153 matches
-
pe care își propune să-l protejeze cu orice preț. „Artista-ceramistă“ vrea doar să fie fericită, la fel cum, atunci când era mică, scriitoarea își dorea să fie și mai mică. Ioan Coman, foarte bun în rolul pedofilului Ingolf, are panica, stinghereala și nesiguranța celui pentru care obsesia nu e altceva decât o formă de iubire și de grijă excesivă. Lorena Ciubotaru e „șoarecele de bibliotecă“ pe care impulsurile sexuale îl fac să-și dilate pupilele ca și cum și-ar împrăștia corpul avid
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
țătoare)... și, mai presus de orice, acest om ciudat care Își cam trăgea un picior și părea la fel de rezervat ca Adam. Se ținea la distanță, și, În ciuda zâmbetului său blajin, Adam băgase de seamă că se uita la el cu stinghereală, de parcă i-ar fi fost teamă. De trei ori pe zi Îi lăsa mâncarea pe măsuța din apropierea patului. — Mulțumesc, domnule, Îi spunea Adam când, la ieșire, Îl lăsa să contemple de unul singur lucrurile noi care Îl Înconjurau. Într-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-au udat până la genunchi. A pus atent bărcuța pe apa calmă, ea s-a legănat Încoace și ncolo, până când a fost răsturnată de un vălușor. În drum spre casă, Adam nu s-a mai gândit la desen sau la stinghereala lui Karl când dăduse peste el. Era mai degrabă mulțumit că nu fusese certat pentru chiul. Acum Însă Își amintește că simțise ceva aparte, ceva mai puternic decât simpla ușurare: iertarea. Nu-și dădea el prea bine seama de ce simțise
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a amuțit? Rușinea aceea care se pitește sub cea de-a șasea sau a șaptea coajă a acelei cepe atât de comune, aflate permanent la îndemână, e cea care-i ajută amintirii să înainteze. Așadar, scriu despre rușine și despre stinghereala care o urmează șontâc-șontâc. Cuvinte arareori folosite, generate de procesul de recuperare, în vreme ce privirea mea, când îngăduitoare, când din nou severă, rămâne ațintită asupra unui băiat care poartă pantaloni până deasupra genunchilor, care adulmecă tot ceea ce se ține ascuns și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu ițele încurcate și handicap motor pe vecie, și lanterna pe care am primit-o de la Moș Crăciun odată, Dumnezeu știe când... Un cimitir de obiecte expirate. Stricate. Fără folos. Cu siguranță și grimasa mea era acolo. Cu siguranță. În stinghereala generală, oribil alimentată de ochii apoși ai mamei și de cei smoliți ai lui David, am simțit din nou cum intru în starea aceea plăcută de dezagregare, de la revedere, nu mă căutați, nu sunt cu voi, mi-a părut bine
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
urs! Nicidecum!.. Când era mânzoc de trei săptămâni, un armăsar i-a rupt coada și a mâncat-o, iar dacă rămânea cu ea, i-o mâncai dumneata acum, cu tot ce s-ar mai fi găsit prin vecinătate. Iritat de stinghereala continuă pricinuită de acești curioși, stăpânul calului a lipit pe poarta de la intrarea în bătătură un anunț cu litere de-o șchioapă: Percepem taxe separate pentru ghidaj, deranj și ovăz! Numai așa a reușit să se descotorosească de vizitatorii nepoftiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-și mai găseau ecou În inima ortacilor. Cei doisprezece hăhăiau, dar hăhăiala avea un gust la fel de fad ca berea răsuflată, pe care se străduiau s-o bea amestecând-o cu alcoolul. Un timp șezură așa, sporovăind În dorul lelii. Dar stinghereala ce-i cuprinse era atât de mare, Încât Încetul cu Încetul tovarășii de beție ai lui Ippolit, sub un pretext sau altul, părăsiră adunarea. Rămânând singur În depozit, Își trecu mâna cu degetele răsfirate prin părul năclăit de sudoare, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
degetul și ne-a pufnit pe amândouă râsul văzându-l că se excitase, deși era ud leoarcă de transpirație și urla cu disperare, dar pe urmă ne-a cuprins o senzație ciudată pe care n-aș putea-o defini, de stinghereală poate, și am tăcut amândouă. Când a tras din nou pătura peste el, Keiko l-a sărutat acolo jos, pe deasupra chiloților. „Hai, sărută-l și tu“, mi-a zis. Mi-am apropiat și eu buzele, rugându-mă ca Maestrul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vieții lui Întro casă veche, părintească, Într-o iarnă cumplită, cu fulgi, ger și ...doi musafiri neașteptați. Încă din prima scenă, autorul reia vechea sa obsesie din Mașinăria...,privirea necunoscutului care pare un spectru. Întîlnirea foștilor iubiți este sabotată de stinghereală, căci au trecut ani, s-au Îngrășat, s-au schimbat:„Eu nu mai sunt eu și tu nu mai ești tu!”conchide actrița. Dar vrea să devină, În fine, femeia lui Treplev:„Tu ai fost doar toată viața mea, dar
