256 matches
-
-l pe Gerard, din ce în ce mai aproape ... Creatura mirosea groaznic. Nasul lui era doar la câțiva centimetri depărtare ... Gerard se aplecă și îl ciupi tare pe animal de nasul moale. Creatura urlă și sări în spate, aproape doborându-l pe Gerard de pe stinghia lui. Papagalul își recăpătă echilibrul. — De fiecare dată când te întorci, să te aștepți să mă vezi, spuse Gerard. Pentru că, la un moment dat, te vei întoarce, iar eu voi fi acolo. Și te voi ucide, Matt. Animalul se întinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
întoarse capul, ca să se uite. Nu era deloc bine. — Întoarce-te acolo unde ți-a fost cândva locul! Gerard bătu din aripi din nou, nervos, dar se părea că anxietatea îi dădea mai multă forță, pentru că se înălță puțin de pe stinghia pe care stătea. Animalele se apropiau, mârâind ... Iar Gerard își flutură din nou aripile, tare, foarte tare, și simți că se ridica în aer. Trecuseră săptămâni întregi de când îi tăiaseră ultima dată aripile, acesta era motivul. Putea să zboare! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Nu simțea miros de mâncare, dar sigur trebuia să fie așa ceva pe acolo. Și apoi simți parfumul ... portocale! Portocale tăiate! Avu nevoie numai de o clipă ca să localizeze o altă pasăre, cu penajul albastru și roșu sclipitor, stând pe o stinghie, cu o mulțime de portocale în jur, pe o tavă. Portocale, și avocado, și bucăți de lăptuci. Gerard ateriză alături de pasăre, prudent. — Vreau să mă vrei, spuse el. — Hel-lo, zise pasărea roș-albastră. — Am nevoie să ai nevoie de mine. — Hel-lo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Pasărea roș-albastră se repezi să îl ciupească, cu răutate. Gerard se feri și zbură, cu portocala în gură. Se așeză pe un trunchi de copac și se uită în spate. În momentul acela observă că cealaltă pasăre era legată de stinghie. Gerard mâncă portocala pe îndelete. Apoi zbură înapoi, să mai ia. Se apropie de stinghie din spate, iar mai târziu, din lateral. Zbura prin surprindere, ferindu-se de fiecare dată de pasăre, care nu putea spune decât: — Hel-lo! După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
portocala în gură. Se așeză pe un trunchi de copac și se uită în spate. În momentul acela observă că cealaltă pasăre era legată de stinghie. Gerard mâncă portocala pe îndelete. Apoi zbură înapoi, să mai ia. Se apropie de stinghie din spate, iar mai târziu, din lateral. Zbura prin surprindere, ferindu-se de fiecare dată de pasăre, care nu putea spune decât: — Hel-lo! După o jumătate de oră, Gerard era sătul. Între timp, îi privise pe oamenii în halate albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Paris. Răspunse o femeie. — Scuzați-mă, spuse el în franceză, cunoașteți cumva un papagal cenușiu pe nume Gerard? Femeia începu să plângă. — Dați-mi-l să vorbesc cu el, zise ea. Se simte bine? — E foarte bine. Ridicară telefonul spre stinghia lui Gerard și acesta ascultă vocea femeii. Dădea din cap, agitat. Apoi, spuse: — Acolo locuiești? Oh, mamei o să-i placă mult aici! Gail Bond veni în vizită câteva zile mai târziu. Rămase o săptămână și se întoarse singură. Se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și el curios. Takamori își privea sora peste umăr. Rândurile scrisorii păreau șiruri de broaște întinse la soare. Ideogramele erau atât de mici, că i-ar fi trebuit o lupă ca să le poată descifra ușor. — Ascultă. — Dă-i drumu’! „Dragă stinghie de perete...“ — Ce? — A, a vrut să scrie „domnule“, dar a greșit și al doilea caracter se citește „perete“. A ieșit „stinghie de perete“, în final. Deci „Dragă stinghie“... adică „Dragă domnule... am reușit în cele din urmă să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mici, că i-ar fi trebuit o lupă ca să le poată descifra ușor. — Ascultă. — Dă-i drumu’! „Dragă stinghie de perete...“ — Ce? — A, a vrut să scrie „domnule“, dar a greșit și al doilea caracter se citește „perete“. A ieșit „stinghie de perete“, în final. Deci „Dragă stinghie“... adică „Dragă domnule... am reușit în cele din urmă să-mi fac burtă“ Ce? exclamă Tomoe, înroșindu-se toată. Din cauza reducerii numărului de ideograme din uzul curent, sau poate din cauza neglijării învățământului în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lupă ca să le poată descifra ușor. — Ascultă. — Dă-i drumu’! „Dragă stinghie de perete...