19,182 matches
-
senzațional și pentru care o grabnică reglementare legislativă nu poate întârzia la nesfârșit: este, și este bine că este presa cea de a patra putere în stat, dar tocmai de aceea trebuie să urmeze exemplul celorlalte trei, care-și cunosc stăpânul, tainul cel dulce. Dacă se face vâlvă în cazul decesului unui mărunt hoț de roți auto, intervine Amnisty International, îi mai țin hangul și alții și altele, se compromite primirea țării în forurile la care râvnește. Așa că vezi! Sfatul astrologului
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
retrospectivă, Ion Ghica scrie cu simplitate, cu multă mișcare și varietate de atitudini, dar fără stări sufletești. Și, curios, creează un cromatism al locurilor, al vestimentației, al mișcării, fără a numi o culoare anume, fără cea mai simplă sugestie plastică. Stăpân al dimensiunii dramatice a istoriei, Ion Ghica manipulează mai curând polifonic conștiințele, prin scrisul său. După ce a experimentat nefasta supunere la regulile restrictiv amputatoare ale cenzurii, ca editor, Constantin Mohanu se bucură acum, la apariția volumului Scrisori către V. Alecsandri
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
să devină și să se impună ca o religie fără Dumnezeu. Deliberat, într-o mare măsură, dar și printr-un infailibil instinct primar, el a reușit să ocupe încetul cu încetul toate compartimentele și funcțiile organismului social. Repede instaurat ca stăpîn peste trupuri, cu oasele cărora a albit geografia și istoria, nu a părăsit niciodată visul de a poseda cu aceeași tărie sufletele și conștiințele. Însușindu-și, în detaliu, toate traseele creștinismului, cu ordinea, instituțiile și ceremonialurile sale, comunismul a resuscitat
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
morții în vreme ce dormita. În afară de medici, nimeni nu știa că era condamnat la un termen fix, căci se hotărîse să-și îndure secretul de unul singur, fără nici o schimbare de viață, și aceasta nu din mîndrie, ci din pudoare. Se simțea stăpîn cu desăvîrșire pe voința sa cînd își făcu iar apariția în public, la trei după-amiaza, odihnit și curat, cu niște pantaloni de in ecru și o cămașă înflorată și cu moralul întreținut de pastilele pentru durere. Totuși, gîndul morții îl
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
primul, pentru că exist și, pe cale de consecință, că scriu la "România literară" (de unde dl Manolescu ar face bine să mă expulzeze ca pe-o măsea stricată ce sunt!); și al doilea, pentru nerușinarea de-a fi compus câteva rânduri dezagreabile stăpânului său, Adrian Păunescu. Ghinion, însă: dl Negrea sporește, cu de la sine inspirație, lista sintagmelor și expresiilor "infamante" cu una care nu-mi aparține: "râmătorul de curte al lui Ceaușescu". Mult mai modest, eu scrisesem doar "rimătorul de curte al lui
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
Gabor, care a organizat la Cluj, între 26 și 31 mai, Săptămîna "Vlad Mugur", deschisă cu Hamlet de la Teatrul Național Cluj și încheiată cu Livada de vișini de la Teatrul Maghiar, din același oraș. S-au mai jucat Slugă la doi stăpîni de la Teatrul Național din Craiova și Așa este (dacă ni se pare) de la maghiarii teatrului gazdă. Marți 28 mai ne-am strîns cu toții în spațiul dezafectat al unei sinagogi vechi și am stat "la vorbă despre Vlad Mugur". Tot atunci
Loialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15115_a_16440]
-
introduci moneda aceea în telefonul public automat/ cu speranța că vei auzi adevărul din gura eroului principal/ dar apelul tău sună în gol". Legătura cu o supramundanul se păstrează totuși în fragmente mitice izolate de restul poemului prin ghilimele: "marele stăpîn al viselor stătea în dreptul ei șoglinziiț cu spatele lipit de suprafața ei/ cu capul mult dat pe spate și afundat în oglindă/ cînd a venit stăpînul amurgului și a plonjat/ în pieptul stăpînului viselor/ dispărînd cu totul în adîncul acestuia
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
supramundanul se păstrează totuși în fragmente mitice izolate de restul poemului prin ghilimele: "marele stăpîn al viselor stătea în dreptul ei șoglinziiț cu spatele lipit de suprafața ei/ cu capul mult dat pe spate și afundat în oglindă/ cînd a venit stăpînul amurgului și a plonjat/ în pieptul stăpînului viselor/ dispărînd cu totul în adîncul acestuia", "aurora este capul calului de jar/ soarele este ochiul lui/ vîntul îi este sufletul...". Orașul, prins între "oarbe oglinzi de asfalt", permite încă apariția viziunilor și
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
izolate de restul poemului prin ghilimele: "marele stăpîn al viselor stătea în dreptul ei șoglinziiț cu spatele lipit de suprafața ei/ cu capul mult dat pe spate și afundat în oglindă/ cînd a venit stăpînul amurgului și a plonjat/ în pieptul stăpînului viselor/ dispărînd cu totul în adîncul acestuia", "aurora este capul calului de jar/ soarele este ochiul lui/ vîntul îi este sufletul...". Orașul, prins între "oarbe oglinzi de asfalt", permite încă apariția viziunilor și a viselor care vorbesc despre o lume
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
este chiar în propria sa pictură, pentru că pluridimensionalitatea lumii pe care a construit-o pînă acum îi lasă tot mai puțin spațiu neocupat și, probabil, tot mai puține opțiuni. Boca este artistul care și-a pierdut, în timp, prerogativele de stăpîn și a devenit, încetul cu încetul, un instrument miraculos (și captiv) al propriei sale creații.
