2,768 matches
-
ne costă nimic, dar cât folos pot aduce ele celor din jur! Și nu numai lor, ci și nouă în același timp. Aceasta vrea Dumnezeu de la noi; ca inima noastră să bată și pentru alții. Părintele Ilie Cleopa, când era stareț de mănăstire, spunea: „De când m-au numit stareț nu mai pot zice: mă doare capul meu, ci mă doare capul nostru”, purta nu numai grija de sine, ci de întreaga obște. Rugăciunea făcută din inimă În una din zilele trecute
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ele celor din jur! Și nu numai lor, ci și nouă în același timp. Aceasta vrea Dumnezeu de la noi; ca inima noastră să bată și pentru alții. Părintele Ilie Cleopa, când era stareț de mănăstire, spunea: „De când m-au numit stareț nu mai pot zice: mă doare capul meu, ci mă doare capul nostru”, purta nu numai grija de sine, ci de întreaga obște. Rugăciunea făcută din inimă În una din zilele trecute, am luat la nimereală o carte de pe raft
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vremea Sfântului Serafim de Sarov, a venit în mănăstirea cuviosului părinte Serafim cu dorința de a-l vedea pe acest înțelept om al lui Dumnezeu și de a-i cere sfat și binecuvântare. Când a bătut la ușa chiliei lui, starețul i-a răspuns dinăuntru: „Nu sunt acasă! Nu sunt!”. Funcționarul s-a mirat, a stat puțin și apoi a bătut din nou, prezentându-se, dar a primit din nou același răspuns: „Nu sunt acasă! Nu sunt!”. Funcționarul n-a mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a mirat, a stat puțin și apoi a bătut din nou, prezentându-se, dar a primit din nou același răspuns: „Nu sunt acasă! Nu sunt!”. Funcționarul n-a mai bătut, ci a așteptat tăcut înaintea ușii. În cele din urmă, starețul s-a arătat în prag. Atunci funcționarul, supărat, i-a zis: - Părinte, de ce nu m-ați învrednicit de primire? Străvăzătorul Părinte i-a răspuns: - M-am purtat cum vă purtați și dumneavoastră adeseori cu cei care vă vizitează. Când cineva
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Se spune că, într-o mănăstire, un frate era învinovățit de ceilalți frați de păcatul curviei. Cică vedeau cum venea noaptea la el o femeie, care era primită în chilie și ieșea de la el înainte de zori. Zvonul ajunsese și la starețul mănăstirii, care era un om înduhovnicit. Odată, doi frați văzură când intrase din nou acea femeie în chilia fratelui lor și se duseră în grabă la stareț, îndemnându-l să vină cu ei în același moment, pentru a se convinge
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
primită în chilie și ieșea de la el înainte de zori. Zvonul ajunsese și la starețul mănăstirii, care era un om înduhovnicit. Odată, doi frați văzură când intrase din nou acea femeie în chilia fratelui lor și se duseră în grabă la stareț, îndemnându-l să vină cu ei în același moment, pentru a se convinge el singur și pentru a-l descoperi pe fratele păcătos. Starețul se porni cu ei împreună spre chilia celui cu pricina. Înainte de a ajunge la ușa chiliei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
când intrase din nou acea femeie în chilia fratelui lor și se duseră în grabă la stareț, îndemnându-l să vină cu ei în același moment, pentru a se convinge el singur și pentru a-l descoperi pe fratele păcătos. Starețul se porni cu ei împreună spre chilia celui cu pricina. Înainte de a ajunge la ușa chiliei, începu să vorbească mai tare, în așa fel ca să fie auzit de cei dinăuntru. Auzind vorba starețului, fratele se sperie și repede o îndemnă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru a-l descoperi pe fratele păcătos. Starețul se porni cu ei împreună spre chilia celui cu pricina. Înainte de a ajunge la ușa chiliei, începu să vorbească mai tare, în așa fel ca să fie auzit de cei dinăuntru. Auzind vorba starețului, fratele se sperie și repede o îndemnă pe femeie să se ascundă într-un butoiaș, pe care reușise să-l acopere cu o bucată de lemn și să arunce o haină peste ea. Cum intrară, starețul se așeză pe lemnul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cei dinăuntru. Auzind vorba starețului, fratele se sperie și repede o îndemnă pe femeie să se ascundă într-un butoiaș, pe care reușise să-l acopere cu o bucată de lemn și să arunce o haină peste ea. Cum intrară, starețul se așeză pe lemnul de pe butoiaș și îi îndemnă pe cei doi frați să caute prin chilie femeia pe care au văzut-o intrând. Ei au căutat-o, dar n-au găsit-o. - Părinte, am văzut-o cu ochii noștri
