649 matches
-
de oamenii legii. În schimb, ele au ajuns să fie tratate drept obiecte de colecționat de către ofițerii de poliție siliți să le poarte, creând un stimulent vicios. Cu toate acestea, schema revizuită a fost de asemenea curând abandonată. În Litera stacojie, un roman romantic clasic plasat în Puritanismul Bostonului din secolul al XVII-lea, scris de Nathaniel Hawthorne în anii 1850, personajul principal, Hester Prynne, este condusă de la închisoarea orașului, cu litera stacojie „A” pe pieptul său. Litera stacojie „A” reprezintă
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
a fost de asemenea curând abandonată. În Litera stacojie, un roman romantic clasic plasat în Puritanismul Bostonului din secolul al XVII-lea, scris de Nathaniel Hawthorne în anii 1850, personajul principal, Hester Prynne, este condusă de la închisoarea orașului, cu litera stacojie „A” pe pieptul său. Litera stacojie „A” reprezintă actul de adulter pe care ea l-a comis, fiind un simbol al păcatului ei pe care toți ceilalți oameni trebuia să-l vadă. Original ales drept un simbol al rușinii, va
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
În Litera stacojie, un roman romantic clasic plasat în Puritanismul Bostonului din secolul al XVII-lea, scris de Nathaniel Hawthorne în anii 1850, personajul principal, Hester Prynne, este condusă de la închisoarea orașului, cu litera stacojie „A” pe pieptul său. Litera stacojie „A” reprezintă actul de adulter pe care ea l-a comis, fiind un simbol al păcatului ei pe care toți ceilalți oameni trebuia să-l vadă. Original ales drept un simbol al rușinii, va avea ulterior alte înțelesuri pe măsură ce viața
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
Grădina Kensington" o proto-versiune a Țarii Nicăieri, numită Insula Păsării, este situată în Serpentina din Grădina Kensington și Peter, ca bebeluș, poate ajunge acolo în zbor, cu barca de hârtie, sau printr-un cuib de sturz. În "Peter Pan în stacojiu" (care nu a fost scrisă de Barrie), copiii ajung în Țară Nicăieri în zbor pe un drum numit la Autostrada, iar insula este situată într-o mare cunoscută sub numele de Marea cu O Mie de Insule. Trecerea timpului în
Țara de nicăieri () [Corola-website/Science/336350_a_337679]
-
un loc în care copiii nu cresc, Barrie a scris că Băieții Pierduți au crescut în cele din urmă și trebuie să plece, iar zânele de acolo aveau de obicei o durată scurtă de viață. Potrivit cărții "Peter Pan în Stacojiu", timpul a înghețat de îndată ce copiii au ajuns în Țară Nicăieri. În piesa de teatru și în românul lui J. M. Barrie, cele mai multe aventuri din povești au loc în Neverwood, unde Băieții Pierduți vânează și lupta împotriva piraților și a pieilor
Țara de nicăieri () [Corola-website/Science/336350_a_337679]
-
mâncare și de băut! 1493 / Barcelona Ziua gloriei Îl vestesc trompetele heralzilor. Clopotele nu-și mai potolesc dangătul, iar răpăitul tobelor e plin de veselie. Întors de curând din Indii, amiralul urcă treptele scării de piatră și înaintează pe covorul stacojiu, în miljlocul scânteierilor de mătase ale curții care îl aplaudă. Bărbatul care a îndeplinit profețiile sfinților și ale înțelepților ajunge la podium, îngenunchează și sărută mâinile reginei și ale regelui. Din spate, apar trofeele. Pe tăvi strălucesc obiecte de aur
Vechea lume nouă (Memoria focului de Eduardo Galeano, fragmente). () [Corola-website/Science/295696_a_297025]
-
Gambia este extrem de bogată. Cel mai important curs este fluviul Gambia, care se varsă în Oceanul Atlantic printr-un estuar. Afluenții principali ai acestuia sunt Nianija Galon, Sandougou, Bao etc. În regiunile rurale cresc numeroase flori, inclusiv "cassia" galbenă și "combretum" stacojiu. Zona tropicală de arbuști are următoarele specii: bougainvillea, leandru și numeroase specii de hibiscus. Fauna este formată din numeroase specii de maimuțe. Economia este bazată pe agricultură, industria prelucrătoare a materiei prime vegetale, meșteșuguri și pescuit. PIB-ul (1994) provine
Gambia () [Corola-website/Science/297903_a_299232]
-
pe marea Lillian, într-o evidentă încercare de a o îngropa de vie. Însă actrița Barbara Lamarr moare subit, lăsându-și neconsolat protectorul. Lillian Gish reușește încă să monteze și să joace două capodopere realizate de suedezul Victor Sjöström: Litera stacojie (The Scarlet Letter) 1926, după Nathaniel Hawthorne și minunatul film Vântul (The Wind) 1928, a cărui lansare a fost sabotată. În cele din urmă actrița hotărăște să ceară întreruperea contractului și Mayer o înlocuiește, pentru următorul mare film - Anna Karenina
Lillian Gish () [Corola-website/Science/319715_a_321044]
-
ficat, motiv pentru care s-a încercat folosirea lui în așa-zisele produse vegetale care înlocuiesc produsele din carne. În industria textilă cochinealul este folosit pentru vopsirea fibrelor de origine animală cum este lâna. Coșenila este folosit pentru a produce stacojiu, portocaliu, și alte nuanțe de roșu.
