578 matches
-
cu umărul și ușa s-a deschis. Am intrat și am închis ușa în urma mea. Înăuntru domnea o liniște apăsătoare. Era întuneric în cameră, draperiile erau încă trase. Aerul era greu, mirosea puternic a alcool și a fum de țigară stătut iar când am deschis perdelele am avut impresia că fumul plutește încă în aer. Sau poate doar mi s-a părut mie că încăperea e invadată de ceață. Cineva zăcea pe covor. Mi-au trebuit câteva secunde ca să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
plecat spre Pașcani XE "Pașcani" fără ca vagoanele să fie deschise, iar vestea despre ocazia de a obține bani de la evrei fără a da nimic În schimb a ajuns Încă Înaintea sosirii vagoanelor: „În fața vagonului meu era o baltă cu apă stătută, verde și broaște din care ni se dădea șvindea - n.m.ț de băut. O cană cu astfel de apă costa 1.000 de lei. Oamenii erau Însă atât de Înebuniți și atât de dornici de o picătură de apă Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
drumul de Întoarcere, spune altul, „am băut apă de ploaie din mlaștină, căci ploua, iar sentinelele din ordinul comisarului Botez a tras În noi cu patul armei și șne-au Înțepatț cu baioneta ca să nu bem nici această apă murdară și stătută”99. Nu putem ști cine a suferit mai mult: evreii care au rămas și au murit sufocați În noaptea de așteptare În „trenul morții” sau cei care au fost duși la sinagogă și „tratați” de autoritățile locale. Deschiderea vagoanelor Ministerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
nici un țăran nu a dat apă gratis evreilor - și nici la sticlă nu renunța, dacă era posibil. „Soldatul binevoitor” accepta să privească În altă parte când țăranul vindea apa sau rostogolea cu ajutorul puștii o cămașă Într-un șanț cu apă stătută și o ridica cu baioneta la ferestruica vagonului. Un evreu dintr-un alt vagon a descris negoțul cu viață, la care participau jandarmi și țărani Împreună, deși nu știa cum Își Împărțeau prada Între ei: „Dela Tg. Frumos XE "Tg.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
deodată: «Toți cei vii coboară, se Închid vagoanele». Încerc să-mi trag un picior - merge greu - apoi altul, Însfârșit sunt eliberat. Mă târâi până la marginea vagonului și «baff» la pământ. Zăresc de cealaltă parte a șinelor pe sub vagoane, o baltă stătută din ploi, dau să trec dar o baionetă mi se Înfinge În burtă. Stai! Nu mă emoționez, trec mai departe și trec pe sub celălalt vagon, mă satur bine de apă și vin Înapoi”24. Coborârea celor În viață nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
vopsite În verde. Neîndoielnic că turiștii preferau varianta asta, ceea ce reprezintă cea mai severă critică pe care o poți aduce oricărei Înnoiri. Am trecut strada și-am rămas În picioare la capătul podului, admirând priveliștea de pe canal. Apa era la fel de stătută și de verzui-uleioasă ca de obicei. Vara, oamenii veneau cu băuturile de la bar și se plimbau de-a lungul brațelor stăvilarului, pentru a se așeza apoi la soare, cu apa plină de alge lipăind În jurul lor, privind la artiștii stradali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
apei, era reprodus pe cărți poștale ilustrate, iar mica cisternă elegantă (aflată încă în uz) a uzinei de gaz din apropiere, cu coroana ei de oțel traforat, era o piesă de epocă, prețuită de arheologii industriei. Dar, în realitate, apa stătută, maronie, era murdară și dezolantă: orice încercare de a o reîntineri în scopuri de turistice. Canalul își menținea doliul pentru trecutul său glorios, exprimând mai curând caracterul posomorât, puritan, al istoriei locale, decât dorința de a renaște și a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înfricoșătoare. În baltă se zbătea un pește mare, care nu avea ce căuta acolo. Instantaneu, simți că se identificase cu peștele. Știa că peștele, dacă era lăsat în apa aceea joasă, avea să se sufoce foarte curând. Oricum, apa era stătută și rău mirositoare, pentru că marea n-o împrospăta decât în timpul furtunilor de iarnă. Spuse: Vai, ce pește frumos! Voi l-ati prins? Da. Și aveți de gând, desigur, să-l aruncați înapoi în mare? Nu. Nici gând. Dar nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vreo două minute și nu dădu nici un semn că ar fi intrat la toaletă. Rochiile Dianei nu erau ca acelea ale lui Judy Osmore. Rochiile Dianei erau îmbâcsite, ar fi avut nevoie să fie spălate sau curățate, miroseau a tutun stătut, farduri vechi, farduri care nu mai erau de mult la modă, pudră veche, ruj de buze sleit, cremă de față alterată. Tom simți nevoia să strănute. În clipa aceea, cineva închise aparatul de radio. Tom se gândi: „Știe!“. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
