363 matches
-
strâng dorul ce țipă prins sub urme de jar. Mai învață-mă-ncet să culeg păpădii din desișul de aer plin de inimi pustii, mai așteaptă-mă-n iarba cu descântec de miei desfăcând din Rai, salba cu reîntoarceri de stei. Mai întâmplă-te-o clipă la izvorul de cuci să-ți beau dor din aripă să-mbrac timpu-n năluci, să-ți las cheia în gara cu vagoane de fum, să-ți aștept toată vara geamantane de scrum. Autor Doina Bezea
GEAMANTANE DE SCRUM de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371617_a_372946]
-
sfântă dintr-un lut? Pribegeam pe căi nocturne, dar ce-aproape îmi erai! Nu știam că e în mine colțul meu dorit de rai. Bobu-nchis în ignoranță, la răscruce de idei, Mugurește azi căldură și-nțeles în gând de stei. Mă desprind cu ușurință de pe-ntunecații rugi - Orb căzut către lumina de la pieptul unei rugi. Însetat de biruința înțelegerii de-a fi, Din fântânile credinței voi sorbi în orice zi! Referință Bibliografică: ORB CĂZUT / Georgeta Muscă Oană : Confluențe Literare, ISSN
ORB CĂZUT de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374916_a_376245]
-
care dorește să obțină totul sau nimic: “Ispitele ușoare și blajine N-au fost și nu sunt pentru mine. În blidul meu, ca și în cugetare, Desprins-am gustul otrăvit și tare. Mă scald în gheață și mă culc pe stei, Unde dă beznă, eu frământ scântei, Unde-I tăcere, scutur cătușa, Dobor cu lanțuri ușa. Când mă gândesc în pisc Primejdia o caut și o isc, Mi-aleg poteca strâmtă ca să trec Ducând în cârcă muntele întreg.” -Psalm De la Claudel
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
umbră, vara-n chip de fete, când pași-i se opreau în colb de murg. Priveau la el, cu ochi mirați, domnițe, dar el atinse una, din văpăi, pe buzele-i de maci și garofițe oprise timpul din trăiri de stei. -Te-am căutat din lumi demult apuse și port cu mine doar icoana ta! o umbră mi te luase și te duse dar cerului i-am plâns, să mi te dea. Pășind cu mers de înger, grațioasă, ea mâinile-i atinse-ncetișor
TRECEA UN OM PE DRUM... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375379_a_376708]
-
de lumeasca temere de moarte își găsea cu siguranță sfârșitul până să fi atins poalele muntelui. Când fu gata să-și ia avânt cu brațele larg deschise pentru zborul morții, alunecă fără voie într-un fel de căuș săpat în stei. Își continuă căderea prelingându-se printr-o crăpătură ce se tot lărgea pe măsură ce înainta, de parcă stânca ar fi fost vie și-ar fi vrut să-l ferească de năpasta zdrobirii. După îndelung timp, măsurat prin zvâcniri de spaimă omenească, prăvălirea
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
gropi urcușul, de ce nu mai vii, tată, înapoi, să-ți găsești în casa ta culcușul? te-a așteptat mama, cu anii ei grei, până într-o zi când a venit la tine, ce mai face mama, s-a mutat în stei, spune-mi ce-i acolo, vă mai este bine? într-o zi frumoasă ne vom revedea, ne vom povesti ce-am mai petrecut, ne vom muta toți într-o mândră stea, și vom trăi veșnic numai în trecut. joi, 11
SCRISOARE CĂTRE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346387_a_347716]
-
aud cum scârțăie-n noapte cad frunze draga mea ne ducem parcă până la marginea lumii se uită arborii îngroziți la noi și ne întreabă încotro am luat-o o mie de ani au trecut și trupurile noastre stau pitite prin steiuri se fac râuri și curg spre marea timpului s-au dus diminețile noastre s-au dus amurgurile copilăriei pe limba ceasului dorm îngeri într-o noapte floarea mea eu te-am visat înfloreai ca un poem ca un pom adevărat
ELEGIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346435_a_347764]
-
suflet, ghemuită, Ofta adânc, ca ciuta frântă-n dinții Însângerați ai haitei, ori în zimții Stâncoși, ecou de plângere uită. S-a dăruit căderii infinite Prin'tr-un șirag, tăcut, de lăcrămioare, Ascunsă'adânc de razele de soare În piept de stei, în jar învăluită. Din când în când, ea cu mărgean pictează Pe oft ascuns în florile de stâncă, Ca un preludiu, ne'nceputei, încă, Doiniri de jale'n crucea de amiază. Veneau flămânde alte noi jivine Poftind tainul hărăzit de
DIAMANT MÂNJIT CU SMOALĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378030_a_379359]
-
Gerard de Nerval interiorul bulgărului de lut cu "sâmburele" lumii: "Adonai așeză o scânteie imperceptibilă în centrul mulajului de pământ din care, se gândise el, îl va face pe om, iar această fărâmă a fost de ajuns pentru a încălzi steiul, pentru-al însufleți și a-l face să gândească, dar, acolo sus, acest suflet e-n luptă cu gerul...".48 A "așeza o scânteie" într-un bulgăre de pământ este a recunoaște în om "punctul de solstițiu" "sosit în omenire
