2,691 matches
-
se uită cu neliniște spre fiica ei, decum ea nu se știe observată... Absurde sunt aceste impresii, aceste supoziții în legătură cu Catrina. Pură fantasmagorie a imaginației mele care pândește vreo dramă intimă! Uite-o că vine la noi, mai ștearsă, mai stinsă decât de obicei, să ne spună, cu indiferența-i caracteristică, pe tonul cântat al mamei ei, că este deja timpul să ne ducem la culcare. Sunt astea atitudini de femeie pe care o chinuie, o obsedează o dramă pasională? În
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
Le chant du firmament nous menent A sons perdus des violons Font danser notre race humaine Sur la descente à reculons... (Le chant du malaime) Și, acest mesaj, atât de sincer, atât de copilăresc, pe care Poetul, din trecutul său stins, îl îndreaptă spre noi, cei de azi: Hommes de l'avenir, souvenez-vous de moi!...
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
ea însăși o personalitate întru totul pe măsura celor ce-o locuiesc și cărora nu ajunge să le supraviețuiască: cînd Sofia hotărăște s-o dărîme, ceea ce găsește nu e decît amintirea decăzută a fericirii de altădată, bîntuită de fantomele neamului stins Valldaura. Pe de altă parte, aluzia la romanul Isabelei Allende nu e întîmplătoare; dincolo de tehnica imaginilor fragmentate - a oglinzii sparte, multe din, să spunem, artificiile de construcție provin din arsenalul realismului magic sud-american: amestecul indisolubil de mărturisit și ocultat, spațiile
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
Însemnărilor lui Malte Laurids Brigge (Ed. Univers, 1982), dă la iveală un captivant volum memorialistic Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae. Autoarea, rememorează exact, dar și evocator-afectiv anii săi de formație, de educație sentimentală alături de iubita și regretata sa soră Mioara, stinsă încă în anii de școală. Portretele rudelor, ale oamenilor locului din Vlădenii casei părintești, figurile extraordinare ale unor oameni care-au fost, preoți și călugări în împrejurări și vremuri diferite, cunoscuți în anturajul părintelui său în numeroasele călătorii cu acesta
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
balcanică... la ideea de autor, este o idee superioară, dacă vreunul din balcanicii de acum puși să scrie povești... i-ar veni sau ar îndrăzni să aleagă, dintre atîți eroi posibili, ,... O doctoriță evreică vieneză blondă cu ochii foarte albaștri, stinși. A plecat cu fetița ei pe munte și s-au rostogolit amîndouă căzînd pe un grohotiș o sută de metri în prăpastie. Amîndouă au fețele jupuite. Au stat toată noaptea în prăpastie țipînd. Pînă dimineașa cînd le-au auzit niște
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
momentul abstragerii fulgerătoare din real, urmată de conștientizarea iremediabilului, nu putea descrie, la cererea nepoților, mișcările tangoului, dansul vieții ei: Ți-ai prins capul în mîini. Cu o voce greu perceptibilă ai murmurat: - E oribil. Iar eu, cu același glas stins, pentru ca nimeni să nu audă, te-am întrebat: - Ce anume? - Că nu știu. - Dar tu știi, te-am încurajat. Tu, tu i-ai învățat mereu pe ceilalți. - Și-atunci?... Și-atunci? Nimeni nu luase în seamă schimbul nostru de cuvinte
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
ei zarea, Uitând de tot ce e în jurul lor, Suspin chemând în ajutor Un suflet alungând însingurarea? Iar când, prin lacrimi lung prelinse, Răzbate, trist, câte-un oftat, E semn că dorul lor s-a înălțat, Spre ceru-mpodobit de priviri stinse... 07.12.2016 Referință Bibliografică: Priviri stinse / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2168, Anul VI, 07 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PRIVIRI STINSE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382764_a_384093]
-
este cu totul dăruit lui Dumnezeu și Fiului Său, dacă inima noastră nu se frământă cu adevărat pentru păcatele oamenilor, atunci și zidurile bisericilor sunt reci și chipurile sfinților de pe icoane sunt crunte și clopotele sună spart și lumânările par stinse. Ai stat tot mai aproape de mine în ultimii ani; și la bucurie, dar și la necaz. Eu nu m-am depărtat de credință și dreptate. Le-am dăruit oamenilor, dar mai ales copiilor, cărți de învățătură, iconițe, diverse pliante etc.
