971 matches
-
Acasa > Versuri > Frumusete > DATINI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1823 din 28 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului DATINI Un vuiet satul străbate: Anul Nou la ușă bate! Clopoțeii sună-n geamuri, Flori sticloase-mbracă ramuri. Vin căiuții cu fanfara, Urșilor cântă vioara, Un mascat urât, cu plete, Sperie băieți și fete. Lemnele trosnesc în sobe, Se-aud fluiere și tobe, Plugușoarele răsună, Satu-i plin de voie bună! Să deschidem poarta mare, Chiar de
DATINI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1451295843.html [Corola-blog/BlogPost/368259_a_369588]
-
plăcută în cele din urmă. Nu știu cât a costat tichetul de călătorie, nu eu răspundeam de “agoniseala” buzunarului, din ce în ce mai crâmpocit, însă am înțeles că te costă 5 dolari cu reducere, dacă iei un abonament pentru toată ziua. Această siluetă neagră și sticloasă, cu pedigri și argintiu, o “lipitoare” impermeabilă care șerpuiește silențios “călare pe un drug de fier” are drept cap de linie “MGM Grand Station”, trece și culege călătorii din “Bally's/Paris Las Vegas Station, mai preia pe cei din
DISTRACŢII, LUX NINEACĂ ŞI CRIZA...APROAPE ÎN L.V. (XV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Distractii_lux_nineaca_si_criza_aproape_in_l_v_xv_.html [Corola-blog/BlogPost/346492_a_347821]
-
al casei. Mă cunoșteau vecinii și cred că știau exact ce „hram” am de mă vânzolesc toată ziulica în cojmelia lui nea Ciupitu, cum îi spunea mahalaua. Mă știau și alți dănciuci ce aveau și ei porția lor de bomboane sticloase și când găseam, le aduceam și banane. Dar treaba se împuțea pe zi ce trece. Lăură, nevastă-mea, pe bună dreptate era făcută borș, ca leafa mea se redusese la jumatate și protocolul de la englezi lua drumul Ferentarilor într-o
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 by http://confluente.ro/Accident_de_circulatie.html [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > DE IERI... Autor: Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului - Cum ați putut să mă uitați așa?! Cum ați putut...?! mă ținea de antebraț și ochii îi erau sticloși, tăioși, acuzatori. - Nu v-am uitat, Doamna Profesoară..., m-am bâlbâit eu. - Ba m-ați uitat... Nu mi-ați dat un telefon atâta vreme... Era adevărat. Pentru mine vremea trece repede. Și de când am dat într-o seară cel puțin
DE IERI... de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/De_ieri_mirela_borchin_1384630681.html [Corola-blog/BlogPost/347212_a_348541]
-
meu Octavian).Ideile se simt commode încorsetate în chinga versului clasic care despuiate de fenomenal și cultivând imaginea hieratică a contururilor, eul liric e suspendat de rețeaua imaginii închingată în versul clasic cu rimă încrucișată.Dar,uneori,anihilat de aspectul sticlos al metaforei: Se va găsi,cânva,un camp/Să-ți conturez din zare chipul/Și să-ți aduc merindea,tâmp/ Eu...risipită cum nisipul...( Se va găsi...). Vedeniile poetei sunt forme ale revelației prin care eul liric,narcotizat de ispite
CLAUDIA VOICULESCU-SUDUL TÂRZIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Claudia_voiculescu_sudul_tarziu.html [Corola-blog/BlogPost/358955_a_360284]
-
devine sufocantă, ci și pentru desfășurarea activităților specifice cancelariei celui mai important demnitar roman din zonă: consfătuiri, audiențe, punerea rezoluțiilor, alcătuirea rapoartelor și a răspunsurilor la adrese. Deși e dimineață devreme și soarele de-abia s-a avântat pe bolta sticloasă a cerului, deja aerul a devenit irespirabil, semn neîndoielnic că vine furtuna. Deocamdată, înveșmântat în togă albă, cu căptușeală sângerie, procuratorul se plimbă gânditor pe aleile ireproșabil întreținute din preajma havuzului, savurând prin toți porii aerul înviorat de stropii apei cântătoare
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_pon_george_petrovai_1362117867.html [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
