325 matches
-
kontakion e format de obicei din stanțe cu metrică asemănătoare, al căror număr variază de la optsprezece la douăzeci și patru (numite oikoi: un termen folosit în mod analog cu italienescul stanza), precedate de un scurt preludiu numit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea reproduc numele autorului. Ultimul vers al preludiului introduce un refren, repetat apoi cu stanțele care urmează. Stanțele, la rîndul lor, au un număr variabil de versuri, de la optsprezece la douăzeci și patru. Kontakion-ul era intonat
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
termen folosit în mod analog cu italienescul stanza), precedate de un scurt preludiu numit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea reproduc numele autorului. Ultimul vers al preludiului introduce un refren, repetat apoi cu stanțele care urmează. Stanțele, la rîndul lor, au un număr variabil de versuri, de la optsprezece la douăzeci și patru. Kontakion-ul era intonat probabil de către predicator, în timp ce un cor format din ceilalți participanți la oficiere împreună cu credincioșii cînta refrenul. Textul kontakion-ului este de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mod analog cu italienescul stanza), precedate de un scurt preludiu numit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea reproduc numele autorului. Ultimul vers al preludiului introduce un refren, repetat apoi cu stanțele care urmează. Stanțele, la rîndul lor, au un număr variabil de versuri, de la optsprezece la douăzeci și patru. Kontakion-ul era intonat probabil de către predicator, în timp ce un cor format din ceilalți participanți la oficiere împreună cu credincioșii cînta refrenul. Textul kontakion-ului este de obicei narativ și, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
contextul generator. Iar în secțiunea Lirice, în afară de imaginea reușită din Sentimentală - „Ca lacul înghețat, inert,/ Adoarme sufletu-mi deșert/ Și toate gândurile tac./ Icoana ta doar, neclintită,/ Stă ca o lebădă-mpietrită,/ Surprinsă de îngheț pe lac” -, se află doar stanțe stângace, descriptive. Primii comentatori ai Rimelor... au apreciat ca originală preocuparea pentru cei mici și umili, a căror suferință S. o înțelegea, devenind „cântărețul durerii resemnate”, cu „o notă de discreție, de finețe”, ajutat de „facilitatea de versificație, și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
afirmă că lecțiunea trebuie să fie exa minată În ea Însăși. O lecțiune este bună dacă este În acord cu uzul limbii și cu stilul unui scriitor, cu ideile acestuia, cu scopul pe care și l-a propus, cu circum stanțele exegetice și istorice, precum și dacă prin intermediul ei se explică ușor alte lecțiuni. Dincolo de această evaluare fundamentală, lecțiunile bune, după recomandările lui Griesbach, se disting prin aplicarea unui set de reguli 1, dominate de cîteva principii: 1. Cele cincisprezece reguli impuse
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
în acest sens, constituindu se, în principiu, ca „teren neutru“ de discuție, „fără ură și părtinire“. Revenind la schema anterioară, putem deduce că axa în jurul căreia se dezvoltă ecumenismul este reprezentată de treapta comunicării sistemelor, miza rămânând în ultimă in stanță una politică. 7. Autoritate spirituală și „pacea religiilor“ în oglindă, comunicarea interreligioasă cu mize preponderent spirituale va aduce în prim-plan nu problema toleranței și a conviețuirii religioase pe linia sistemelor, ci pro blema aducerii împreună a sistemelor religioase în virtutea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cuvânt mai potrivit pentru moartea eroilor, care, deși răzbunată de un Carol cel Mare bătrân și împovărat 224 deschizând prin asta calea parodiilor -, rămâne totuși un semn al neputinței, al fatalității destinului): "Să nu pară, seniori, minune/ Orlando-ndrăgostit cântându-l stanța,/ Fiindc'Amor mândriei jugul pune/ Când cineva i-a înfruntat speranța". Mândria, mobilul atâtor lupte cavalerești, este aici destituită din funcțiile ei medievale. Iar elementele războinice, care fuseseră, în Cântecul lui Roland, dublate de puteri miraculoase, ca în basme ("Roland
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
gramaticală, semantică și metrică“ (Dicționar de științe ale limbii). Grupajul de versuri care alcătuiește o strofă este izolat grafic prin spațiere (pauză tipografică/blanc). - Numărul versurilor dintro strofă este variabil, începând cu strofe dintrun singur vers (monostih) și ajungând până la stanțe de douăzeci de versuri (specifice Renașterii italiene). Strofele mai frecvent utilizate sunt: distih (două versuri), terțina (trei versuri), catrenul (patru versuri), cvinaria (cinci versuri); strofele ample (sextina - șase versuri -, septima - șapte versuri -, octava - opt versuri -, nona - nouă versuri -, decima - zece
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
