276 matches
-
acoperit-o cu foarte multe pietre. De asta a și fost numit de atunci locul acela: Pardosit cu pietre. Unii sfinți aleși spun, pe temeiul predaniei, că și Adam a fost îngropat acolo de un înger. Așadar, acolo unde era stârvul, acolo s-a așezat vulturul Iisus Hristos, veșnicul Împărat. Noul Adam a tămăduit prin lemn pe vechiul Adam, ce căzuse prin lemn. Prin milostivirea Ta cea mai presus de fire, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi". ("Deniile din Postul Mare
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380811_a_382140]
-
de vise, calul lui ștefan, scară dublă din fir de mătase, armăsar fără hățuri și fără zăbală când de fapt, el era doar un biet cal adus de la munte în lunca dunării, la corabia printre pietre și bărci aruncate, printre stârvuri de cai lăsați de stăpâni sau struniți de dresor cum să piară. suferea. a citit printre rânduri cum că-i calul troian sau că-i bara cea groasă sprijinită-n mânere, punte de acrobat de pe care el însuși să sară
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
acoperit-o cu foarte multe pietre. De asta a și fost numit de atunci locul acela: Pardosit cu pietre. Unii sfinți aleși spun, pe temeiul predaniei, că și Adam a fost îngropat acolo de un înger. Așadar, acolo unde era stârvul, acolo s-a așezat vulturul Iisus Hristos, veșnicul Împărat. Noul Adam a tămăduit prin lemn pe vechiul Adam, ce căzuse prin lemn. Prin milostivirea Ta cea mai presus de fire, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi". ("Deniile din Postul Mare
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373856_a_375185]
-
număr. Toți săracii în schimb, dețin una rămasă din cele zece deși sunt nouă din zece ca număr. Sărmana Romă pe care noi o divinizăm și ne-o închipuim că a rămas încă aceeași...! Un oraș care se hrănește cu stârvuri. O mașinărie de zdrobit oase, conștiințe, idei, destine. Un loc al disperării și pustiirii morale. Și ceea ce este mai înfiorător e că nu se întrevede nici o scăpare! Roma e stăpâna lumii dar ea e moartă sufletește. A murit acea frumusețe
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
nu mai vază! ---------------------------------- Unde sunt dacii de odinioară, Când în opinci slujeau o țară? Statornici în cuvânt și faptă, Umblau mereu pe calea dreaptă! -------------------------------------- Îi văd cum stau de veghe la hotar, Ca viața să nu fie în zadar Pe stârvul morții calcă biruința, Să dăinuie în țară, Iubirea și Credința! foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Dacii / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1618, Anul V, 06 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate
DACII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372467_a_373796]
-
Publicat în: Ediția nr. 832 din 11 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului îmi sună în față în atingeri în inelele de apă cu care imi măsor vârstă tobele care strivesc prin repetare cuvintele de au de of de nu de stârv pentru că nu se divid precum arborii în rădăcini de silabe eu le arăt că-s cel ales că așa este hotărât în foșnetul cerurilor să nu fie nimeni la spânzurătoare în afară de eu eu le arăt că am semne pe mine
ÎN PÂNTECUL NOPŢII de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345817_a_347146]
-
umbra - timpului trecut și să visăm cum „azi” - ia forma efemeră a ne-nceputei pâini ... Și îngrozit de nesfârșite mâini ce lacom se întind voi alerga și eu schelălăind spre margini de hotar și câine credincios - voi sta de pază lângă stârvul unui „mâine” ... Dă-ne, Doamne, pâine... Referință Bibliografică: Mâine ... un timp ce nu-mi aparține / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1214, Anul IV, 28 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MÂINE ... UN TIMP CE NU-MI APARŢINE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347980_a_349309]
-
timp nu vezi un sens, un semn, Vioara ta e-un simplu lemn, Iar corzile-s spânzurătoare, Noi scriem doar când clipa ne doare , Fără dureri ești fericit Precum o stâncă de granit Pe care vulturii-și hrănesc Urmașii cu stârv omenesc. Lupii se-ascund, noi nu-i vedem, Tristețea nu are căutare, Cu libertatea în tandem vin dragostea și ura. Oare? Quid este veritas? Întreabă Motanul Negru. Prințesa din basme, berberica, Așteaptă sărutul și verbul. Ochii aud întunericul, Auzul ucide
INFERNUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345033_a_346362]
-
timp nu vezi un sens, un semn, Vioara ta e-un simplu lemn, Iar corzile-s spânzurătoare, Noi scriem doar când clipa ne doare , Fără dureri ești fericit Precum o stâncă de granit Pe care vulturii-și hrănesc Urmașii cu stârv omenesc.
INFERNUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345033_a_346362]
-
gândului și o azvârl sugrumata de vuiet peste amintirile înțelenite în sterpul unei întinderii ne-fiinde iau ochii și îi răsucesc cum răsucesc lupii hăulitul lucrului stins și îi azvârl cu tot ce e dinaintea și dinapoia lor îi azvârl în stârvul oglinzii pe mine of pe mine întreg nu pot să mă iau învins secătuit și să mă azvârl în coastele nimicului pentru a nu mai fi în furtună că sunt chingile ursitelor secătuiri se scurg ne-frunzite Referință Bibliografica: În
ÎN CHINGA UNEI LACRIMI de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345470_a_346799]
-
FLORI DE HAR Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2005 din 27 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Prin desișul vieții mele scuturând de flori, o iască, străbătut-am drumuri grele cu toiagul meu din pască. Mulți ciulini își prinse stârvul pe-ale poalei lungi cărare, nechezat de ploi și-amurgul pe sub tălpi i-au prins în floare. Mi-au dospit fără-ncetare nori-n rănile-mi de sânge, sub copite de ninsoare îmi beam dorul des, ce plânge! Lanțuri grele
FLORI DE HAR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378071_a_379400]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > (LYCAN)TROP Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1332 din 24 august 2014 Toate Articolele Autorului sunt lașe cuvintele părăsesc stârvul mirosind a tăceri au sensurile lor plurisemantizate ochii le sticlesc ca în haită devorând tipare sintactice (sp)arte mâini diafane de poeți coli nude lumi imunde scheletul cuvintelor este bine articulat se poate preschimba oricând într-o pisică languroasă miorlăind
(LYCAN)TROP de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376414_a_377743]
-
va supraviețui ei să i-l spună băiatului în toată simplitatea și nevinovăția lui. Numai că nu știa dacă acum ar fi fost momentul cel mai potrivit și totuși ... Dâră credea că acest „pâlpâit” de amintire i se trăgea de la stârvurile de păsări mari și cu penaj alb la rădăcină care pluteau târâte și înoroiate într-o răstoacă ivită pe neașteptate, transformată dintrodată în ditamai ghildăul chiar în fața colibei care aduna toate șiroaiele de noroi și îngrămădea mortăciuni de animăluțe, păsăret
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
ciuguleala cioroiului. Din cînd în cînd își vîntură coada să alunge muștele. Cioroiul fuge, după care revine pe crupă. Ciugulește des și hapsîn. Dumnezeu știe ce! Bătrînul crede că cineva îl mîngîie. Eroare: cioroiul simte că acolo va fi primul stîrv. Și ce-i cu astea? mă somează Aguridă. Sîntem în pline preelectorale și tu vii cu bizareriile astea de ins plecat... Ai dreptate, Agurid-Agrișule, dar, rogu-te, lasă-mi intact apetitul pentru cele veșnice, neștiutoare de politicale. Lasă-mi-l
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
groaznică, ieșit-am în văzduh din Nările Lui Enion ce răsuflau, de Enitharmon despărțit. Urlat-am de durere. Și te-am privit cum putrezeai pe Stînci. Din mila am plutit deasupră-ți; și străjuit-am leșu-ți groaznic Din fața Vulturilor Mîncători de Stîrv 124 ai afunzimii; și-atunci de ce-mpotriva-mi 110 Să te minii, care în noaptea morții te-am păzit să n-afli vătămare?" Tharmas răspunse: "Ești tu Urthona, Prietene, bătrîne camarad Cu care fericit trăit-am nainte de-acea noapte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la o întîlnire cu spiritul, deci o ascensiune spirituală, cînd există o deschidere spre dialogul universal; sau poate duce spre materie și materialism, cînd există închidere de sine; atunci vorbim despre căderea spirituală). 124 (IV, 109) Din fața Vulturilor Mîncători de Stîrv: Blake face distincție între Eagles = vulturi/acvile-spirite celeste, superioare, si Vultures = vulturi hoitari, ce se hrănesc cu stîrv, spirite inferioare. 125 (IV, 169) stînci multe împietresc, multe planete: Blake descrie aici una dintre funcțiile ciocanului lui Los/Urthona (crearea sistemelor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