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
a unei vîrste), care implică nu doar, așa cum observa Jean Paul, putința actantului de-a se distra pe seama faptelor și ideilor sale, ci și capacitatea sa de-a se autocontempla. Atît ca ființă în sine, cît și ca poeta artifex, stăpîn pe o sumă de experimente ale unei epoci prin excelență novatoare. Deci pe o mină de aur... Scriptorul parodic, într-un atare înțeles salutar, prin tendința de deparodizare pe care o ilustrează, se află concomitent în poziția secundă a deconstrucției
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
pe măsura așteptărilor. Ernst Wagner "domolește" viziunile romantice asupra motivelor colonizării (le plăcea sașilor să spună că au venit de bună voie "într-un ținut nelocuit unde trăiau doar urși, râși și lupi", și că acest "neam nobil" nu cunoștea stăpâni sau slugi - în stilul reformei luterane, democrația perfectă înflorind mai ales în țările nordice). în 1210, regele Andrei a oferit cavalerilor teutoni Țara Bârsei. în numai 14 ani aceștia au construit 5 cetăți și au întemeiat majoritatea așezărilor germane din
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
cavalerilor teutoni Țara Bârsei. în numai 14 ani aceștia au construit 5 cetăți și au întemeiat majoritatea așezărilor germane din zonă. "Bula de aur" din 1224 consfințea drepturile acestor hospites ("loialii noștri oaspeți germani"), supuși direct regelui, independenți de un stăpân feudal: locuitorii formau o entitate politică, având în frunte un jude regal, pe care aveau dreptul de a-l alege singuri (cum singuri aveau dreptul să-și aleagă și preoții). Cu toate că aveau de plătit 500 de mărci de argint anual
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
gândirii magice. Sunt sigur că pitbull-ul bântuie deja subconștientul multora dintre români. Ei văd în anihilarea dihaniei agresive o victorie simbolică asupra forțelor răului. Dar, ca în atâtea alte cazuri, uită că nu câinele e principalul culpabil. Marii vinovați sunt stăpânii, fiarele odioase care plimbă cu aroganță pe străzile orașelor rudele bestiale ale lui Colț-Alb. Vă asigur că, analizându-i, nu observi o mare diferență între privirile ucigașe ale animalului și acelea, egal de înspăimântătoare, ale stăpânului. Victime ale pedagogiilor mincinoase
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
culpabil. Marii vinovați sunt stăpânii, fiarele odioase care plimbă cu aroganță pe străzile orașelor rudele bestiale ale lui Colț-Alb. Vă asigur că, analizându-i, nu observi o mare diferență între privirile ucigașe ale animalului și acelea, egal de înspăimântătoare, ale stăpânului. Victime ale pedagogiilor mincinoase - de la "codul eticii și echității socialiste" la "political correctness" - uităm că există oameni buni și oameni răi. Oferim cu ușurință cartes blanches la tot felul de indivizi în ochii cărora citești răutatea, cruzimea și violența și
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
eternii fraieri, pentru amărâții care ajung să se comporte în fața rafturilor din super-market-uri așa cum se comportau țăranii lui Zaharia Stancu în scena culesului de struguri. Tehnica auto-botniței a devenit, de altfel, o marcă a actualei guvernări. Tupilați îndărătul "problemelor economice", stăpânii se comportă ca în țara lui Papură-Vodă: acordă reeșalonări ale datoriilor sau, din contră, îi execută pe cei "dezagreabili" cât ai zice pește. Astfel încât, strângând sau lărgind șurubul după cum o cer înaltele enterese de partid, țara merge înainte iar românul
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
4x4 din care destui polițiști și-au făcut o armă de exterminare în masă. Aș aduce un amendament legii anti-pitbull: dacă tot se pun botnițe - o măsură la îndemâna PSD-ului , după cum am văzut -, ce-ar fi să-i oblige pe stăpânii dulcilor câini de apartament să folosească măcar măturița și lopățica atunci când își însoțeasc, pe străzi sau în parcuri, odraselele în plimbările cu scop fiziologic? Nu de alta, dar ar însemna să-i discriminăm pe pitbulli. Și nu se face, tocmai
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