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ramuri, dulcele Castan, Pinul, Blîndul Par, încruntatul Nuc, înțepătorul Măr Sălbatic, precum și Mărul dulce, Coaja cea aspră și-o deschid; ciripind se ivesc mici pliscuri și arípi, Privighetoarea și Sticletele, Prihorul, Ciocîrlia, Cineparul și cu Sturzul. 200 De pe-ascuțitul stei Capră 19 sărit-a, iar Oile se deșteptară din pămînt 20, Pe verdea să tulpina răsăriră Grîne, nenumărate unduind, Înfășurînd Copiii luminoși din fața vînturilor care pustiesc.] Stăteau posomoriți pe pieptul ei, aidoma zăpezii de pe munți se făcu părul ei: Slabă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nopții celei mai adînci, suind în nori de ceață, Iarna-și întinde áripile negre largi de la un pol la altul: Crunt ger de dedesubt și groaznică zăpadă, legați în lanț de căsnicie, Un dans grozavnic începură. Și vînturile dimprejur pe steiuri 35 Ca niște lilieci se așezară fără număr, gata să zboare-n depărtări. Gemetele lui Enitharmon zdruncina cerurile, Pămîntul truditor, Pîn' ce din inima-i croindu-și cale, un groaznic prunc 130 sări nainte Prin tunete și sfara și mohorîte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
printr-un „fir” de semne : Mândra fată-a celor codri, Sluga tânără din codru Arătatu-mi-a cărarea, îmi tot puse pari în cale, Așeză-n potecă semne, Mă călăuzi pe drumuri, Crestături făcu în arbori, Urme a săpat în steiuri, La ăst nobil urs, în ușă, Lângă preabogata lână (32, pp. 749-750). Odată ajuns față în față cu ursul, folosirea armelor războinice se dovedește a fi inutilă. Fiara este lipsită de vlagă, fiind „legată” pe cale magică : Cum ajunsei, cum atinsei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
De ce-au părinții, parcă, tot un dor de spus, / Tot o pădure au și-o-nălbesc cu trunchii, / Copiii-n lume gata să izbească-n sus / Și să despice drum cocorilor prin unghii? // [...] Această lume-acum ce bântuie și-n stei, / Stăm țintuiți de ea, legați ca de-un ecou, / La împerecherea clipei și la desperecherea ei, / Când e și moarte-n tot și naștere din nou” (La împerecherea clipei, în Poeme). Alteori perindarea în lume îl conduce pe insul rupt
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
munte. Dar era întuneric beznă și mulți dintre soldați nu cunoșteau deloc zona. — Aici e o cărare care urcă. Nu, pe-acolo n-o poți lua. — Ba cred că se poate. — Nu e drumul cel bun. Deasupra noastră e un stei de stâncă. Șerpuind prin jurul poalelor muntelui, cu toții se grăbeau să găsească o potecă spre vârf. Drumul era abrupt și încă nu se luminase de ziuă. Știind că se aflau între aliați, oamenii urcau în șir, fără a ști cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unde nu era cărare - creștea clipă de clipă. — Mai e timp să împărțim între noi o ceașcă de apă, de adio, spuse Shosuke. În acele câteva momente, Shosuke și tovarășii săi culeseră și împărțiră din apa care se prelingea dintre steiurile crestei stâncoase, pregătindu-se calmi pentru moarte. Deodată, Shosuke se întoarse spre frații săi, Mozaemon și Shobei: — Fraților, ar trebui să scăpați și să vă întoarceți în satul nostru. Dacă toți trei odată ne găsim moartea în luptă, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mortal cu lancea un luptător în armură. Fratele său mai mare, Mozaemon, fusese doborât deja; cel mai tânăr, Shobei, încrucișase sabia lungă cu un războinic inamic și amândoi se loviră, unul pe celălalt, de moarte. Shobei căzu la baza unui stei stâncos din apropiere. Lângă el, stindardul comandantului zăcea abandonat, de-acum complet înroșit. Din vârful și din josul povârnișului, lănci nenumărate se îndesau spre trupul lui Shosuke, fiecare luptător dornind să ia stindardul de comandant și capul despre care credeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Higashi Kasugai șerpuia și cotea, când forfecată între munți, când îmbrățișând șesurile mai mici. Drumul Mikawa, care făcea legătura cu Okazaki, se vedea departe, spre miazăzi. Dar munții acopereau mai mult de jumătate din orizont. Nu existau prăpăstii abrupte sau steiuri înalte, ci numai valuri-valuri de coline unduitoare. Primăvara fiind pe sfârșite, copacii erau plini de boboci roșiatici. Mesagerii se schimbau în succesiune rapidă, dar Nagayoshi și Shonyu își comunicau gândurile fără cuvinte. Cei șase mii de oameni ai lui