238 matches
-
borșul e prozaic, smîntînadecentă și prăjitura poetică. - Sigur! confirmă Erminia foarte pasionată de discuții oricîtde abstruse, deoarece orice convorbire însuflețită cu un bărbat, mai ales având aerul unei certe intime, îi producea o vizibilă mulțumire. - Știi tu ce e prozaic, stimabilo? Vezi castronul ăsta de supă? Dacă îl dezgrop peste două mii de ani și-l expun în muzeu, devine sublim prin forma lui, atunci extravagantă și inuzuală. Hergot lua parte cu o plăcere nespusă la aceste contențiuni, întorcînd capul când spre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cumnat cu Ermil și care era nu numai priceput, dar autoritar cu bolnavii recalcitranți. Ioanide, doctorul și madam Ioanide irumpseră pe neașteptate în odaia lui Tudorel, care se săltă în pat cu o grimasă de suferință. - Ce-i cu dumneata, stimabile, zise doctorul cu bonomie profesională, faci pe lăuza în pat? Și cu dosul mâinii pipăi un obraz împurpurat al lui Tudorel. - Puțină febră, constată conferențiarul scoțând untermometru din trusă; ia să luăm temperatura științific. Și puse termometrul la subsuoara bolnavului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și sub maxila de jos. - N-are absolut nimic la pulmoni, se miră doctorul, paremai sănătos ca mine și ca dumneata. Ei, comedie! N-a avut vreodată crize de apendicită, greață, vărsături? - Niciodată, pe cât știu, zise madam Ioanide. - Îmi permiți, stimabile, întrebă doctorul cu ironie, să pipăiabdomenul dumitale? Sper că nu e tabu. Întinde-te pe spate, mai jos, mai jos, așa! Trăgând plapuma, doctorul înfipse mâinile în părțile de jos ale abdomenului, încercînd să surprindă dureri. - Te doare când te
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcut asta numai prin raport la dinamismul tor. (Ioanide strâmbă din nas, știind că Tudorel nu citea. Aici vorbea de Byron, opunîndu-i pe Napoleon, pe Cromwell.) Idealul nostru este anonimatul sau, ca să mă exprim mai exact, promovarea in corpore. ("Confunzi, stimabile, adunarea umană cu turma - notă Ioanide - și personalitatea cu personalismul.") De aceea suntem constituiți pe centurii și decurii și ne numim centurioni, decurioni și camarazi, trăind laolaltă și beneficiind solidar de izbânzile comune. Cultivăm spiritul de "bandă". Spiritul romantic de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a mea. Pe urmă, jemanfiș. Ce iau de acolo e fără importanță. Poate că da, poate că nu (it.). - Este totuși un venit sigur și o onoare. Ioanide se simți agasat ca de un țânțar ce se învîrtește în jurul nasului. - Stimabile, zise plantîndu-l, fiecare să-și vadă de necazurile lui! Merse apoi la primar. . - Ce este, bre, cu Pomponescu? Am auzit că m-a atacatundeva. Aveți de gând să opriți lucrările? . - Fii serios, Ioanide! Te-a atacat, e adevărat, dar cine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cărțile nu sunt interzise! Ești lăsat să te razi singur! Supraveghetorii nu îi bat pe zeki! Ce zi măreață este aceasta? Ce culme luminoasă? Poate că am murit? Poate că visez? Mi se pare că am ajuns în rai! Nu, stimabile, sunteți tot în infern, dar v-ați înălțat într-un cerc superior în primul. Întrebați ce este șarașka? Dacă vreți, a născocit-o Dante. Își bătea capul fiindcă nu știa unde să-i așeze pe înțelepții Antichității. Datoria creștinească îi
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ar fi întrebat de ce m-am luat numai de copoșii cei lacomi care cu râtul lor porcesc au făcut pulbere economia acestui județ și nu m-am luat de Buzatu de exemplu, sau de Porumboiu la o adică. Păi de ce stimabile, de ce crezi matale că m-aș fi luat de aceștia când am spus-o răspicat că văd foarte bine, aud excelent și ceea ce este mai important, nu sunt unul din cei păliți cu leuca țărănească sau țărănistă, tot una e
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
numai vorbe de lăudăros! Momentul cel mai dramatic din ruinarea definitivă a Eminovicilor, la Ipotești, l-a arătat Henrieta, în scrisoarea sa de răspuns lui Maiorescu. Considerăm absolut necesar a reproduce, în întregime, această scrisoare: "Ipotești 1884, martie, 18/30 Stimabile Domnule Maiorescu Primiți sincera mea mulțămire pentru scrisoarea din 14 martie a.c. și mă grăbesc a vă comunica următoarile: Sînt deja doi luni trecute de cînd au murit tatăl meu. La înmormîntarea lui au fost de față și fratele meu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nenea; nota 10; om; om căsătorit; onestă; oneste; parfum; patroană; persoană străină; plăcută; poate; potențial; prestanță; prezență; prezență impunătoare; prezentabilă; profa; puternică; rafinat; rafinată; raționament; respectat; respectată; roșu; scundă; secretariat; serioasă; seriozitate; sex feminin; sexy; slabă; sofisticată; solidă; speranță; sprijin; stimabilă; succes; superioritate; școală; șef; știe; tînără; de treabă; tristă; Udrea; și vagabondul; virgină; vîrsta; zero (1); 774/192/66/126/0 domn: bărbat (72); doamnă (57); respect (50); om (31); elegant (29); gentleman (24); cavaler (17); costum (17); profesor (15
