319 matches
-
tras literalmente ușa după noi. Lumea de dinafară nu mai exista. Eram doar noi doi cu tot timpul la dispoziție, unul la dispoziția celuilalt, fără nimic care să ne distragă atenția de la noi înșine. Ca un lac imens, cu vălurele,sticlind sub soare, marea se așternea oglindă la picioarele noastre. Iubeam tot ce întâlneam în cale, dar mai cu seamă ne iubeam. Acolo am sărbătorit și primul nostru revelion împreună. Doar noi doi. Cu room-service. Ne priveam în ochi și ne
STICLA DE ŞAMPANIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1032 din 28 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342024_a_343353]
-
la nivel individual? Dar din punct de vedere al societății, ca un întreg? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările ale căror răspunsuri dorim să le dezbatem împreună”. Dezbaterea ”Cum modelează cinemaul societatea?” va fi moderată de Andre Lameiras și Radu Sticlea. André Lameiras este doctorand la Universitatea de Sociologie din Porto. Dar mai degrabă este un entuziast al dezbaterilor, susținând că doar prin a ajunge ca împreună să ne exprimăm liber varietatea ideilor și opiniilor putem construi o societate democratică puternică
Evenimente conexe provocatoare pentru publicul din Timișoara cu ocazia celei de-a 8-a ediții a Festivalului Internațional de Film Timishort [Corola-blog/BlogPost/100221_a_101513]
-
varietatea ideilor și opiniilor putem construi o societate democratică puternică. André a locuit în Timișoara din octombrie 2015, a organizat o serie de ”coffee-talks” pe diferite teme, precum și alte evenimente care au avut legătură cu recenta criză a refugiaților. Radu Sticlea a locuit timp de nouă luni într-un oraș plin de cultură și culoare: Porto. Experiența sa portugheză a fost însoțită aproape în permanență de un fundal de azulejos, faianța pictată, fie că se afla pe pereții clădirilor, ai bisericilor
Evenimente conexe provocatoare pentru publicul din Timișoara cu ocazia celei de-a 8-a ediții a Festivalului Internațional de Film Timishort [Corola-blog/BlogPost/100221_a_101513]
-
la nivel individual? Dar din punct de vedere al societății, ca un întreg? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările ale căror răspunsuri dorim să le dezbatem împreună”. Dezbaterea ”Cum modelează cinemaul societatea?” va fi moderată de Andre Lameiras și Radu Sticlea. André Lameiras este doctorand la Universitatea de Sociologie din Porto. Dar mai degrabă este un entuziast al dezbaterilor, susținând că doar prin a ajunge ca împreună să ne exprimăm liber varietatea ideilor și opiniilor putem construi o societate democratică puternică
Evenimente conexe provocatoare pentru publicul din Timișoara cu ocazia celei de-a 8-a ediții a Festivalului Internațional de Film Timishort [Corola-blog/BlogPost/100240_a_101532]
-
varietatea ideilor și opiniilor putem construi o societate democratică puternică. André a locuit în Timișoara din octombrie 2015, a organizat o serie de ”coffee-talks” pe diferite teme, precum și alte evenimente care au avut legătură cu recenta criză a refugiaților. Radu Sticlea a locuit timp de nouă luni într-un oraș plin de cultură și culoare: Porto. Experiența sa portugheză a fost însoțită aproape în permanență de un fundal de azulejos, faianța pictată, fie că se afla pe pereții clădirilor, ai bisericilor
Evenimente conexe provocatoare pentru publicul din Timișoara cu ocazia celei de-a 8-a ediții a Festivalului Internațional de Film Timishort [Corola-blog/BlogPost/100240_a_101532]
-
la covrig. Măcar o mole...culă. Înțe...legi? O mole...cu...liță. Veni și Pleșcan să se amuze: --Lasă-l, bă, Cireașă! Nu vezi că domnu’ Trache e nervos? Hai, dă sticla-ncoace! Când să plece, observă că lui Trache îi sticlesc ochii. Înțelese. Ar fi sorbit dintr-o înghițitură tot ce mai era în sticlă. Râse-n sinea lui: acesta e de-al nostru, vorba lui Cireașă. Trebuie lucrat. Și se întoarse. --Domnu’ Trache, eu te înțeleg: serviciu, poliție, probleme, da
TRANDAFIRUL SIRENEI-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342827_a_344156]
-
răsăritul ți-a adus potcoavele, numai două, două ți-a adus din cele patru cerute, nu e nimic, ai să îl bagi mâine la carceră, știi, carcera aceea cu drugi de metal și apă până la brâu, timpul e albăstriu și sticlește pe pieptul tău, luna a plecat de pe câmp iar tu faci focul cu lemne subțiri, noaptea ți-a intrat în ochi, e văzduh printre chipuri, morarul a oprit moara, o să cumpăr făină pentru ... Citește mai mult strigai disperareafilozofând pe la icoane
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
timp mi-am întors privirea pentru a vedea încă o dată muntele pe care am locuit un an de zile. Sus, pe culmea lui, se mai zărea puțin din acoperișul cabanei, precum și silueta albă a casei Observatorului, cu un geam care sticlea ca un diamant în bătaia luminii soarelui. Iar mai încolo, unde muchia muntelui se unea cu cerul, se vedea capul negru, cu urechile ascuțite, ale unui cal, rumegând și privind din când în când spre satul din vale. Frumoasă zi
