3,144 matches
-
de pe Scaunul cel de-a dreapta Fiului, pe care a așezat-o Fiul ei, precum și a o priva de rolul de rugătoare, ar Însemna să o considerăm nu Îndumnezeită, ci Dumnezeu prin ea Însăși. Cei ce vor să golească expresiile: Împărăteasa, Stăpâna, Dăruitoarea, cea care șade de-a dreapta Fiului, de orice conținut, coborând-o la nivelul Sfântului În general, ar trebui să explice de ce asemenea titluri se acordă de Biserică exclusiv Maicii Domnului, nu și Sfinților și Îngerilor?”<footnote Ibidem, p. 109
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
carne de rugăciune”<footnote Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, Dumnezeu-Dragoste, Editura “Christiana”, București, 2000, p. 224 footnote>. Același autor, În „Imnul acatist la Rugul Aprins”, scrie: „Cine este Aceasta, ca zorile de albă și curată? E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea Întrupată. Stăpână Porfirogenetă și Doamnă a dimineții, Logodnica Mântuitorului, Preschimbător al vieții, spre Tine, noi alergăm, arși, mistuiți de dor! Ia-ne și pe noi părtași ai sfântului munte Tabor și fă-Te și nouă umbră și rouă... ca să-ți strigăm cu
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
transformată în mesaj sensibil. Natură puternică și aproape inocentă, mai exact incapabilă de ipocrizie și de gratuități retorice, Ioana Bătrânu colorează tema în tonurile propriului său temperament și transferă interiorului ambiental dimensiunile celuilalt interior, ale eului său moral și afectiv. Stăpînă perfect pe mijloacele tehnice și pe codurile limbajului, lipsită de orice inhibiție în fața riscurilor pe care le presupune întîrzierea, fie ea și voită, în spațiile unei imagini deja erodate prin uz, artista realizează cea mai spectaculoasă și mai profundă experiență
Forță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16320_a_17645]
-
mai depășească, - veșnică pomenire!" Bran, 13 Oct. 1975, din Scînteia, Faptul divers, deși se scrie și azi cu același sadism inept: Gîștele din Frumusita. "Dacă odinioară gîștele au salvat Capitoliul,"... așa și pe dincolo, ca să se afle cum a murit stăpîna lor, Tudorița Bigu.
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
din plin. Sînt elemente de surpriză la fiecare pas. Și surprizele sînt plăcute. Filumena Marturano se hotărăște la bătrînețe să-și facă ordine în viață, să intre în legalitate cu legăturile ei ascunse sau lăsate incerte. Sluga decide să devină stăpînă cu acte. După ani în șir trăiți cu Domenico Soriano găsește că a sosit momentul căsătoriei. Dorința nu este decît de partea ei. Apelează la un tertip, își înscenează moartea, declanșează compasiunea lui Soriano care oficializează rapid relația cu "muribunda
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
bordeiul. Ba chiar, într-o noapte, își aduse aminte de locul unde, cîndva, tatăl ei, ascunsese ceva și, săpînd cu înverșunare, descoperi cutia pătrată plină de bani de aur și argint. O ascunse apoi, din nou, bine și se simți stăpînă pe sine. Se apropie de ceilalți țigani și muncea alături de ei, dar cu un spor deznădăjduit. O răsucire de mîndrie avu cînd un fecior de țigan o îmbrățișă. Realiză pe dată distanța enormă care o desparte, totuși, prin naștere, de
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
care sînt luate. Nimeni nu i-a reproșat însă că ar concepe o teorie complet neplauzibilă sau neinteresantă. E imposibil să nu citești eseurile lui Frankfurt cu plăcere și cu melancolie totodată: lumea, așa cum o vede el, e lucidă și stăpînă pe propria sa voință. Nu e aceasta o lume în care am vrea cu toții să trăim? Teoriile lui sînt utopice, dar numai dacă omitem să le citim în cheia eticii și a moralei. Să le recunoaștem, așadar, componenta normativă: nu
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
iubito, mai devreme, O să ne fie noaptea prea puțină, În Cartea mea ne-scrisă de poeme Rodească bucurie din lumină! Veacul în care suntem amândoi, Măcar el în urmă să rămână, Sporească veșnicia dintre noi, Ea să ne fie singura stăpână. Vremelnicia mea nu mai contează, Se schimbă vremea, cea de pe pământ, Aș vrea să te întreb, iubire trează, Din viața noastră, la ce oră sunt? Referință Bibliografică: Se schimbă ora... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1548
SE SCHIMBĂ ORA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382687_a_384016]
-
să-i devină soție lui Marty: „Din păcate, după ce că e orb, Marty nu are nici simțul mirosului, așa că a rămas indiferent la farmecele pisicuței albe pe care am încercat să i-o strecurăm în pat, în viață și în casa stăpînei.“
