686 matches
-
Situat la aproximativ 30 km sud-vest de Praga, deasupra satului cu același nume, este unul dintre cele mai renumite și mai frecvent vizitate castele din Republica Cehă. Construcția castelului a început în 1348, fiind supravegheată de Vitus de Bítov, viitorul staroste de Karlštejn, dar nu există documente care să precizeze cine a fost constructorul. Unii istorici speculează că Matei din Arras poate fi considerat arhitectul castelului, dar acesta murise deja în 1352. Este posibil ca planurile să nu fi fost realizate
Castelul Karlštejn () [Corola-website/Science/335951_a_337280]
-
al promontoriului. Ea era legată prin intermediul unui portal mic de o galerie cu metereze. Galeria era protejată de parapet și era împărțită la mijloc printr-un bastion acoperit. Cea de-a doua poartă ducea în curtea unde se afla Casa starostelui ("Purkrabství"). Ambele intrări erau accesibile prin poduri mobile închise. Casa starostelui forma așezarea Karlštejn; ea a fost fortificată cu un meterez lat de doi metri. În meterezele curții starostelui era amenajată o a treia poartă - intrarea principală în castelul interior
Castelul Karlštejn () [Corola-website/Science/335951_a_337280]
-
galerie cu metereze. Galeria era protejată de parapet și era împărțită la mijloc printr-un bastion acoperit. Cea de-a doua poartă ducea în curtea unde se afla Casa starostelui ("Purkrabství"). Ambele intrări erau accesibile prin poduri mobile închise. Casa starostelui forma așezarea Karlštejn; ea a fost fortificată cu un meterez lat de doi metri. În meterezele curții starostelui era amenajată o a treia poartă - intrarea principală în castelul interior. Nucleul castelului era format din trei părți amplasate pe terase aflate
Castelul Karlštejn () [Corola-website/Science/335951_a_337280]
-
de-a doua poartă ducea în curtea unde se afla Casa starostelui ("Purkrabství"). Ambele intrări erau accesibile prin poduri mobile închise. Casa starostelui forma așezarea Karlštejn; ea a fost fortificată cu un meterez lat de doi metri. În meterezele curții starostelui era amenajată o a treia poartă - intrarea principală în castelul interior. Nucleul castelului era format din trei părți amplasate pe terase aflate pe trei niveluri diferențiate; fiecare nivel avea o importanță diferită. Pe terasa cea mai de jos se afla
Castelul Karlštejn () [Corola-website/Science/335951_a_337280]
-
două ori pe an, prin deschiderea unui stăvilar. Având în vedere faptul că lipsa unei surse de apă independentă era slăbiciunea strategică principală a castelului, existența canalului subteran a fost un secret de stat cunoscut doar de împărat și de staroste. Minerii, care cunoșteau existența canalului, au fost măcelăriți pe drumul de la castel, fără a exista supraviețuitori.
Castelul Karlštejn () [Corola-website/Science/335951_a_337280]
-
al IV-lea Vasa și și-a câștigat un bun renume în rândurile cazacilor. Viața sa a luat o nouă întorsătură după moartea hatmanului Stanisław Koniecpolski, când moștenitorul acestuia, Aleksander Koniecpolski, a încercat să ocupe moșia lui Hmelnițki. În 1647, starostele din Cihirin (șeful administrației locale regale), Daniel Czapliński, a început să-l hărțuiască în mod deschis pe Hmelnițki, pentru a-l ajuta pe tânărul Koniecpolski să intre în posesia moșie Subotiv. Czapliński a ordonat executarea a două raiduri împotriva Subotivului
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
grešci govoriš?" „Despre care greșeală a mea vorbești?”, "ceo taj njihov program" „tot programul asta al lor”. Locul atributelor Atributul adjectival stă în general înaintea substantivului determinat (žuti cvet" „floare galbenă”), dar poate sta după acesta dacă are complement: "od starosti žuta knjiga" sau "knjiga žuta od starosti" „carte galbenă de bătrânețe”. Stă obligatoriu după numele personalităților istorice: "Katarina Velika „Ecaterina cea mare”. Un substantiv poate avea mai multe atribute adjectivale, toate plasate înaintea să. În acest grup, adjectivul nedefinit îl
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
vorbești?”, "ceo taj njihov program" „tot programul asta al lor”. Locul atributelor Atributul adjectival stă în general înaintea substantivului determinat (žuti cvet" „floare galbenă”), dar poate sta după acesta dacă are complement: "od starosti žuta knjiga" sau "knjiga žuta od starosti" „carte galbenă de bătrânețe”. Stă obligatoriu după numele personalităților istorice: "Katarina Velika „Ecaterina cea mare”. Un substantiv poate avea mai multe atribute adjectivale, toate plasate înaintea să. În acest grup, adjectivul nedefinit îl precede pe cel definit, adjectivul calificativ propriu-zis