recunoască starea de înfricoșare pe care o simțea. Și apoi, cui să se plângă? Toți erau înspăimântați și așteptau să se termine cât mai repede acest halucinant coșmar. După ce au ieșit din Valea Cucutei, au observat în depărtare, în albul sticlos al zăpezii, un punct negru în mișcare. Era silueta lupului ce se ținea după nuiaua lui Tudorel. Pe urmă îl observară și pe el cu nuiaua sclipitoare ca un fulger. Simțind mirosul lupului din depărtare, armăsarii iar au început să
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
individual înseamnă, de fapt, compromiterea de facto a înseși libertății plenare a Omului de a exista. Uneori, nu mai ai cum să simți mâna divinității fluturând benefic deasupta ta. Pe cea a diavolului însă, prin devotatele lui odrasle cu întuneric sticlos în priviri, o simți lovindu-te-n suflet din plin... Să nu uităm totuși că, pe lângă copiile crude al fiarei cu venele plesnind a vanitate, mai există pe lumea asta - și pentru cei care cred în Pronia cerească, dar și
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_1404825961.html [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
Crăciun Publicat în: Ediția nr. 2165 din 04 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Șoapte Mă uit la ea cum stă întinsă fără să aibă glas. E prinsă-n nisip de când o știu... Bulgări mici de lumină aleargă pe trupul ei sticlos. De când stai tu aici? Cu ce folos? Te-am rugat să vorbim. Tu mă săruți timidă cu șoapte. Ți-am luat mai multe rochii - albastră, neagră și verde. Tu le porți pe toate... Te ating ușor cât să nu simți
ȘOAPTE de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_cosmin_craciun_1480857316.html [Corola-blog/BlogPost/367607_a_368936]
-
grijă să nu-l scape. Într-adevăr, «spectacolul» pe care-l oferea cadavrul lui Ionică Vindecătorul, căci el trebuie să fi fost, era înfiorător. (...) Ochiul stâng îi fusese scos, probabil cu un briceag sau cuțit, iar dreptul rămăsese deschis, neatins, sticlos. Petre Nebunul crestase cu un cuțit sau un briceag pe pieptul Vindecătorului o cruce. De ce-ai făcut asta? îl întrebă comisarul-șef adjunct. Crucea?! Păru să se mire ucigașul. Aaaa, da, crucea. Pentru că se credea Dumnezeu, dar era fals
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mariana_cristescu_1403620162.html [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
ca răzvrătiții să-l lovească. Era acum singur , cu furca în mână , împotriva învrăjbiților , ca un balaur cu șapte capete. Restul uneltelor în spatele lui, jos. Ana văzu , întorcând ușor capul , de o parte și de cealaltă , chipurile asudate și ochii sticloși , buzele strânse a doi indivizi ce-i părură cunoscuți. Erau dintre lucrătorii pământului , plătiți de tatăl său . Păreau , ca niciodată , periculoși... Șuierau cuvinte de neînțeles , printre dinții de lup ... Oamenii lui Dumitru rămaseră deoparte, urmărind ce avea să urmeze , erau
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1487666922.html [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
a mai răsărit și ăsta, căci n-am mai văzut de nu știu când unul pe aici? Ceea ce-i atrăsese atenția negustorului fusese, în primul rând, chipul ars de soare al lui Tragodas, barba sa năclăită și, mai ales, ochii sticloși din adâncul orbitelor. Tragodas, prinzând lacom fărâma de clipă care i se păru favorabilă, sări în urma negustorului, strigându-i: - Cucoane, fie-ți milă de mine! Fii bun și dă-mi o coajă de pâine! Cucoane, îți voi povesti, în schimb
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392524178.html [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
lut iar femeile te-au acoperit cu brațele lor tatuate și paful din camera s-a amestecat cu dorința mea de-a rămâne în aceeași durere vie necontrolată ele ți-au spus povești te-au învățat să mergi prin praful sticlos te-au ajutat să respiri fiecare culoare ce le acoperea pielea și toate cărămizile de lut s-au așezat între noi iar praful din camera nu a fost altceva decât dorința mea vie de a rămâne până la capăt într-o