Lucrurile s-au cam împuţit între Oana şi Pepe by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19836_a_21161]
-
nașpa erau lucrurile între noi), zglobiu, cu poze cât mai avantajoase de-ale bestiei. L-am trimis la cât mai multă lume, în speranța că mă va scăpa cineva de coșmar. Din forward, în forward, a ajuns chiar și la stăpâna inițială a mâței, de la care-o luase amicul meu, care, în calitate de mare iubitoare de pisici, s-a enervat cumplit și l-a sunat pe intermediar să-l anunțe că nu mai vorbește niciodată cu el. De măritat însă, n-am
Fericirea de a avea pisică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19828_a_21153]
-
lipsa de prunci era considerată ca un blestem. Și Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea și le-a răsplătit credința, dăruindu-le, spre bătrânețe, o fiică ce a primit numele „Miriam“ sau „Maria“, care înseamnă „cea plăcută“, „cea aleasă“, „Doamnă“ sau „Stăpână“. De mică, de la trei ani, a fost închinată Domnului, fiind dusă de părinții ei la Templul din Ierusalim, unde a crescut sub îndrumarea unor femei în vârstă, aflate tot în slujba acestui sfânt locaș de închinare. Cu alte cuvinte, a
Agenda2003-12-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280823_a_282152]
-
întâlnind nicio obiecție, a luat cartea și a deschis spunând: Biserica n ruină... Iar eu Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână Și prin ferestre sparte, prin uși țiuie vântul. Se pare că vrăjește, și că-i auzi cuvântul Lună tu stăpâna lumii desface cartea un alt profesor Ce pe-a lumii boltă luneci Și gândirilor dând viață suferințele întuneci Câte frunți pline de gânduri, gânditoare le privești Și prin câte mii de case, lin pătruns ai prin ferești... Vezi un rege
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
face printr-o simplă percepție, care aparține aliatului omului, animalului, ajutorului de nădejde. „Caii mai tineri necheză, cheamă de ici și de acolo, dar Bator urcă din greu, cu capul în pămînt, n-aude nimic, nici tropotul cunoscut al cizmelor stăpînei nu-l aude. Pipăie (s.n.) cu picioarele și cunoaște, știe unde are să vie vreun pripor mai greu de urcat. Acolo se adună, se îniapă, suflînd, nădușit pe nările largi, bătrîne.” Dar e numai atît, o zvîcnire terestră. În acest pustiu
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
viața pentru copiii aceștia s-a chinuit.” Pentru ei „a muncit din inimă”. Este sfărîmat lanțul perpetuării, pe care Fefeleaga încerca să-l încropească din piatră. Pînă și Bator nechează nu pentru că scapă de muncă, ci pentru că se desparte de stăpînă. Munca ia chipul unui lung șir de morți. Maria-Fefeleaga își pierde bărbatul, își pierde copiii, își pierde cuvintele, își pierde calul. Cînd moare Păunița, Maria-Fefeleaga duce pe Bator la tîrg, „trăgîndu-l de căpăstru”, și-l vinde, ca să cumpere „cunună și
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
providența e cooperantă. Când încep să sosească ceilalți invitați, apare o doamnă, critic muzical, cu un cățel caniș negru. Mă simt obligată să mângâi cățelul - toată viața, până l-am pierdut pe soțul meu, am avut câini de apartament - și stăpâna lui mă avertizează că e nesociabil și că în fața persoanelor străine se zbârlește agresiv. Dar când ne așezăm la masă, spre stupoarea doamnei, cățelul nu se dezlipește de mine, stă lipit de piciorul meu ca un îndrăgostit și mă privește
Alte întâmplări haioase de peste mări și țări by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2721_a_4046]
-
tău Traian Băsescu va muri în pușcărie, ascultați bine ce vă spun eu, e o chestiune de câteva săptămâni sau luni. Ești o femeie comisar, te-au trimis la furat, îți bați joc de polițiștii ăștia, îi umilești, faci pe stăpâna aici. Ești un rahat în fața mea". "Sediul a fost ocupat abuziv de executorul judecătoresc. Domnul președinte nu se va mai întoarce mâine acolo, urmăm calea legală. O să facem plângere penală împotriva polițiștilor care ne-au evacuat în mod ilegal, pentru
Vadim a cedat: A părăsit sediul PRM, gândindu-se la colegii săi de partid și la „vieţile căţeluşilor luaţi la şuturi” () [Corola-journal/Journalistic/27358_a_28683]
-
Geea. Asta niciodată, stăpâne. Oricine mi-ar pângări fecioria ar primi blestemul Pitiei. Ea n-ar ac cepta ca eu să am un alt destin. Și toate forțele întunericului te-ar osândi, stăpâne! Dar eu te vreau! Vei fi nefericit stăpâne!... Dar te iubesc! Vei suferi stăpâne! Nu vreau să știu de nimic. Pe tine te vreau și-atât, mai zise Perigeu apropiindu-se. O! Nu, stăpâne. Fie-ți milă de tine. Eu sunt o sclavă. Mă voi supune. Dar pe