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
Știi, acum, numai eu o aud, În ghiocul adolescenței mele târzii, Când ascult murmurul iubirii Din armonia unei veri, secătuite Și acoperită cu frunze, ca și chipul său... S-a micșorat ora de verde străpunsă... Te-aștept! Încă, apusul violet sticlește anotimpul, Care se-agață în pomii încremeniți, de-atâta aur. Iubirea îmi surâde, ca un poem neterminat. E târziu, în toamnă... Nu uita, c-am rămas Pribeagul rătăcit printre șoaptele ... Citește mai mult ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂTe caut în toamna aurie
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
foc.Știi!... Știi, acum, numai eu o aud,În ghiocul adolescenței mele târzii, Când ascult murmurul iubiriiDin armonia unei veri, secătuiteși acoperită cu frunze, ca și chipul său...S-a micșorat ora de verde străpunsă...Te-aștept! Încă, apusul violet sticlește anotimpul,Care se-agață în pomii încremeniți, de-atâta aur.Iubirea îmi surâde, ca un poem neterminat.E târziu, în toamnă... Nu uita, c-am rămasPribeagul rătăcit printre șoaptele ... XVIII. ELISABETA IOSIF ÎNTRE VIS, ÎNGERI ȘI CONECTAREA LA DIMENSIUNI SUPERIOARE
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
mei sunt ai tăi ochi păgâni în rocadă asta se tocește visul un soare strălucește în ochii mei nocturni ai tăi sunt nemurirea ce-ascunde-n ea abisul Cum ochii vor să oglindească întotdeauna artă ai mei sunt prea romantici, ai tăi sticlesc în mine soarta Sonnet 24 William Shakespeare Mine eye hath played the painter and hath steeled Thy beauty’s form în table of my heart. My body is the frame wherein ’tis held, And pérspective it is best painter’s
SONET 24 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381361_a_382690]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > CÂND TREC AGALE CERBII Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Când trec agale cerbii Mici perle de lumină, Sticlesc smaraldul ierbii, Mestecenii se-nchină, Când trec agale cerbii. Din ancestral îi cheamă, Un dor neînțeles. Privesc uimiți, cu teamă Și nu se dumiresc. Cu nările de foc, Simt împrejur lumina, Ce-adună la un loc, Trăirea-n cerc, divina
CÂND TREC AGALE CERBII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381445_a_382774]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > PLOUA CA-N ORICE TOAMNĂ Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Gândul meu negru de-un tunet se ține, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz, Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz. Liniștea stă la masă cu tine - Ploua afară cum ploua în mine, Luna se-neacă-n al mării talaz, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz. M-agăț de lumină ce nu-mi
PLOUĂ CA-N ORICE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374105_a_375434]
-
Articolele Autorului Gândul meu negru de-un tunet se ține, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz, Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz. Liniștea stă la masă cu tine - Ploua afară cum ploua în mine, Luna se-neacă-n al mării talaz, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz. M-agăț de lumină ce nu-mi aparține, Liniștea stă la masă cu tine: Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz; Luna se-neacă-n al mării talaz. Cu buzele goale și mâinile pline, M-agăț
PLOUĂ CA-N ORICE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374105_a_375434]
-
Vorbește-mi de noapte, de noi, de necaz. 29 august-20 septembrie 2016, Constantă Sursa foto: #Melancholy - #Sărit #Pați #Goswami #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii#semipantum #pantum Ploua afară cum ploua în mine,Gândul meu negru de-un tunet se ține,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz,Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz.Liniștea stă la masă cu tine -Ploua afară cum ploua în mine,Luna se-neacă-n al mării talaz,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz.M-agăț de lumină ce nu-mi
PLOUĂ CA-N ORICE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374105_a_375434]
-
în mine,Gândul meu negru de-un tunet se ține,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz,Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz.Liniștea stă la masă cu tine -Ploua afară cum ploua în mine,Luna se-neacă-n al mării talaz,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz.M-agăț de lumină ce nu-mi aparține, Liniștea stă la masă cu tine:Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz;Luna se-neacă-n al mării talaz.Cu buzele goale și mâinile pline,M-agăț
PLOUĂ CA-N ORICE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374105_a_375434]
-