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
să se simtă prost mai târziu. Dovada era aceea că, în clipa când întrebase, stânjenit, despre Chacha, expresia impunătoare a lui Hideyoshi se risipise și chipul, aparent autoritar, i se înroșise. Arăta peste măsură de jenat. Sakichi îi observă imediat stinghereala și nu-și putu stăpâni un zâmbet în colțul gurii. După căderea Castelului Kitanosho, Hideyoshi le îngrijise pe cele trei fete ale lui Oichi ca și cum ar fi fost propriile lui fiice. Când clădise Castelul Osaka, pusese să se construiască o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asta e în toiul unei convorbiri cu Seniorul Kazumasa. Nu-l puteți deranja. — Cum? Cu Kazumasa?! Faptul că Ishikawa Kazumasa era singur cu stăpânul lor într-un asemenea moment nu făcea decât să le sporească și mai mult jena și stinghereala. De la începutul campaniei de pe Muntele Komaki, îl priviseră pe Kazumasa ca pe un om care făcea un joc dublu. Iar când Niwa Nagahide inițiase o reconciliere, Kazumasa fusese cel care participase la negocieri. Îl suspectau pe Kazumasa că se ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
masă, îl apucă pe copil de mână și, fără să spună nici o vorbă, îl trase după ea în odaia de alături, trântind tare ușa în urmă. Rămași singuri, ginerele și socrul se măsurară câteva clipe în tăcere cu o anumită stinghereală, apoi ridicară paharele în aer și, urându-și încă o dată noroc, se grăbiră să le golească de restul de țuică. Ca să spună ceva, Virgil bombăni în chip de scuză că banii aceia vechi erau plini de microbi și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
plecarea ei o luase pe nepregătite, iar prima ei reacție fusese să le spună pe un ton ceva mai aspru că nu pleca definitiv. - De Îndată ce va pricepe că nu s-a măritat cu cine trebuie, se va Întoarce. Conștient de stinghereala ei, Franck Îi sărise În ajutor, cu obișnuita lui neseriozitate și cu o nuanță de regret, aceea de a nu se fi priceput să-i cîștige dragostea. Toți rîseseră, Marie ceva mai tare ca ceilalți. Avea buze cărnoase, obraji bucălați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu reușea să-i altereze frumusețea. În clipa aceea, Îl făcu să se gîndească la Pietà. Numai că Pietà nu avea În privire acea lucire deosebită pe care o citea În ochii tinerei polițiste. Aceea a hăituielii. Sentimentul lui de stinghereală spori. - Ce tot spui? Gildas era băut zdravăn, făcut criță. De altfel, așa eram toți! Își lăsă iute În jos gulerul hainei. - Ia uită-te la asta! Trei zgîrieturi se vedeau ca niște dungi pe gîtul lui. - M-am tăvălit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să fie chinuit. Privirea lui Jeanne păru s-o străpungă, cea pe care Loïc o lăsă să zăbovească o clipă asupra ei o Îngheță. Ar fi putut jura că Îl Înspăimînta. Mai rău: Îi producea oroare! Se scutură ca să alunge stinghereala și se Îndreptă spre cei doi bărbați care așteptau la o parte. Franck Caradec strînse cu blîndețe mîna coechipierei lui, un mod pudic de a-i spune că putea conta pe el. Apoi trecu la lucrurile cu adevărat esențiale. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu mă părăsi, Marie, am nevoie de tine... Ea protestase, dar, Îmbărbătîndu-l pe el, nu se mai simțea atît de sigură că Își va ține făgăduielile pe care le reînnoia acum pentru a-l alina. Marie oftă ca să alunge ușoara stinghereală pe care i-o dădeau gîndurile. Coborî ușor din pat ca să nu-l trezească. 7 Cu toții simțeau absența din scaunul rămas gol. Un minut de tăcere, ceruse Yves Pérec, Încins cu eșarfa de primar. Ca să-i aducă un omagiu lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nici o urmă de accent... Ryan Începu iar să rîdă, Marie Îl amuza Într-adevăr. - Confidențe sau interogatoriu, cu dumneata nu poți știi niciodată... Trăiesc de foarte mult timp În Franța... Ești un personaj cu adevărat adorabil. Șovăind Între Încîntare și stinghereală, Marie se scutură, se scuză că Încă nu-i mulțumise pentru că o ajutase să iasă din necaz și Își luă iute rămas-bun, pretextînd că logodnicul ei desigur o aștepta, riscînd să se Îngrijoreze. Două puncte mici, roșii mergeau