Dactylopius coccus () [Corola-website/Science/326687_a_328016]
-
Pe drum, magicianul este capturat de o bandă de tâlhari, dar licorna îl salvează, gest care le-o aduce alături pe soția șefului bandiților, Molly Grue. Cei trei merg mai departe împreună spre castelul regelui Haggard, unde se află Taurul Stacojiu, nemesisul licornelor. Ei ajung la Hagsgate, un oraș a cărui prosperitate se află în contradicție cu sărăcia restului țării lui Haggard. De fapt, datorită unui blestem, această prosperitate va înceta odată cu ruinarea castelului regelui, care poate veni tocmai de la fiul
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]
-
a fost fost găsit de rege pe când era doar un bebeluș și dus la castel, unde a fost crescut ca fiu al său. Molly, Schmendrick și licorna părăsesc Hagsgate și merg spre castelul regelui Haggard, dar sunt atacați de Taurul Stacojiu. Pentru a o salva pe licornă, magicianul face o vrajă prin care o transformă în fată. Deși o ajută pe moment, vraja poate avea consecințe dezastruoase pentru licornă: aflată într-un trup muritor, ea riscă să-și uite originea odată cu
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]
-
îndrăgostește de ea. Cu trecerea timpului, ea începe să răspundă atenției lui, ceea ce o îndepărtează tot mai mult de natura ei nemuritoare de licornă. Presați de timp, prietenii ei fac tot ce le stă în puteri pentru a găsi Taurul Stacojiu ascuns în subteranele castelului și o preschimbă înapoi în licornă. Revenită la vechea formă, fata este o victimă sigură în fața Taurului Stacojiu, incapabilă să se opună voinței cu care acesta o împinge spre mare, ca să se alăture suratelor ei. Doar
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]
-
de licornă. Presați de timp, prietenii ei fac tot ce le stă în puteri pentru a găsi Taurul Stacojiu ascuns în subteranele castelului și o preschimbă înapoi în licornă. Revenită la vechea formă, fata este o victimă sigură în fața Taurului Stacojiu, incapabilă să se opună voinței cu care acesta o împinge spre mare, ca să se alăture suratelor ei. Doar sacrificiul Prințului Lir o face să rupă vraja și să lupte împotriva Taurului Stacojiu, pe care îl răpune, redând libertatea licornelor captive
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]
-
formă, fata este o victimă sigură în fața Taurului Stacojiu, incapabilă să se opună voinței cu care acesta o împinge spre mare, ca să se alăture suratelor ei. Doar sacrificiul Prințului Lir o face să rupă vraja și să lupte împotriva Taurului Stacojiu, pe care îl răpune, redând libertatea licornelor captive. Acestea ies din mare și dărâmă castelul regelui Haggard, punând capăt blestemului care bântuia țara. Lir devine rege, în timp ce Amalthea pleacă alături de licorne, știind că este deosebită de toate: ea este singura
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]
-
regulă. Mii de specii sunt native din provincie. Aproape o treime din cele 1.400 de tipuri de orhidee din țară pot fi găsite în Rezervatia Forestiera Monteverde Cloud, care traversata granița dintre Alajuela și Guanacaste. Păsări, precum quetzalul, macaul stacojiu, colibri, ciocănitoarea, pescărușul albastru și tucanul sunt originare pentru Alajuela. Există mai multe specii de lilieci, precum liliecii spectrali, liliacul alb din Honduras și liliacul fără deget. Multe specii de insecte, inclusiv fluturi sunt originare din Alajuela. Din acest motiv
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
de chihlimbar, nasul și pomeții mai aprinși, și celelalte, fularul, cojocul, mîinile, doar sprîncenele și părul, care coboară în favoriți suri, sînt verzi. Portret fauve". Lumea se transformă în atelier: "Cana, gutuia, sfeșnicul, scrumiera, toate sînt acum ornamentele unui damasc stacojiu, care-și trage razele din bucata de chihlimbar de deasupra Teatrului". Dialogurile care se desfășoară în acest mediu saturat de artă sînt, desigur, rafinate, precum un joc de-a v-ați ascunselea cu gînduri și cuvinte, antidot al "marasmului" pînditor
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
