1,939 matches
-
Cenaclul se numără printre cele de referință: "ghem cenușiuť ochi vegetali, vinețiť poziție defensivăť atitudine de jivină încolțităť melc căruia i-a căzut calcarul din spate, încordat la primejdiile posibile". Spre deosebire de G. Călinescu, în total dezacord cu "existența somnambulică" a stelarului, blamîndu-i cu un secret lustru admirativ "delirul infatuat în ton sacerdotal și profetic în care tocmai enormitățile sînt grațioase", E. Lovinescu pare a-i înțelege "eterna boemă". Deși poetul făcuse deja pasul în vagabondaj (poet "al mizeriei, al decăderii"), criticul
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
acea pîine.") și aroma. Hrana și leacul. Și fantasme. Umbre ale necunoscutului lumii, o mare cu zile și nopți, cu flux și reflux de adevăr și minciună a simțurilor. De pildă, imagini ca din spatele unui paravan, din numărul unui Iosefini stelar: "O simțeam printre degete, în inimă, pe gene,/ Cînd venea în odaie la mine, seara;/ Răsturnîndu-se pe masa de lucru, alene,/ Părul ei semăna cu ceara.// Felină, depărtată, totdeauna/ Mai tristă, mai rece, pînă cînd, vai!/ Prietena mea luna nu
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
universitară." Din cînd în cînd, nemulțumirea e lăsată deoparte, pentru portrete de galerie ca, bunăoară, acela al lui Voronca: "menționat prin micile antologii moderniste ale tinerilor francezi, Voronca umbla ca o cometă în largi ocoluri, dintr-un colț al lumilor stelare, ca să apară într-altul." Însuși stăpînului casei, într-un moment de armistițiu, i se așază poza, unu la unu, în raftul cu modele în negligé: "Lovinescu însă se anima repede, rîzînd cu mare poftă, dînd capul pe spate, și rotunjind
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
simbolul de bază pe care, de acum încolo, nu va face altceva decît să-l adîncească. Nu e de mirare că iubita lui - eterna Bianca Milesi, în rol de Donna Laura și avînd omniprezența Beatricei - apare descrisă tot în termeni stelari: "Atinsă-i fi de mînele/ Doritei doamne mele/ Și te-or privi luminele/ Acelor vie stele.// Și mie lin luceafărul/ Din ceriu va să-mi străluce,/ Cînd dulce-a fi d-o patimă/ Aminte a-și aduce" (Alvir cătră a
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
realității, în care durerea și fericirea sunt fațetele aceluiași destin, beatific în esență, deci invulnerabil și fundamental însetat de libertate. S-ar putea vorbi mult despre predispoziția ascensională a poeziei Magdei Cârneci, despre elanul ei spațial, specifică fiindu-i imagistica stelară, gigantesc-cosmică, dar și despre registrul opus, al teluricului, când generator de mânie, în calitatea sa de conglomerat al ratărilor și imoralității omenești, când răspândind pace lăuntrică, un calm propriu lucrului mărunt, fidel sieși (Nike, în lumina finală). Camuflat sub umbrela
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
sau presimțiri ale acestora: "ascult cum se topește clipa" (Din turn); "sunată ora marelui plictis/ sunt doldora de-acum de toate/ tot ce a fost de zis/ s-a zis" (Sunată ora); "obosite stelele/ sclipind cărunte/ au îmbătrînit pe cer" (Stelară); "a fost ca-n lumi care-au trecut/ ori poate n-au fost niciodată" (A fost, n-a fost)... Concentrat cu precădere asupra eului propriu, liricul nu rămîne totuși opac la dramele lumii în care trăiește: calmul livezilor de portocali
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
și călătoria în spațiu. Și astfel, Vincent, împreună cu marele om de știință Raoul Glasell - și el tot un locuitor al sistemului SAW -, își va lua rămas bun de la familie și va porni într-o călătorie spre planeta J-20 din sistemul stelar Alpha Centauri. O ultimă reacție umană îl împinge să îi propună soției sale să se transforme și ea în modul SAW și să plece împreună în spațiu, dar femeia - ca orice femeie care nu poate înțelege acțiunile temerare - îl refuză
Vincent Fatalistul by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7740_a_9065]
-
diversificat problematica celor patru volume anterioare. Volumul 5 îmbogățește materia din primul volum, cu noi motive narative ale aspirației sideral-edenice, intitulându-se Fata din Icoană, ilustrând viziunea populară despre lumea celestă și despre reprezentanții ei, marcați prin însemne solare sau stelare. Volumul 6, Busuioc și Siminoc, include basme rare sau necunoscute până acum, a căror acțiune se desfășoară pe pământ, în vecinătatea nemijlocită a povestitorilor și ascultătorilor. Cu toate acestea, precizează I. Oprișan, "realitatea își pierde atributele firești, permițând zborul liber