relativ al valorilor, de aceea trecem adesea sub tă cere adevăruri care near putea aduce prejudicii. În concluzie, adevărul îndeplinește funcții multiple în viața fiecăruia dintre noi, precum și în viața colectivității și, tocmai de aceea, trebuie să prețuim libertatea, pre stanța socială și seninătatea interioară pe care acesta neo conferă. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Particularități de construcție a unui personaj dintrun text narativ studiat, aparținând lui Ion Creangă Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb (particularități de construcție a protagonistului) INTRODUCERE
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și încercând să depășească prin joc situația nefastă, eroul descoperă analogia între destinul său de pescar ghinionist și cel al peștilor. Metafora oamenilor-pești exprimă momentul conști en tizării propriei existențe, limitată în timp și în spațiu, multiplu determinată de circum stanțe exterioare: ... Noi, peștii, înotăm printre nade... Visul nostru de aur e să înghițim una, bineînțeles, pe cea mai mare. Cea dea doua experiență majoră de cunoaștere este a „omului în fața morții“, dezvoltată în tablourile următoare, prin conștientizarea situației arhetipale (Iona
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
la rugăciune, în timp ce kontakion-ul nu este, la drept vorbind, un element al liturghiei ci unul paraliturgic. Forma kontakion-ului se cristalizează în cursul secolului al șaselea și se definitivează o dată cu opera lui Roman Melodul. Un kontakion e format, de obicei, din stanțe cu metrică asemănătoare al căror număr variază de la optsprezece la douăzeci și patru (numit oikoi: un termen folosit în mod analog cu cel italienesc „stanza”), precedate de un scurt preludiu denumit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e format, de obicei, din stanțe cu metrică asemănătoare al căror număr variază de la optsprezece la douăzeci și patru (numit oikoi: un termen folosit în mod analog cu cel italienesc „stanza”), precedate de un scurt preludiu denumit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea reproduc numele autorului. Ultimul vers al preludiului introduce un refren care este repetat apoi cu stanțele care urmează. Stanțele, la rândul lor, au un număr variabil de versuri, de la optsprezece la douăzeci și patru. Kontakion-ul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mod analog cu cel italienesc „stanza”), precedate de un scurt preludiu denumit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea reproduc numele autorului. Ultimul vers al preludiului introduce un refren care este repetat apoi cu stanțele care urmează. Stanțele, la rândul lor, au un număr variabil de versuri, de la optsprezece la douăzeci și patru. Kontakion-ul era intonat probabil de către predicator în timp ce un cor format din ceilalți participanți la oficiere împreună cu credincioșii cânta refrenul. Oricum, textul unui kontakion este
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cel italienesc „stanza”), precedate de un scurt preludiu denumit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea reproduc numele autorului. Ultimul vers al preludiului introduce un refren care este repetat apoi cu stanțele care urmează. Stanțele, la rândul lor, au un număr variabil de versuri, de la optsprezece la douăzeci și patru. Kontakion-ul era intonat probabil de către predicator în timp ce un cor format din ceilalți participanți la oficiere împreună cu credincioșii cânta refrenul. Oricum, textul unui kontakion este de obicei narativ
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Editura Albatros, București, 2000. G. BACOVIA (1881-1957) G. Bacovia (alias Gheorghe Vasiliu) s-a născut la Bacău, la 4 septembrie 1881. A studiat la Bacău și Iași. Opere: Plumb (1916); Scântei galbene (1926) ; Cu voi... (1930); Comedii în fond (1936), Stanțe burgheze (1946). UNIVERSUL POETIC Ca orice poet simbolist, Bacovia apelează la simboluri, sugestii, corespondențe, muzicalitate, prozodie și valorifică teme și motive simboliste : starea de nevroză, poezia târgului, condiția poetului și a poeziei, motivul singurătății, culorile și muzica etc. Bacovia vine
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu arbori cangrenați..." (E. Lovinescu). În volumul Plumb apare o viziune de infern, cu ploi lungi și reci, abatoare, ospicii, cazărmi cu fanfare militare, absurd și deznădejde. Volumul Scântei galbene înfățișează burguri medievale, voievozi în haine violete. Cu voi și Stanțe burgheze aduc din nou în prim-plan deznădejdea poetului, crisparea sufletească, orașul provincial, descompunerea, mizeria, preferința maladivă pentru toamnă. În universul bacovian plouă obsedant, rece, dezolant, toamna e mohorîtă, tuberculoșii sunt melancolici, decorul e macabru (Nervi de toamnă), toamna și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în statuile feminine dintr-un parc, văzute ca „o sută de poeme trăite-n altă lume”. Notabilă e și inserarea, alături de textul minulescian, a poemului Tanit de Iuliu Cezar Săvescu, precursorul simbolist defunct; invocarea lunii, cu reminiscențe eminesciene, turnată în stanțe după model macedonskian, e o mostră de confluență a modurilor de poematizare în pragul noului secol. Poeziile de debut ale lui Ion Vinea și ale lui Tristan Tzara arată și ele o culminare a manierei simboliste, ancorată încă în lirismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
