300 matches
-
scurt, ca pe un copil, și plecarăm. La o altă cotitură se deschise adânc valea Cracăului. Deasupra, plutea luna, trecută de primul pătrar, ca o sfărmătură de nor. Acest fragment al astrului nostru, în plină lumină a zilei, avea aerul stingherit și foarte nelalocul lui. Cu sufletul dezechilibrat încă de atingerea mâinii Adelei, i-am explicat cu dezasperare ceea ce știa și ea, că, din milioanele de corpuri cerești, Pământul nu are în proprietatea lui decât hârbul ăsta de staniu, pe când alții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
supte și năclăite de bale de-a lungul multor coșmaruri canine. Unchiul tatălui miresei - marele meu prieten - părea să se fi evaporat. Și doamna de onoare era de nevăzut. — Într-o secundă vă aduc ceva de băut, le-am spus stingherit, tot străduindu-mă să forțez butonul aparatului de aer condiționat. — Mi-ar prinde bine o băutură rece, a rostit o voce foarte familiară. M-am răsucit și am văzut că doamna de onoare se întinsese pe canapea, ceea ce explica dispariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cuprinse grumazul și, În semiîntunericul ce-i favoriza complice, buzele lor se contopiră Într’o coliziune fără sfârșit. Merseră un timp În tăcere, apoi fata Îl chestionă cu o oarecare sfială În glas. „O iubești...!?” Tony Pavone zâmbi forțat, evident stingherit. „Acestu-i miraculos cuvânt niciodată nu-i am dat importanța cuvenită, mai precis, timpul nu mi-a permis să-i aprofundez sensul...Te mai rog Însă, nu zâmbi, nu mi s’a ivit prilejul...!” Buzele lor se căutară din nou, iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la șantier și nu spuse nimic, Încercând să justifice masurătorile. Cunoscând În prealabil adevărul din afirmațiile lui, Șeful de Șantier, Contabilul Șef Gică Popescu Împreună cu Tony Pavone, Îl asaltară cu Întrebările. „Este adevărat..? Sigur, nu putea fi altfel...!” Șeful comisiei stingherit, păstră tăcere. Dădu la iveală un tenc de hârtii, vânturându-le prin fața lor. „Îmi pare rău...S’a strecurat o greșeală...! Va trebui să măsurăm din nou...!” Șeful Șantierului izbucni. „Ce fel de greșeală, tovarășe inginer, ne puteți arăta...?” „Nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
plictisită retrăgându-și mâna ușor. Întinde-te pe marginea fântânii și reazămă-ți capul pe picioarele mele, dar să nu închizi ochii fiindcă pământul o să se învârtă cu tine și ai să vomiți! Pot să te privesc? Sigur, sigur, răspunse ea stingherită. Poate din cauza băuturii sau poate de la parfumul ei care mă învăluia, vedeam cum i schimbă culoarea ochilor. Punctele verzi ca de iarbă se micșorau și altele gri ieșite din spatele celorlalte se tot măreau până ce întregi irișii au căpătat o altă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mult și din aceea că, față de mine, cei mai mulți prieteni din copilărie sunt de fapt loseri ai tranziției. Sunt supușii unui genocid lent: legea selecției pentru integrare în capitalism după ce ai fost liniștit și netulburat „clasă conducătoare” în comunism. Mă simt stingherită și vinovată când dau ochii cu ei. E o atitudine maternalistă. Poate. Aici mai lipsește un tovarăș pozitiv de la libertarieni care s-o zică pe aia cu „cum îți așterni, așa dormi”. Vezi ce ciudat, caut trecutul, și el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
propriu. Dumnezeu știe de când zăcea pe-acolo. În timp ce se sprijinea de bufet și își sorbea berea potențial expirată, Eugene m-a întrebat: — Ce s-a întâmplat cu tipul care stătea aici? S-a mutat sau ce? A urmat o pauză stingherită. Eu și Ornesto ne-am uitat unul la altul. Nu, am zis. Era soțul meu. M-am oprit. Nu mă simțeam în stare să zic cuvântul cu „m“: era tabu. Toți își exprimau condoleanțele pentru „tragedia“ sau „pierderea tragică“ pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
masculine. E spre seară. EDNA: Văd că Taylor nu mai trecu pe-aci. Martine se întoarce și o privește defensiv. MARTINE: Sunt o femeie care stăpânește la perfecție arta conversației cu gentilomii care vin în vizită. Edna își frânge mâinile stingherită. EDNA: Ești încântătoare cu oaspeții tăi, surioară dragă, de-a dreptul ’cântătoare. Dar nu mai veni nici un oaspete. Și dacă nu reparăm în curând acoperișul cela, o să cadă toată șandramaua pe noi ca mânia Domnului. Martine mai ia o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Mitch. Trish, a zis, și a fost puțin șocant să-l aud adresându-i-se direct. Nu vreau să merg mai departe, pentru că nu vreau să te las în urmă. S-a lăsat tăcerea și ne-am foit cu toții puțin stingheriți. După o vreme, Leisl a vorbit din nou. —Barb, cine e Phoebe? —Phoebe? a exclamat Barb, cu vocea ei gâjâită. Ei bine, cine-ar fi zis? A fost una din iubitele mele, am împărțit un tip, un pictor celebru, bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