“ — Ce? — A, a vrut să scrie „domnule“, dar a greșit și al doilea caracter se citește „perete“. A ieșit „stinghie de perete“, în final. Deci „Dragă stinghie“... adică „Dragă domnule... am reușit în cele din urmă să-mi fac burtă“ Ce? exclamă Tomoe, înroșindu-se toată. Din cauza reducerii numărului de ideograme din uzul curent, sau poate din cauza neglijării învățământului în timpul războiului, tinerii japonezi de azi fac multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fulare groase. Era trecut de miezul nopții, iar dinspre lac se auzea din când în când cum cade zăpada dintre crengile sălciilor. - Am plecat cu trei căruțe încărcate cu mâncare, damigene de vin și de țuică, șube, chiar și niște stinghii pentru aprins focul, nu se știe niciodată unde ajungi, iar noi, aproape toată suflarea bărbătească a curții, în afară de Ioniță și Mașcatu, noi, zic, plus Savetina, ca să n-o uit la socoteală, chiar am plecat cu un presentiment rău, nu din cauză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vârful lancei o fi doar un porumbel sau un iepure braconat, și între timp am ajuns la postul de observație și am luat-o pe scară în sus. Scara nici măcar nu era una adevărată, era doar o prăjină cu niște stinghii orizontale bătute-n cuie, cum mă cățăram, se clătina destul de tare, iar stinghiile trosneau, trebuia să mă țin cu putere fiindcă n-aveam poftă să cad, și atunci, în timp ce mă cățăram, m-am uitat în sus, și printre scândurile podelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
timp am ajuns la postul de observație și am luat-o pe scară în sus. Scara nici măcar nu era una adevărată, era doar o prăjină cu niște stinghii orizontale bătute-n cuie, cum mă cățăram, se clătina destul de tare, iar stinghiile trosneau, trebuia să mă țin cu putere fiindcă n-aveam poftă să cad, și atunci, în timp ce mă cățăram, m-am uitat în sus, și printre scândurile podelei de la postul de observație am văzut că acolo sus e cineva, era Remus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scânduri, asta m-a mirat foarte tare, pentru că până atunci crezusem că luptase și el alături de ceilalți, în lan, și atât de tare m-am speriat de el, că mi-a pierit și graiul, am rămas cu mâna pe ultima stinghie, nici Remus Frunză n-a zis nimic, se uita doar la mine, iar când a clipit, am văzut că avea și pleoapele vopsite în roșu, linia sprâncenelor îi era întărită cu negru, iar pe față și pe frunte își pictase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
față și pe frunte își pictase dungi negre, arăta într-adevăr foarte fioros, mi s-a și pus un nod în gât, mă gândeam c-ar trebui să cobor, dar nu mă puteam mișca, îmi simțeam mâna încremenită pe ultima stinghie a scării, ei, și atunci cineva s-a răstit la mine să nu mă opresc, să continui să urc, era Romulus Frunză, fratele mai mic al lui Remus, stătea și el acolo, pe banca din postul de observație, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-n față, și că imediat se va dovedi dacă sunt într-adevăr curajos sau dau numai din gură, pentru că acum o să-mi ofere ocazia de să-mi dovedesc curajul și, zicând astea, Remus a luat de lângă mormanul de frânghii o stinghie, și a așezat-o pe jos, în mijlocul ei se vedea o pată maronie aidoma unei mâini cu degetele răsfirate, iar Romulus mi-a spus să mă pun în genunchi și să-mi așez frumușel mâna dreaptă pe scândură, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aia, am ghicit unde-i mingea, și-mi era ciudă că nu ghicisem mai repede, și am strigat tare că nu, nici de-al dracu’, și să crape amândoi, și mi-am tras repede mâna, în timp ce cu genunchii am împins stinghia spre Remus, și am plonjat spre scară, și am văzut cum Remus își deschide ochii, împlântând cuțitul fix în locul în care îmi fusese palma, iar deoarece scândura alunecase, acolo era acum palma lui Romulus, dar dacă lovitura de cuțit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iar așchiile au zburat prin aer, risipindu-se în toate direcțiile, pe asfalt, între timp oamenii se împingeau spre ușa de la intrare, cineva m-a înghiontit de-am căzut pe jos, palmele mi s-au mânjit de noroi, aveam o stinghie chiar sub nas, scria pe ea, cu litere mari și negre, CUBA, am zărit-o doar o secundă, apoi cineva i-a dat un șut, eu m-am târât în patru labe, repede, mai în față, iar în timp ce încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vietate pe care oaspetele abia acum o bagă de seamă. Închide cartea, o pune la loc pe raft, se apropie de pasărea care-l privește cu ochii ei perfect rotunzi. Stingherită, ea se foiește, dă din aripi și zburătăcește de pe stinghie pe cutia de semințe. Își apleacă puțin capul într-o parte și cotcodăcește. Ești prea aproape de mine, nu-ți dai seama că ești imens iar eu sunt numai de-o șchioapă? Și nici nu se poate spune că ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vorba de ditamai afacerea cu toată alumina de la Ghimpătura. Eu, cel puțin, amânam treaba până murea Goncea. Că prea mult n-o mai ține. Asta-i sigur!