532 matches
-
mai fi Corina în stare să mai suporte tot stress-ul. Era debusolată din cauza nopților albe, de faptul că băieții, deși erau copii cu facultățile terminate, nu își puteau contura un drum în viață din cauza societății în transformare, care le ridica stăvilare. Jobb-urile lor creau un confort existențial, dar nu suficient ca să nu îi pună semne de întrebare pentru ziua de mâine. Azi și atât. Mâine altă zi. Soțul o părăsise în momentul în care ea a aflat că este bolonavă. După ce
O ZBATERE DE ARIPĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375935_a_377264]
-
au până la un punct aceeași curgere, când lină când frenetică, se revărsau dibace printre meandre purtând viitura declanșată din aceleași asperități și înaintând sub aceleași zodii, le unea fără îndoială vocea sângelui, o fixație care umplea de energie și culoare stăvilarele zăgăzuite ale unei stări indecise, încă în căutare de așternut și albie din care se așteptau însă să irumpă totul, când va fi vremea și le va veni rândul ... Avea o vorbă „moș” Dâră, Nenea sau Taica cu deosebire, cum
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
multe încercări să prindă de picior câte o rădăcină, să străbată cele mai dese păduri și să trezească mugurii vieții spre a gusta vara, tot așa și Radian a reușit să demonstreze prin gestul lui că dragostea nu are niciun stăvilar. Ea curge asemenea luminii și se revarsă peste toate. Acolo unde unghiul este ascuțit și peștera stâncii întuneacată lumina insistă și câștigă într-un final bătălia. Acolo unde spinii sunt ascuțiți și drumul nu este lin dragostea picură foc și
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
mai sus menționate era apreciată în acea vreme ca excepțională, așa că, pe bună dreptate, râurile noastre erau socotite nenavigabile. Un râu ca Siretul sau Prutul nu devine navigabil decât după ce omul l-a amenajat în mod special prin construcția de stăvilare de-a lungul apei, prin dragare, diguire, lărgire, prin construcția de ecluze. Diverse persoane, societăți, statul chiar, au făcut încercări de navigabilizare a râurilor moldovenești. Unele dintre ele, modeste, nu-și propuneau mai mult decât ameliorări care să îngăduie plutirea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
În viziunea-naltelor sfințenii." 68 (ÎI, 118) metalul cel topit trecu-n canale: Vezi Milton, Paradisul pierdut, Cartea I, p. 28: "Pe cîmp, aproape, s-au zidit cuptoare/ Sub care vine trec, de foc lichid,/ Din lac împins aici, prin stăvilare;/ Topește-o altă ceață, prin minuni/ De dibăcie, minereul greu,/ Pe soiuri alegîndu-l și spălînd de zgura-i și de spumele-i plămada./ A treia ceață felurite forme/ Închipuie-n pămînt și-n ele varsă/ Materia ce-n oale da
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Romancier de vocație nu a fost B., cu toate că se considera autorul unor romane „de probleme”. Fiind un om de cultură întinsă și temeinică, un spirit mobil și o inteligență pătrunzătoare, și-a transpus în Neamul Coțofănesc (1930), Rumilia (1934) și Stăvilare. Se aleg apele (1942) părerile polemice despre societatea românească a epocii. Ambiționa, asemenea lui Cezar Petrescu, la o frescă socială. Acaparantă se dovedește preocuparea pentru refacerea unui traseu al istoriei românești după o schemă foarte personală. În volumul Cărvunarii (1928
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
stranii, străine spiritului epocii și, uneori, limbii române, pentru fastuos, ocult, pentru personaje bizare, perverse și amatoare de astrologie ori magie, preludează Princepele lui Eugen Barbu. În proiectul romantic al scriitorului, „zorile renașterii” nu cuprind decât o singură scriere epică, Stăvilare. Se aleg apele, ultimul roman al lui B. și totodată cel mai nerealizat. Înscris în ciclul romanesc dedicat contemporaneității, Neamul Coțofănesc a fost interzis de sinodul Bisericii Ortodoxe Române, odată cu Icoane de lemn de T. Arghezi și Marele Duhovnic de
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
București, 1933; Rumilia, București, 1934; Nudismul, București, 1934; Conspirația Dărmănescului, București, 1936; Salvați elita!, București, 1936; Maria, regina României, „Povestea vieții mele”, București, 1936; Calea împărătească, București, 1938; Moșierii și a doua lor chemare, București, 1940; Sarea pământului, București, 1942; Stăvilare. Se aleg apele, București, 1942; Conspirația Dărmănescului. Cărvunarii, îngr. V. Iova, pref. Șerban Cioculescu, scrisoare de Perpessicius, București, 1982; Originile democrației române. Cărvunarii. Constituția Moldovei de la 1822, București, 1996. Traduceri: E. Coué, Stăpânirea de sine, București, 1927; O. S. Marden
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