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1440501138.html [Corola-blog/BlogPost/379412_a_380741]
-
Toate Articolele Autorului Uneori când doruri de cuvânt nerostit mă apasă, îmi vine să mă înalt sus la ceruri, de soare atrasă. Spre Calea Lactee în zbor, calea cea albă, lăptoasă, las în urmă luna rotundă, să uit de lumina-i sticloasă. Iar din ochii adânci, luceferi străvezii ce în ceață, se preling ușor lacrimi translucide de viață. Stelele, frunze luminoase în copacul suprem, atârnate haotic, ne ghidează destinul etern... Și dacă nici în vise nu mai am aripi largi să zbor
ZBOR ÎNALT de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_maria_ionescu_1475930407.html [Corola-blog/BlogPost/366378_a_367707]
-
lungul zării / urma de sânge / ce gândul îmi frânge / și trupul flacără - / încet, încet îmi stinge, / îmi stinge ... (Cioplesc cuvinte)”. De ce se simte amenințată poeta? Neantul o ademenește, „cum un ochi străin / ca o fiară a nopții / dintr-un colț sticlos ... mă pândea-”, destinul o arată cu degetul, retina e pătatăde sânge, ea însăși se vede târâtă fără milă în groapa cu lei. Asemenea viziuni terifiante sunt de natură să sperie, până și sufletele cele mai puternice. Ca orice poet care
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/Pasi_prin_misterioasa_gradina_a_cuva_cezarina_adamescu_1330631442.html [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
Din când în când câte un pește care sare după aer, sparge fulgerător oglindă apei, si se scufundă din nou lăsând în locul unde a pierit cercuri concentrice, la început mai ample, apoi din ce in ce mai mici până dispar complet, iar apa redevine sticloasa. Aici, pe malul lacului, privind apă, mi vine în minte un verset: „Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evr 12, 14); „căci aceasta are loc din pricina agonisirii iubirii și neprihănirii, pentru că acestea
CĂRĂRILE SUFLETULUI (FRAGMENT) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1466063147.html [Corola-blog/BlogPost/373312_a_374641]
-
fierarul bucuria are potcoave de cal domnesc. BĂLĂCEANU satul meu e o corabie de diamant ce despica larg valuri de huma galbenă spumă de grâu în urmă lăsând satul meu e o boabă de roua cu care am lovit orizontul sticlos lacrima de copil norocos călărind curcubee prin lume crezând întruna că ploua peste satul meu cât o boabă de roua. BUNICUL Bunicul n-a părăsit niciodată satul deși nepoții sau chiar fiii lui au împânzit în lung și lat, lumea
CARTEA CU PRIETENI (IX)- MARIN IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_cartea_cu_prieteni_ix_.html [Corola-blog/BlogPost/355489_a_356818]
-
ireal de frumos Si totusi înghețat și străin. Două lumi, timpuri, limbi diferite, Față în fața întâmplător, El, afară, în noapte și frig, dar liber, Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieți. Ceea ce ne unește Este privirea sticloasa și rece Ce-ascunde un foc mocnit, Amândouă ... Citește mai mult Romantică ivire în noapte,Ireala întruchipare de piatră, fascinantă și înfricoșătoare, deopotrivă,Ca și trecutul ce-i scrie povesteaE castelul ce-l privesc prin fereastră, în noapte.Clipeste obosit
ELEONORA STOICESCU by http://confluente.ro/articole/eleonora_stoicescu/canal [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Făcându-l ireal de frumosSi totuși înghețat și strain. Doua lumi, timpuri, limbi diferite,Față în fața întâmplător,El, afară, în noapte și frig, dar liber,Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieti.Ceea ce ne unesteEste privirea sticloasa și receCe-ascunde un foc mocnit,Amândouă ... ÎI. RĂDĂCINI, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015. Viața își crește rădăcini adânci în pământul arid al ființei mele, Și le răsfira în toate direcțiile, Fără să știu