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
chilie femeia pe care au văzut-o intrând. Ei au căutat-o, dar n-au găsit-o. - Părinte, am văzut-o cu ochii noștri când a intrat, se îndreptățeau ei. - Și unde e acuma, dacă ați văzut-o? îi întrebă starețul. Plecați și să nu mai repetați acest lucru, îi probozi el. Frații ieșiră rușinați. Starețul mai așteptă puțin, apoi privindu-l în ochi pe cel cu pricina, care tremura de frică, îi zise: - Și nici tu să nu mai faci
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
găsit-o. - Părinte, am văzut-o cu ochii noștri când a intrat, se îndreptățeau ei. - Și unde e acuma, dacă ați văzut-o? îi întrebă starețul. Plecați și să nu mai repetați acest lucru, îi probozi el. Frații ieșiră rușinați. Starețul mai așteptă puțin, apoi privindu-l în ochi pe cel cu pricina, care tremura de frică, îi zise: - Și nici tu să nu mai faci! Să vii să te mărturisești! De ce nu a descoperit păcatul fratelui, Starețul? Pentru că știa că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Frații ieșiră rușinați. Starețul mai așteptă puțin, apoi privindu-l în ochi pe cel cu pricina, care tremura de frică, îi zise: - Și nici tu să nu mai faci! Să vii să te mărturisești! De ce nu a descoperit păcatul fratelui, Starețul? Pentru că știa că va urma pocăința și după ea iertarea, iar pe ceilalți i-a apărat de păcatul defăimării și al smintelii. Iată, așa crede și dumneata. Că tot ce ți se întâmplă are un scop știut de Dumnezeu. Primește
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
facă și ei singuri, atunci când se pornesc oriunde ar fi, înainte de a ieși din casă. În una din scrierile sale, Sfântul Paisie Aghioritul, la acest subiect, scrie așa: „Precum în viața monahicească, cea mai mare binecuvântare este să primești binecuvântarea starețului, tot așa și în viața lumească, cea mai mare binecuvântare este să primești binecuvântarea părinților tăi”. Discutând nu demult la acest subiect cu părintele meu duhovnic, îmi povesti două cazuri care se petrecuseră cu persoane din preajma lui. Când slujea la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
face nimic. Părintele se trezi și își aminti că, în acea dimineață, nu citise rugăciunea cea dinainte de călătorie din cauză că se grăbea. Al doilea caz s-a petrecut la mănăstirea Diveevo din Rusia. Un frate era în ascultare. Într-o zi, starețul îi poruncise să prindă câinele care se dezlegase și umbla prin mănăstire, necăjindu-i pe mulți. Mult se chinui acel frate să-l prindă, dar nu reuși. Când obosi de-a binelea și era gata să se întoarcă să spună
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
n-am mai văzut așa ceva, se... macină... nu știu cum să zic, nu înțeleg, dai puțin cu podul palmei și se șterge, parc-ar fi cretă. Și n-au falsificat vopselele, cum fac de obicei, să aibă ce să vândă, a stat starețul lângă ei, i-a controlat. Dacă te duci și te uiți, vezi că fața Sfântului Gheorghe s-a cam înverzit. - De mult se-ntâmplă asta? - Cam de o lună... - Și e din cauza ploilor? - Parcă mai știe cineva? Ce-am refăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ucenic se ridică de pe băncuță, își strânge poalele halatului albastru și-ncepe o serie de cruci mărunte. Spune repede rugăciuni. Asta-l aprinde și mai tare pe Leonard. - Ieși dracului afară! Zboară! Piei din fața mea, du-te și-i spune starețului să se roage, că nu pot da cu pensonul! Să facă molitve că se-ngrunzește vopseaua... Pleacă, să nu te mai văd! Poate mă exorcizați? A intrat Necuratu-n pictor, să-i spui... Ieși, să nu te scot în șuturi! Cutia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dinainte, cum îmi place s-o numesc, aveau cele mai duioase nume). În vacanțele de la Mănăstirea Neamț, îi imita pe cei doi motani ai bucătăresei, sumbri și vărgați, Avacuc și Avacum; părea că are pîntecul cu greutate și barba părintelui stareț, chemîndu-l pe tata de peste gard. Haideți domnu' profesăr, la un rachiu de creștin". De izmă, adică. Brăduț putea imita orice. De la vechiul Buik al unchiului Iordan la nu'ș ce vietate. Pe crabul scos de sub pietrele cascadei de pe rîul Nil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Any, apoi Anul Nou, deja trecut în neant. După ce acele timpului se rotiră de 720 de ori pe cadranul iernii, Gustav, umplând toate cărările, straturile de zăpadă, toți copacii pădurilor și porțile caselor cu numele iubitei, din banii oferiți de starețul mănăstirii, fără să știe de ce, se îmbarcă în autobuzul cu destinația Iași. Își vându în cofetării și cârciumi (ceea ce i se păru un sacrilegiu), pentru câțiva gologani, poeziile scrise numai și numai pentru Any și numai așa putu să întâlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe jumătate. Povestea cu aruncatul din mașină nu a fost nici pe departe o justificare pertinentă, portarul o servea fiecărui rătăcit prin munții Bârgăului. 