249 matches
-
până În zori... spuse căpitanul, Întorcându-se și mergând repede, cu dreapta pe mânerul sabiei. Nu găsi decât liniștea, liniște de noapte cu stele aprinse, cu miros de fân cosit și cu adieri de toamnă apropiată. Urcă la creneluri, Întâmpinat de stegarul Balotă. - Nimic? Îl Întrebă. - Liniște deplină! răspunse acesta, asemenea spătarului Albu, păzitor al somnului Măriei Sale. De sus, noaptea moldovenească nu era decât puzderie de stele deasupra murmurului Încet al codrului. Lume de dealuri molcome și doinite. O liniște Înaltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spre malul Nistrului, despărțind țara de Întinderile nesfârșite de dincolo, de frământările polonilor și de sălbăticia tătarilor din Crimeea. Departe, În adâncul adormit al pădurii, Începea să se deslușească tropot de cal. Oană tresări. - Olăcar... În crucea nopții... pregătiți porțile! Stegarul Balotă dădu poruncile de ridicare a drugilor. Tropotul se apropia. Era un cal la galop Întins, un cal obosit, care gonise ceasuri Întregi. Intră pe podul cetății fără să Încetinească și strigă din goană: - De la Albești, degrabă la căpitanul Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Sosise și comisul Toader cu călăreții lui, fără a fi găsit urma ucigașului luat sub aripa craiului și ascuns În castelele panilor polonezi. Sosise și căpitanul Petru Ilaș, din inima Alpilor, cu cei treizeci de călăreți ai lui și cu stegarul Simion rănit. Dar, lucrul cel mai important dintre toate, sosise și căpitanul Oană din tainicele sale drumuri, la răsărit și la apus de hotarele Moldovei. Singurul care se pregătea de plecare era tânărul logofăt Bogdan Litovoi, care aștepta scrisorile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
După ce se sfârșiră și scrisorile de acreditare, și răvașele către principii europeni, domnul ieși În curtea mare a cetății, unde cei cinci sute de Apărători Întorși de peste Nistru, aliniați pe două rânduri, așteptau nemișcați. Printre ei, răniții, În frunte cu stegarul Simion, legați În feșe albe, noi. Trâmbițașii de pe creneluri sunară Ieșirea din palat a Măriei Sale. În curtea mare ieșiră și curtenii, boierii Sfatului și invitații, printre care domnița Erina. Apoi se așternu liniștea. Ștefan trecu Încet prin fața luptătorilor, gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Asta ai auzit-o bine, signor Gianluca, râse Oană, și te vei convinge cât de curând. Francisco, oștenii mei vor duce carele spre destinație, iar noi le vom putea ajunge pe drum. - Suntem oaspeții tăi, căpitane... Oană Îl chemă pe stegarul Modruz, poruncindu-i să ia drumul cetăților de hotar, Începând cu Soroca. În locul palăncilor de pământ, ridicate În grabă În toamna lui 1458, Începuseră să se Înalțe zidurile unei cetăți adevărate, din piatră de râu. Nu erau Încă terminate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
centură, săbiile grele la oblânc. Două sute de scuturi ușoare, de luptă călare, o sută de scuturi mari, venețiene. Cămașă de zale cu apărătoare pentru gât și cap, apărătoare de picioare, zale ușoare pentru cai. - O să avem luptă cu arcași... murmură stegarul Simion, vindecat după lupta din munții Alpi. - Lăncierii, lancea scurtă de luptă călare. Măciucașii din Dorohoi, măciuca și buzduganul legate cu lanț. Plecarea În jumătate de ceas! Pentru mine, pregătiți-i pe Crivăț pentru luptă și pe Amurg pentru drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
reluară Încercuirea. Un val de săgeți tătare porni spre voievod, dar se Înfipseră În scuturile venețiene sau se rupseră În zalele cailor. - Să ieșim la luptă! strigă Ștefan, punând mâna pe garda sabiei. - E zid până la moarte, Măria Ta! răspunse stegarul Simion, care galopa În dreapta voievodului. Doar dacă noi toți om muri, atunci vei putea ieși la luptă! Aripile călărimii tătare se strângeau din nou. Proporția era aceeași ca la Începutul luptei. Două sute Împotriva a două mii. Dar, de această dată, căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
străfunduri. - Măi, oameni buni, voi ați Înțeles ceva din ce v-am spus eu? Întrebă Oană, Într-un târziu, când flăcările focului se mai potoliră sub aripa frigului cu miros de cetină și cu prevestiri de Crăciun. - Înțeles, căpitane... mormăi stegarul Simion. Retragere cu două sute de lăncieri și cu ariergardă de arcași, cinci lansări. Parcă asta era, nu? - Asta era... râse Oană, dând semnalul de Încălecare. Încălecară cu toții, fără un murmur. Știau că nimic din ceea ce trebuie să facă nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