“ Il trase pe părinte lângă el și începu să-și petreacă pixul peste stinghiile caloriferului. Parcă muzica aia căutse, acolo, la privată. - Avem asul aici, se veseli Pârțângău, zâmbind abscons. Niciodată radiațiile la mină nu au depășit normalul, pentru că altfel Ceaușescu nu punea nici mort piciorul pe-acolo. Dar să mai intre în mină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu viața și am uitat. Zâmbea atunci și mi-a dat îndemn să rezist și să o iau de la capăt. Și ai văzut... Vergilică îl privea nedumerit, ușor disprețuitor. Se scobea în dinții din față cu o așchie desprinsă din stinghia băncii. Își agățase și ieri pantalonii în ea. Ridică din umeri, oftând. - Dom Goncea a fost de te-a scăpat, bre, ce mai tot o dai cu misticisme cu îngeriri și discuții d’astea cu final pesimist. Avea ăla d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a zburat totul, până și dinții din față, scuturîndu-i, probabil, ca pe un scrum, pe treptele de ciment ale Cabinetului de Infirmerie. Trupul de mâță scheletică al Otiliei, poreclită Fiola, a fost ridicat în văzduh și pleznit, cu dușmănie, de stinghiile vrafului de scaune și mobilier de birou, stricat, din spate. 285 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI să i se întrezărească doar nasturii metalici de la sacoul ca de taximetrist. La 15 secunde, motorul unui automobil, ținut la îndemînă, fu ambalat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
obscurantiste". Într-o clipă, se dezlănțui în cel mai plin de pucioasă și de trăsnete discurs pe care îl fulgerase vreodată împotriva religiei. Optsprezece activiști în etate se prăbușiră pe podeaua mochetată, ușor înclinată, a Sălii Palatului, prelingîndu-se fiecare sub stinghiile banchetelor rândului din față, jucîndu-și pixurile, medaliile, notițele, în convulsiile precipitate și erotice ale apoplexiei. În momentul culminant al plenarei, Secretarul General al Partidului ridică brațele și blestemă o dată, de două ori, de trei ori, de-a dreptul, pe Dumnezeu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
copite împiedicate. Trupurile mari, abia deslușite în lumina dimineții, mirosind a baligă, se izbeau surd în fața porților înalte de fier, înjurăturile oamenilor se auzeau slab în înglotirea aceea și paznicii nu mai pridideau cu controlul. În ferestrele mari, închise înr stinghii murdare de nuc, cu drugi ruginiți, împletiți peste geamurile oarbe ale abatorului, ardeau lumini puternice. Parlagiul intră în hala încăpătoare, cu șine de fier pe jos. Deasupra, pe pietre, rămăsese un zoi lipicios, vânăt, adunat din scursorile sângelui și resturile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
n-ar fi înțeles din toate ilustrele campanii (Marengo, Austerlitz, Eylau, Friedland, Wagram etc.) decât că unele mărfuri se scumpeau sau se ieftineau. Despre revoluția de la 1848 Saferian auzise de la un bătrân că unii negustori, de frică, trăseseră obloanele și stinghiile de fier. O răzmeriță nu-i lucru ușor pentru negustor, poți pierde tot și poți câștiga vânzând unele lucruri scump, când lipsesc. În timp ce Saferian trecea prin aceste neliniști și nostalgii, Suflețel suferi și el un atac acut de fobie. Frica
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de vite clocește la noi pe noi și zumzăitul zilei și zgomotele murdare ale zilei zgomotul zilei această zumzăială a căldurii PIANISTA (se ridică și începe să înconjoare în chip malefic societatea): Dar deodată Doamnelor și Domnilor stați toți pe stinghia din cotețul găinilor chiar și zgomotele chiar și căldura chiar și mirosurile chiar și mirosul de muncă chiar și ordinul zilei chiar și limba zilei apoi S-A TERMINAT atunci ne spargem PE NOI ȘI timpul zilei noastre Și ne
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]