Basme fantastice românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8191_a_9516]
-
să aprindă o lampă de colț cu abatjour de mătase multicoloră, scoase o sticlă de șampanie și stinse lumina mare. Mă deranjează, e prea tare, nu crezi? Băiatul abia putea articula câteva sunete, intuia că se află pe un drum stelar, Îi era frică să nu rupă vraja cu vre-un gest necontrolat, se ruga pentru ca miracolul să se producă, gata cu frica de fete rele, avea de recuperat, dar așa ceva ... nu merita, era prea frumos... Și pe mine ... A destupat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
măreția atâtor asfințituri ce ard În părul lung, mătăsos, și nici de florile ce-au rămas ca o mirare pe trupu-mi firav, lunecos. Doar lumină și rouă am adunat În drumul meu, spre templele cerești, unde fericirea pâlpâie În lumânări stelare. Deschide,ascultă-mă, iubite! pe străzi s-a lăsat Întunericul și brațele pline de rod abia le mai port. Un orb s-a rătăcit... Imprudent, pipăie zidul ca pe o fereastră În care luminile lumii s-au zăvorât ca-ntr
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
depărtările au fost în tine ca niște harfe și au cântat toate cântecele mărilor și ale pământului cântece pentru călătorii, pentru corăbieri, pentru pescuitorii de corali pentru toți oamenii care trăiesc, visează și mor departe și niciun cântec pentru depărtarea stelară din privirile mele Când mă uitam și spuneam: Ioana Maria, ești cea mai frumoasă floare din lume". (Versuri din volumul de poeme Ioana Maria, al poetului Geo Bogza, comentat de Max Blecher în Lumea românească, II, 287, 18 martie 1938
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a mai pune la socoteală că tabla pe care se mișcă piesele își schimbă structura în funcție de nivelul ierarhic pe care ne aflăm: într-un fel arată tabla la nivel cuantic și în cu totul altfel arată aceeași tablă la nivel stelar. Asta înseamnă că deosebirile sînt atît de mari încît nu numai că regulile de mișcare și piesele variază de la un prag la altul, dar pînă și tabla de șah se schimbă mereu. Altfel spus, avem mai multe table de șah
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
ceea ce era uneori un vapor, alteori o cometă, lumea Însăși sau doar un tren rapid din Ostende până la Istanbul. Mama și tatăl lui se Înclinară În fața sa, cu fețele lor brăzdate și supte, și Îl urmară prin eter, dincolo de vârtejul stelar, spunându-i că erau bucuroși și recunoscători, că el făcuse tot ce putuse, că fusese credincios. Rămăsese fără respirație și nu le putu răspunde, tras În jos de o gravitație ce-i provoca dureri imense. Voia să le spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
am intenția de a vă reproșa acele inexactități În monografia pe care i‑ați dedicat‑o), nu va trebui să vă Încărcați memoria cu cine știe ce amănunte, așadar puteți reține ceea ce vi se pare esențial. În poezia cu titlu criptic „Canibalism stelar“ (vol. I, p. 42) “Întâlnirea celor două stele, a celor două făpturi“ nu este „efectul interpenetrării dintre acțiunea de precunoaștere cu cea de necunoaștere“, după cum va susține Nina Roth‑Swanson, ci transpunerea lirică a șocului resimțit de Mendel Osipovici În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
subconștiente“, nici „transpunerea unui vis coșmaresc“, cu atât mai puțin „totemuri“, ci, efectiv, suprapunerea a două imagini: În acea zi Mendel Osipovici citise Într‑o revistă de popularizare a științei că ar exista așa‑numitele stele canibalice, așadar un canibalism stelar, iar pe plan conceptual un dualism astronomic, un tip de afinitate astrală (de unde și versul: „Stelele care se ating cu fruntea, cu fălcile“), prin care stelele se Înghit una pe alta În Îndepărtări Încețoșate, undeva Înspre Calea Lactee. Asta i‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Ghid turistic. Tremurând, am deschis cartea... ... și-n ea am găsit un univers. O galaxie întreagă de stele făcute cu pixul, de orbite trasate cu creionul și de centuri astrale în cerneală, în jurul muzeelor și bărcilor și taberelor, nesfârșite grupuri stelare de bifări, cruciulițe, semne de exclamație și întrebare, toate înăuntru, deasupra sau în jurul listelor de taverne și pensiuni și baruri și orașe și trasee și plaje. — O, Doamne. Nici o forță în spatele cuvintelor, doar ele ieșind, scurgându-se afară din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se plimbé alb și mic printre ciupercile extrapolare? - Virus benign cu ochi de viorea, de ce sé dém cu pușca dupé fluturi? Mai bine radem porcul cu lanterna, céci lumineazé cerul Înstelat. Și drumul omului beat, cînd Întunericul Îi pune cérébuși stelari