otomană era Într-o ofensivă imposibil de oprit. Trupele moldovene erau cuprinse de haos. - Semnal către răzeșime! strigă Oană, parând cu garda spadei lama unui iatagan, răsucind apoi Încheietura și zburând, cu vârful, capul unui Cuceritor. Retragere ordonată, un pas! Stegarul Isailă nu-și crezu ochilor. Și totuși, era adevărat. Săgeata roșie indica retragere cu un pas. Ridică sabia și strigă: - Semn de la măria sa! Retragere un pas, așa cum v-a Învățat căpitanul Oană! Răzeșii din primul rând al Încleștării făcură deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
transmise și comisul Toader. Cele două corpuri de oaste, istovite de lupta neîntreruptă, se regrupară lateral, ieșind din luptă. Răzeșimea mai făcu un pas Înapoi. Apoi Încă unul. Urdia otomană se Întindea deja În toată valea Bârladului. - Nu uitați - strigă stegarul Isailă - nu uitați ce aveți În spate! - Dealurile! se auzi o voce obosită. - Bătălia nu e pierdută! Ne retragem ÎN SUS ! Vom fi pregătiți pentru contraatac! - Așa să ne ajute Dumnezeu! spuseră mai mulți. Ștefan reveni, Înconjurat de Apărători, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Au iscoade care gonesc În mare viteză... cinci călăreți... l-au reperat! Dio! Omul nostru e În raza săgeților mongole! Să coboare imediat! Giuliano transmise semnalul de anulare a misiunii. Privi reacția observatorului și nu-i veni să creadă. - Commandante... stegarul Girolamo refuză executarea ordinului... - E nebun? tresări Angelo, Încruntat. Să coboare imediat! Observatorul continuă transmiterea semnalelor, Încrucișând steagurile roșii În dreptul pieptului și coborându-le vertical. - Cum? Cuceritorii transmit atitudinea de non-combat? Brațele jos, armele În teacă? E real? - Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și dreapta lui - partidul radical domnește, înlăturînd orice control, orice obiecțiune; iar tot ce se întîmplă nu în numele țării se întîmplă, ci pur și simplu în interesul mănținerii partidului radical. Oamenii de încredere ai acestui partid sau mai bine zicând stegarii naturilor catilinare încheie alianță, cumpără drumuri de fier, fac război, cedează și primesc în schimb provincii etc. etc. și - post festa - Parlamentul înregistrează, monarhul subseamnă. Am văzut majoritatea Senatului constituindu-se în tribunal estraordinar cu anume misiunea de-a achita
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
IV-a a lucrării lui Giorgio del Vecchio), Mircea Djuvara evidenția importanța lecțiilor pentru cultura noastră națională, În timpuri istorice vitrege: „În timpurile unui pozitivism care duce la afirmarea primatului forței față de drept, Giorgio Del Vecchio a fost În știință stegarul entuziast al ideii de justiție. Dar această idee a constituit În trecut tocmai temeiul dezvoltării noastre politice și naționale și tot pe ea ne bizuim În vremurile noastre de astăzi”. Conștiința drepturilor noastre este un izvor de acțiune hotărâtă, o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Flechtenmacher și Paul Scorțeanu. Traduceri din La Rochefoucauld, Sainte-Beuve, Lamartine dă directoarea revistei, iar Panait Mușoiu transpune din Victor Hugo. Balada de Al. Macedonski e o adaptare după Lenore de Bürger, publicată întâia dată aici, împreună cu Stuful de liliac și Stegarul, ambele compoziții originale, și Vrăjitoarea, o traducere din Béranger. Delavrancea e prezent cu două poezii din ciclul Poiana-Lungă. Amintiri, prima, ca și placheta întreagă, favorabil comentată de Maria Flechtenmacher. În F.r. Ronetti-Roman tipărește fragmente din poemul Radu și tot aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286979_a_288308]
-
și târgurilor: abagii, cojocari, curelari, tăbăcari, croitori, zăbunari, condoragii, băcani, zidari, ișlicari, bărbieri, dulgheri, lăcătu și etc. Aceștia sunt urmați de micii slujbași din administra ția statului, la fel de săraci: toată armata de polcovnici, postelnici, armași și armășei, logofeți, vistieri, căpitani, stegari, ceuși etc. Micii boiernași și negustorii sunt de asemenea bine re prezentați în conflictele păstrate în condicile de la Mitro polie. Mult mai puțin numeroși sunt marii boieri, dar nu pentru că ei nu divorțează, ci pentru că desfășurarea procesului nu se trece
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ea în mărturie. Bărbații discută cu patimă despre amor și reputația femeilor, despre disponibilitatea acestora, despre prețul lor. O nopate de amor este redată apoi spre auzul tuturor cu amănunte, pentru că virilitatea face parte dintre valorile lumii masculine. Iordache, fost stegar agiesc, cunoaște o mare parte din bărbații care au trecut prin patul Mărioarei văduva, chiar de la candidații cu pricina: „mi-au spus un obraz neguțător că au avut a face păcatul curvii cu mai sus numita..., iarăși știu că Tomiță
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
