565 matches
-
chel, cu o fată roșcovană și cu mustăți à la Mazepa, de un alb roșcat. Acesta îl strigă pe Burkeviț la lecție, pronunțându-i numele cu accentul pe „u“. Pentru că cineva din clasă îi sufla continuu și tare, cu fața stacojie de supărare, Volkman îi porunci gutural lui Burkeviț să iasă din bancă și să treacă la tablă. - Verdammte Bummelei! striga el, trăgând de frâna furiei sale, de mustața alb-roșcată. Ajuns la tablă, Burkeviț dădu să răspundă, când i se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
reacționez cum aș fi vrut la auzul vocii directorale care ne umplea recreațiile, acum, aproape uitând de sentimentul de compasiune pentru Burkeviț care mă adusese acolo, simții crescând în mine o putere uriașă. Era puterea urii împotriva lui Kleiman cel stacojiu care urla acum la mine. Și, deși simțeam cu bucurie că această ură îmi dă aripi și că îi voi spune cuvintele pe care voiam de mult să i le spun, îmi dădeam seama vag că, dacă aceste cuvinte sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spun pentru ca eu însumi să sufăr, acum urmăream să-l jignesc și să-l fac pe Kleiman să sufere. Voiam să-l fac să înțeleagă, după expresia feței mele și după ton, că exprim ura oricărui licean pentru mutra lui stacojie. Sufocat de indignare, mă pregăteam să vorbesc, când simții cum o mână fierbinte mi se lasă pe ceafa. Cu coada ochiului, văzui un piept violet și, pe acest piept, o cruce de aur, ridicându-se și coborând sacadat. — Domnule Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nopții, acum vrei s-o ștergi englezește? Aruncase pătura sub care dormea într-o parte și se ridicase în capul oaselor rămânând așezat la marginea patului. Piciorușele lui goale, nici măcar nu atingeau podeaua. Era îmbrăcat cu o pijama de mătase stacojie, mult mai mare decât măsura lui, ale cărei mâneci lungi îi acopereau mâinile micuțe. Pe cap purta o scufie de aceeași culoare, ce îi cădea mereu peste frunte, până la rădăcina nasului. Uriașul Godunov privea pieziș pe lângă el, ca să nu înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și o comodă pe care Bernarda așezase suficienți sfinți, fecioare și icoane ca să-și poată deschide un sanctuar. Am Închis ușa și, cînd m-am Întors, mai că-mi stătu inima În loc cînd Întrezării o duzină de ochi albaștri și stacojii Înaintînd dinspre fundul coridorului. Pisicile Bernardei mă cunoșteau prea bine și Îmi tolerau prezența. M-au Înconjurat, mieunînd suav, iar cînd și-au dat seama că hainele mele Îmbibate de ploaie nu degajau căldura dorită, m-au abandonat indiferente. Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o masă de cafea pe care ședeau niște ochelari de lectură și o Biblie legată Într-o piele palidă și chenăruită cu linii aurite, din acelea care se dăruiau odinioară la prima Împărtășanie. Își păstrase semnul de carte, o sforicică stacojie. — Uitați-vă, În fotoliul ăsta l-au găsit mort pe bătrîn. Doctorul a zis că zăcea acolo de două zile. Ce trist e să mori așa, singur ca un cîine. Și vedeți că el și-a căutat-o, dar, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pentru a aduce cu sine succesul? Să nu credeți una ca asta. Du reste, mai trebuie dovedit că prietenul dumneavoastră are ceva merite. Nimeni nu i le atribuie în afară de Monsieur Stroeve. — Și atunci cum vrei să recunoști meritele? întrebă Dirk, stacojiu la față de mânie. — Există o singură cale - aceea a succesului. — Ești un filistin. Nu te pricepi deloc la artă, îi strigă Dirk. Dar gândiți-vă la marii artiști din trecut - Rafael, Michelangelo, Ingres, Delacroix - toți au avut succes. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în împărțirea farmecelor și frumuseții ei. Și nimic nu poate fi mai împăciuitor decât intrarea în portul Papeete. Goeletele ancorate la chei sunt curățele și cochete. Orășelul desfășurat pe malurile golfului este alb și civilizat, iar copacii exotici cu flori stacojii își flutură culorile ca un strigăt pasionat pe azurul cerului. Sunt senzuali cu o violență nerușinată, care-ți taie pur și simplu respirația. Iar mulțimea care se înghesuie pe debarcader când trage vaporul la chei este viu colorată și degajată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