În zigzag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de Încheietura mîinii. Ofuscată, Marie se zbătu. - Dă-mi drumul! Da’ dă-mi odată drumul, amărîtule! - Atunci, dă-mi cheia... Ai luat-o pe a mea... Marie, tulburată, se uită fix la cheie, constatînd că avea dreptate. Lucas Îi accentuă stinghereala: - Era din nebăgare de seamă sau trebuie cumva să cred că... Marie Îi aruncă o privire ucigătoare și dădu drumul cheii pe care el o prinse din zbor. - Poate că am să cred pînă la urmă și eu În semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în ajutorul rudelor și nu-și cruțară deloc timpul. Le veni în ajutor plictiseala vieților lor singuratice precum și plăcerea de a se simți la îndemână în casa Louisei. Într-adevăr, după cum era de așteptat, nimeni nu încercă vreun simțământ de stinghereală la prezența lor, iar cele două femei se socotiră aici, încă din prima zi, ca la ele acasă. Încăperea cea mare căpătă cele mai felurite întrebuințări, fiind în același timp sufragerie, loc unde se călcau rufele și cameră de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mai scoată o vorbă, se-ntoarse pe călcâie și se îndepărtă. Cei doi pământeni rămaseră în picioare, pradă privirilor curioase a mai bine de o sută de perechi de ochi mediocri. Comandantul Aciobăniței simți că-l încearcă aceeași senzație de stinghereală ca atunci, demult, în tinerețe, când, la un curs de perfecționare, fusese scos brusc la tablă să rezolve un raport dificil între randamentul muncii cu gravitație și randamentul muncii cu imponderabilitate și, din buzunarul din spate al pantalonilor, îi căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
De voie, de nevoie, de lehamite și de foame, comandantul Ion Aciobăniței și pilotul Vasile Amărășteanu consumară în cele din urmă, în mod tacit, fără sorbituri pofticioase, ciorba nr. 3, având tot timpul senzația incomodă că nu știu ce înghit. Vădita lor stinghereală nu prea era băgată în seamă de mediocrii din jur, care mâncau grăbiți, parcă mulțumiți cu simplul fapt că pun ceva în gură. — Mă-ntreb - zise cu glas scăzut pilotul Amărășteanu către superiorul său - ce-o să ne dea la felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
îndrăgitul Varodin, instalator la punctul termic al cartierului, bărbat de nădejde, bine legat, castaniu, tăcut, cu trăsături armonioase. Niciodată nu mai rostise în public atâta amar de cuvinte. Acum se trezise, dîndu-și drumul la fălci, mai dihai pentru a risipi stinghereala sa și a gloatelor, nimeni nemaiîncumetîndu-se să mai tragă pe gură vreun fleac, de un număr impresionant de ore. - Bine ai procedat, răspunse, de la locul său, plin de bună cuviință, întins și sprijinit într-un cot, Sinistratul. Nu știu cum se face
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să nu le trăiești niciodată, domnule Vultur. Am început să țin la dumneata. E mult spirit în ființa dumitale pornită pe căutări, nu-i așa? Vultur-în-Zbor zâmbi nesigur. — Gândește-te la fântâna asta, gesticulă agitat Virgil, vrând să-și ascundă stinghereala. Există dovezi concrete ce arată că nu toate superstițiile sunt eficiente. De fapt folosirea unei baghete magice m-a făcut să mă stabilesc în acest loc și, după cum vezi, fântâna e seacă. Dar n-am atâta inimă s-o umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
poetul, este demonic, această idee foarte veche Își găsește o formulare provocatoare la romantici. Există chiar, În această epocă, un imperialism al demonului care vrea să acapareze totul, până și geniile ortodoxiei. „Ceea ce face Milton, observă Blake, să scrie cu stinghereală când vorbește despre Îngeri și Dumnezeu, Însă cu Îndrăzneală despre demoni și infern, este faptul că el e un adevărat poet, și anume unul din tagma demonilor, fără s-o știe”. Poetul, geniul, omul Însuși, În atitudinea sa cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ales la Abu-Khamr se referea, iar celor umili le venea atunci în minte imaginea medicului cu burtică și acoperit de mătăsuri. Căci până și cei care beneficiau de leacurile sale fără să scoată un ban din pungă simțeau o anume stinghereală în prezența lui, fie din pricina procedeelor care păreau să țină de magie, fie din cauza limbajului atât de împestrițat cu termeni savanți încât le era de neînțeles, în afara unui mic grup de oameni cu carte și lipsiți de ocupație care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]