pentru ca focul dragonului să nu ajungă în palat. Fata nu avea probleme cu întunericul, doar era vrăjitoare și vedea bine oricâtă beznă ar fi fost. Începu să se teamă însă de sferele de foc care îi apărură deodată în față, sticlind puternic. Își dădu seama că aceia erau ochii Dragonului de Foc. - Bună, eu sunt Cora, nu vreau să îți fac nici un rău! Până să apuce fata să-i dea binețe, un șuierat răsunător se sparse între pereții pivniței și un
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
în mâinile noastre? Ne-am dus noi la el? Nu. El a venit la noi spunând că el face ceea ce trebuie să facă și nimic mai mult. L-am întrebat atunci încă o dată, de ce face acest lucru? Hotărât lucru, îi sticleau ochii după bani. Și ce ne-a mai spus? Că ,,îl voi da vouă pe Iisus care se cheamă Hristos”. Îți amintești? Nu-ți dai seama că acest om care a stat o bună bucată de timp pe lângă acela, i-
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372020_a_373349]
-
ochii, totul mi-amitește, Că-i odorul ce mii de miraje adâncește, Destinul neelucidat de amar de vreme, De care cam și simțirea uneori se teme.. Prin depărtare văd ceea ce a înflorit, Dar, și ce aci prin ea frumos a însorit, Sticlind și în ai ei profund sințământ, Ochii ce prin stele îmi spun al ei cuvânt.. Cu un zâmbet atâta de fermecător, Abțin prin mlădița roșcată să nu zbor, Precum din depărtare privirea-i un omor, Căci mă mistui pe a
CHIAR...LA DISTANŢĂ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372418_a_373747]
-
vizuale sunt reprezentative stărilor pe care poeta voiește să le imprime cititorului, o liniște divină: Am presărat trandafiri în deșert / Și-a înflorit cerul ... (Florile oceanului), îmbină personificarea cu tot ceea ce poate cuprinde imaginația creatoarei: Luna răstignită în țurțurii nopții, / Sticlește gerul (Sub clar de lună), purtându-ne apoi într-o lume de basm a lumescului. Nu coboară prea mult de ceea ce trupul o leagă de semenii săi, pentru că în cuvântul inspirat, pe care îl înalță inițiatului, răbdător și chinuit de
ST. LUCIAN MURESANU CRONICA SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346831_a_348160]
-
că-i sufletist! Unchiul, cel puțin, a rămas mască! - Îmi dau seama că nu i-a fost ușor. Dă din mână a lehamite. - Polițistul rîmâne tot polițist. Voquin m-a întrebat dacă m-am culcat cu tine! Și-i cam sticleau ochii! Nu cumva să-i spui! - Nici vorbă! - Și să-ți scoți asta pentru todeauna din cap! - Credeam că rămâi cu mine în noaptea asta! - Să nu mai crezi de acum! Este cel de-al doilea motiv pentru care am
DRUMUL APELOR, 27 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376324_a_377653]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > (LYCAN)TROP Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1332 din 24 august 2014 Toate Articolele Autorului sunt lașe cuvintele părăsesc stârvul mirosind a tăceri au sensurile lor plurisemantizate ochii le sticlesc ca în haită devorând tipare sintactice (sp)arte mâini diafane de poeți coli nude lumi imunde scheletul cuvintelor este bine articulat se poate preschimba oricând într-o pisică languroasă miorlăind vers(atil) într-un lup bântuind insomniacii cu ghere ascuțite
(LYCAN)TROP de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376414_a_377743]
-
un act de durere, în mintea mea, oricând revi și pleci mi-e seacă făptura și anii-mi sunt reci, sunt rece de cald și tu mă topești, pe reci ghilotine, din nou mă iubești, o umbră de fum, zăpadă sticlind, femeie nebună, precum un colind. Referință Bibliografică: femeie nebună / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2193, Anul VII, 01 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
FEMEIE NEBUNĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375867_a_377196]
-
râse tremurându-și gușile și spuse: - Lasă vrăjeala și cheamă un pizdelnic d-ăsta, d-al tău, s-aducă ceva de băut, da’ nu inox d-ăsta, că-mi dă arsuri! Maestrul fluieră subțire și turma se năpusti cu ochii sticlind de dorința de a împlini poruncile sfântului. Peste două secunde în fața criticului se aflau sticla de whisky, paharul de cristal, castronașul cu linguriță pentru cuburile de gheață și limbile adulatorilor de serviciu puse cu generozitate la discreție. Marele Critic oficie
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
Știi, acum, numai eu o aud, În ghiocul adolescenței mele târzii, Când ascult murmurul iubirii Din armonia unei veri, secătuite Și acoperită cu frunze, ca și chipul său... S-a micșorat ora de verde străpunsă... Te-aștept! Încă, apusul violet sticlește anotimpul, Care se-agață în pomii încremeniți, de-atâta aur. Iubirea îmi surâde, ca un poem neterminat. E târziu, în toamnă... Nu uita, c-am rămas Pribeagul rătăcit printre șoaptele tale... Elisabeta IOSIF Septembrie, 2016 Referință Bibliografică: ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂ
ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375727_a_377056]