după cel de-al patrulea călăreț nocturn, zbierând: Dă și mie cinci lei...! Cinci lei! Dă, bă și mie... Dă-mi... Fire-ai... Apoi, cade ca străfulgerat, într-un nor de puf de păpădii, pe fundul unui șănțuleț cu apă stătută și nu se mai scoală de-acolo. Moartea călare, dispare în beznă, pe diagonală, înspre gardul neguros al cimitirului. Îngenunchiat, confuz, cu bluzonul fluturând, descusut la o mânecă, fără caschetă și cu chelia lui lucioasă, mânjită de praf, nenea Sandu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
place să o facă pe respectabila, Olimpia Tempesta avea mania de a părea respectabilă, căci nu era. Mostre de parfum rânced - le folosea și Valentina: ultima dată, fetița lui mirosea a babă, un parfum alterat de violete și de cedru stătut. De ce folosești porcăriile bunicii tale, șoricel? Tati Îți cumpără cel mai bun parfum. Și o dusese la Rinascente, Îi testă pe Încheieturi toate parfumurile cu nume pompoase ale celor mai mari stiliști. În cele din urmă, Valentina optase pentru Issimiake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Tati, merg În septembrie! M-am Înscris la Righi. Antonio Întoarse spatele elefantului și ei. Nici măcar nu știu la ce școală merge fiica mea. Intrară pe străzile semănate cu cioburi de sticle, din care se ridica un miros de urină stătută. Umbrele lor se cățărau pe ziduri. La un moment dat, Antonio avu impresia că doar umbrele acelea mai rămăseseră din ei, și din el. Apoi ieșiră În față la Montecitorio. De mii de ori În piața aceea Îl lăsase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vârf se numea Arme și Tir. Pe coperta prăfuită se vedeau două puști cu pat de argint Învechit și inscripția: MUNIȚII. Acasă. Totul era identic, dar estompat și mai vechi. Altfel, se simțea un miros Închis, de mucegai și fum stătut care zăcea În canapele ca un fel de ceață cenușie. Și era o pată de umezeală ca un fluture, ruginiu, care se Întindea În jurul candelabrului din salon - o infiltrare de apă de pe terasa de deasupra clădirii. Și praf. Grămăjoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu e un moment potrivit să cunoști profesori. Dacă ar fi să desenezi un grafic cu starea psihică a profesorului într-o zi de școală, pauza de după-amiază ar echivala cu cea mai joasă curbă. Aerul în cancelarie are ceva stătut, apăsător. Discursurile voioase de dimineață s-au dus, iar acei membrii ai corpului didactic care nu se învârt fără rost, verificându-și orarele sau cine mai știe ce, stau trântiți într-o liniște lugubră. (Ca să fim corecți, faptul că stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
întorcându-se din mansardă decât atunci când era deja în spatele meu. Ce cauți aici? am auzit o voce și când m-am întors Sheba era în spatele meu în cămașă de noapte. Părul îi atârna dezordonat. În jurul ei plutea un miros neplăcut, stătut. — Mă... mă uitam la sculptura ta, am protestat stupid. Îmi era frică. — Ieși afară! Ieși afară! a țipat ea. Ne-am holbat una la alta și pentru o clipă am crezut că avea să mă atace. Apoi, destul de brusc, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
examene pentru amândouă clasele într-un an, o voință ce depășea, pentru mine, orice posibilitate de gândire, - dar prezența lui, de adolescent, lumina casa cu flacăra și vioiciunea cu care se confirmă continuitatea generațiilor, alungarea mucegaiului de pe pereții din casele stătute, locuite, îndeobște și pe nedrept, de bătrâni. Cât despre această continuitate, voioasă și zgomotoasă era, fără nici o fisură, asigurată de fratele cel mai mic, avea opt ani, - sunată în trompete de hârtie sau carton, în care striga cu toată convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
când se plictiseau, tot goi, dar mânjiți ca niște draci, jucau lapte-gros ori poarca. Când Îi venea vremea să se coacă, se cățărau În cireșul amar ce se Înălța, singuratic, pe obrazul spân al coastei. În primărie duhnea a tutun stătut și a praf, iar hârțoagele de prin dulapuri răspândeau iz de mucegai. Secretarul, despre care se știa că era omul celor care nu-l aleseseră, Îl lăsa să se descurce singur și să greșească. Îi aducea la semnat hârtii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În puține minute de odihnă, nu se afla Între picioarele ei. Se arăta supusă și mă lăsa să mă războiesc, prin pântecele, sânii și gura ei, cu toate relele care mi se Întâmplaseră. Nu eram pur și simplu un soldățel stătut care vine În permisie și n-are altă grijă decât să-și ostoiască dorințele Înfrânate atâta amar de vreme; nu, eu aveam de dus acolo un război pe viață și pe moarte. Mă gândesc acum că, dacă nu aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
