310 matches
-
uitase promisiunea sau n-o plăcea și regreta rămășagul făcut? Undeva, în spatele blocului, un părculeț cu leagăne și balansoare îi făcu să se așeze într-un scrânciob. Ea se urcă pe genunchii lui și în ciuda emoțiilor nu se simți deloc stingherită. Îi cuprinse gâtul cu brațele și el îi spuse: "Vorbește-mi!" Ea vorbi neobosit, transformând în cuvinte trăirile pentru el, descriindu-i trăsăturile așa cum le vedea sufletul ei. El o asculta în extaz, în vreme ce Luana îi săruta fruntea inteligentă, părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aici! Și cea mai singură, ripostă Luana cu amărăciune. Spre surprinderea ei, după un pahar de vin, reuși să se simtă bine. Foștii colegi o invitară la dans, familia Darie, Mara și Bogdan făcură tot posibilul să nu se simtă stingherită. Toate merseră ca pe roate până în jurul orei unu din noapte. Se aflau adunați la bar când cineva o întrebă unde îi e soțul. Luana se fâstâci. Iuliana încercă să schimbe vorba dar Rosti Seneg, cocoțat pe un scaun, insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
schimbase nimic. Dar curenți puternici de adâncime îi dădeau târcoale și realiza că totuși lucrurile nu erau la fel. La sfârșitul săptămânii, ieși cu Aidan și îl întrebă dacă era ceva în neregulă cu relația lor. În neregulă? întrebă el stingherit. — Da, în neregulă. — Nu e din cauza ta... începu el șovăitor. —Rahat! Nu se putu abține. Nu plănuise să izbucnească în plâns, dar lacrimile începură să-i șiroiască pe obraji până să aibă timp să se stăpânească. Te desparți de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Grija mea era să nu cumva să existe oameni de la ProSure care să afle despre asta și să nu fie tocmai încântați. Și anume de ce să nu fie încântați? Darcey se strâmbă. —Păi, evident, pentru faptul că eram împreună, zise stingherită. La urma urmei, lucrurile la ProSure s-au cam lăsat cu scandal. —Cum adică? — Știi tu. Eram căsătoriți și lucram la aceeași firmă. Când lucrurile au început să meargă prost, era clar c-o să ne afecteze munca. Și presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ei. Darcey se încruntă. — Da’ repejor te mai miști, îi spuse el prinzând-o din urmă. Faci mult sport? — Nu în mod special. Oricât de bine ar fi depășit momentul, încă și-ar fi dorit să se simtă mai puțin stingherită în preajma lui. —Ești pregătită? întrebă el. — Ce întrebare! i-o întoarse ea fără țâfnă. Nu mi-am pierdut timpul săptămâni întregi cu prezentarea asta? N-a fost o pierdere de timp, îi zise el. Ceea ce știi tu ne poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să-l audă. —Pardon? — Știu că inițial te ocupai de actuariat, continuă el. Ce te-a făcut să-ți schimbi orientarea? Rahat, se gândi ea, e o întrebare capcană. Încearcă să mă încurce. — Mi s-a oferit slujba, răspunse zâmbind stingherită. — Ciudată mișcare, de la cifre la oameni. Nu chiar, i-o întoarse ea. Pur și simplu, așa s-au potrivit lucrurile. Și ceea ce m-a ajutat foarte mult au fost cunoștințele mele de limbi străine. Poate că dacă Global Finance ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
care îi aveam și m-am trezit lungită pe jos, întrerupse ea. Și a trebuit să mă întorc acasă în picioarele goale. Prin ploaie! Cum aș putea să uit! Râseră amândoi de această amintire. Însă Darcey se simți dintr-odată stingherită și se întoarse ca să privească pe geam. Avionul se zgudui ușor când începu să ruleze pe pistă, iar stewardesa le luă paharele de șampanie. Darcey începu să citească Newsweek. Ar fi vrut să cumpere o revistă de scandal de la aeroport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
întrebă Gail. —Mie, i-o întoarse Nieve. În plus, vreau să vină să vadă că mă mărit. Vreau să vadă că eu și Aidan ne iubim și că nu a fost vina mea că a părăsit-o. Aidan se foi stingherit, iar Stephen îi aruncă o privire plină de înțelegere. Nu crezi că ar fi crud față de săraca fată? o întrebă Stephen cu blândețe. La urma urmei, tu ai obținut și bărbatul, și banii, și totul. Iar ea s-a ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că ne-am certat, zise ea într-un sfârșit. Ideea e că... Și le explică toată situația referitoare la Aidan, adăugând amănunte pe care nu i le povestise lui Carol, astfel că amândouă făcură ochii mari și chiar Roy părea stingherit. — Dar asta nu face din ea un om imoral, conchise Darcey. Poate că e cam vacă, dar nu e o infractoare. Și acum își plătește toate greșelile, zise Rosa. Cred că te face să te simți foarte bine. Darcey își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