despre întâlnirea ta cu Neris? De pildă, ce te-a convins că era pe bune? Au fost niște lucruri personale de care nimeni altcineva n-ar fi putut ști. Eu și Trish, aveam nume speciale de alint. A zâmbit, puțin stingherit. —Și Neris mi le-a spus. Asta părea convingător. —Trish ți-a spus unde se află? Vechea mea obsesie: unde se afla Aidan? — Am întrebat-o și mi-a zis că nu putea să descrie locul pe înțelesul meu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am uitat de asta. Vreau să spun, nu chiar. Nu de tot. Dar... se întâmplau atâtea alte lucruri. Leon, ai fost cel mai bun prieten al lui. Aidan m-a iubit? — S-ar fi lăsat împușcat pentru tine. O tăcere stingherită. —Scuze, am spus o prostie. Era înnebunit după tine. Eu și Dana l-am văzut și împreună cu Janie, dar voi doi împreună erați cu totul altceva. Era dragoste adevărată, fără vrăjeală. —OK, acum vine întrebarea dureroasă. Ești gata? A dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să ascundă nenumăratele primejdii de pe ulicioarele din Albaicin, unele noroioase și alunecoase în primăvara aceea ploioasă, altele pavate cu lespezi, dar cu atât mai periculoase, deoarece orice piatră lipsă putea fi o capcană fatală pentru viitoarele mame. Sfârșite de oboseală, stingherite, ajunse la capătul răbdării, Salma și Warda, de data asta solidare, se prăvăliră pe același pat, cel al slujnicei, „Horra“ nefiind în stare să urce scara până la iatacul ei, în vreme ce taică-meu o lua iarăși din loc spre tavernă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oară: — Bărbații s-au dus întotdeauna la crâșmă; bărbaților le-a plăcut întotdeauna vinul. Dacă n-ar fi așa, de ce ar fi trebuit ca Dumnezeu să-l interzică? A doua zi, l-am reîntâlnit pe Harun Iscoditorul fără să fiu stingherit. De întâlnirea cu tata mă temeam eu. Din fericire, trebuia să plece la țară, unde căuta un teren de luat în arendă. S-a întors peste câteva săptămâni, însă soarta ne înecase deja necazurile, și pe ale mele și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să fie numit într-un post de sfetnic, de secretar sau de cârmuitor al unei provincii. Mi-amintesc că într-o zi, la întoarcerea lui de la palat, l-am întrebat dacă mai vorbise despre Mariam. Răspunsese pe un ton cam stingherit: — Câștig încetul cu încetul încrederea suveranului. Curând voi fi în măsură să obțin de la el, fără nici o dificultate, eliberarea surorii tale. Deocamdată, se cuvine să acționez cât mai delicat cu putință, așa că aș greși dacă i-aș cere ceva. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai mult decât stăpânul meu adorat. Rostind acete cuvinte, își apropiase buzele de ale mele. Dacă inima-mi bătea puternic, ochii mei cătau cu îngrijorare spre perdeaua fină care ne despărțea de încăperea vecină, unde se afla unchiul ei. Deloc stingherită, Hiba își desprinse rochia; oferindu-și trupul de abanos sculptat privirii și mângâierilor mele, îmi șopti: — Până acum, m-ai îmbrățișat ca pe o sclavă. Astăzi, ia-mă liberă! O ultimă oară. * * * Părăsind-o pe Hiba, nu aveam decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Își dorește sfințita voastră față bisericească mai mult decît mutrișoara asta, martoră mută și concludentă a faptului paternal În chestiune? Preotul păru să stea la Îndoială. Mă veți ajuta, părinte? am implorat eu cu șiretenie. Vă rog... Părintele Fernando oftă, stingherit. — Nu văd ce-ar fi rău În asta, bănuiesc, zise el pînă la urmă. Ce vreți să știți? Totul, zise Fermín. 25 Părintele Fernando Își recapitula amintirile cu un ton de omelie. Își construia frazele cu acuratețe și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
CA O RĂSCRUCE... Priveam cum bolta își dansează hora Deasupra noastră, într-un pas vioi, Eram alături, stingheriți și goi Sub săbiile, ce marchează ora; Descumpăniți, priveam spre norii grei, Spre frământarea lor tentaculară Și încordați eram ca o vioară Cu strune-ntinse peste trupul ei; Dar nu se auzea suspin de cânt, Nici clocotirea sângelui din noi