Cu un răcnet, smulgând lancea atacantului, Daisuke prinse mai bine propria sa lance și își lovi adversarul în piept. Tânărul războinic era un om grațios. Roșu la față, apucă lancea lui Daisuke cu o mână, iar cu cealaltă ridică spada stacojie, încruntat. Totuși, neputând rezista puterii lui Daisuke, căzu de pe cal, înapoi, în apă. — ăsta-i Nobunaga! răcni Hiyoshi, involuntar. Existau servitori care-i puteau face o asemenea grozăvie stăpânului lor? Nu era oare slujitorul chiar mai violent decât se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se vedea numai sânge. În momentul când alunecase și căzuse, văzuse că în imediata apropiere nu rau nici inamici, nici aliați. Cadavrele zăceau îngrămădite unele peste altele, iar ploaia răpăia pe spinările lor. Sandalele lui de paie erau mânjite cu stacojiu, în timp ce-și croia drum printr-un râu de sânge. Unde era seniorul cu dinții înnegriți? Voia capul lui Yoshimoto. Ploaia chema. Vântul chema. Inabayama nu era singurul care-l căuta. Kuwabara Jinnai, un ronin din Kai, îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
război. Shingen stătea pe veranda templului. Trupul său părea să fluture în briza care sufla către sală dinspre stâncile și pâraiele grădinii. Purta peste armură roba roșie de mare preot, care părea să fie făcută din florile înflăcărate ale petuniilor stacojii. Era un om de statură medie, cu constituție solidă, musculoasă. Avea ceva vizibil neobișnuit, dar deși cei care nu-l cunoscuseră niciodată ar fi comentat cât de mult îi intimida, în realitate nu era chiar atât de greu abordabil. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Unul după altul, generalii se ridicară în picioare și-și luară rămas bun. Rostind puține cuvinte de despărțire, se înclinară în fața seniorului lor care stătea pe verandă. Consiliul de război începuse încă de dimineață. Iar Shingen purtase armura pe sub roba stacojie, exact așa cum făcea pe câmpul de luptă. Părea să fie cam obosit de căldură și de discuțiile prelungite. La câteva momente după încheierea consiliului, ieșise pe verandă. Generalii plecaseră, nu mai era nimeni de față, iar în Bishamondo nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lămpi și de oameni din reședința seniorului, în cealaltă parte a spațioasei grădini centrale. O briză ușoară aducea cu sine mirosul de sake și, când vântul sufla în direcția lui, îi auzea pe samurai bătând tactul și cântind: Florile sunt stacojii, Prunele sunt aromate, Sălciile sunt verzi, Vrednicia omului de inima-i e hotărâtă. Oameni între oameni, Samurai ce suntem; Flori între flori, Samurai ce suntem. Așa trece viața omenească. Fără plăcere, ce e ea? Chiar de ziua de mâine n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
tânguitoare, amintind de incertitudinea vieții. Dar cei cincisprezece mii de soldați băteau tobele războiului, își desfășurau flamurile și și treceau hotarul provinciei Kai; iar maiestuozitatea lor sereflecta în ochii oamenilor la fel de strălucitor ca în zilele lui Shingen. La fel cum stacojiul soarelui la apus este asemenea cu cel alsoarelui când răsare, oriunde ai fi privit - fie la purtătorii drapelelor și steagurilor colorate ale tuturor regimentelor, fie la masa cavaleriei în armuri care călărea compact în jurul lui Katsuyori - nu se zărea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lui, făurită de Azuki Nagamitsu; nu cred c-aș dori s-o văd cu ochii mei. Ce trist pentru Kenshin că nu s-a născut pe vremuri, în zilele colorate când se purtau armuri cu platoșe de aur și fireturi stacojii. Mă întreb ce părere are despre Azuchi, cu amestecul său de stiluri japonez, chinez și barbar din miazăzi? Toate schimbările de armament și strategie din ultimul deceniu ne-au adus într-o lume nouă. Cum ar putea spune cineva că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în compania celuilalt. — E timpul să plec. Dar m-am înviorat. Acum, pot merge la luptă. Hanbei, te rog să ai mare grijă de tine. Când Hideyoshi părăsi Templul Nanzen, ziua era pe sfârșite și cerul de deasupra capitalei devenea stacojiu. Domnea liniștea, fără să se audă nici măcar o împușcătură - atâta liniște, încât te-ai fi putut îndoi că era un câmp de luptă atâta liniște încât sunetul unei lăcuste furișându-se prin iarba uscată foșnea în ureche. Era mijlocul toamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de așteptat. Când barca pornise de la castel, o altă barcă plecase de la Nasul Broaștei. Aceasta îl aducea pe martorul lui Hideyoshi, Horio Mosuke. La prova fusese fixat un mic fanion roșu, iar pe puntea de lemn era întinsă o carpetă stacojie. Mica luntre care-l purta pe Muneharu, în roba morții, plutea ușor, așteptând ca barca lui Mosuke, cu pavilionul ei roșu fluturând în vânt, să o abordeze. Apa era liniștită. Munții înconjurători erau împăcați. Nu se auzea decât vâsla bărcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]