duc la tine în cameră, Aida îl ia de după umeri, statura lui mărunțică se pierde în hainele largi, Nu mai am ață! îl mai auzim pe bătrân înainte de a dispărea Aida cu el într-o altă cameră, câteva clipe așteptăm stingheriți întoarcerea Aidei, Theo a rămas cu Ana, i-am lăsat singuri, pe ei doi și pe Alina, fetița de un an, oprindu-ne în direcții diferite privirile prin cameră, pe perete un tablou, nu l-am văzut niciodată, dar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pardoseala frizeriei ca iarba sub coasă, cu ochelarii de soare Ana nici nu mă recunoaște din depărtare, dar vine spre mine în rochia ei lungă strânsă pe trup și coborând în pliuri tot mai largi până la călcâie, ne purtăm amândoi stingheriți ca la prima întâlnire, Ți-ai tăiat părul, ea râde, Da! mersul ei senzual lângă mine, mișcările trupului ei în cercuri de ape, florile de câmp multicolore pe care le-am cumpărat pentru ea, Unde mergem? întrebarea ei, nerăbdarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Până la plecarea lui Tokichiro, Mataemon stătuse cu o expresie sumbră și dezamăgită pe față, fără a consimți la cererea fiicei sale. Rămăsese tăcut, oftând nedumerit, compătimind și disprețuind judecata fetei, spunând: — Gusturile nu se discută. Tokichiro se simțea și el stingherit. — Voi veni altă dată s-o cer din nou, spusese el, pregătindu-se să plece. Mataemon răspunsese: — Voi Încerca să mă gândesc. Am să mă gândesc. Ceea ce era un refuz implicit. Dar Tokichiro găsea o oarecare speranță În aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de castele și donjonuri, În orele libere ale unui schimb de noapte. Era absurd că Ranmaru Îi relatase totul lui Nobunaga ca și cum ar fi fost ideea lui. Dar, dacă o spunea acum limpede, Ranmaru avea să fie cu atât mai stingherit, iar Nobunaga, dezgustat de-a binelea. Gândindu-se că evitarea unei asemenea situații nefericite ar fi fost tot spre propriul lui câștig, făcuse să pară că ideea era a lui Ranmaru. Însă rezultatul fusese exact opusul celui plănuit de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fix chipul lui Mitsuhide. După părerea lui, Mitsuhide avea Încredere În propria-i sănătate și nu intenționa să asculte ceea ce voia să-i spună Manase. Se străduia să ascundă sub un zâmbet forțat ce simțea, dar Începea să se simtă stingherit și prost dispus. În sfârșit, ajunse la capătul răbdării, părând să aștepte o ocazie pentru a se debarasa de bătrân. Manase, Însă, n-avea să se oprească la jumătatea celor pe care le avea de spus. Înțelegând exact ce Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Inuchiyo găsea regretabil faptul că faptele lui Hideyoshi puteau fi interpretate și astfel. Îi propuse lui Hideyoshi să privească situația din punctele de vedere ale lui Nobutaka și Katsuie. Unul dintre ei suferise o dezamăgire, câtă vreme celălalt de simțea stingherit. Katsuie, care fusese numit „Spărgătorul de Ulcioare“ și „Demonul“, se mișcase Încet și se afla cu un pas În urma lui Hideyoshi. Chiar și la consfătuirea din Kiyosu, nu se Înclinase Katsuie În fața opiniei lui? — Deci, nu vrei să puneți capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Sunteți la fel cum era vulpea mea. Nu era decât o vulpe asemănătoare cu o sută de mii de alte vulpi. Dar mi-am făcut-o prietenă, iar acum e fără seamăn pe lume. Iar florile de trandafir erau tare stingherite. - Sunteți frumoase, dar sunteți reci, le mai supuse el. Nu poate muri cineva pentru voi. Firește, despre floarea mea de trandafir un trecător obișnuit ar crede că vă seamănă. Dar ea singură e mai importantă decât voi toți, deoarece pe
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
mișcare; mîini; murmur; neînghețat; neliniștit; nervi; nervos; nervozitate; noapte; om; panică; pasăre; pămînt; picioarele; plînge; ploaie; pui; ram; ramură; răceală; răcoare; răspuns; rău; retrăi; sare; săracul; a scutura; sentimente; senzație; simț; simpatic; de spaimă; a speria; a se speria; stă; stingherit; stres; a se teme; temperatură; tensiune; tic; tînjea; tot; transpira; tresărea; tot timpul; trib; turbulențe; undui; uneori; "ca varga"; vibrații; zdruncina; a zgribuli; zvîcnire (1); 808/176/56/120/0 trist: supărat (163); vesel (49); supărare (27); lacrimi (24); fericit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ascultătorilor care nu sunt rasiști. Confruntat cu afirmații rasiste, xenofobe, sau anti-ceva, interlocutorul se dă înapoi cu tot trupul, ca să nu intre în câmpul celui care face astfel de afirmații. Este vorba despre una dintre pozițiile caracteristice acestei situații. Persoana stingherită duce mâna la gură, ca să rupă contactul cu interlocutorul. Au fost observate mai multe variante ale gestului; toate sunt destul de negative. Când observați un astfel de gest, veți sesiza, de asemenea, că persoana care îl face nu mai clipește. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