Shonyu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Pleacă odată de-aici! Imediat! După ce-l alungă pe pajul înlăcrimat, rămase singur, simțindu-se eliberat de orice griji. Calm, aruncă lumii din jur o ultimă privire. Foarte curând, auzi un zgomot ca de animale sălbatice încăierându-se și, în steiurile de stâncă din spatele lui, copacii începură să se zgâlțâie. Unii dintre soldații săi cu glugi negre rămăseseră totuși pe loc și-și mânuiau armele în lupta pe viață și pe moarte. Shonyu era amorțit. Nu se mai punea problema victoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ție viața îți voi da. William Wordsworth Tr\ia-n umbrar de codru des Trăia-n umbrar de codru des Pe rîu în sus, la trecători, Cu-n dor nespus și nențeles, Fecioara fără pețitori: Ca floarea de pe-un stei stingher Ce ochiul n-o zărește-ndată! Frumoasă că o stea pe cer Cînd singură e luminată. Trăind de lume ocolita Puțini au plîns cînd a murit, Frumoasa și neprihănita; O, Lucy, sufletul mi-i adumbrit! Samuel Taylor Coleridge Din
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
de navetiști, până la capătul liniei, în gara veche a Slănicului. Voi coborî și mă voi îndrepta, la picior, înspre partea dreaptă a muntelui de sare zis Grota Miresei, pe drumul turistic betonat, apoi pe cel forestier, către Scurtești și către Steiul Grohotișului... EPILOG II ( Notă de acte premergătoare ) Urmare a sesizării înaintate oficial de către Spitalul Municipal din P..., Secția de Psihiatrie și înregistrată în unitatea noastră, sub nr..., din data de..., sesizare ce are ca obiect dispariția suspectă a medicului-șef
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dăltuit de măiestria unui sculptor, căruia îi ședea mai bine pe un soclu decât pe pământ. Așa că aveam de ce să mă mir văzând că ea se mișcă și chiar vorbește ca toți oamenii. ― De ce mă fixezi așa? Nu vrei să stei? S-a trântit într-un fotoliu, punând picior peste picior. (Făcu gestul acesta cu o grație neîntrecută.) Cum stătea așa, arăta tot ca o statuie, însă în altă poziție. ― Ce-i cu dumneata? Am impresia că mă studiezi... ― Iartă-mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mie de cercei Dacă nu vii să mă iei. El îndată își săria Și în brațe ș-o lua Și-n chilie ș-o băga. Puse cârja pe chilie Ca să fie mărturie Ș-o pus papuc pe cuptor Să li stei -ntr-ajutor. Amândoi și-o povestit Zi de vară Până în sară. Ea din grai așa grăia: - Cum să zic eu la maica? El din grai iarăși grăia: - Chivuța neichii, Chivuță, Așa maică-ta să-i zici: Știi taurul satului, " Cel mare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
The Politics of the Communist Regime concerning the Jews: Contradictions, Ambivalence and Misunderstanding (1945-1953)”, În Ion Stanciu (editor), The Jews in the Romanian History, Editura Silex, xe "București"București, 1996, pp. 230-247. Shaari, D., „Hakibutz haieudi be Romania hagdola bein stei hamilhamot haolam - meamtei haistalvut” („Populația evreiască În România Mare - mijloace de integrare”), În Sughiot baheker ieudei Romania, 3, 1990, Universitatea Tel Aviv. Shafir, Michael, Romania: Politics, Economics, and Society: Political Stagnation and Simulated Change, Boulder, Colorado, 1985. Stock, Ernest, Chosen
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
munților, chiar pe pajiștile alpine, unde, pe bolta cerului senin, acvilele se rotesc în cercuri largi. Pajurile țintesc spre stâncile ascuțite, scăldate în soare, pe care se încălzesc vipere încolăcite și stau cățărate capre de munte. Flori de colț ornează steiuri care străpung și rănesc orizontul. Sub rocile lipite pe trupul munților, se ascunde o lumină tainică. Strălucitoare minereuri scânteiază, radiind pretutindeni 13. Cu focul lor, aprind întunericul din subteran. Din adâncuri, țâșnesc, clipocind printre stânci, izvoare 14. Se adună în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
din care-ntr-o clipă ieșeau păianjeni veninoși, cu o sută de picioare. Dar preotul [...] îi pietrifica, stropindu-i cu apă sfințită. Demonii târâtori săpară găuri pe sub pământ [...]. Dar tămâia [...] le sfărâmă țestele șerpești în mii de țăndări. Demonii-lilieci înșfăcară steiuri de piatră [...], însă [...] (grație rugăciunii, n.m.) pietrele se opreau în aer și se deschideau ca niște boboci uriași". Un efort climactic concentrează energiile diabolice: "demonii se repeziră toți deodată asupra zidurilor, se cățărară pe ele și pe acoperiș, rozând și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]