135 matches
-
15 m în rimaia dintre stâncă și gheață. În stânga se află Rezervația Mare, spre care se coboară o verticală de 20 m la baza căreia galeria continuă puternic descendentă. Aceasta este Galeria Maxim Pop. În amândouă rezervațiile, lângă ghețar reapar stalagmitele de gheață, dintre care unele au o existență permanentă iar altele se topesc în cursul verii, dar se refac în forme asemănătoare în lunile de iarnă. Dincolo de aceste speleoteme înghețate, aspectul peșterii se schimbă total, locul gheții fiind luat de
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
permanentă iar altele se topesc în cursul verii, dar se refac în forme asemănătoare în lunile de iarnă. Dincolo de aceste speleoteme înghețate, aspectul peșterii se schimbă total, locul gheții fiind luat de concrețiuni de o mare diversitate și frumusețe. Stalactite, stalagmite, coloane, draperii parietale, coralite, gururi... Acestea abundă mai ales în Galeria Coman - o prelungire îngustată a Rezervației Mari - care coboară în pantă accentuată până la adâncimea maximă a peșterii de 105 m, apropiindu-se în același timp la numai câțiva metri
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
în jos cu o stalactita macaroana scurtă. Stalactitele în baioneta, au o formă franța, o deviere pe parcurs datorită înfundării tubului inițial și reluarea dezvoltării printr-o singură fisură laterală. Jumătatea de picătură care ajunge pe podea poate formă o stalagmita care se poate uni cu stalactita și vor forma o coloană Stalactitele au un ritm de creștere foarte lent. Viteza poate fi influențată de următorii factori: Presiunea." Apă, venind pe fisuri înguste, are o anumită presiune creată de coloană de
Stalactită () [Corola-website/Science/304881_a_306210]
-
din zonă. Este unul dintre principalele obiective turistice ale Munților Apuseni, ea aflându-se în județul Bihor, în imediata apropiere a localității Chișcău, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m. Interiorul se distinge prin diversitatea formațiunilor de stalactite și stalagmite existente, ca și prin cantitatea impresionantă de urme și fosile ale ursului de cavernă - "Ursus spelaeus" - care a dispărut în urmă cu 15.000 de ani. Pe lângă acesta au mai fost descoperite și fosile de capră neagră, ibex, leu și
Peștera Urșilor () [Corola-website/Science/305547_a_306876]
-
lungime de 488 de metri poate fi vizitată de turiști, iar cea de-a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor științifice. Galeria superioară, disponibilă vizitării, este compusă din 3 galerii și diferite săli: Printre formațiunile de stalactite și stalagmite se remarcă "Palatele fermecate", "Lacul cu nuferi", "Mastodontul" și "Căsuța Piticilor", "Draperiile din Galeria Urșilor"," Portalul", "Pagodele" și ultima sală, "Sfatul Bătrânilor", iluminată cu lumânări. Temperatura în peșteră este constantă de-a lungul anului (10 °C), iar umiditatea se menține
Peștera Urșilor () [Corola-website/Science/305547_a_306876]
-
Înalțimea galeriei scade și curînd devine inaccesibilă dar numeroase galerii fosile pot fi urcate în etajele superioare. Sunt trei etaje dinstincte formate din galerii, săli, puțuri și hornuri de dimensiuni și forme foarte diferite cu toate tipurile de speleoteme: stalactite, stalagmite, coloane, scurgeri parietale, cristale, gips... Se diferențiază Labiritul Racoviță, fiind cel mai încurcat sector de peșteră din țară sau Galeria Hipodrom, ca o galerie de metrou. Galeriile s-au dezvoltat pe patru nivele, dintre acestea cel inferior este activ, pe
