1,189 matches
-
des, dorul după tine e greu, dar totuși pizma nu-mi dă ghes, ci te voi binecuvânta mereu. și mi-a rămas doar să disper, precum, pe câmpul de bătaie, oștenii răniți degeaba cer să se avânte iarăși în războaie. Stingher în lumea viforoasă, biet om sunt, părăsit de iubire. Plecarea ta în triumf, ca mireasă, mi-a stors un plâns peste fire. Mai bine să nu-ți fi cuprins frumusețea și faima în minte, rostirea aleasă, muzică de vis, magie
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
dintr-un fund de sanie îndesat cu lucernă cosită peste care întindea mama o cergă și un cearșaf. Așezat sub salcâmii de sub leasa de porumb, urmăream mersul și răsturnarea constelațiilor și ascultam, răpus de vrajă, sunetul faraoancelor vreunei căruțe rătăcind stingheră prin stepă și prin ceața nemărginirii. Cel mai dulce și mai tânguios cântec. Era atâta minune risipită-n acel cântec monoton încât n-o puteai cuprinde numai cu inima, deseori apelând și la o lacrimă. Au dispărut căruțele brăilene, fabuloasele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6920_a_8245]
-
la Champéry, în excursia din care fratele meu relatase despre sandvișul cu șuncă cel decepționant, care acum dăngănea rostogolindu-se pe fundul benei. Am contemplat toată învălmășeala aceea și, deși nu exista nimic incriminator, și nimic dezagreabil, mă simțeam oarecum stingher, ca și cum mi-aș fi înmormântat părinții într-o pungă de hârtie, și nu într-un coșciug decent. Apropo, aici nu e vorba de "autobiografia mea". Și nici nu sunt "în căutarea părinților mei". Știu că a fi copilul cuiva presupune
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
Poate că mi-aș exprima și mai adecvat sentimentul dacă n-aș răspunde, fiindcă nu prea găsesc ce. Nu știu să meditez. Am uneori idei, mai adesea păreri, de obicei trecătoare, dar dacă e să tratez o temă mă simt stingher. Mai ales una de ordin general." Și totuși, din felul cum răspunde în continuare, Livius Ciocârlie dovedește că știe să mediteze cu șarm, concizie și profunzime. De unde atîta înclinație spre jupuirea în public la distinsul intelectual bănățean care, culmea pedepsei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6941_a_8266]
-
între tristețe și bucurie. Aștept îndîrjit sub talpa aceluiași destin implacabil: indecizia, surpriza și informul. Rar zornăie și pentru mine alămurile fricii sau zvîcnesc din adînc clopote ale dezmărginirii iar eu ating, atunci, serafic, clapele fiecărei dimineți. Mă risipesc lacom, stingher și tandru spre toate orizonturile cînd hotărăsc treapta dintre ce iubesc și ce uit. Memoria ce mă cheamă la ordine, ochiul ce-mi oferă culorile adunate în spectru, urechea ce-mi pune surdină melancoliei printr-un arpegiu efemer străbat același
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
cuvintele rostite la predici este pe cît de ziditoare înăuntrul bisericii pe atît de oțioasă în afara ei. De aceea, de cum ies din cadrul eclezial și coboară în arena laică, fețele bisericești își pierd greutatea vorbei și capătă, dacă nu un aer stingher, atunci alura greoaie a unor ființe aflate în inadecvare lucie față de literele lumești. În plus, trecerea de la cuvîntul vorbit la cel scris le micșorează și mai mult putința expresivă. Parcă o nepotrivire funestă le strîmbă așezarea în lume, condamnîndu-i la
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
Prima poză, din 1974, ni-l înfățișează în incinta unei încăperi, cu cotul stîng sprijinit de speteaza scaunului și cu degetele mîinilor prinse, ca într-o frînghie înnodată, în bucla unor brațe ce coboară dea lungul pieptului, într-un gest stingher care trădează agresiunea pe care i-o inspiră aparatul de fotografiat. Mimica e de tristețe curtenitoare, ochii zîmbindu-i amar pe fundalul unei fețe resemnate, Pillat aflîndu-se undeva între melancolia unui spirit care nu e în apele lui și dorința de
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
