736 matches
-
scenă A mării, cu nisipul mișcător, Din pasul meu nedezmorțit, sub trena, Las urma ta să curgă în izvor. Din părul meu îți faci un drum de vară, Nestrăbătut... decât de mână ta, Din tine faci corabie și gară, Ce stăvilesc mereu plecarea mea. La noapte iele vor întinde hora, Nu le mai pot visa furiș, furiș... Să-mi ducă luna-n casă, ca pe nora! Am fost promisă pentru măritiș. Ne-ntoarcem liniștiți la noi acasă - , Pământul ce renaște-ntr
NUNTA CUI... de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385217_a_386546]
-
o scenăA mării, cu nisipul mișcător,Din pasul meu nedezmorțit, sub trena, Las urma ta să curgă în izvor.Din părul meu îți faci un drum de vară,Nestrăbătut... decât de mână ta,Din tine faci corabie și gară,Ce stăvilesc mereu plecarea mea.La noapte iele vor întinde hora,Nu le mai pot visa furiș, furiș...Să-mi ducă luna-n casă, ca pe nora! Am fost promisă pentru măritiș.Ne-ntoarcem liniștiți la noi acasă - ,Pământul ce renaște-ntr
NUNTA CUI... de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385217_a_386546]
-
acestea, căldura, blândețea și intonația rugăciunilor din mica bisericuță, m-au făcut să lăcrimez pe tot parcursul slujbei. Plângea în mine și sufletul și trupul, ca și cum s-ar fi rupt zăgazurile unei mări de durere pe care nu o puteam stăvili cu nici un preț. Inexplicabil pentru mine. Mai târziu, căutând înțelesurile acelei magii stranii, nu am găsit nici o altă explicație înafara celei că tocmai îmi găsisem părintele spiritual, duhovnicul pe care trebuie să-l aibă orice credincios. Era Părintele Ilie, cel
PĂRINTELE ILIE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384427_a_385756]
-
unuia din firea celuilalt. Acum Seniorul părea destins. Trupul, înaltul trup, primise între timp o nobilă aducere a umerilor lați, brațele, dezinvolte și expresive în mișcare, lămureau oricare vorbă începea. Fruntea oferea privirii boltirea nativă, încununată de-o aură luxuriantă, stăvilind părul și adâncind ochii de-o tinerească melancolie pe albul feței mărginit de umbra bărbii rase. Și, ce să vezi, gura nu-și mai chinuia buzele în incisive atingeri, ba din contră, își respecta calină linia, lăsând ca răsuflarea să
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
în parte și amândouă odată s-ar fi bucurat de atenția ei erotică. A simțit gura caldă a bărbatului sărutându-i gâtul, a răspuns lăsându-se în voia lui. Mihai a simțit abandonul femeii în brațele sale, cu dorință greu stăvilită până atunci, a sărutat buzele fragede ca pulpa căpșunilor, mâinile îi cercetau fiecare părticică a trupului , femeia tresărea când el o atingea. Mihaela rezista cu greu asaltului de dragoste al iubitului. Se lăsa alintată de el, îi plăcea, o extazia
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
scenă A mării, cu nisipul mișcător, Din pasul meu nedezmorțit, sub trenă, Las urma ta să curgă în izvor. Din părul meu îți faci un drum de vară, Nestrăbătut... decât de mâna ta, Din tine faci corabie și gară, Ce stăvilesc mereu plecarea mea. La noapte iele vor întinde horă, Nu le mai pot visa furiș, furiș... Să-mi ducă luna-n casă, ca pe noră! Am fost promisă pentru măritiș. Ne-ntoarcem liniștiți la noi acasă - , Pământul ce renaște-ntr
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
o scenăA mării, cu nisipul mișcător,Din pasul meu nedezmorțit, sub trenă, Las urma ta să curgă în izvor.Din părul meu îți faci un drum de vară,Nestrăbătut... decât de mâna ta,Din tine faci corabie și gară,Ce stăvilesc mereu plecarea mea.La noapte iele vor întinde horă,Nu le mai pot visa furiș, furiș...Să-mi ducă luna-n casă, ca pe noră! Am fost promisă pentru măritiș.Ne-ntoarcem liniștiți la noi acasă - ,Pământul ce renaște-ntr
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
le vedea erau niște noi efecte ale medicamentului, Însă pentru a-și explica acea moleșeală erau suficiente vinul cel roșu de Perugia și fumul Înecăcios din cârciumă. Se Întinse la loc, cu privirea ațintită pe grinzile tavanului, Încercând să Își stăvilească amețeala. Camera se rotea de jur Împrejur, precum veșmintele Antiliei. Strânse tare din pleoape, pentru a șterge străfulgerările de lumină Înghețată care Îi Împungeau creierul, În timp ce greața i se domolea. În cele din urmă, se ridică precaut. Trebuia să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gospodărești. N-am multe și nu merită osteneala. — Ehe, cum bag seama, la dumneata multe nu merită osteneala. Tac și Îmi fac de lucru cu ciucurii milieului de pe masă. — Să pun de cafea, Încerc s-o Îmbunez și să-i stăvilesc elanul reproșurilor. Lasă, că mai băui una azi dimineață și p-ormă inima mea face treișpe-paișpe... da, nici nu mă Întrebi Îngheț. Vorbele Îmi vin automat și atît de fals că nu-mi recunosc vocea. — Ce anume? Nu Înțeleg. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
