150 matches
-
va răspunde întotdeauna de ale ei pe limba-i proprie. Dar mai întîi trebuie să reînvățăm a vorbi. Și vorbirea aceasta cuprinde întreaga condiție a omului, strivită de vremurile sub care am stat. Și mai stăm încă". Cu atît mai stimabil ni se prezintă scrisul lui Iulian Boldea, mai curînd auster, "refrigerat", camuflîndu-și umorile, cenzurîndu-și lexicul, de bună seamă tentat uneori de inflamare, cu cît contextul în care se produce e în continuare tulbure. Un aer retro, al bunelor moravuri interbelice
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
critică de anihilare.” „Ce-i lipsește culturii române? Cei șapte sute de ani de-acasă.” „Evoluția existențialismului român. De la angoase la aghioase.” „Stilul poeziei lui Ioanichie Olteanu s-a dovedit a fi cu totul ieșit din comună.” „Cum ți se pare stimabilul? Un adevărat semidoctician.” „Culmea inconsecvenței scenice: ca o voce din off să exclame văleu.” Și, în sfârșit, cea mai subtilă dintre toate: „Formulă de început pentru un roman proustian românesc: «Păi să tot fie...»” Evident, nu numai pentru umorul lor
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
aude. Instrumentul cu care Caragiale a distrus onoarea romantică, mai mult închipuită decît la locul ei în scurta primă jumătate de secol, a fost o prietenie suspectă, amiciția. Solidaritatea, grupul, societatea de amici au legitimat practici altminteri inacceptabile, făcînd din stimabil și onorabil vorbe-n vînt. E partea rea a colectivității care, printr-o evoluție de care literatura nu e singura vinovată - oamenii sînt cu atît mai dependenți de grup cu cît sînt mai civilizați - ia locul cavalerului singuratic. Partea ei
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
text și melodie deopotrivă, spre deosebire de toate cele patru imnuri (3+1!) pe care le-am tot schimbat de atunci, fără a le putea memora în ruptul capului. Și asta pentru că nici unul, nici cele dintre 1948 și 1989, nici cel absolut stimabil (dar interminabil) de azi, nu sugera/sugerează plenitudinea luminoasă a ideii de Sărbătoare. Ei bine, după intonarea Imnului Regal, trecea fanfara militară și defilau regimentele orașului. Iar toată lumea aceea, chemată nu de damful cazanului cu fasole, ci de sentimentul Sărbătorii
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
ar fi manifestat dorința de a trece la catolicism, că Anton Holban detesta cafeneaua, spre deosebire de memorialist, care ține să precizeze o frecventa de la 19 ani, "considerând-o o adevărată mină de aur pentru romancier" . Ceea ce mi se pare mai puțin stimabil în amintirile lui I. Peltz, scrise după anii �60, sunt încercările lui de a politiza, cu orice preț, de a-și însuși limbajul de lemn spre a fi pe placul puterii, ca și alții din generația lui. Pentru el, care
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
generația lui. Abia depășise pragul celor 50 de ani. În ciuda vremurilor ce-au urmat, gestionate de ghilotina uitării, Gheorge Pituț a avut o postumitate demnă de poezia sa, grație strădaniei iubitei și tovarășei de viață, Valentina Pituț, literat și editor stimabil, dovadă și această carte de sonete Când îngerii adorm pe crengi ( Ed. Decebal, 2003, 152 p.). Este vorba de o culegere de sonete desprinse din volumele antume Stele fixe ( 1977) și Noaptea luminată ( 1982), dar și din scrieri postume cuprinse
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
Craiova a apărut la un moment dat un excepțional volum de proză scurtă, Labirintul, semnat de Aurel Antonie - despre care n-am mai auzit ulterior absolut nimic. Sorin Preda, autorul remarcabilelor Povestiri terminate înainte de a începe, este astăzi doar un stimabil profesor de jurnalistică. Ioan Groșan, sclipitorul semnatar al Caravanei cinematografice, ține un editorial simpatic în "Ziua", scrie la "Plai cu boi" și singura producție editorială postdecembristă a fost Nuți, spaima Constituții. Mircea Nedelciu, cel mai bun dintre toți, a fost
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
capacității de a mai avea relații colegiale de breaslă. Scriitorul vorbește acum cu el însuși (fiindcă n-a avut curajul, fiindcă n-a fost prudent să vorbească timp de cincizeci de ani cu ceilalți?), considerându-se pe șine cel mai stimabil conlocutor, chiar dacă se exprimă în prezența masei de cititori. Scriitorul nu mai are încredere în critici, mai ales că aceștia, așa cum am arătat, "s-au specializat" pe anumite figuri, iar el, scriitorul, se simte singur, chiar după cinci premii literare
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
cu înflăcărare despre paradis." (pag. 22) Dacă ar fi continuat să scrie cu sânge, cum plastic se exprima, la apariția volumului precedent, un redutabil critic optzecist, autorul acestui Anotimp în Berceni ar fi rămas, în raport cu exigențele generației sale, un poet stimabil. Din fericire, zicând ca alții și făcând ca el, Claudiu Komartin a dat, probabil, așezat comod în fața calculatorului, una dintre cărțile reper ale ultimului deceniu.