fagurele unei limbi pe care n-au putut-o înăbuși atâtea veacuri de vitregie. [...] Slova românească se va îndrepta de astăzi spre un public larg, felurit, cu adânci deosebiri de cultură. Veacurile de despărțire [...] au pus totuși între noi oarecare stăvilare, îndreptându-i pe unii spre formele culturii germane, iar pe alții spre cultura rusească. Va fi o datorie a generației tinere de astăzi de a face fuziunea sufletului românesc. Și prin nimic nu se poate face mai bine această topire
LECTURA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
fiul meu, recognoscibil doar mie, denunța în limbajul comunicatelor oficiale de odinioară: - Asta le-au făcut rușii subumani femeilor germane lipsite de apărare... - Așa s-a dezlănțuit soldățimea rusă... - Această teroare amenință încă întreaga Europă, dacă n-o să înălțăm nici un stăvilar în calea puhoiului asiatic... Suplimentar scanase și atașase un afiș electoral CDU din anii cincizeci, care înfățișa un monstru feroce de tip asiatic. Răspândite în rețea și frecventate de cine știe câți utilizatori, aceste sentințe și texte ilustrate se citeau ca atacuri
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
lirică ce se transmite lectorului e semnul unei stări de nesiguranță în perceperea realului, ca expresie a inconsistenței și a evanescentului. Poeziile privilegiază metamorfoza prin mișcare regresivă către germinativ („Orele lichide până la țărmuri curg / Și trupul îmi descrește în neștire” - Stăvilare). Influențe din Ion Minulescu sunt evidente în amestecul de intimism melancolic și sugestivitate căutată. De altfel, V. se remarcă prin culorile, parfumurile, artificiile punerii în pagină („Splendoarea lumii pe zilele de soare / Pe trandafirii rozalii, sublimi, / Pudră căzând în marmore
VOINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290626_a_291955]
-
recunoașterea rolului imens pe care tineretul feminin îl joacă în toate planurile muncii, din recunoașterea mai ales a piedicilor pe care acest tineret îl întâmpină în muncă și din recunoașterea dezorientării lui. Secția Tineretului Asociației pentru emanciparea femeii, conștient de stăvilarul opus tineretului în general și mai ales celui feminin, conștient că numai o luptă feministă hotărâtă ar putea aduce abolirea stării de inferioritate a femeii în ce privește drepturile sale, conștientă că activitatea feministă strâns unită și larg primitoare a asociației nu
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
din matcă. De sus se prăbușea potopul. Pe mal arborii erau luați în vârteje. Bulboana îi răsucea, rotindu-i cu rădăcinile către cer. Puhoiul năzuia la opust, așezătura se clătina iar apele făceau vârteje cu spumă. Grinzile de stejar ale stăvilarului gemeau și se îndoiau. Zarea era tulbure și, cufundat în apă, pământul se muia. Sus, în ceață, pe puntea opustului alerga un felinar cu lumină vâscoasă și puțină. Prin zvonul ploii se auzea o chemare întreruptă de vijelia care cădea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
buzele. încet-încet copacul se îndrepta de- a lungul sforului. Pe mal se apropiau în goană picuri de lumină. Atunci, din cotul bulboanei, se desprinse întreaga negură. în strașnica izbitură care urmă, prăjina omului se frânse. Grinzile opustului vuiră și întreg stăvilarul păru că a pornit din loc. Chiar în acea clipă, din noapte, se iscară umbre. - Funiile ! răcni năprasnic, de sus, morarul. Căzuse în genunchi, agățându-se de grinda pe care se zbătea felinarul. Sprinteni, oamenii legară șfacurile. înotând ca niște
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
spumă se apropiau din nou copaci. Bulboanele îi roteau în loc și-i slobozeau drept către opust. De sus, țăranii sprijineau crengile în cațe și în căngi, mânându- le încet din argea. în bubuitura apei, cu sprinteneală, trunchiurile se strecurau prin stăvilar. Galbenă, lumina felinarului împuțina întunericul. - Io, măă !... se auzi un răcnet lung. - Ațin’te ! Cu plescăit, trunchiul se prăbuși în adânc. Ostenit, omul care străjuise primul coborî de pe opust. își trecu mâna prin păr și băgă de seamă că nu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
plavie aducea sub ea o babă groasă, adică, scurtă și fără crăci, o răchită. Se iscă zarvă și căngile mușcară grăbite în plavie. Sub vântul ce căzuse, ploaia curgea mai liniștită. Negurile se depărtau, lăsând în loc o lumină nelămurită. în josul stăvilarului gârla încă bubuia, dar șuvoaiele din cer, pe încetul, încetară. în cojoacele albe, sus pe punte se mișcau spinări încordate. De sub nori, zorii se iveau lăptoși. BABELE Măruntă și cu tulpan în cap, Aglaia bătea în mijlocul casei metanie. O