ceea ce îi spunem. Alte semne ne pemit să știm dacă interlocutorul este în largul lui sau nu. De exemplu, să privim cele două chipuri de mai jos. Într-una dintre pozițiile ilustrate, Syna este destinsă, în vreme ce în cealaltă se simte stingherită. Ce vă spune intuiția, în care dintre aceste două poziții este mai senină? S-a demonstrat că atunci când capul se mișcă în direcția privirii suntem mai blânzi și mai sinceri. Așa stau lucrurile în prima dintre cele două fotografii. Evident
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Unele dintre ele spun: „te doresc”. Într-o astfel de situație, adesea suntem sfâșiați de dorințe contradictorii. Între dorința de a aprofunda relația și senzația că alunecăm într-un registru un pic prea intim, suntem în același timp fericiți și stingheriți. Mașinal, fără să fim cu adevărat conștienți, ne „scărpinăm” vârful nasului sau o ureche, bărbia, obrazul. „Ne mănâncă” și totuși nu există vreo iritare concretă a tegumentului. Mâncărimea nu durează mai mult de trei secunde și nu lasă nici o urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
și altfel, ca individ, povestitor inepuizabil, cu o biografie bogată - nu știu cât de reală - dar verosimil construită. Proza lui este inegală, cu pagini (mă gândesc la Constandina) extraordinare. Revenirea la poezie a fost, de asemenea, remarcabilă. în cafeneaua Colisée nu pare stingherit. [...] Zaharia Stancu era inteligent fără să trăiască în lumea ideilor și să facă din exercițiul lor o profesiune. Citise, dar nu era erudit. Era un observator al vieții și trăise, pățise multe. Istoria îl purtase ici și colo, la suprafața
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
oră) a zăcut cîțiva ani într-o editură, după care secretara acesteia m-a chemat să citesc referatul cărții, care în esență spunea cam așa: nu e mare lucru de ea, dar, dacă n-aveți altceva mai bun, publicați-o (!). Stingherită, secretara m-a întrebat: Vreți totuși să-l publicăm?" Am spus că da. M-a întrebat dacă vreau să-i fac modificări. Am zis că nu. Au trecut de atunci zece ani. O altă editură mi-a comunicat că nu
Contabilitate și extaz by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/12529_a_13854]
-
a făcut apariția la Cenaclul de Luni un student din anul al doilea de la ŤRomânăť (cum e numită în limbaj studențesc facultatea respectivă), uscățiv, negricios, cu o față mică adunată parcă toată în privirea teribil de fixă. Nu părea nici stingherit, nici peste măsură de comunicativ. Știa desigur că-i precede un început de reputație literară și voia probabil s-o verifice. Auzisem de numele lui de la Ov. S. Crohmălniceanu, foarte entuziast de pe atunci în ce-l privește. A citit un
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
securiști senili, ca Pleșiță, sau mai știu eu ce demnitar ceaușist, care are dificultăți cu acordul dintre subiect și predicat, se bucură de o imensă deferență mediatică și li se urează, cu respect, sănătate și viață lungă. Octavian Paler resimțea stingherit această presiune împotriva bătrînilor, chiar dacă nu se putea plînge că nu-i ajung veniturile. Dar, nota bene, autorul Vieții pe un peron a muncit pînă în ultima zi a vieții sale, cu o energie pe care n-o au mulți
Eliberarea pensionarilor din lagărele de concentrare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9509_a_10834]
-
și nu pe cea mare, din față, cu trepte de marmură neagră), odată cu lăsarea întunericului, și-a făcu apariția vărul Adrian. Deși "eliberat", vizita lui avea ceva clandestin, iar aerul lui era cel al unui animal hăituit. Omul pe care, stingherit, l-am privit din ușa bucătăriei nu mai avea nimic comun cu tînărul elegant, purtând întotdeauna sacou și cravată, glumeț și binedispus, pe care îl păstrasem în memoria mea. Și-a dezgolit capul și, de sub șapca largă, au apărut intrândurile
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]