nasul în aer și inspiră lung. Baronu` se uită la el, apoi ridică din umeri și inspiră, la rândul său. Miroase-a gogoși cu gem, Baroane! Miroase-a stârv, ai nasu-nfundat? Termină cu gogoșile-alea, îi zic lu` Safta să facă o cratiță, te duci la cimitir și le dai de pomană la fomiști, să vezi că scapi de vis, ascultă la mine, visele vin din creier, că creieru
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
vezi ce este acolo lângă linie. Nenea se uită încotro arăta Mihu cu coada biciului, holbându-și caraghios ochii miopi din care cauză fusese dat la partea sedentară a marii unități de infanterie. Zise cumpătat: - Ce să fie mă? Vreun stârv de sălbăticiune, ce crezi că ai putea găsi pe aici? Dă drumul mai departe la gloabele astea nemțești, care când e vorba de oprit se opresc imediat, dar la pornit, mai greu. - Nene, așteaptă, mi se pare că a mișcat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de perdelele iconostasului, ce despart spațiul comun de cel rezervat pentru sancta sanctorum, se află intrarea în criptă. Un mod de a trata morții care nu-mi plăcea, menit să așeze bisericile pe un pântece putred. Cândva se credea că stârvurile ar contamina Casa, loc al învierii, și erau puse în ea doar după sanctificare. Acum nu se mai respecta datina, ba chiar erau aduși morți cu păcate. Criptele din cimitire erau o noutate pe placul longobarzilor, ei fiind atrași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]