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Asasinarea lui Troțki, august 1940, în Mexic, unde el trăia în exil din 1936, a eliminat ultimul oponent al lui Stalin dintre foștii conducători ai partidului. Numai trei membri dintre " vechii bolșevici " (Politburo-ul din vremea lui Lenin), au rămas: Stalin, "Starostele întregii Uniuni" (всесоюзный староста) Mihail Kalinin, și Președintele Sovnarkom-ului, Viaceslav Molotov. Represiunea la care au fost supuși așa de mulți foști revoluționari și membri de partid de rang înalt l-au făcut pe Lev Troțki să afirme că "un râu
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
rurală ("O țigancă", " Cine e de vină"). A scris și o serie de scurte povestiri istorice, romane și eseuri intitulată "Peru", incluzând "Nero", "Sablya Skanderbeg", "Cleopatra" și "Ivan cel groaznic". Piesele sale de teatru "Hnat Prybluda" și "Noul viit" (Noul staroste) au fost reprezentate în trecut pe scenele multor teatre populare. S-au bucurat de succes la vremea lor și operetele sale "Kaspar Rumpelmayer" (în germană), "Jànos Istenházy", "Domnișoara din Bosnia","Mopsul de aur" (în ucraineană). Poporul se delecta odată și
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
obiecte din piatră (la biserica din satul Topolița), os, ceramică. În vechi documente românești s-au găsit adesea oameni cu numele de Grumăzescu sau Grumaz, precum și moșii, vai, ape, păduri, având acest nume sau derivate ale sale. Astfel, Ion Grumeza - staroste de Cernăuți este menționat la 12 iulie 1499; Ion Grumezea - vornic în Țara de Sus apare la 26 martie 1574; Ștefan Grumezea la 24 martie 1697 și alții. Apar în documente și sate cu denumirea de Grumăzești: în fostul ținut
Netezi, Neamț () [Corola-website/Science/301655_a_302984]
-
Răstoaceli, Vijnița, Ispasul, Milie, Vilavce, Carapciul, Zamostie, Vascăuții, Voloca. Toate acestea le-au dăruit craiul leșescu Tăutului logofătului. Și au pus hotar apa Cirimușul, întru o duminică dimineața." În anul 1723 a fost ctitorit aici un schit de călugări de către starostele Dumitru Pară din Cernăuți, în perioada stăpânirii moldovenești (sec. XVII-XVIII). Cu ocazia recensământului realizat de generalul Spleny în 1776, pe teritoriul anexat atunci la Austria, s-a consemnat că Schitul Zamostea deținea 1/3 din satul Zamostea, un teren în
Zamostea, Vijnița () [Corola-website/Science/315590_a_316919]
-
pentru iernatul oilor, să fie volnici a le paște pe a oricui moșie, al șasele pentru vinul ce-l vor aduce din gios de la Odobești, să nu plătească tult sau 22 bani și jumătate pentru un vas și 12 bani starostelui, nici pârcălabului.”" Întreaga obște de ocol a Câmpulungului Moldovenesc este considerată o „cetate de drum”, menită să asigure apărarea Moldovei la trecători. Pentru acest serviciu, domnitorii țării continuă să reînnoiască la fiecare schimbare de domnie privilegiile câmpulungenilor ce asigură acea
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
luptă pe malul fluviului Kura (6 noiembrie 1412), adică la granița Șirvanului, de către cavaleria Qaraqoyunlu. Toți suverani aliați, toata aristocrația Șirvanului au căzut prizonieri. Doar în 1413, Ibrahim I în schimbul unui tribut imens, care a fost plătit pe urma de către starostele breslelor meșteșugărești din Tabriz în fruntea cu Ahi Gassab, se întoarce în țara sa, recunoscundu-se vasalul suveranului Qaraqoyunlu, iar armata de ocupație părăsește Șirvanul. În 1417 a murit șirvanșahul Ibrahim I Derbendi, în vârstă înaintată, datorită cărui capacități diplomatice și
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
La mai multă voie bună!”" Chemătorii și chemătoarele aveau calitatea de domnișori și domnișoare de onoare și îi însoțeau pe miri, pe tot parcursul ceremoniei nunții. În dimineața nunții alaiul se formează de la casa mirelui, de unde, în frunte cu un staroste numit colăcar, deoarece poartă un colac și o ploscă cu jinars, pornesc spre casa miresei. La poarta miresei drumul este blocat de alaiul acesteia, condus și el de un staroste. Între cei doi „conducători de oști” se desfășoară un dialog
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
se formează de la casa mirelui, de unde, în frunte cu un staroste numit colăcar, deoarece poartă un colac și o ploscă cu jinars, pornesc spre casa miresei. La poarta miresei drumul este blocat de alaiul acesteia, condus și el de un staroste. Între cei doi „conducători de oști” se desfășoară un dialog vesel, care se termină cu o pace marcată de ciocnitul celor două ploști cu ginars, după care toți pornesc spre casa miresei. Colăcarii cer apoi mireasa: "„Cu vreo două trei
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
la naș. Pornind de la bucătărie și îndreptându-se spre masa nașilor, acompaniată de primaș, aceasta chiuie: Din jocurile mai mult jucate la nunți erau: „De-a lungul” și „Învârtita”, jocurile feciorești ca: Sârba, Brâul, Bătrâneasca și Cernuta. După chiuitul găinii starostele adună cinstea, începând de la nași și continuând cu toți mesenii care îi cinstesc pe miri, cu bani sau cu alte daruri, spunând: „De la noi atât, de la Dumnezeu mai mult!”. În același timp închină fiecare un pahar cu mirii, felicitându-i