în tril de fluier”, B. cântă în versurile sale, din toată inima, „frumusețea, visul și seninul”. Cu unele înnegurări trecătoare, lirica lui se scaldă, voios, în „lumină”, sugerând o mișcare ascendentă. Un simț muzical relevă, fără doar și poate, aceste stanțe de licăr folcloric și „zvon patriarhal”, instrumentând acorduri, și triste și jucăușe, dintr-o „rapsodie vâlceană”. SCRIERI: [Poezii], în Gheorghe Bobei, rapsod și poet, îngr. și introd. Constantin Apostol, Râmnicu Vâlcea, 1973; Din licărul străbunelor izvoare, îngr. și postfață Dumitru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285770_a_287099]
-
simple și cele compuse sunt esență (ceea ce face ca un lucru să fie ceea ce este) și existența (mod de a fi). Dar, deoarece substanțele simple sunt mai nobile decât substanțele compuse pentru că cele din urmă sunt efectul celor dintâi, sub stanțele simple vor avea o esență mai nobilă decât substan tele compuse. Deoarece cunoașterea umană este obiectul central al acestei cărți, îmi voi concentra atenția în cele ce urmeaza doar asupra substanțelor compuse, a celor create de primă substanță simplă, Dumnezeu
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Între crimă și moarte și versuri dădea Mircea Demetriade, alături de care colaborau N. Carageally-Costache, N. G. Rădulescu-Niger, Gh. Bengescu-Dabija - cu câteva scene din Pygmalion -, C. M. Nicolaescu, Th. Dumbrăveanu ș.a. Traian Demetrescu își tipărea în A.l. poeziile Lumea și Două stanțe, Bonifaciu Florescu, mai multe versificări pe teme istorice, precum și articole, fragmente din cursul de literatură, recenzii. Cu articole de critică literară este prezent Anghel Demetriescu, iar alte recenzii, cronici dramatice și note bibliografice aparțin lui L. Șăineanu și C. Drăgulinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285337_a_286666]
-
1876, N. I. Basilescu, Orla, 1892), la fel și idila (I. Negruzzi, Miron și Florica, 1870) ori satira (M. Eminescu, I. Negruzzi, D. C. Ollănescu-Ascanio). Nici poezia patriotică nu a fost ocolită; în C.l. sunt inserate câteva dintre cele mai izbutite stanțe de acest fel ale lui V. Alecsandri (Oda ostașilor români, Peneș Curcanul, Sergentul, Căpitanul Romano, 1877). Fără a se ridica deasupra mediocrității, N. Skelitti, Matilda Cugler-Poni, Veronica Micle, Th. Șerbănescu, D. Petrino, I. Negruzzi, M. Gregoriady de Bonacchi au scris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
paresseux“, în timp ce al doilea străbate străzile orașelor ca preambul al muncii creatoare. Aceste considerații privind locul social al flaneurului pleacă de la necesitatea de a-i înțelege marginalitatea în raport cu mecanismele sociale sau economice pe care Marx, de exemplu, le considera in stanțe ab solute ale istoriei. Sustragerea din fața acestora face din per so najul aflat în discuție un pericol sau, cel puțin, un inde zi rabil din punct de vedere politic. O observație interesantă a lui Benjamin plasează flaneurul în raport cu mecanismele economice
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cere răspunsuri în timp real, lumina poate prelungi efectuarea sarcinilor dincolo de sfârșitul programului. Un fragment despre efectele electricității pe care Benjamin îl notează pe urmele lui Jacques Fabien atrage aten ția asupra pericolului luminii artificiale: orbire și, în ultimă in stanță, nebunie. Efectele economice și sociale ale ilumina tului ge neralizat, public sau în spațiul intim al locuinței, sunt majore. Experiența urbană, recunoașterea „formelor“ orașului ple când de la originea lor tensionată se petrec însă prin valo rifi carea funcției magice a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
copitele de pământ și clinchetul frâielor,/ Murmurau focurile ce parcă înviau, parcă mureau,/ Departe, la o stână din câmp, alcătuită din taine” (Tata se ducea în câmpia Ardealului). Impunându-și rigori clasicizante, în linia lui Pillat, R. nu rămâne la stanță și sonet, ci compune și în forme fixe proprii poeziei orientale (gazel, haiku). Dar utilizează, pe de altă parte, și tehnici constructiviste, simultaneiste, produce imagini de tip suprarealist („moara mănâncă râul”, „Luceafărul schimbă garda”), scrie versuri în monorimă, inventează caligrame
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
sărbătorit în 1946 la împlinirea a 65 de ani, în cuvântul de mulțumire subliniază că unul dintre motivele pentru care este apreciat este acela de a fi poetizat "muma proletară". Este, de asemenea, și perioada în care îi apare volumul Stanțe burgheze. Se mai păstrează tehnica refrenului, versul liber, sincopat, citadinul aflat în centrul universului liric. Versurile devin eliptice, se constituie din lungi enumerații din care adesea verbele lipsesc, astfel încât devine dificil de lămurit dacă poetul respinge cu toată ființa poezia
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]