agiesc, cunoaște o mare parte din bărbații care au trecut prin patul Mărioarei văduva, chiar de la candidații cu pricina: „mi-au spus un obraz neguțător că au avut a face păcatul curvii cu mai sus numita..., iarăși știu că Tomiță stegar agiescu au avut a face curvie cu mai susnumita, spunându mi însuși acest stegar. Și deosebi mi-au mai spus și un căpitan Siderică au curvit și el cu această numită Maria.“ Iată trei bărbați identificați cu precizie datorită indiscreției
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
chiar de la candidații cu pricina: „mi-au spus un obraz neguțător că au avut a face păcatul curvii cu mai sus numita..., iarăși știu că Tomiță stegar agiescu au avut a face curvie cu mai susnumita, spunându mi însuși acest stegar. Și deosebi mi-au mai spus și un căpitan Siderică au curvit și el cu această numită Maria.“ Iată trei bărbați identificați cu precizie datorită indiscreției lor, dar și pentru că o relație sexuală neîmpărtășită celorlalți nu are o prea mare
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
are printre atribuțiile sale și pe aceea de a asigura paza moravurilor în capitală, având practic deplina libertate în urmărirea acestor delicte și chiar în a defini ce este și ce nu este deviere de la buna morală. Spătărei, armași sau stegari intervin, dar nu se mulțumesc numai cu reținerea persoanei și încredințarea ei organelor competente pentru a-i stabili vinovăția și în con numai cei care îi înjurau pe judecători, dar pedeapsa nu se aplica dacă judecătorul înjurase primul. În practică
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
te le soții, rugându-i chiar să cedeze o mică părticică din propria avere pentru a le asigura o minimă existen ță. Această ru gă minte se prezintă mai degrabă ca un sfat, deoarece nu-i poate obliga. Lui Matei, stegar agiesc, i se cere, la despărțirea de Maria, să-și asume grija fos tei soții și a greșitui ce-l au împreună. soția vrea să primească pentru hrană „vi i șoa ra lui ce o are la sud Saac“. Matei
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
o formă de organizare a celor care erau datori cu serviciul militar, de la Sfântul Gheorghe până la Sfântul Dumitru și până la bătrânețe, nu ca în apusul Europei, 40 de zile pe an, pe ținuturi pe unde era steagul cu vătafii sau stegarii, care răspundeau de instrucția militară. Încă din timpul lui Alexandru cel Bun unele sate se dădeau cu mențiuni speciale, așa cum se menționează în documentul din 1432, dat lui Dragoș Urlat „să ție de steagul de la Tutova”. Mai trebuie adăugat că
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
specifică În „jocurile tinerilor” (Călușarii, care subzistă mereu În amintirea confreriilor inițiatice. Un alt obiect important era stindardul, „un corp de balaur cu cap de lup. Totul era alcătuit din aramă, de unde și supranumele de lupii de aramă ai dacilor. Stegarul ținea ridicat lupul de aramă, care În mers făcea să șuiere aerul În gura lui deschisă și să freamăte solzii de metal. Dacă adăugăm că luptătorii din jurul stegarului purtau măști de tipul tecta galea (de lupi și de urși, pe
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
alcătuit din aramă, de unde și supranumele de lupii de aramă ai dacilor. Stegarul ținea ridicat lupul de aramă, care În mers făcea să șuiere aerul În gura lui deschisă și să freamăte solzii de metal. Dacă adăugăm că luptătorii din jurul stegarului purtau măști de tipul tecta galea (de lupi și de urși, pe care le trăgeau pe cap și mormăiau fioroși ca niște carnasieri, putem să intuim teroarea pe care o exercita acest corp de elită al armatei dace, temut de
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
aceea de a îndeplini poruncile domnești, fapt pentru care erau puși sub ordinile ispravnicilor de ținuturi dar și a autorităților de la ocoale, mai în toate. Ispravnicii aveau și dreptul să-i pedepsească pentru vinovățiile lor. Alături de mazili, căpitani, postelnicei, polcovnici, stegari, ruptașii și ruptele visteriei, treptele, mica nobilime a satelor, așa numiții „privileghieții" erau scutiți de bir. În schimb prestau și ei slujbe la proprietarii de moșii, cât nu puteau! Ei erau supuși ispravnicilor și erau folosiți la îndeplinirea unor însărcinări
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și au pus pârcălabii săi pe Vâlcea și pe Ioan." Însăși Cronica Putneană, scrisă la 1566, notează: „numărul total al districtelor este 24; toți atâția pârcălabi și vatamani, adică niște funcțiuni corespunzătoare ca ceea ce se numește în Polonia staroști și stegari." Fiecare ținut avea câte doi pârcălabi, spune Miron Costin. Ei erau „cei dintâi funcționari domnești în ținut", fiind asimilați cu prefecții din vremea lui Melchisedec. În a sa a doua domnie, Constantin Mavrocordat a introdus „Ispravnicii pe la toate ținuturile, și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]