profitabile investiții ale Sale. A fost o jertfă rapidă, mieii s-au descompus degrabă, cei mai norocoși la soare, plutind pe apă, ceilalți în adâncuri, printre crengile brazilor, ca lacul să poată fi botezat mai ușor. Așa a devenit râul stăvilit de alunecătura dealului Lacul Leșurilor, până când asta a început să dăuneze afluenței de turiști, pe cale de a se înteți. Atunci, după un exemplu străin de succes, geografii au corectat greșeala și l-au numit Lacul Mort. Prin împrejurimi se răspândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Pe masă, fitilul lămpii se stingea încet. Îmi simțeam nasul umflat, nu mai puteam să respir. Dincolo de fereastră, casa vecină începu să se strâmbe; hornul se desprinse și începu să plutească umed în cerurile metalice. Nici măcar n-am încercat să stăvilesc lacrimile care-mi inundau ochii. 6 Peste o jumătate de oră, mă apropiam de casa lui Iag. La intrare am văzut un birjar încărcat de geamantane. Alături, îmbrăcat de călătorie într-o șubă lungă, îmblănită, se agita Iag cu „spaniola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
silueta muntelui de peste lac se profila întunecată pe cerul luminat de lună. Acesta nu avea vârf ci se termina printr-un platou drept, ca și cum ar fi fost decupat. Așa spune legenda că s-a format lacul, apele râului au fost stăvilite de vârful muntelui cu aur al lui Negru. Vestitele băi de aur ale uriașului s-au prăvălit odată cu muntele peste trupul său și au fost înghițite de adâncuri. Nimeni nu a mai putut să le găsească, iar cei trei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu se vedea cum tremură. A doua zi m-a invitat la cină Într-un restaurant rusesc din Montparnasse. Cum despre el circula legenda că, aidoma lui Byron, se uita disprețuitor la femeile care mîncau În locuri publice, mi-am stăvilit foamea și am băut doar un ceai amărui. Mai tîrziu, evident, i-am relatat efectul acelei legende byroniene. Atunci a apărut acea „poezie anatomică“ denominată astfel de Bezimenski, În care este expusă, aidoma unei mănuși de piele Întoarse pe dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
deja manifeste. Puțini oameni riscă să facă pronosticuri cu bătaie lungă, să anunțe bifurcații, răsturnări, schimbări de paradigmă, îndeosebi în materie de moravuri, cultură sau ideologie. Și mai puțini riscă să anticipeze crispările ideologice care ar putea încetini sau chiar stăvili aceste falii de mare adâncime. Și totuși, în următoarea jumătate de secol, totul se va schimba în multiple direcții, deloc greu de anticipat. După ce le-am evocat în câteva rânduri la începutul acestei introduceri, iată acum și un rezumat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
poți să-mi acorzi.“ „Dar ce rost are? Hotărârea mea e luată. Nimic din ceea ce mi-ai putea spune n-o să mă facă să mi-o schimb.“ „El înghițise în sec și-și dusese mâna la inimă ca să-i mai stăvilească bătăile.“ „N-am să te rog să te răzgândești, dar aș vrea să mă asculți un minut. E ultimul lucru pe care ți-l mai cer vreodată. Te rog să nu mi-l refuzi.“ Ea se oprise privindu-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
binișor când Dante și șeful gărzilor, urmați de alți șase oameni Înarmați, o porniră spre răsărit. Dincolo de pajiștile de la Santa Maria Novella se ridica masa roșiatică, din cărămizi, a noului brâu de ziduri pe care Comuna Îl clădea pentru a stăvili mulțimea de construcții răsărite recent În jurul cetății vechi. Porțiunile de zid se Întrerupeau ici și colo fără o logică aparentă, ca și cum ar fi fost alcătuite În joacă de un uriaș capricios. Părea că arhitecții Își puseseră În minte să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din pat cu mintea Încă Învolburată, stăpânită de imaginile din vis. Deschise larg poarta chiliei și ieși În portic, respirând cât Îl țineau plămânii. În aerul după-amiezii Începea să se simtă ceva din umezeala nopții, dar nu Îndeajuns pentru a stăvili văpaia soarelui, ce trona sus pe cer. Obișnuita animație a străzilor, dincolo de zidul mânăstirii, ajungea supărătoare până la urechile sale, amplificată de ecoul zidurilor. Văzu că străjerii se adunaseră sub poarta deschisă, uitându-se la ceva de afară. Încercând să Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