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
important deoarece fac legătura între cele patru nivele de dezvoltare a peșterii. Cele mai importante puțuri sunt: Casa Scărilor, Puțul Greu, Puțul Bükki, Puțul Bagaméri, Puțul din sistemul Torpilei. În comparație cu mărimea peșterii formațiunile sunt puține, totuși pe alocuri întîlnim stalactite, stalagmite, coloane, draperii, coralite, scurgeri parietale, gururi, cristale de CaCO3 multiforme (helictite), cristale de aragonit și gips cu forme florale (anthodite), monocristale. În anul 2003, în cadrul unui proiect Phare, CSA a deschis oficial un traseu turistic în peșteră. Lungimea acestuia măsoară
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
Sf. Maria sunt legate între ele, și au dimensiuni modeste: lungime între 10-30 m și înălțime între 2-10 m. La Grota Sf. Maria se ajunge trecând peste un prag din bolovani mari și umezi. Denumirea sălii vine de la asemănarea unei stalagmite cu statuia Fecioarei Maria. Cea mai mare cavitate din această peșteră o reprezintă Sala Urșilor. Aceasta este lipsită de apă și are un sol bolovănos. La descoperirea ei au fost găsite numeroase oseminte și chiar schelete întregi provenite de la ursul
Peștera Ialomiței () [Corola-website/Science/305668_a_306997]
-
Sălii Mari" este parțial deschisă printr-o fereastră largă, prin care, de-a lungul timpului, au căzut trunchiuri de copaci, care au fost prinse în masa ghețarului. În partea opusă intrării în "Sala Mare" se află mai multe grupuri de stalagmite, pe care se răsfrâng razele soarelui, provocând reflexii scânteietoare, reflexii care au dat numele peșterii: "Focul Viu". Fereastra deschisă în tavan favorizează acumularea de aer rece, iar lipsa unei ventilații menține aerul rece în interiorul cavității, permițând astfel existența ghețarului pe parcursul
Peștera Ghețarul de la Focul Viu () [Corola-website/Science/305807_a_307136]
-
răsfrâng razele soarelui, provocând reflexii scânteietoare, reflexii care au dat numele peșterii: "Focul Viu". Fereastra deschisă în tavan favorizează acumularea de aer rece, iar lipsa unei ventilații menține aerul rece în interiorul cavității, permițând astfel existența ghețarului pe parcursul întregului an. În spatele stalagmitelor se află o galerie care duce spre " Sala Mică", care, la rândul ei, conține mai multe formațiuni de stalagmite. Accesul la peșteră este posibil cu autoturismul, pe drumul forestier Bălăleasa-Valea Seacă, până la cantonul silvic din Valea Cetăților, de unde deplasarea se
Peștera Ghețarul de la Focul Viu () [Corola-website/Science/305807_a_307136]
-
acumularea de aer rece, iar lipsa unei ventilații menține aerul rece în interiorul cavității, permițând astfel existența ghețarului pe parcursul întregului an. În spatele stalagmitelor se află o galerie care duce spre " Sala Mică", care, la rândul ei, conține mai multe formațiuni de stalagmite. Accesul la peșteră este posibil cu autoturismul, pe drumul forestier Bălăleasa-Valea Seacă, până la cantonul silvic din Valea Cetăților, de unde deplasarea se face pe jos (încă aproximativ 1,5 km).