-le în vaza de pe masă. Mă scuzi o secundă... Gheorghe alese canapeaua, poate cu gândul că Elena va veni lângă el sau poate fiindcă era mai aproape de ușă. Elena însă, după ce turnă apă în vaza de flori, se așeză, parcă stingheră, pe marginea unui fotoliu de lângă peretele opus. Între ei, masa și vaza de flori, o imitație de cristal. Imitație sesizată de bărbat de cum intrase pe ușă. Nu le suporta. Acasă avea numai cristaluri, făcuse o adevărată pasiune pentru acestea, mai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la aeroport în treizeci de minute. Las în urmă Cetatea Eternă care mă atrage ca un magnet de câțiva ani. Orașul în care mă simt minunat ziua, când îi colind străzile, muzeele și bisericile, dar în care seara mă simt stingheră și mai singură ca oricând. M-am obișnuit și cu asta. Nu voi lăsa singurătatea să îmi cen zureze viața. Is this seat taken? Tresar. Un domn îmi cere permisiunea să se așeze pe locul din fața mea. Remarc că seamănă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vorbesc despre moarte, ca despre viață A muri înseamnă a trăi! Câtă spaimă sau indiferență măsoară cel care nu vrea să moară? Stau în fața paginii scrise de ei cu Adriana,verișoara mea, căutând în dicționar să răsară cuvântul salvator, care stingher să ducă într-o lume de cleștar, fără scop, efemeră ... Va dispare spaima și ea ca un obiect banal după etajeră! Apa lunii a pătruns în noi încet, insinuant și apoi se subție în fiecare țesut așteptând în lut. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
acestei femei. O voce atât de blândă, care mă întreaba: - De la Bravicea? Am zis că da, m-am întors și m-am așezat pe scaun. Nu conșteam pe nimeni dintre cei care erau prezenți. Stătem și priveam, mă simțeam puțin stingheră. După câteva minunte, doamna Ludmila a început să împartă cărțile la cei prezenți. S-a apropiat de mine și a început să spună că a cunoscut o fetiță care crede ea că va fi scriitoare. A mai zis câte ceva despre
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
am impus oarecare respect, dar n-am dobândit iubirea. Adică acea comunicare de la suflet la suflet și de la trup la trup, cu pierdere de sine și regăsire în celălalt, cu senzația că ești parte necesară a întregului și nu fulg stingher în bătaia vântului. Bucuria pe care o văd în ochii tăi mă înalță deasupra „abisului existențial”. Când te-am găsit, m-am regăsit. Tu, iubita mea, m-ai făcut să-mi regândesc viața, clădită în tinerețe pe un fundament de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
puțin în gulerul hainei, să nu se vadă. Îmi făceam loc pe culoar, printre valize enorme, ca niște depozite de armament, toate de aceeași culoare, gri sau bleumarin (de ce își cumpără toți oamenii valize gri sau bleumarin, oare?). Strident și stingher, sacul meu verde. Și eu. Înghesuit pe locul 38. În curând trenul va scrâșni (nu, ăsta e un loc comun!). În curând trenul va icni (sec). În curând trenul va porni (așa rău am ajuns...). În curând trenul se va
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
într-un „nu“, dar François se precipită, cuvintele lui o prind la marginea refuzului și o țin strâns, să nu cadă, zboară pe lângă paharul cu șerbet și nu, nu se pierd în grădină, rămân acolo, pe masă, între ei doi, stingheri. — ...știu! Nu te grăbi. Isabelle și cu mine livrăm jambon...Tratăm cu un armean. El ne anunță când, cum și de ce au nevoie, nimeni altcineva, nici nu cred că știe nimeni altcineva, înțelegi, suntem mult prea mărunți, prea neimportanți... iar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
brațe, își trecea degetele prin părul meu, îmi mirosea ceafa și-mi șușotea ușor, la ureche... — A fost odată un prinț rus... — Și mama ne spune o poveste cu un prinț rus! — Da? Îmi amintesc privirea ei galbenă, amuzată, brusc stingheră, cumva, aplecată asupra mea, cald și, totuși, din senin, metalic. — Și ce se întâmplă în povestea voastră? — Se întâmplă... mâncare! sărea David dintre camioane de plastic și vagoane desperecheate de trenuleț niciodată funcțional, mâncare muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuultă! Ne prăvăleam toți trei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să impresioneze cu astfel de declarații de iubire? Un semn? Și totuși fusese împrăștiată de vânt. Mereu cineva distrugea tot ce era frumos. Pe lac plutea un covor verde de frunze de nufăr. În mijlocul lui se afla o floare albă, stingheră. Singurătate. Dar frumusețea ei era admirată de trecătorii care se opreau pentru a o imortaliza în fotografii. Asemeni ei erau și unii oameni. Se retrăgeau într-o singurătate absolută, erau discreți, dar creațiile lor reușeau să atragă atenția, să fie
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
parcă râdeau Împotriva tuturor absurdităților care Îi Înconjurau, Împotriva tuturor imbecililor care Își instauraseră conjurația peste acel popor de oameni fără idealuri. — Să nu crezi că te iert, i-a zis Vasile calm, după ce tăcerea s-a lăsat Între ei stingheră. — Nu cred... a bâiguit Siboiu. Vasile l-a privit cu amărăciune, fără ca celălalt să Își dea seama că În această amărăciune stă tot Înțelesul dezamăgirii. — Sunt curios, Cristian, de ce să nu fiu curios? a zis Într-un târziu Vasile. Ce