strigând trecătorii cu glas răgușit, iar altele citesc apatia. Sunt franțuzoaice, italience, spanioloaice, japoneze și chiar și negrese. Unele sunt grase și altele slabe. Și sub stratul gros de fard de pe fețele lor, sub negrul greu de pe sprâncene și rujul stacojiu de pe buze, vezi totuși ridurile bătrâneții și urmele desfrâului. Unele poartă combinezoane negre și ciorapi de culoarea pielii. Altele au părul încrețit, vopsit blond, sunt îmbrăcate ca fetițele cu rochițe scurte de muselină. Prin ușa deschisă vezi o pardoseală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
crotoni - odogaci - de jur împrejurul proprietății, și aceștia creșteau într-o luxură de culori vesele și strălucitoare. Alcătuiau un adevărat gard de flăcări în jurul proprietății. În fața casei era un mango, iar la marginea luminișului - doi copaci poinciana îngemănați, care prin strălucirea florilor stacojii se luau la întrecere cu aurul cocotierilor. Aici a trăit Strickland din roadele pământului, venind prea rar la Papeete. În apropiere era un pârâu în care se scălda, iar uneori mai avea și ce pescui. Când venea bancul de pești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
feminin, și o laudă Naturii sublime - indiferentă, frumoasă și crudă. Îți dădea un sentiment îngrozitor al nemărginirii spațiului și al nesfârșirii timpului. Pentru că pictase pomi pe care îi văd în fiecare zi în jurul meu, cocotieri, smochini indieni, poinciane cu florile stacojii, cei ce dau perele avocado. De atunci încoace i-am văzut altfel, de parcă ar fi existat în ei un spirit și un mister pe care sunt mereu pe punctul de a-l prinde și care îmi scapă de-a pururi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
câteva zile, poporul Îmi dă puterea și autoritatea să mențin carul Statului pe o cale dreaptă și să resping uneltirile traficanților și intriganților. Care ajung până și În odăile secrete, adăugă el, măsurându-l din cap până În picioare. Lapo devenise stacojiu. Strânse pumnii și se apropie până aproape să-l atingă. Dante avu senzația că era gata să Îi aplice o lovitură de cap și se dădu brusc Înapoi, pregătindu-se să pareze cu cotul. Unul dintre ceilalți priori interveni Îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
L-a văzut cineva căzând? O nouă privire perplexă rătăci printre fețele prostite ale celor de față. Dante se aplecă iarăși peste cadavru, examinându-i membrele răsucite. Îl Întoarse Încetișor: pe piept, În dreptul inimii, două tăieturi În vestă, tivite cu stacojiu, ieșeau clar În evidență. Una din cele două lovituri Îl omorâse probabil pe loc și, cum nu strigase, trebuie să fi fost prima aplicată; numai ferocitatea asasinului justifica cea de a doua lovitură. Probabil că victima Îl cunoștea, dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Într-un pământ apt pentru construcții, de care voi, florentinii, păreți a fi atât de dornici. Întâmplarea, desigur. Însă Întâmplarea, messer Alighieri, le surâde adesea celor Îndrăzneți, așa cum arată păgânii aceia pe care ți-ai Întemeiat convingerile. Dante se făcu stacojiu. O furie surdă punea stăpânire pe el. Bășica aceea de slănină era o hazna În care se adunau toate bârfele din orașul acela blestemat. Acquasparta tăcu din nou, iar apoi se Întoarse spre jilțul său, ca și cum acea scurtă drumeție până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a născut aici sau a venit dinafară, are dreptul să nu fie Întemnițat fără dovezi sigure ale vinovăției. Așadar e nevoie de ceva mai mult, ca să arunci În lanțuri pe cineva, decât pălăvrăgelile adunate prin piață. Șeful gărzilor se făcuse stacojiu. - Dar e un ghibelin... protestă el cu vocea sugrumată. - Așteaptă până să faci ceva, e un ordin. Și ține-mă la curent cu totul. Îți voi comunica eu dacă și când să acționezi. Acestea fiind zise, Dante Îi Întoarse spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să se apere Într-un fel. Dar Bonatti nu părea să fi vrut să lovească. Fixa fascinat lamele cufundate În talazul de lumină. Apoi se aplecă peste ele cu o mișcare bruscă, străpungându-și ochii. Oripilat, Dante văzu un șuvoi stacojiu țâșnind din rana dublă, În timp ce bătrânul retrăgea lamele fără un geamăt, cu fața preschimbată Într-o mască de sânge. - Dacă ochiul te face să cazi În păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Așa poruncește Scriptura. Așa s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi dea ajutor, dar lui Bonatti părea să nu-i mai pese de nimic, Închis În lumea sa de beznă și de perfecte repetiții. Îl alungă pe poet cu un gest hotărât, ca și când i-ar fi simțit prezența prin vălul stacojiu care Îi răpea vederea. Înainta către centrul Baptisteriului. Dante Îl urmări cu privirea, paralizat