Peștera Ghețarul de la Focul Viu () [Corola-website/Science/305807_a_307136]
-
trece pe sus, printr-o galerie fosilă după care urmeaza lacul 6 lung de 85 m. Se trec următoarele trei lacuri pentru a ajunge într-o zonă în care apar speleoteme, Sala Florilor de Piatră, în care se găsesc interesante stalagmite arenacee. Porțiunea de după această sală apare inundată parțial de lacurile 10, 11 și 12. Galeria Venețiana, frumos concreționată, da acces într-o sală cu un mare grohotiș, apoi galeria se inundă formând lacul 14, ce duce la sifonul terminal, încurcat
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
mănăstirea vecină, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Începând cu sectorul al doilea, Sectorul Ogivelor, poziționat între Culoarul Stâlpilor și Culoarul Sufocant, peștera devine tot mai interesantă din punct de vedere geomorfologic: dantelării de țurțuri stalactitici, coloane intermediare, domuri, pâlcuri de stalagmite, bazine adânci, scurgeri parietale argiloase, ocru de peșteră, etc., unele dintre forme căpătând chiar denumiri grație spectaculozității lor. Peștera găzduiește o colonie de hibernare de aproximativ 300 de lilieci de peșteră din Ordinul Microchiroptera, Genul Rhynophus, numit popular liliacul cu
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
Ludovic al II-lea din 15 decembrie 1875, fiind finalizată în 1877. Grota a fost construită din armătură de fier și pereți de pânză impregnați și acoperiți cu un amestec de ciment. În același mod au fost realizate stalactitele și stalagmitele. Grota este împărțită în două grote laterale și una centrală, care în funcție de iluminare amintesc de Grota Albastră din Capri sau de "Grota lui Venus" din opera "Tannhäuser" a lui Richard Wagner. Regele a dispus pictarea pe pereți a unor peisaje
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
bombei nucleare testată la multe mile îndepărtate. Descoperită de un paznic al parcului în 1966,este a doua cameră că lungime din Carlsbad Cavernes.Este știut pentru colecția densă a picăturilor din stalactite. O cameră largă conține o largă albă stalagmita.De regulă paznicii fac ture special în jurul peșterii sălbatice. Prima dintre patru camere în aripa cunoscută sub numele de cameră scenica ,denumită după un larg castel precum formațiunea din centrul camerei. Cel mai zgomotos punct din pestera.Este localizat într-
Rezervația naturală Peșterile Carlsbad () [Corola-website/Science/314731_a_316060]
-
cea mai frumoasă și scenic parte a pesteri.Lanterna lui Jim White’s nu mai funcționa în această cameră în timp ce explora și era întuneric de aproape o jumătate de oră Localizată în tavanul camerei mari această zonă este umpluta cu stalagmite albe care asambla îngerii cu camera descoperirilor O cameră localizată în peștera Lower,unde podeaua este acoperită cu pulbere de gips.
Rezervația naturală Peșterile Carlsbad () [Corola-website/Science/314731_a_316060]
-
înscrisă la numărul curent 2.500 din lista aprobată prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000. Situată pe Valea Pietrosului, comuna Baru, este renumită prin frumusețea formațiunilor stalagmitice, coraliene și microcristalelor, aici aflându-se una din cele mai spectaculoase stalagmite din peșterile României, înaltă de 7 m. Peștera Tecuri se află pe malul stâng al râului Strei, la o înălțime de 920 de metri , este lungă de aproape 500 m și accesul se face printr-un aven adânc de 12
Peștera Tecuri () [Corola-website/Science/313779_a_315108]
-
subteran. În aval el înaintează câteva sute de metri formând marmite și cascade succesive. În amonte dimensiunile galeriei sunt impresionante, pe alocuri atingând 45 m lățime și 45 m înălțime. Întreaga gamă de formațiuni carstice poate fi întâlnite aici, stalactite, stalagmite, scurgeri parietale, coloane, etc. Dupa 700 m galeria se termină cu Lacul Sifon. Acesta a fost trecut de scafandru autonom în 1974 făcând joncțiunea cu Peștera Neagră. Peștera este foarte periculoasă din cauza posibilelor viituri, se recomandă numai speologilor experimentați. Sunt
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
un muzeu cu exponate de duzina. Numai rarități și inedite. Geologii au identificat 37 de minereuri, din care 6 necunoscute până atunci, 23 în compoziția unor speleoteme. Aragonit , gips, cuarț, celestit, malachit, rodocrozit, metatyuyamunit... Cristale de gips, formațiuni calcit-aragonit, stalactite, stalagmite, cristale pe zeci de mii de metrii pătrați, în toate mărimile si culorile posibile. Peștera oferă cea mai mare bogăție și varietate a cristalizărilor de gips existentă în România. Peștera este declarată rezervație științifică, accesul turistic fiind strict interzis.