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
C. Mihăilescu. Nu e deloc lipsită de însemnătate intersecția dintre practica susținută a epuizantului, polivalentului și neîntreruptului jurnalism cultural (pe de-o parte) și fascinația autentică pentru literatura memorialistică (pe de altă parte). E, în acest amestec, un mic și stimabil bovarism al oricărui cronicar: acela de a se întâlni - el, omul prezentului - cu istoria măruntă, de a avea revelația - interzisă, altminteri de crizele de timp - lungilor discuții colocviale și dezinteresate, de a instrumenta comentarii narative în spatele cărora nu se află
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
nuanțe este de ordin moral și constă în săvârșirea unor nedreptăți, greu de reparat într-o viață de om. Din punctul de vedere al lui Mircea Mihăieș, Petru Popescu este "un nimeni", "un prozator de doi bani", Cristian Țopescu - "un stimabil comentator sportiv pe vremuri, dar catastrofal realizator de emisiuni așa-zis distractive", Grigore Vieru - "o nulitate poetică" ș.a.m.d. În realitate, Petru Popescu este unul dintre cei mai talentați prozatori ai noștri, Cristian Țopescu - un extraordinar crainic sportiv (nu
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
Sîntem prea săraci ca să ne putem juca de-a școala, la fel cum de unsprezece ani încoace ne jucăm de-a reforma și de-a "intrarea în Europa". E ridicol ca în programe strategice să vorbim de computerizarea școlilor, ideal stimabil și de urmărit, iar în realitatea cotidiană să avem de-a face cu closete care nu funcționează sau cu săli de clasă în care nu există nici măcar tabla. La presiunile Uniunii Europene se alcătuiesc pe întrecute programe pentru copiii instituționalizați
Starea școlilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15928_a_17253]
-
au existat în România foarte mulți scriitori dizidenți de genul Soljenițîn... Paul Goma sau Dorin Tudoran, ca să aleg exemplele cele mai evidente, și-au exprimat, la un moment dat, dizidența mai cu seamă paraliterar, aș spune. E un lucru extrem de stimabil și care nu implică neapărat, de ce ar face-o?, lipsa valorii literare a operei lor. Pe de altă parte, dizident a fost și un mare poet ca Mircea Dinescu, Ana Blandiana (mai ales în proze) dar, extinzînd puțin aria, Ștefan
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
ce putredă a fost olanda la fața de pernă a lui Doru, s-a sfâșiat parcă ar fi fost tăiată cu cuțitul!" Mama nu bănuiește nimic excepțional, n-admite călcarea bontonului. (Reflecția lui Ioanide: "Biata Elvira, ea nu bănuiește că stimabilul Doru poate să fie un infam criminal, mai odios decât toți, fiindcă are pretenții de filozofie.") Venind vorba de teatru, voi destăinui aici interesanta concepție a lui Carababă. După umila mea părere, Carababă este un actor de un talent covârșitor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
parodia. Scena-cheie Îmi pare a fi, astfel, prima Întâlnire dintre tânărul Dumneavoastră erou și soțul fostei iubite. Pentru a se pune la nivelul acesteia din urmă, nivel jos, simbolizat de condiția precară a medicului, soțul ei, cel al cărui ideal (stimabil altfel) era să devină indispensabil, tânărul inginer mănâncă și bea cu ostentativă impudoare, ca și când, sub ochii soțului, s-ar Înfrupta batjocoritor din trupul și din sângele soției absente. Misterul eucharistic se transformă de la Început În aparența unui gest de exhibiționism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Fiindcă, poate nu știți, textul lui Vlad s-a jucat În vreo zece teatre, cu un succes aproape identic! Iar teribilul lui impact l-a făcut pe autor să continue povestea În piesa Comedie cu oltence. Autorul era un om stimabil, chiar agreabil, plecase de la ziarul Agricultura socialistă, unde lucra, cînd a văzut ce cîștiguri are de pe urma teatrului și pot spune că se mira și el cît de bine o duce! Azi, povestea pare incredibilă. Tot așa cum Siciliana lui Baranga sau
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să venim la plantat dinți la prețuri astronomice. Ce m-a frapat însă a fost lipsa totală a perdelelor. Se vedea absolut tot prin geamuri. Doi casapi, cu halate pătate de sânge, aplecați peste doi cetățeni, dezbârnau în tandem danturile stimabililor, după care îi puneau să scuipe și să-și clătească ce a mai rămas din cavitatea bucală. Mă uitam fascinat, ca la Discovery. Ba, chiar aș fi vrut să-i fac semn ăluia mai gras, că mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