entuziast localnic. La începutul deceniului al șaptelea din mileniul doi, mâna românului începu să strice armonia dintre munte și natură. Începu să-și lase adânc apăsată amprenta până și în sălbăticia acestor meleaguri de basm, când s-au apucat să stăvilească șuvoaiele neobosite ale Doftanei. În rostogolirea lor peste stânci, ca apoi să se mai odihnească în aval unde deveneau molcome, îmbrățișând drăgăstoase apa lacului Păltinoasa, șuvoaiele se tot adunau odată cu ridicarea barajului și acumularea de apă, ajungând la acea mică
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
așezându-se continuu peste sat. De abia după o săptămână, văzduhul începu să se limpezească. Începură să se vadă proporțiile dezastrului. Încet, încet, mânia muntelui se potoli. Vulcanul mai fumega, dar nu mai arunca furtuni de bolovani și lavă. Domnul stăvilise urgia! Credincioșii din comunitatea lui Theodoros și Artemios începură să se regăsească unii cu alții. Prin îndurarea Celui de Sus, scăpaseră toți. Însă mulți oameni din localitate plătiră preț mare vitregiilor vulcanului. Se-nțelege, din ziua când fuseseră salvați de
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
credincioșilor tot creștea, în ciuda împotrivirii unor oameni răuvoitori, sau a preoților păgâni. Nici autoritățile nu erau întru-totul mulțumite de extinderea noii religii. Dar mesajul Evangheliei, a mântuirii prin Isus Hristos, a vieții veșnice, era atât de puternic, încât nu putea fi stăvilit de nimeni! Cum era și firesc, cei din familia lui Hortensio nu încetară să fie recunoscători lui Orestes pentru salvarea lor, care își riscase viața pentru niște necunoscuți. Fata cea mica a lui Hortensio, Cesare, de o frumusețe angelică, era
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
erau punctual focusate pe relația intimă. Fata încă odată făcea dovada stării generale a tinerilor din timpurile noi post revoluționare, cu mult tupeu adus până la obrăznicie, lucru deranjant și jenant pentru profesor, dar era prea târziu. Dacă nu și-a stăvilit pornirile când i s-a aruncat fără niciun echivoc în brațe, acum trebuia să suporte consecințele nesăbuinței sale. Modul de abordare al fetei se afla plasat la marginea șantajului. Doar că nu-l amenința și asta nu o făcea sperând
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
nu o făcea sperând că vorbindu-i frumos, alintându-se, va obține maximum din relația lor extrașcolară. Uneori se auto invita la el acasă la ore nepotrivite. Sebastian credea în sinea sa că a făcut tot ce era posibil să stăvilească această exuberanță a ei care începuse să-i declare ca și Minodora că-l iubește și de aceea i s-a dăruit fără niciun regret, dar realitatea era cu totul alta. Vrând, nevrând, dând curs vizitelor tinerei sale eleve acasă
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
să înfăptuiesc un asasinat ce ar fi adus mari servicii umanității, dar perspectiva unui alt eșec ce s-ar fi soldat cu alte chicoteli de satisfacție și o grămadă de neuroni prăjiți în capul meu, m-au determinat să-mi stăvilesc instinctele criminale și să repar daunele, cu imaginație și înțelepciune. Într-o oală mai mare am turnat ,,saramura” de miel și am dublat-o cu apă, i-am mai adăugat pe ici pe colo ce mai lipsea și am obținut
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
mai mare de actori întăriți de globalizare au potențialul de a produce dezastre la scară largă, cu substanțiale pierderi de vieți umane.” [2] Suntem convinși că inițial ticluirea, apoi declanșarea și adâncirea crizei economice vor conduce la violențe greu de stăvilit, provocate de disperarea populației. Într-un asemenea context “unele guverne ar putea fi mult mai tentate să profite de conflictele internaționale pentru a distrage atenția populației sărăcite de la situația cumplită de acasă.” [3] Aparența democrației este un fenomen larg răspândit
CÂND TURIŞTII TRĂIESC ÎNTR-O LUME PARALELĂ: CAPE TOWN ŞI CRIMINALITATEA TRANSFRONTALIERĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368466_a_369795]
-
în curând vor dori să stăpânească lumea. Deși realizatorii încearcă să aducă la sfârșitul documentarului o undă de speranță, pe mine, cel puțin, nu mă vor păcăli: climatul de teroare arată că, de fapt, criminalitatea în Cape Town nu poate fi stăvilită. Inspectorul de poliție Louis Knell, implicat direct în problemă, conchide fără drept de apel: Nu cred că se poate face față infracționalității în țara asta. Criminalitatea este o problemă mult prea gravă și prea mulți trăiesc de pe urma ei.” Suntem oare
CÂND TURIŞTII TRĂIESC ÎNTR-O LUME PARALELĂ: CAPE TOWN ŞI CRIMINALITATEA TRANSFRONTALIERĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368466_a_369795]