duce spre materie și materialism, cînd există închidere de sine; atunci vorbim despre căderea spirituală). 124 (IV, 109) Din fața Vulturilor Mîncători de Stîrv: Blake face distincție între Eagles = vulturi/acvile-spirite celeste, superioare, si Vultures = vulturi hoitari, ce se hrănesc cu stîrv, spirite inferioare. 125 (IV, 169) stînci multe împietresc, multe planete: Blake descrie aici una dintre funcțiile ciocanului lui Los/Urthona (crearea sistemelor planetare), si echivalează în mod limpede cuvîntul "rock" (stîncă) cu "planet" (planetă). Ulterior va arăta ca ciocanul acesta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să fiu mai slobod în fire - și n-ai teamă că nu-ți voi face concesia vreunei amintiri. Morți unul altuia, cine ne-ar opri să ne facem de cap în acest cimitir fără cadavre care e viața? Până și stârvurile au dezertat și-am rămas singur în moartea pe care - din neștiință divină - Ignorant făr-de început - numit-o-ai viață.” Dar în această apoteoză negativă poate fi și o nostalgie a cerului, o dorință secretă de sfințenie, o voință autentică
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
-l, Ștefăniță Își limpezea, de fapt, primejdia tătarilor și necazurile oamenilor. Își strânse pumnii. În lungul obrazului Îi aluneca o lacrimă, Întâia lacrimă de ciudă. Văzuse cu ochii lui sate arzând și carele Moldovei În pribegie. Văzuse corbi zburând spre stârvurile oamenilor. Zărise și tătari, pe un deal, departe, și-n urma lor cerul era Înroșit de focuri. Asta era Întâia amintire a voievodului despre tătari. De ce? a Întrebat Încă o dată Ștefăniță, așa de crunt, Încât Mitruț aproape că și-a
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
dar nepărăsind subiectul, ne amintim că arată că unele entități transcendente se “hrănesc cu efluviile psihice și afective ale omului, dar și cu tot ce se găsește în natură, sub formă de corpuscule eterice; miros de carne prăjită, iz de stârv etc. (de fapt fluide subtile caracteristice, n.n.)”. Acest citat ne trimite la participarea la ceremoniile religioase ori comemorative, respectiv sacrificiile practicate în antichitate și, pe alocuri și în prezent, acțiuni care capătă astfel o bază/motivație logică. În acest ritual
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
lanț de Moș Anghel. Casa și curtea îi sunt incendiate, cele două fetițe se îneacă, băiatul îi moare într-un accident. Sfâșiat de durere, bărbatul se retrage între dărâmături, bea fără oprire țuică și ajunge în cele din urmă un stârv țintuit patului, în stare numai să vorbească și să bea. I. a fost atras și de figurile eroilor populari, haiducii. Povestiri ca Haiducii, Domnița din Snagov, Cosma fac elogiul vieții de libertate a celor înfrățiți cu munții și codrul, pentru
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
icoane necioplite”. Ca „mădular” al gintei horațiene, autorul versurilor din Mașinării romantice (1973) se înrudește cu Al. Andrițoiu și cu Ion Horea, dar și cu ceva din Leonid Dimov (cu acea parte preluată din Ion Barbu, „balcanicul”) în poemul Un stârv, ingenioasă replică la piesa omonimă a „domnului” Charles Baudelaire, căruia poemul îi și este dedicat. „Stârvul” descris e al unei gutui, prilej pentru poet de a zugrăvi livada: „Livada cunoscută, alene se turcea - / goi, pepenii în vrejuri roteau lucite fese
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
Al. Andrițoiu și cu Ion Horea, dar și cu ceva din Leonid Dimov (cu acea parte preluată din Ion Barbu, „balcanicul”) în poemul Un stârv, ingenioasă replică la piesa omonimă a „domnului” Charles Baudelaire, căruia poemul îi și este dedicat. „Stârvul” descris e al unei gutui, prilej pentru poet de a zugrăvi livada: „Livada cunoscută, alene se turcea - / goi, pepenii în vrejuri roteau lucite fese,/ iar trandafirul galben, ce se usturoia/ în stratul de legume printre cârciumărese// părea o rană nouă
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
al notației, între voința de puritate și conștiința maculării. Înainte de toate, este însă un poet social, al „vinei” tragice de a se fi născut basarabean: „Cărări de câini se adâncesc în ploaie,/ cărări mereu speriate de gheare,/ de lanțuri,/ de stârvuri osoase jumulite din mers.// Schelălăim pe aici,/ sub o stea de nămol,/ noi, câinii, noi,/ stăpânii câinilor,/ înnebuniți de fazele năpârlirii.// Ne-a rămas atât de puțină tristețe/ pentru câtă suferință se arată!// Crește prea mare tritonul/ în ochiul de
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
, publicație apărută în 20 martie 1946 la Cluj. În articolul de fond, semnat I. Cârja-Făgădaru, se afirmă: „Clujul literar, azi, e mort! O spunem tare, chiar la octavă de doriți, ca să se audă. Clujul e un stârv peste care plutesc croncănind doar ciorile unui destin stupid și nemeritat.” E deplânsă absența unei reviste literare în Ardeal, a unei edituri, a unui ziar, a bibliotecilor „încălzite”. Există și un posibil articol-program, semnat Paul Lucian: „Vrem să veștejim această
ABECEDAR LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285142_a_286471]