pendula kitsch din perete. - Firește că nu greșește nici unul, doar știu ce i-ar aștepta!... - Și dacă au nevoie să meargă la closet, ce fac? - Voi, scriitorii, n-aveți nimic sfânt pe lume! N-ai decât să îi întrebi pe stimabilii tăi colegi de breaslă care sunt membri în CC cum se descurcă! Îi părea rău că s-a lansat cu ea în această discuție, cine știe ce o să mai scrie în vreunul din caietele ei terfelite și cine știe pe unde o să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Îl secondează și-l Îmboldește În periplu. Pentru a-l defini pe acolit, voi fi strâns ca pumnul: marele romancier se ocupă de figurile centrale ale romanului și lasă penelor minore misiunea de a se ocupa de figurile minore. Requena (stimabil, fără doar și poate, În calitate de factotum) este unul dintre nenumărații fii naturali ai lui don Commendatore, nici mai bun, nici mai rău decît ceilalți. Mint: are o trăsătură individuală, nebănuita sa devoțiune pentru Ricardo. Sosește acum sub lupa mea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ascultat. Îmi rămâne decât să-ți spun să-ți meargă binescu. Să cadă-n ploaie peste tine finochietto. Pujato, 19 octombrie 1946 Cu numele autorilor Cronicile lui Bustos Domecq (1967) PROLOG Înfrunt din nou, la insistențele unui Înveterat prieten și stimabil scriitor, inerentele riscuri și neplăceri care Îl pândesc cu obstinație pe autorul oricărui prolog. Ele nu se referă, desigur, la lupa mea. E rândul nostru să navigăm acum, precum homeridul, printre cele două stânci contrarii. Caribda: să biciuim atenția cititorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
juriului, ci chiar cu Mateescu, președintele juriului. Cică ăla ar fi...” “Stai să vezi, frăție, că de n-ar fi doar amiciția cu Mateescu, mai treacă-meargă, dar acolo s-a nimerit să fie chiar un fost coleg de grupă al stimabilului nostru Paul, așa că...” “Mare scofală o mențiune, acolo! O ia orice elev care s-a prezentet la start. Ăsta e un fel de premiu de participare”. “Câinii latră, ursul merge” Acum, clasa a XII-a C are o situație generală
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
păstrat Într-un album de fotografii hărtănit, o impresionaseră ochii lui mari (Între timp, probabil că și el crescuse pe măsura lor). Totuși În ultima lună, când se hotărâse vizita la Sally, el dobândise În mintea ei proporțiile unui adversar stimabil. Copiii, cei mai aprigi pețitori, Își planifică rapid campaniile, iar Sally compusese prin corespondență o sonată inteligentă, pe măsura temperamentului excitabil al lui Isabelle. De câtva vreme, Isabelle era capabilă de emoții foarte puternice, chiar dacă trecătoare... Mașina se oprise În dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
hotărârea a fost impusă „de rațiuni de stat” (97), iar Ion Horațiu Crișan a considerat în 1986 că măsura a fost luată nu de Deceneu, ci de Burebista, la îndemnul celui dintâi, „pentru asanarea moravurilor neamului său”. Altfel un autor stimabil, I.H. Crișan pare să fi plătit tribut clișeului măreției „conducătorului suprem” și limbajului de lemn, ambele proprii ceaușismului din anii ’80 : „O asemenea măsură - conchidea autorul - se înscrie în politica de sobrietate și cumpătare preconizată de marele rege” (79, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a iubit-o în tinerețe: „Să nu ne-aducem aminte / De ce-a fost urât, neplăcut. / Viața ne duce-nainte; Lasă-mă pe mine tăcut. // Eu sunt mai greu abordabil, / Și lumea mă crede;-s poet. / Printre oameni trec un stimabil / Din care-au citit vreun sonet. // Tu fii volubilă-ntr-una / Ești mamă de sentiment. / Iubește-ți copiii ca puma / Și nu l neglija pe poet. // Să nu ne-aducem aminte / De ce-a fost urât, neplăcut. / Viața ne duce-nainte... Ascultă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fără revizuire, a domnului Cotescu Ciprian și atribuirea unor drepturi bănești lunare de € 2500. Supusă la vot, propunerea a fost validată în unanimitate: Bravo Cipi! Om te făcuși! Hai că-i trăseși binișor în gât și de data asta pe stimabili și onorabili! Faină cotitură politică, nene Cipi! Și ziceai, măi vere, că sistemul de pensii stă să crape!.. clevetea în surdină, mai mult ca pentru sine, șeful opoziției. Dar oare de noi ăștia mulți se va ocupa cineva vreodată? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]