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
își așteaptă editorul"; Dimitrie Cantemir (1673 - 1723), iatro-filosof și istoriograf medical în cele trei Istorii ale sale: Ieroglifică ..., a Creșterii ..., a Imperiului Otoman (descrie pentru prima oară "o operație de hernie"); Iulia Carâp (1924 - 1997, Niteroi-Brazilia), medic cu o activitate stimabilă de traducător de texte literare românești în limba portugheză (3 volume de "Leyendas e contos romenos", "Paginas da lirica romena"), autoare a romanului original "Delirios e Destinos" (despre emigrația românească). Este recuperat Nicholas Catanoy (n. 1925), medic, poet și critic
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
petrecut, cam devreme, în Capitala Franței. Autorul nu iubește nuanțele: între alb și negru nu mai există gri. Unii-s buni, alții răi. Nu se sfiește să-i numească, și pe unii, și pe ceilalți. Are o sinceritate dezarmantă: uneori, stimabilă; alteori, deplasată. Dă verdicte întruna: uneori, juste. Cîteodată, pătimașe. Crochiuri obiective Nicki Atanasiu, Marcel Anghelescu, Marietta Sadova, Dina Cocea, Amza Pellea, securistul Institutului de Teatru (celebrul Manole), Florin Piersic, Vlad Mugur, frații Grunberg, Ana Pauker, Dej, Ramadan, Bălțățeanu, Petru Groza
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
grădina Primăriei. Cațavencu (asemenea): Prezidez... Zoe: O să chefuiești cu poporu... Cațavencu (același joc): Chefuiesc...“ (Actul IV, Scena IX) Viteza schimbării nu provoacă nici un fel de surpriză pentru guvernamentali. Trahanache o acceptă cu satisfacție: Și așa zi, ai? D-ai noștri, stimabile? Bravos! mă bucur. Se dezvoltă, de-a lungul piesei, o atmosferă specifică de complicitate. Oligarhia funcționează ca o mare familie de interese și de sânge. Complicitatea se manifestă la diferite niveluri. Astfel, Farfuridi și Brânzovenescu admit trădarea, dacă cer interesele
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
proiectului său. Actul III se înfățișează numai o singură dată: doar o dată mesajul ia forma unui discurs, a unei cuvântări adresate direct, prin viu grai, unui public. Toate personajele mimează distincție și gravitate parlamentară. Oratorii se gratifică între ei cu „stimabile“ și „onorabile“. Trahanache, cel mai consecvent partizan al ceremoniei, folosește acest mod de adresare chiar și atunci când îl dă afară din sală pe Cetățeanul turmentat: Stimabile, stimabile (cu afabilitate) rog, dați afară pe onorabilul! Întrunirile și discursurile candidaților fac parte
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
public. Toate personajele mimează distincție și gravitate parlamentară. Oratorii se gratifică între ei cu „stimabile“ și „onorabile“. Trahanache, cel mai consecvent partizan al ceremoniei, folosește acest mod de adresare chiar și atunci când îl dă afară din sală pe Cetățeanul turmentat: Stimabile, stimabile (cu afabilitate) rog, dați afară pe onorabilul! Întrunirile și discursurile candidaților fac parte din același ritual. Discursul lui Farfuridi are o orientare conservatoare, pe când cel al lui Cațavencu trădează porniri radicale și activiste. Nu putem să nu cităm în
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Toate personajele mimează distincție și gravitate parlamentară. Oratorii se gratifică între ei cu „stimabile“ și „onorabile“. Trahanache, cel mai consecvent partizan al ceremoniei, folosește acest mod de adresare chiar și atunci când îl dă afară din sală pe Cetățeanul turmentat: Stimabile, stimabile (cu afabilitate) rog, dați afară pe onorabilul! Întrunirile și discursurile candidaților fac parte din același ritual. Discursul lui Farfuridi are o orientare conservatoare, pe când cel al lui Cațavencu trădează porniri radicale și activiste. Nu putem să nu cităm în cele
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Al. Odobescu (Bulevardul civilizațiunii în Orient, 1877) ș.a. Substratul acestui mesianism e în ansamblu justițiar și revendicativ. Pentru generația Junimii, Europa nu mai alcătuia un ideal de neatins, atitudinea ei față de valorile acesteia fiind mai degrabă una critică. "Nu voiu, stimabile, să știu de Europa dumitale" nu e doar o replică într-o piesă de mare efect, ci totodată una rezumativă pentru starea de spirit a epocii postpașoptiste. Eminescu e, se știe, unul dintre publiciștii care au formulat mai drastic și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective, în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții) - Știi, Mario, de ce te-am adus? Ascult, Măria-ta. Ne ducem, dar gândește-te, stimabile, că suntem vecini. Ce, mă, n-ai dormit ieri? Unde-i lupul, moș Mihai? Ei, jupâneasă dragă, asta nu pot face. Cum te cheamă, măi fetiță? Nu mă tem de nimeni, venerabile domnule președinte...Subiectul baladei este conceput, fără îndoială