coborâse În grabă și se azvârlise, fără să se dezbrace decât de țoalele mai grele, Într-un ochi de apă ce până atunci zăcuse liniștit Între malurile cu gene lungi și dese de trestie. Oamenii se bucurau În apa mică, stătută și, În curând, Îngroșată de nămolul ridicat de pe fund, se stropeau și, cu strigăte de Încântare, se răcoreau de căldura Întregii zile și se spălau de urmele grețoaselor omizi. Ectoraș se aruncase și el din tulbureala clocotitoare, mai ales după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a dus la probleme devastatoare în interior. Ferguson arată că populația acestui stat a scăzut cu 35-40%, între 1580 și 1650. Imposibilitatea de expansiune a unei țări puternice îi creează uriașe probleme. Cultura și civilizația chineză sunt ca o apă stătută. Lumea chineză va fierbe în sine, la foc mic, sute și sute de ani, ajungând la jumătatea secolului XX33 să fie una dintre țările sărace ale planetei 34. Niall Ferguson încheie dezbaterea cu o explicație coerentă și unitară, arătând că
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
marile porturi europene. Din această cauză poziția geografică este determinantă, evident alături de alte criterii și factori de apreciere, în dezvoltarea capitalistă a unei țări sau a unui oraș. Capitalismul s-a născut în Europa, în jurul țărmurilor Mediteranei 143. Lumea europeană stătută, încremenită de sute de ani, va fi trezită prin intermediul comerțului. Orașele se animă și se dezvoltă, populația se înmulțește și migrează către zonele de prosperitate. Comerțul este un miracol și cei care beneficiază de acest miracol se pot socoti avantajați
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
lumea capitalistă, sau statele care vor încerca să fie imperii, vor fi state deschise, comerciale și competitive industrial. Elementul cultural este fundamental, stă la baza civilizației materiale. Spre deosebire de cultura occidentală, cea orientală rămâne și azi în secolul XXI, o cultură stătută, cu mentalitatea de cultură asediată și minoră, fără un rol și o vocație planetară. Spun asta pentru că nu este puțin lucru să călătorești pe mări, să-ți asumi pericole, să crezi și să învingi. China este exemplul clasic al unei
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
doar prin lacrimi, ci și prin elementul acvatic care anticipă și chiar substituie fluctuațiile memoriei. În repetate rânduri, Fred îl consideră pe Ladima când prieten devotat, când "frate bun" și multitudinea ipostazelor acvatice reperabile în jurnalul eroului (afluent, fluviu, ape stătute, curent fluid) construiește o rețea simbolică a placentei comune materne: "Viața omului acesta mă târăște în vremea care s-a scurs, cu propria mea viață, cum trage un fluviu apele râului afluent."92 În imaginarul naratorului, apa reflectă ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
anodină Emilia e mai mult situată în sfera Tanatosului decât în cea a Erosului. Simbolul ei este al unei ape în nemișcare, ochii săi nu au nici o urmă de strălucire care să trădeze cerebralitatea, fiind comparați cu o baltă verde, stătută. Prin medierea chipului matern, apa se contopește cu însăși moartea. Complexul matern camilpetrescian și repudierea primei părți a vieții sale fac din Emilia o imagine iconică a arborelui morții (Todtenbaum): "Apa, substanță de viață, este și substanță de moarte pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de versuri, nu reușește până la gestul fatal să-și organizeze opera într-un volum, spre marele regret al contemporanilor. Eșecul erotic e cu atât mai torturant și definitiv, cu cât femeile frivole (Gertrude și Emilia) par maculate de o apă stătută, mlăștinoasă, amintind de apa morților, în timp ce ochii acestora trădează lenea de a privi, imposibilitatea unei elevatio spiritualis: "Lăsași pășunea muntelui frumoasă/ Și lăpăi într-un smârc? Ai ochi? Vorbește!"216 Figura duhului patern se constată lesne în Jocul ielelor. Dramaturgul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]