dicționare, cum ar fi Larousse-ul) a unui prozator de geniu, unanim considerat cel mai sofisticat autor de lumi inventate din întreaga proză a secolului 20. Indiferent că este vorba despre legenda elfilor, a giuvaericalelor furate și a răutății lui Morgoth, Stăpînul Întunericului din The Silmarillion (apariție postumă, în 1977), prima narațiune legată de lumea lui Middle-earth în cronologia imaginară a lui Tolkien, despre isprăvile lui Gandalf și Bilbo Baggins în confruntarea cu vorbărețul dragon Smaug, păstrător al comorii piticilor din The
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
Tolkien, despre isprăvile lui Gandalf și Bilbo Baggins în confruntarea cu vorbărețul dragon Smaug, păstrător al comorii piticilor din The Hobbit or There and Back Again (1937) sau despre peripețiile unui hobbit curajos (Frodo Baggins) în lupta cu Sauron, ultimul Stăpîn al Întunericului din The Lord of the Rings (1954-1955), romanele lui Tolkien se bucură astăzi de o popularitate și o atenție critică demnă de seriozitatea și prestigiul unor elfi. Cum aceștia din urmă apar "încă înainte de începuturile Istoriei" și, fiind
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
dintre eroii imaginați de autor. Încă de la apariție, romanul are parte de probleme de încadrare, editorii, criticii și istoricii literari supunînd-o la probe mai grele decît cele ale "Frăției Inelului" în drumul spre Mordor, ținutul de piatră și cenușă al Stăpînului Întunericului. Astfel, cronicile (și, mai tîrziu, dicționarele și enciclopediile) vorbesc în mod eronat despre o trilogie, cînd, de fapt, Tolkien scrie un singur roman (alcătuit din șase cărți și un apendice) pe care îl publică în trei volume: The Lord
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
în arta disimulării, reducem un monstru la ghearele sale, iar pușcăria la câinii din curtea de pază. În fapt, securitatea nu a făcut decât să-și joace rolul sinistru pentru care a fost creată și să execute cu ferocitate ordinele stăpânilor ei. Cine vrea să condamne comunismul trebuie să înceapă cu doctrina comunistă și partidul care i-a dat viață, nu cu substructurile sale subordonate. Dar nu se vrea. Pe fondul chestiunii, lucrurile sunt și mai tragice. Oare cinismul nostru este
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
un vânt de descurajare. S-au înregistrat primele demisii din partid - șobolanii slabi cu nervii simt mai acut primejdia -, lingăii de hemoroizi din presă și televiziune încep să bată discret în retragere, pregătindu-și revirginizarea pentru a satisface poftele viitorul stăpân, oamenii cu bani își deschid baierele pungii și pentru autsaiderii din opoziție, într-un cuvânt, o atmosferă de boală incurabilă emană din curtea „emanaților”. Dacă punem la socoteală și tot mai plauzibila trântire a ușii în nas de către Europa, situația
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
uitat o dată în jur și-a rostit apăsat: „Sunt oameni foarte, foarte răi.” Nu bănuiam că spusele prietenului meu aveau să se adeverească la dimensiunile înspăimântătoare de astăzi. Lipsiți de omenie, rapace și bădărani, pesedeii subalterni reproduc, din ce în ce mai agresiv, imaginea stăpânilor. Uităm împrejurările în care Ion Iliescu a pus mâna pe putere. Uităm că lichelele din jurul lui, precum și lichelele din jurul lichelelor, sunt niște fiare scăpate din cuști, întărâtate de mirosul sângelui și-al prădăciunii. În lumea plăsmuită de cruzimea inflexibilă a
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
profanarea în grup a corpului social în descompunere, înseamnă că putem trage obloanele și s-o pornim în bejenie spre alte zări. Măcar acolo putem fi siguri că nimeni n-o să copieze din cugetările beurane și din ”răzgândelile” penibile ale stăpânului său.
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
viața unor copii minori este, cel puțin, o complicitate, dacă nu cumva chiar o ipostază cu mult mai gravă. Ubu Roy este fascinant în imaginar și în reveriile noastre livrești, dar, dacă îl aducem în piața publică și îl facem stăpîn peste viața reală a copiilor noștri, fie ei și țigani, el devine de-a dreptul odios. Chiar dacă acei copii sînt numiți, în compensație, prinți, iar tortura lor este înveșmîntată în rochii de 4000 de euro și acompaniată, probabil pentru a
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]