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
ar pângări fecioria ar primi blestemul Pitiei. Ea n-ar ac cepta ca eu să am un alt destin. Și toate forțele întunericului te-ar osândi, stăpâne! Dar eu te vreau! Vei fi nefericit stăpâne!... Dar te iubesc! Vei suferi stăpâne! Nu vreau să știu de nimic. Pe tine te vreau și-atât, mai zise Perigeu apropiindu-se. O! Nu, stăpâne. Fie-ți milă de tine. Eu sunt o sclavă. Mă voi supune. Dar pe Geea, templul o va răzbuna. Și
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
Și răzbunându-mă pe mine vei fi pedepsit. Și-atunci Perigeu ca turbat se repezi către Geea. O cuprinse în brațe sărutând-o sălbatic. Geea nu se împotrivi și nici nu-i răspunse îmbrățișării. Repeta cuprinsă de spaimă. O, nu stăpâne. O, nu stăpâne... lăsându-se dusă în brațe în alcovul imens. Nu se putea împotrivi forței. În patul unduind de mătăsuri abia putu să scoată un geamăt. Se înăbușea. Ceva nou, nedefinit, începu să-i învăluie trupul. Simțea din ce în ce mai puțin
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
vioaie, glezne înalte... Nici o îngreunare, lene, moliciune sau șovăire nu stânjenea voiciunea ritmului elastic, a trupului durat din biciuiri de mușchi repezi pe oase subțiri și impetuoase... Și cum venea în vârfuri, întâmpinată de ogarii care se întorceau curbi spre stăpâna lor, părea icoana combativă a saltului spre viață” etc. etc. Dacă regăsim în filigranul unor opere de oarecare succes de peste o jumătate de veac figuri și subtilități încercate înainte de Odobescu, în pagini încă puțin citite ale prozelor lui, cred că
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
cea mai fru moasă fiică a mea. Eu tremur toată. De emoție. Știu că așa le spune la toate, am tras eu cu urechea, dar tot vreau să fiu cu adevărat strălucitoare. Și-a pus atâtea speranțe în mine. Chiar stăpâna casei m-a mângâiat în seara asta și mi-a șoptit: - Mâine va fi ziua cea mare. Este drăguță. Ne încurajează și ne laudă mereu, ne spune povești, iar noi îi dăm ener gie. Îmi amintesc la începutul iernii cât
O VIAŢĂ DE O ZI. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Corina Diana Haiduc Luca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_124]
-
să intru într-o toropeală plăcută și visez. Visez la țările calde de care am auzit și la poveștile suratelor mele în toate culorile: alb, roz și roșu. După-masa, casa se umple de lume. Toți sunt invitați să mă admire. Stăpâna casei chiar le spune că am înflorit astăzi special pentru ei. Eu așa mă și simt. Specială. Aș vrea ca ziua de astăzi să nu se termine niciodată. Dar de unde îmi vin oare ideile astea absurde? Și ce dacă ziua
O VIAŢĂ DE O ZI. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Corina Diana Haiduc Luca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_124]
-
nu se termine niciodată. Dar de unde îmi vin oare ideile astea absurde? Și ce dacă ziua de astăzi se sfârșește, la fel ca toate zilele oamenilor? - Va fi și mâine o zi, nu-i așa? o întreb în gând pe stăpâna casei, care-mi mângâie petalele catifelate. - Sigur, draga mea, mâine va fi o altă zi, dar, totuși, bucură-te de clipele tale de glorie. Acel totuși mă intrigă. Ce vrea să spună? Știu că nu mi-a ascuns niciodată adevărul
O VIAŢĂ DE O ZI. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Corina Diana Haiduc Luca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_124]
-
intensitatea cărții. Am remarcat și la Irfan Orga pregnanța personajelor feminine (la Orhan Pamuk mai puțin „pe față”), de parcă am asista la un transfer de forțe: autorul, cu o sensibilitate feminină, crește datorită unor femei aparent supuse, dar în realitate stăpâne pe situație, chiar mai puternice decât bărbații. Bunica lui Irfan (nume predestinat, care în arabă și turcă înseamnă „cunoaștere spirituală”), femeie impresionantă, care conduce tot „tribul”, cerută din nou în căsătorie pe la 50 de ani și reușind să învingă oricând
Viața în vechiul Istanbul by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2779_a_4104]
-
ar fi dacă, în viața oamenilor, i s-a întărâtați, mai puternici, mai Sf. Valentin. Românii știu măcar numai pentru o zi, închinat o zi din cele mai voluptoși decât frații lor de destul de putin despre acest iubirea ar fi stăpâna pe toate vechi timpuri, chiar înainte de peste ocean. Zona CarpatoSfânt care a fost executat în inimile, iar oamenii s-ar creștinism, așa cum este Dunăreană duduie de forță și anul 269 la 14 februarie îmbrățișa și ar cânta “Toți pe sărbătoarea
Ce e iubirea?. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/87_a_50]