CA O R?SCRUCE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83752_a_85077]
-
urechile, presimțind că se vor amuza pe socoteala lui Marinescu, vădit în mare încurcătură. Dar răspunsul întîrzia să vină. Marinescu își îndreptă nodul la cravată, își împinse apoi maxilarul inferior în afară, scoțîndu-și mărul lui Adam din guler și spuse stingherit: ― Dacă dumneata ții chiar atât de mult..., hai să le numărăm! ― Să le numărăm, coane Fănică! nu se putu abține Dragu, amintindu-ni-l pe faimosul Pristanda. După ce-i aruncă o privire scrutătoare, Marinescu mi se adresă acru: ― Poftim, începe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Păduraru, pensionari de la Școala Normală „Vasile Lupu”. Pensionară și dânsa, doamna Păduraru a avut ingenioasa idee de a-i aduna la ea acasă pe colegii cu care a trudit zeci de ani la pregătirea și perfecționarea învățătorilor și educatoarelor. Puțin stingheriți și înstrăinați, cu chipurile luminate de bucuria de a se revedea, invitații au fost întâmpinați cu urările de bun venit ale gazdei, după care a urmat textul subsemnatului intitulat Idei și fapte. Iată-l: Trebuie ca mai întâi să lămuresc
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
mitică și arhetipală". Așadar, și Eminescu este estompat! Terminologia aceasta cu preluarea sarcinilor, ce a "rîvnit" un scriitor și cine a venit pe urmă și a realizat, miroase a sociologism vulgar. Dar poate că mă înșel, poate că nu trebuie stingherită critica să oficieze în templul unei opere, mai ales că mulți dintre critici se apropie de ea fără prejudecățile amintite aici. Și, cine știe? Poate că cititorul nu asistă ca noi la aceste ceremonii cu o stare de spirit la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
primăvară Din capul locului țin să știi că sînt o ființă des întîlnită, departe de tot ce singularizează pe oamenii neobișnuiți, și te asigur că tot ce mi s-a întîmplat mie i se poate întîmpla oricui. Nu mă simt stingherit să spun, cu oarecare emfază, că floarea al cărei nume îl port a fost un simbol: puritatea ei nu rezistă asprimilor din jur și piere, lăsînd în loc o buruiană plină de miez. Mai pot să te asigur că schimbarea asta
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
șopti ea, la mine nu se poate. N-am înțeles ce nu se poate, așa că i-am pus o întrebare cam tîmpită: - Sîntem în vizită la cineva? Răspunsul îmi sună batjocoritor: - Acuși, acuși se întoarce și vecina. Am urmat-o stingherit. Cum o să-și explice vecina prezența mea? Fixînd intrarea prin care trebuia să apară aceasta, îmi și închipuiam figura și mă cuprinse necazul pe toanele Patriciei. Singura încăpere a locatarei (se vedea bine, era o sărăntoacă) avea mai multe destinații
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fix chipul lui Mitsuhide. După părerea lui, Mitsuhide avea încredere în propria-i sănătate și nu intenționa să asculte ceea ce voia să-i spună Manase. Se străduia să ascundă sub un zâmbet forțat ce simțea, dar începea să se simtă stingherit și prost dispus. În sfârșit, ajunse la capătul răbdării, părând să aștepte o ocazie pentru a se debarasa de bătrân. Manase, însă, n-avea să se oprească la jumătatea celor pe care le avea de spus. Înțelegând exact ce însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Inuchiyo găsea regretabil faptul că faptele lui Hideyoshi puteau fi interpretate și astfel. Îi propuse lui Hideyoshi să privească situația din punctele de vedere ale lui Nobutaka și Katsuie. Unul dintre ei suferise o dezamăgire, câtă vreme celălalt de simțea stingherit. Katsuie, care fusese numit „Spărgătorul de Ulcioare“ și „Demonul“, se mișcase încet și se afla cu un pas în urma lui Hideyoshi. Chiar și la consfătuirea din Kiyosu, nu se înclinase Katsuie în fața opiniei lui? — Deci, nu vrei să puneți capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încerc. — Așa, băiete. Ia-o cât mai mieros. Cu mult sirop și dulceață. Dar nu a vrut să sune de la mine de-acasă. Nu numai pentru că era și Lucy acolo, mi-a spus, ci și pentru că s-ar fi simțit stingherit știind că eram eu prin preajmă. Tom cel delicat și capricios, cel mai delicat suflet din lume. Bine, i-am spus, dar ăsta nu era un motiv să se ducă înapoi acasă. Eu și Lucy puteam să ieșim, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]