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
este propus pentru excluderea din cler din cauza acestui comportament nepotrivit. Fără a se intimida, asemeni celorlalți colegi ce erau în aceeași situație, își motivează scris acțiunea, drept răspuns la articolul din Convențiunea. Iași, 1868, martie în 2 " Venerabile părinte, La stimabila și oficiala adresă a sf.voastre No. 43 din 29 februarie 1868 relativă la frequentarea Teatrului Național, una dintre instituțiunile morale sociale de către preoții de mir, între care mi-ați făcut onòre a mă enumera și pre mine, subsemnatul, pentru
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Un an mai târziu scoate două volume de critică (Pași pe nisip) și tot atâtea de beletristică (drama De peste prag și Nuvelele florentine). Mai curând nehotărât, până la apariția primelor cărți (și mult după aceea), Lovinescu se gândește inițial la o stimabilă carieră de filolog. Abandonează apoi repede ideea, din pricina unor "vagi planuri literare". În cele din urmă, dorința de a deveni scriitor nu-i mai dă pace și ajunge să-l acapareze cu totul. Așa se face că tânărul cărturar își
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dădeai mai mult de șapte clase, dar, de fapt, terminase de curând facultatea de drept la fără frecvență. Era un șef, asta mirosea de la o poștă. Ducea un dosar subsuoară. L-am oprit și l-am întrebat: - Nu te supăra, stimabile, unde-i w.c.-ul? M-a măsurat lung, din cap până în picioare, foarte serios, după care a catadixit să-mi răspundă, fonfăit și pițigăiat: - Tovarășe, pe la noi vă adresați cu apelativul "tovarășe". Deci, tovarășe, întrebați secretara. Și, făcând un gest
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
orchestrei, tavanul se clatină sub tam- tamul tobei, două ghitare schelălăie, să acopere saxofonul. Poetul își aranjează cravata, împinge la o parte scaunul, repede ocupat de-un mops mexican, elegant, răgușit, o frunte ridată, doi canini lungi de aur. — Tovarășe, stimabile, aș publica la dumneata un articol despre un romancier de mare eleganță stilistică. L-am cunoscut azi, iată-l, poate ați auzit... și arată spre folcloristul sau farmacistul de lângă mine, în care recunosc necu noscutul ascuns cândva sub pelerină și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
așa -, a continuat să primească vizite. Aici a interceptat mândria lui lovitura ! Continua să vină la el, crede-mă. Venise și după acest răspuns, aparent prea brutal. Inculpata s-a retras brusc, dar mai târziu !... Te privea prelung în ochi, stimabile, iar domnul Vornicu n-a spus, sunt convinsă, tot adevărul ! Jignit de faptul că nu răspunsul său a dus la asemenea consecințe, ci altă tentație. Se consideră nedreptățit când faptele urmează altei legi decât ale logicii sale. — Și-apoi, dacă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spate, prea grăbit, emoționat... Erbivorul reapăruse, iată, într-un elegant frac violet și nu i se vedea chipul. Capul adânc împovărat, ascuns în reverele fracului care fulgeră, la fiecare mișcare a aripilor, luminând drumul. Fidel interlocutor, într-adevăr, de neînlocuit ! Stimabile, Eminența Voastră, Prea Fericirea Voastră, striga după distinsul asin. Așteaptă, așteptați-mă, am găsit ce să-ți spun ! Dar fantasma se restrânse iar, de negăsit. Autobuzul duhnește a benzină și sudoare. Carcasa groasă și încinsă, de hipopotam. Ziua fierbe și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
critică În care orice picătură de alcool poate duce la dezastre medicale. Așa că adoarme tresărind la diferite intervale de timp. Gicu Îi solicită lui Gore să coboare de pe scaun, nu de alta dar eu știam că ai rău de Înălțime, stimabile, așa că nu vreau să avem pe-aci echipaje de la smurd, apoi se urcă la rândul său pe obiectul rămas fără stăpân. Sanduleeeee, Sanduleeeee, iartă-mi bocetul incipient, dar te iubesc ca un nebun și te-am iubit și mai mult
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
inconfundabil, punctat de sintagme celebre (care va să zică, Rezon, scârța-scârța pe hârtie, neicusorule), agramatisme (significativ, absolutamente nifilist, etc.) și chiar savuroase paralogisme: Rezon! spuse el. Numai că, vezi mata, rămâne cestiunea țărănească, rămân o mie de griji... Văzuși la 88... Talpa țării, stimabile...Noi, cu acceleratul, ce știm... Mi-e frică de trădare... Știi că-mi placi, neicușorule? Adicătelea, ce-are a face acceleratul cu talpa dumitale? Dă-mi voie, cine trădează?44 Și totul în stilul lapidar, expeditiv și cinematografic al autorului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]