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se înverșunează la jaf. 17. Groaza, groapa, și lațul, vin peste tine, locuitor al țării! 18. Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț; căci se deschid stăvilarele de sus, și se clatină temeliile pămîntului! 19. Pămîntul se rupe, pămîntul se sfărîmă, pămîntul se crapă; 20. pămîntul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, și nu se mai ridică. 21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
în acel sector de front; în ultima fază a luptei, rănit de mai multe săgeți, în loc să se retragă sub presiunea dușmanilor, se înfipsese cu picioarele desfăcute în primul rând și, rotind prin aer o secure, se opusese hunilor ca un stăvilar în furtună, ca un turn de apărare, ce se prăbușise doar când se aruncaseră asupra lui câte patru, câte cinci, câte zece, poate. Toți cei de pe colina aceea dăduseră tot ce putuseră, cu o incredibilă abnegație. Chiar și recruții înrolați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spanac: câteva vrejuri de fasole și vârfurile învolburate ale unor morcovi. În spatele grădinii erau mai mulți pomi fructiferi - probabil meri, peri și pruni. Cineva săpase un canal care aducea apă de la Corey Creek. Nivelul apei era controlat cu ajutorul mai multor stăvilare artizanale, invenția unui fermier. Acea unică respirație profundă fusese un dar de scurtă durată. Când a auzit râsetul unui băiețel, Jina iar n-a mai putut să-și umple plămânii până la capăt. Și-a dat seama de cât curaj avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cinci minute de la prima bătaie a inimii orașului, se descuie, ca la comandă, sute de fișete dintr-odată și un furnicar de muncitori, diferiți unul de altul și totuși greu de deslușit, se Îmbulzesc pe străzi ca apele scăpate prin stăvilar... CÎtă animație la ora aceea! — Da, e-adevărat. Parcă ar fi fost o grămadă de șoareci vrăjiți... Bănuiesc că nu știți povestea... Femeia Își Întinse brațele, gata parcă să cuprindă toată lățimea străzii. Ochii Îi erau Încețoșați, fără Îndoială de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Simți Îmbrățișarea lui ca un ocean alb. Știa că umerii Îi tresar, știa că nu-și poate stăvili lacrimile, știa că nu așa trebuia să se Întâmple și nu acolo, și nu cu atâta moarte În jur, dar parcă un stăvilar care rezistase vreme de optsprezece ani căzuse și acum se pomenea covârșit de o bucurie imensă, dincolo de tot ceea ce putea simți un om cu puținătatea lui față de frământarea de ocean a unei bucurii infinite... - Fratele meu... șopti, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de slabe! În timp ce vorbea, toți oamenii își reveneau, pe rând, din reverie. — În loc de a asculta aiureli din-astea, fiecare om să-și păzească postul. Aceste castele sunt întocmai ca un stăruitor care ține pe loc un potop de apă murdară. Stăvilarul e lung și întortocheat, dar, dacă o părticică din el se sfărâmă, se va prăbuși întreaga construcție. Fiecare dintre voi trebuie să reziste și, legați piept lângă piept, să nu vă clintiți nici chiar de-ați muri. Cât despre Castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
l-am văzut menționat în cronicile militare ale ultimei Dinastii Han și ale perioadei celor Trei Regate. Într-una din cronici, am citit ceva în legătură cu țara noastră, pe timpul domniei Împăratului Tenchi. Când ne-au invadat chinezii, soldații noștri au clădit stăvilare pentru a zăgăzui apa. Iar când chinezii atacau, oștenii japonezi spărgeau zăgazurile și apa acumulată îi mătura din cale. — Da, dar de fapt n-a trebuit să pună planul în acțiune, fiindcă armata chineză s-a retras. Dacă acest plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sa. Ștergându-și nădușeala de pe față, îl chemă pe Kyuemon. Care e distanța dintre lanțul Muntelui Ishii și Monzen? întrebă el. — Mai puțin de o leghe, stăpâne, răspunse Kyuemon. — Împrumută-mi harta ta. Luând harta de la Kyuemon, Hideyoshi compară construcția stăvilarului propus cu topografia terenului. Pe trei laturi se aflau munți, care creau o formațiune naturală ca un golf, întinzându-se, la apus de Kibi, spre zona alpină din cursul superior al râului Ashimori, la miazănoapte de Muntele Ryuo, până la masivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kyuemon, încredințat că planul putea fi pus în aplicare, și se urcă la loc, pe cal. — Se mergem! le strigă el însoțitorilor, după care se întoarse spre Rokuro și Kyuemon. Eu mă duc călare până la Muntele Ishii. Faceți măsurătorile pentru stăvilar, ținându-vă după urmele de copite ale calului meu. Întorcându-și calul spre est, Hideyoshi porni în galop, îndreptându-se dinspre Monzen direct către Harakozai, după care descrise un arc, de acolo și până la Muntele Ishii. Kyuemon și Rokuro alergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]