de emoție. Îl văzu apropiindu-se de cristelnițele pline cu apă și poticnindu-se pe marginea uneia dintre ele. Se legănă o clipă, căutând sprijin În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Fermillin o saluta cu voce joasă adresându-i-se cu domniță. Am văzut-o, dar ea nu m-a văzut pe mine. Eram prea departe. Purta o rochie de culoarea piersicilor coapte, o pălărioară de paie împodobită cu o panglică stacojie și o geantă împletită, care i se legăna în dreptul șoldului într-un fel vesel și plăcut. Se îndrepta către câmpuri. Era în dimineața de 4 august. Soarele urca pe cer ca o săgeată, uscând roua dimineții. Urma să dea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
plină de o stranie bunătate: — Ia uitați-vă la Amory! Bietului Amory i s-a făcut rău... Ți se Învârte capul? — Priviți-l pe omul ăla! a strigat Amory, indicând cu degetul divanul din colț. — Vrei să zici zebra aia stacojie?! a țipat cu umor Axia. Iuhuu! Amory e urmărit de o zebră stacojie! Sloane a râs dogit: — Te-a dat gata zebra, Amory? S-a făcut liniște... Bărbatul se uita Întrebător la Amory. Pe urmă voci omenești i-au parvenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
s-a făcut rău... Ți se Învârte capul? — Priviți-l pe omul ăla! a strigat Amory, indicând cu degetul divanul din colț. — Vrei să zici zebra aia stacojie?! a țipat cu umor Axia. Iuhuu! Amory e urmărit de o zebră stacojie! Sloane a râs dogit: — Te-a dat gata zebra, Amory? S-a făcut liniște... Bărbatul se uita Întrebător la Amory. Pe urmă voci omenești i-au parvenit, slab, la ureche. — Crezusem că n-ai băut, a remarcat sardonic Axia, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bărbat pentru care cuvântul „fanatic“ nu părea nepotrivit. Mergând cu mașina înapoi în Steglitz, am trecut pe lângă casa lui Rahn de pe Tiergartenstrasse, și cred că n-aș fi fost surprins să văd ieșind zburând pe ușa din față pe Femeia Stacojie sau pe Fiara Apocalipsei. Se întunecase când am pornit pe Caspar-Theyss Strasse, care se întinde chiar la sud de Kurfürstendamm, la marginea cartierului Grunewald. Era o stradă liniștită cu vile, care nu erau departe de a fi de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sunt o bucurie , dar o bucurie care acoperă o tragedie ,o bucurie gândită spre a acoperi tot ceea ce înlăuntrul său era rană a suferinței :” De-aici te rog ,/.de unde bezna ține locul zilei / și frigul locul soarelui , de unde/ cu nume stacojiu un idol paznic / răsuflă-n poarta ultimei incinte.”(Ultima incintă).Pentru un poet ca Mircea Ciobanu , limanul nu poate fi decât o bucurie simulată . Adevărata bucurie a talentului este neliniștea confruntării în existența sa.Pentru acest poet , ca pentru toți
BUCURIA SIMULATĂ ŞI FERICIREA GÂNDITĂ ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361328_a_362657]
-
vedea că e din tagma luptătorilor. Era dintre cei care știu că mai au zile, în ciuda adversităților și că, de fapt, nu soarta le e potrivnică, ci uneltele ei. Lucrătorii, cu cămășile lipite de transpirație pe spate, își răcoreau obrajii stacojii cu apa stătută dintr-o sticlă de plastic și râdeau a nesimțire făcându-și un nou plan de atac. Îl și vedeam pe fălosul meu pin ars pe propriul său rug, doborât de fierăstrăul nemilos, cu coroana-i stufoasă ghilotinată
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
sunt prea sărace pentru a descrie această măreție. De asemenea, în jurul ei și cerul era foarte roșu. „Doamne! Nu se va aprinde cumva, pădurea?" era întrebarea care ne stătea pe buze. Și, pe măsură ce urca, astrul selenar își schimba haina ei stacojie cu una aurie. Era îmbrăcămintea sa, pe care ne obișnuisem să o vedem seară de seară. Ne uitam cu fascinație. Ce frumos este să vezi luna răsărind!. Pornisem din nou cu luntrea pe lac și ajunseserăm la locul de unde luasem
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
a unui artist deprimat. De la trotuarul înveșmântat în nuanțe întunecate, la cenușiul albăstrui al cerului... Apar clădiri construite la început de secol, aflate în paragină, fără geamuri sau ferestre, cu pereți scorojiți, din care ți se dezvăluie fără pudoare cărămida stacojie, trecută prin negura vremurilor, rămășițe de ziduri. Distruse... ca după vreun cataclism sau vreun atac armat! Par imagini din Beirut, din timpul războiului! Printre ele și câteva construcții noi: coloși de sticlă, de un albastru intens, pur și metal argintiu
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]