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
rămână loial angajamentului luat de cazaci față de rege. Cum nu a putut să intre în posesia documentului semnat de rege, Hmelnițki a hotărât să continue recrutările pe cont propriu. Barabaș și Karaimovici au informat autoritățile despre hotărârea lui Hmelnițki, iar starostele din Cihirin Alexander Koniecpolski, a hotărât să îl pună sub supraveghere pe Bogdan. Ajutorul starestelui, Daniel Czapliński, a întreprins un raid de pedepsire împotriva lui Hmelnițki, atacându-i proprietatea de la Subotiv, atac în timpul căruia fiul mai mic al lui Bodan
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
și cu boierii enoriași, breasla tălpălarilor s-a îngrijit de această biserică, de la ei provenind și denumirea populară a lăcașului de cult. Atestarea patronajului acestei bresle este într-un document din 1742, când paroh al bisericii era preotul Antonie și staroste al breslei tălpălarilor Ioan Papajemnă. Meșterii talpalari au donat bisericii un loc pe strada Gării. După precizările lui N.A. Bogdan, în cafasul bisericii se mai păstra la începutul secolului al XX-lea o lumânare de ceară a breslei talpalarilor. Avariată
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
Białystok. Între anii 1617 și 1626 s-au construit prima biserică de cărămidă și un castel. Castelul cu două etaje, proiectat pe un plan dreptunghiular în stil gotic-renascentist, a fost opera lui . Construcția lui a fost continuată de Krzysztof Wiesiołowski, staroste de Tykocin, mare mareșal al Lituaniei din 1635, și soțul Aleksandrei Marianna Sobieska. În 1637, el a murit fără să lase urmași, și ca urmare Białystok a fost luat în stăpânire de văduva lui. După moartea acesteia în 1645, moșia
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
scriitori români pentru uzul tinerimii române” (1885, ed. a 2-a în 1907), ˝Trandafiri și Viorele˝ (1886, ed. a 4-a în 1912), „Chiuituri de care strigă flăcăii la joc, Opșaguri, cât pilite, cât cioplite și la lume împarțite” (1887), „Starostele sau datinile de la nunțile românilor ardeleni” (1890), „Povești din popor” (1895, editat sub auspiciile ASTREI și premiat de Asociație), „Bocete” (1897), „Românul în sat și la oaste, apreciat din cântecele lui poporale” și „Pântea Viteazul: tradițiuni, legende și schițe istorice
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
cea de-a doua cărțile profane sau mirenești. Prezentarea lor era făcută în ordine cronologică și alfabetică, indicându-se numele autorilor. Folosirea cataloagelor de librărie, care constituiau adevărate cărți de vizită pentru Iosif Romanov și compania sa, îl recomandau ca staroste al librarilor, cu o bogată activitate într-o perioadă când cartea își făcea cu greu drumul de la autor la cititor. Cunoașterea prin intermediul acestor cataloage ale cărților și autorilor lor pe întreg spațiul locuit de români reprezintă totodată mărturia unității culturale
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
cutremur, o recoltă bogată sau una dezastruoasă). Ultimul fiu, serdarul Toader Sion, a fost, alături de Gheorghe, unul din semnatarii lucrării "Prințipiile noastre pentru reformarea patriei". Paharnicul Sion (paharnic = rang de boierie, boier de Divan) a fost copist la vistierie, ceauș, staroste la Focșani, vechil de staroste la Putna, președinte al Eforiei din Focșani în 1842, unde se stabilise de mult în casele de zestre ale soției sale, Eufrosina (Evfrosina), fata banului Toma Stamatin. După Gheorghe Ungureanu, familia Sion descindea dintr-o
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
una dezastruoasă). Ultimul fiu, serdarul Toader Sion, a fost, alături de Gheorghe, unul din semnatarii lucrării "Prințipiile noastre pentru reformarea patriei". Paharnicul Sion (paharnic = rang de boierie, boier de Divan) a fost copist la vistierie, ceauș, staroste la Focșani, vechil de staroste la Putna, președinte al Eforiei din Focșani în 1842, unde se stabilise de mult în casele de zestre ale soției sale, Eufrosina (Evfrosina), fata banului Toma Stamatin. După Gheorghe Ungureanu, familia Sion descindea dintr-o veche familie de răzeși, Coșescu
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
în muzică militară din România (1830) și a avut loc prima paradă militară, la grădina publică "Mihai Bravu". Craiova va avea, din 1831, o formă de conducere democratică, cu autonomie orășenească, numită: ""sfatul orășenesc"" cu membri aleși prin vot, dintre staroștii tuturor corporațiilor. Un rol important l-a avut desfințarea formelor perimate ale administrației cum erau: Bănia, căimăcănia și divanul Craiovei. În 1837 se deschide Școala de fete Otetelișanu, printre primele absolvente numărîndu-se viitoarele mari actrițe ale vremii: Aristița Romanescu și
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]