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Lesnea) “E un secret,ascuns în noi Momentul plin de inspirație. Dar sînt mistere de creație Ce-s aplicabile în doi” (Mihu Dragomir) Impozit pe frumusețe Geo strângea în mână tulpinile firave ale buchetului de garoafe roșii.Regina florilor! Părea stingher în grupul de tineri. I se părea că toata adunarea se uita la florile sale jalnice.O tânără îi zâmbi.Se simți cool. Era pentru a doua oară când participa la cununia civilă a lui Alex.Tipul ăsta era bestial
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
plescăise din buze. Vine vijelie mare. Cine se încumetă să meargă mai departe o să aibă o surpriză tare neplăcută. Da, da, a dracului de neplăcută, știu ce spun... Privise, la rândul său, dinții de fierăstrău ai lanțului muntos. Câțiva nori stingheri încercau să se proptească în creste, fără să reușească, iar razele soarelui de vară se hârjoneau pe deasupra pășunilor alpine. Desfăcuse o conservă cu pateu, unsese două felii de pâine, iar după ce mușcase cu poftă din prima îl privise din nou
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
te bântuie plăcut atunci când ajungi singur la muntele pe care îl considerați, altădată, zâmbitori și creduli, al vostru, amintiri puse pe note și cântate cu frenezie la chitara veche, zgâriată de timpul scurs, pe care o lăsase acum să doarmă stingheră și neglijată într-unul din colțurile camerei. Uneori își spunea că acesta era motivul principal pentru care continua să meargă la munte, posibilitatea de a se refugia în amintirile acelea pline de freamăt sufletesc fără a fi deranjat de zgomotele
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Ei și ce (hohoti în gând, atmosfera era improprie unei astfel de exprimări zgomotoase, iar saxofonul...), doar discutăm prin reducere la absurd, așa că totul este posibil. Un saxofon care cântă singur, frumos, înfiorător de frumos, smooth jazz, lumina unui proiector stingher și o femeie îmbrăcată în rochie verde. Pentru câteva minute, se văzu în postura unui pictor (un inevitabil barbișon, perciuni stufoși, o bască pleoștită într-o parte, poate chiar o mustață á la Dali, face bine la imagine, sunt destui
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de creație. În mod formal aș spune că în vârful ierarhiei se află cărțile de geniu. Unde să punem însă cărțile nescrise? Cărțile al căror conținut a fost împărtășit treptat prietenilor sau altui gen de auditoriu, ideile dezvoltate rătăcind acum stinghere prin ceea ce numim cultură, împingând de la spate idei pe care alții se grăbesc mândri să le publice. ٭ Îmbâcsite! Acesta este termenul cu care tind să-mi caracterizez gândurile. Să nu mă întrebați de ce! (Aș fi nevoit să vă arăt ceea ce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de convingere a cititorului prin contrarierea lui: unor oameni care au suferit o viață întreagă de superstiția ploii li se spune acum că, în realitate, ploaia este cel mai benefic fenomen al naturii. "Ploaia este zeflemisită și înjosită, este eleva stingheră din curtea școlii, copilul străzii, palestiniana sau evreica. Ea este dată la o parte. Îmi place pentru că displace majorității. Ploaia este pusă pe aceeași treaptă cu fărădelegile, sărăcia și bolile. Alături de tot ce e urît sau negru, ea simbolizează răul
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
-i la tot pasul că e o creatură dependentă, trecătoare, născută să sufere, să rabde, să aibă stăpân. Omul de stânga crede în progres, îl cultivă, acționează în vederea construirii unei societăți comunitare, egalitariste, ieșită din menghinea abuzivelor elite. Dacă insul stingher se înșeală, rătăcind pe drumuri labirintic greșite, massele în schimb sunt infailibile, un instinct absolut le orientează întru salvgardarea propriilor interese. Ele făuresc istoria, preferând, ca mijloc de operare, revoluția - în față ies cei mai buni, care, adică îi reprezintă
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
păstra nimic în loc. Și nu înțeleg acum, de ce vrei să cedezi Văzând cum arunci cu apă peste viul foc... Încă nu îmi dau seama de greșeala ce ai văzut-o Care te-a împins să mă gonești din acel colț stingher. Nu mi-ai arătat că era pasiune dar am simțit-o; Acum am ajuns să nu mai știu ce vreau, ce să ofer... De la incertitudine ai ajuns repede la nepăsare Și sper să nu fi uitat măcar vorbele de dor
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]