În ochi. Sé-i dém un smoc de pér descreierat În crépétura lui de la mésea. Eu n-am de ce sé mor pentru vecinul meu Pavel Andreevici! - Nu-i mai bine sé résédim flori și sé creștem porumbei? - Mai bine, sigur cé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Asta ca să rimeze cu slava. Smerenia și dragostea nu-s monopolul creștinității, taie Rusalin aerul cu palmele, scurt. Ca să nu mai vorbesc de arta ta de-a mă îndepărta. De ce deschizi cu cruzime rana? De ce rîcîi cu unghiile o rană stelară? I-am simțit privirea de expert în ale văzului. Se preface. Minte că orbește. Numai nu mi-a strigat: "Ooorbesc! M-ai călcat pe ochi și-am orbit". Nu ca-ntr-un western-spaghetti, ci ca-ntr-un autohton estern-fidea. Termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
privirea de expert în ale văzului. Se preface. Minte că orbește. Numai nu mi-a strigat: "Ooorbesc! M-ai călcat pe ochi și-am orbit". Nu ca-ntr-un western-spaghetti, ci ca-ntr-un autohton estern-fidea. Termină cu prostiile. Rană stelară ș.a.m.d. N-ai să mai dai nicăieri de mine, așa cum mă vrei tu: nebună și frumoasă. La ce se cuvine, la asta trebuie să ne gîndim. Ai înțeles sau să-ți fac un desen? repet o glumă tembelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe celelalte Mioare și-au dispărut hârjonindu-se. Drumul mi-a spus că nu trebuie să le urmăresc, pentru că toate își știau, cu sobrietate, întoarcerea. Nu cumva regizorul ne urmărise, la rându-i, pentru că s-au aprins din nou proiectoarele stelare? Noaptea a devenit o zi însorită, desigur, cu Luna uitată de scenograf pe fundalul mușcat de vânt al zării. Și Mioara îmi dădu să beau din căușul palmelor apa fântânii cu ciutură din spatele casei de pe bulevardul Karl Marx nr. 51
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
are venituri bugetare considerabil mai mici decât suratele noastre din zon..., nu mai vorbesc de ț...rile din Uniunea European... a celor 15. Putem înv...ta multe de la Spania, ce are tr...s...turi comune cu noi și o experient... „stelar...” în absorbția fondurilor UE, în dezvoltarea infrastructurii; dar și de la Finlanda și Danemarca, ce combin... un sistem de asigur...ri sociale extins, cu o performant... economic... înalt.... Nu pledez pentru adoptarea unui sistem social nordic, deoarece nu ne țin curelele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
ADRIAN POPESCU: „Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” Ioana Revnic Motto: Tot ce mi-am dorit, am avut. Călătorii imposibile și prietenii stelare, alianțe cu înaripații (...) Puțini au fost atât de norocoși. Ajunsesem să cred că miracolele fuseseră născute pentru mine..." Adrian Popescu, 32 - Mă urmărește, domnule Adrian Popescu, următoarea întâmplare pe care o povestiți într-un text intitulat Porunca a patra (din
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
din astronomie ar trebui revizuită. Idei importante despre istoria universului nostru este bazată pe măsurătorile și teoriile legate de neutrini. Aceștia erau prezenți din abundență la începuturile universului și dacă acum aflăm că ei au alte caracteristici decât credeam, modelele stelare ar trebui, de asemenea, reviizuite. Sursa: realitatea.net Citește și:
Dacă Einstein a greşit, călătoria în timp devine posibilă: Vezi aici cum este demonstrată teoria () [Corola-journal/Journalistic/68876_a_70201]
-
un ghem de ață, dând astfel naștere unei rețele comparabile, să zicem, unei plase de păianjen. Am căpătat o mare admirație pentru această fragilă insectă, după ce am primit un e-mail care urmărea felul cum își construiește pânza, în admirabile simetrii stelare. Desigur simetriile nu se mai poartă astăzi, iar rețeaua se năștea oricum haotic, la întâmplare, în piesa discutată, devenind, pe măsură ce se crea, un loc unde, așa cum spunea și titlul, coregrafa nu mai fusese nicidată. Ar fi fost interesant, însă, ca
Dans și experiment by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6829_a_8154]
-
de scepticism. Astfel că rațiunea reușește a ține în chingi revărsarea informului, mărginit prin-tr-o liniatură explicativă: "Toate obiectele picură o ceară înăuntrul lor / ca și cum un suflet ascuns / se îndrăgostește fără să mărturisească // Dintre lipitori și lichele saltimbanci oratori / dintre vietățile stelare / dintre cei proaspeți și ofiliți de orgolii / care imploră / care se căiesc / care-s hârciogi sau logodnice albe / care urăsc din dragoste / care alintă gândaci de bucătărie // Numai noi nălucile sântem ipocriți noi poeții" (Noi). Grotescul e măsurat, picurat cu
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]