21. Cuviosul i-a ascultat pe toți: care mai nuanțat, care mai cu lacrimi în ochi. Starețul, la început, o făcea pe-a naivul, apoi, după ce-i scana bine, le demantela fiecăruia în parte biografia. Dumnezeii mamei voastre de derbedei! Ați futut lumea cu pula îndoită, ați supt la o mie de țâțe, i-ați mâncat sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai bine, sparge-i rozeta, spânzură-l de limbă, rupe-i coastele, vreau să știu și ce lapte a supt de la mă-sa, iar până mă dumeresc ce hram poartă, îi dau canon să rânească în porcărie toată ziua. 48. Starețul, fost maior de securitate al direcției de informații, Consiliul Județean Buzău, secția anchetă și cercetări penale. Chiaburii semnau cu ochii închiși colectivizarea după ce tovarășul comandant îi convingea cu "vorbă bună". (26 au dat ortul popii pe timpul anchetelor, 30 închiși de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la o revistă de cultură, profesor de filozofie, poet, prefect, șef de secție cercetări penale, director de teatru! Individul acesta încă ne este de folos, domnule ministru. Comandantul Securității Buzău încerca să fie convingător. Visul său era să-l pună stareț la mânăstirea Poiana Mărului, locaș ce stârnea multă evlavie printre credincioși. Acolo avea nevoie de Marcu, toate capetele luminate mergeau în Poiană. Părintele Luca le alina suferințele, le boteza copii într-o anexă a blocului alimentar, în lavoarul de spălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mâna pe telefon și sună la minister mai repede că-ți și fut una peste meliță dacă mai ai și alte păreri personale! Dacă o mai faci pe-a mironosița cu mine, te bag sub masă! Marcu a fost numit stareț la Schitul Fântânele, securitatea de la centru a considerat că Bârgăul era o zonă strategică ce necesita atenție desăvârșită. Maiorul Marcu avea ochi de vânător de munte, 8 ani a vânat partizani în Nehoiu. Colonelul Preda a rămas fără trântor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
securitatea de la centru a considerat că Bârgăul era o zonă strategică ce necesita atenție desăvârșită. Maiorul Marcu avea ochi de vânător de munte, 8 ani a vânat partizani în Nehoiu. Colonelul Preda a rămas fără trântor în stupul cu miere. Stareț cu toate însemnele monahale: frate, rasofor, călugăr, schivnic, diacon, arhidiacon, preot, protosinghel, arhimandrit. Ștampilă lângă ștampilă pe certificatul de călugărie. În 3 ani de răbdare, monahului i s-a oferit cârja episcopală. Ce-i drept nu era la fel de îndemânoasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a oferit cârja episcopală. Ce-i drept nu era la fel de îndemânoasă ca pistolul, dar destul de lungă cât să îndrepte șalele celor care nu făceau ascultare de tataia. Însemnele monahicești, niște falsuri bine făcute, întărite cu semnătura și ștampila episcopului Iacov, stareț într-o mânăstire anthonită din muntele Athos și el, cândva, purtător de epoleți pe o navă comercială, la rândul său, frate de cruce cu unul, pe care mai târziu securitatea l-a uns președinte. Marcu nu a trecut niciodată frontiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
preaplinul în vitrinele odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele fericiri. În chilie, peste trei scânduri, o pătură roasă de molii, un ghemotoc de cârpe, o piele de oaie. În odaia jupânului, salteaua ergonomică relaxa, doldora cu valută, îndulcea visarea; starețul număra în somn. Sub pernă, pistolul și două încărcătoare pline. Lada cu muniție, deasupra ușii, stăvilea trecerea. La început, canonul a fost mai lumesc, după nevoințele bătrânilor, însă părintele Spiridon, fostul maior Marcu, a schimbat rânduiala. Oasele cară hoitul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]