ELEONORA STOICESCU by http://confluente.ro/articole/eleonora_stoicescu/canal [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
mai repede decât avioanele, în funcție de situațiile de luptă. Și așa se înșirară coloanele de Fulgoi și Vânturi Lățoase, luptătorii lui Viscorilă, alături de nespălații nori vineți, în frunte cu burtosul Nor Vânăt. Veneau în urma lor fioroșii Ghețieni conduși de vrăjitorul Ger Sticlos. În spatele formațiilor de luptă plutea Iarna, având în dreapta sa pe generalul Prăpădenie. Alaiul de luptă zbura în mare viteză spre țara lui Soare-Împărat, spintecând văzduhurile într-un zgomot infernal, lăsând în urma lor munți de zăpadă și gheață, spulberați pe mii
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1426018400.html [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
te iei în gură cu noi?...” După ce-l necăjeam îndejuns, îi aruncam cîte-o coajă de mălai pe care o prindea în gură printr-o săritură atletică, apoi se așeza cu botul pe labe, mârâia și ne privea cu niște ochi sticloși, că ne apuca frica și o rupeam la fugă să batem băteam mingea pe ulița, până nu ne mai țineau picioarele, iar când eram frânți de oboseală o auzeam pe măicuța ta care ne striga: „Spălarea, copii!... Hai la masă
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 by http://confluente.ro/Scrisoare_uitata_mamei_cea_marin_voican_ghioroiu_1375113316.html [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
achiziție se intitulează cartea: „L-am cunoscut pe Tudor Arghezi”, ed. Eminescu, o culegere de evocări alcătuită de Nicolae Dragoș. Până aici, oricare dintre cititori ar putea comenta - Bine, bine, dar care-i zvâcul? Tocmai. O claritate precum un senin sticlos de pe un cer, de unde o rază coboară cu o poveste de mândrie evocată de Nicolae Dragoș care în ARGUMENTUL său citează: „Mă numesc unul din oamenii în viață care l-au văzut pe M.EMINESCU, în carne și oase. Scria
LANŢUL UNEI BUCURII ORI COMOARA DIN CASĂ de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 by http://confluente.ro/dumitru_k_negoita_1460569794.html [Corola-blog/BlogPost/368938_a_370267]
-
poate spre o marecare să-mi dea... XXVIII. DE IERI..., de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1051 din 16 noiembrie 2013. - Cum ați putut să mă uitați așa?! Cum ați putut...?! mă ținea de antebraț și ochii îi erau sticloși, tăioși, acuzatori. - Nu v-am uitat, Doamna Profesoară..., m-am bâlbâit eu. - Ba m-ați uitat... Nu mi-ați dat un telefon atâta vreme... Era adevărat. Pentru mine vremea trece repede. Și de când am dat într-o seară cel puțin
MIRELA BORCHIN by http://confluente.ro/articole/mirela_borchin/canal [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
eu cum era să știu?... Cum să știu că ați scris despre mine dacă nu mi-ați spus niciodată?... Citește mai mult - Cum ați putut să mă uitați așa?! Cum ați putut...?! mă ținea de antebraț și ochii îi erau sticloși, tăioși, acuzatori.- Nu v-am uitat, Doamna Profesoară..., m-am bâlbâit eu.- Ba m-ați uitat... Nu mi-ați dat un telefon atâta vreme...Era adevărat. Pentru mine vremea trece repede. Și de când am dat într-o seară cel puțin
MIRELA BORCHIN by http://confluente.ro/articole/mirela_borchin/canal [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
nălucă. Peste munți și dealuri, coline cu ploi, Gândul mi se duce, se preface-n sloi. Înghețat mi-i suflul, fără de simțire, Se-ncălzește doar cu neagra-ți amintire. Uitatu-m-ai în al meu castel de gheață, Împroșcat-ai ochii mei sticloși cu ceață. Prințesă-nghețată în colivia-mi solitară, Aștept prințul să-mi văd din nou, ca odinioară. De-o vreme, răcitu-m-am de tot, de toate, Gerul împietrit-a până și-a mea moarte. Referință Bibliografică: Prințesa de gheață / Maria Cristina
PRINŢESA DE GHEAŢĂ de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 by http://confluente.ro/maria_cristina_parvu_1455374387.html [Corola-blog/BlogPost/342644_a_343973]