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
curajoasă pe un traseu ocolit îi scoate la lumină. Să revenim la explorare. Se trece sifonul, sau ce a mai rămas din el și se cațără în Galeria Cehilor. Zona e foarte frumos împodobită cu coralite" , clusterite precum și clasicele stalactite, stalagmite, scurgeri parietale, cristale și draperii. Ludușan trece cu o barcă de cauciuc lacul dar continuarea posibilă e la 15 m înălțime pe o verticală plină de nămol. Direct din barcă, fără asigurare reușește să învingă verticala ce de atunci a
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
se află o parte coborâta în care se adună apă sub forma unui lac periodic. Aici se urcă o diferență de nivel de 10 metri pe un planșeu calcitic ce formează podeaua culoarului înălțat. Acesta este bogat concreționat cu coloane, stalagmite, draperii albe de montmilch întărit, cu pereții incrustați cu cristale fibe-rosii, cu clustete și diaclaze cu cristalictite perlate. Este un fel de rezumat a tot ce vom întâlni mai departe în peștera. Culoarul acesta este înălțat față de podeaua de rocă
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
care și ea are pe dreapta o scurgere de montmilch în cascadă, lungă de 8 m, fasonata și ea de microgururi și care se continuă pe podea cu montmilch cu gururi mai mari, de unde numele de Sală cu Bazine. Câteva stalagmite perlate anunță un nou aspect al peșterii. Domină clusteritele, concrețiuni sub formă de boabe de struguri, adunate în ciorchini. Galeria face apoi un cot brusc la stanga, unde podeaua dispare. Prăpastia, adâncă de 5 m, se trece pe o bârnă de
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
și care reprezintă de fapt prelungirea normală a acesteia la un nivel superior, formate pe aceeasi diaclaza. Înaintând spre nord urcăm pe lângă o frumoasă placă albă de concrețiuni, spre partea cea mai bogat ornamentata a peșterii, cu nenumărate stalactite și stalagmite perlate, cu o placă „furnir" translucida. Galeria se termină cu o porțiune descendentă cu montmilch, . Ultima galerie descoperită, Galeria ,Polaris" începe tot din apropierea de Sală Scării printr-o cățărare dificilă de 10 m. Este formată dintr-o sală lungă continuată
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
sector de galerie joasă, se ajunge în "Sala Domului", în care se poate admira un dom din montmilch, festonat cu gururi, precum și draperii interesante pe tavan. De aici se intră în "Sala Minunilor", denumită astfel datorită diversității speleotemelor prezente: stalactite, stalagmite,coloane, draperii parietale, coralite, gururi etc. Din această sală se urcă spre "Sala Mare", cu o lungime de peste 100 metri. Aici se găsesc domuri stalagmitice și numeroase stalagmite, stalactite, coloane, coralite, baldachine, draperii, gururi festonate, un disc și cristale de
Peștera Ghețarul de la Vârtop () [Corola-website/Science/316116_a_317445]
-
se intră în "Sala Minunilor", denumită astfel datorită diversității speleotemelor prezente: stalactite, stalagmite,coloane, draperii parietale, coralite, gururi etc. Din această sală se urcă spre "Sala Mare", cu o lungime de peste 100 metri. Aici se găsesc domuri stalagmitice și numeroase stalagmite, stalactite, coloane, coralite, baldachine, draperii, gururi festonate, un disc și cristale de calcit. Importanța peșterii rezidă mai ales în bogăția formațiunilor de depunere calcitică, foarte variate ca tip și bine conservate. Deși mică, aceasta este una dintre cele mai frumoase
Peștera Ghețarul de la Vârtop () [Corola-website/Science/316116_a_317445]