Inima de sub reverendă. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_369]
-
bucată de piatră ce dă să cadă, și cată înainte: Cît mai au pînă în vîrful dealului?” Fefeleaga gîndește în numele amîndurora. Nu e chiar singură. Are un aliat, în trăirea absurdului existenței. Unul gîndeș te, celălalt pipăie realitatea cu lumina stinsă a ochilor. Adunați în ei înșiși, capabili de eforturi incredibile, fără să-și mai pună problema implacabilității universului. Bator n-o ajută deloc pe Fefeleaga să-și pună întrebări existențiale. Continuă de partea nefericirii lor. Urmează un ritual, al cîștigării
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
cineva în asemenea condiții? Și totul s-a stricat de la zi la zi. Acum e un ins uitat de Dumnezeu, îmi spun în sinea mea. Ca și cum mi-ar fi auzit gândurile, gazda ține să mă corecteze, cu voce tărăgănată și stinsă: — Nu uitat, ci îngăduit. Îngăduit de Dumnezeu. Tresar, mi se face frică: Vai, ce arătare! mă pomenesc reflectând și repede îmi reprim gândurile, nu cumva să mi le deslușească din nou. De la început am avut bănuiala că profesorul poate să
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
un atribut de origine tainică ("noi suntem purtători de cântec") și ambivalent. Dacă lupta cu "morile de vânt" cunoaște extaza cântecului, drumul spre moarte prinde la fel "chip de cântec", al cărui motiv pare a fi trecerea însăși, în sonorități stinse, ele giace, făcute pentru uitare și leac: Câteodată prin fluier de os strămoșesc/ mă trimit în chip de cântec spre moarte". (Fiu al faptei nu sunt). Și la Eminescu în poeziile sale, dar mai ales în publicistică, descoperim aceași luptă
"CAVALERUL NEBUNIEI" STRĂBATE LITERATURA EUROPEI. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]
-
Viața vs Omul ,,suntem precum fantomele pe care/ nimeni nu le așteaptă,/ pe care niciodată nimeni nu le-a văzut în umbrele străine/ în căutarea umbrelor noastre ne rătăcim’’ (Tăciunele nopții - p. 38), Luna, Moartea, Trandafirii negri lucioși, cu strălucire stinsă (,,un sărut, un râset/ șoapte, ceață deasupra florilor din vază/ și mirosul de mort/ care pătrunde în frăgezimea clipei’’, Omul - p. 32), sau Dragostea ,,pantera înțepenită între rădăcinile trupului/ pantera ce roade cărarea pădurii/ ghearele ei înfipte în arcadele mele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
scriu ceva înainte de a pleca la sala de gimnastică...Trebuie sa tin ritmul cu evenimentele, oricum sunt puțin întârziat,pe care încerc să vi le prezint în altă „lumină”... Apropo de lumină,azi noapte am scris până târziu, cu becurile stinse, doar la strălucirea ecranului laptopului...Când am încheiat, am trimis „materialul” prietenului Doru Dinu Glavan, care-l aștepta nerăbdător, ” zorindu-ma” zilnic, si care, cred, de-abia se trezise, după care am „intrat” câteva minute, pentru a mă destinde, pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92541_a_93833]
-
o zdreanță udă, pe lume cade seara, / Prin ceață munții gârbovi abia-și mai duc povara...”; „Mâhnirile se lasă pe sufletul meu iar / Ca negura de toamnă pe câmpul solitar, / Grăbit s-adună stoluri și pleacă undeva, / Mă doare vara stinsă și amintirea ta.” („Versuri de toamnă târzie”); „Nu ne lăsară anii triști și goi, / Ca toamna rece pomii fără foi, / Ci timpul, sărutându-ne pe frunte, / Ne-a dat lumina culmilor cărunte.” („Suspinele de altădată cântă”); Și-a uitat buna
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mărgăritare Idrija , soțului meu. Plouă cu flori. Picături ale sfinților, roua macilor,lacrimile sfinților , ale tuturor poeților. Plouă felin, zumzetul albinelor, al clopotului din satul natal le aud. Plouă,ploaie cu flori. Lacrimile poeților, sfinților stinși în morminte, necunoscuți încă... Brândușe,ghiocei,viorele, lacrimile mele. Lacrimile poeților, rămași singuri printre stele. Roua florilor,cununa poeților. Roua macilor,cununa sfinților. Mirosul florilor,freamătul sânzăienilor. Mirosul pădurilor,rășinoaselor. Mirosul pinilor,borilor... freamătul algelor. Lacrima ce se stinge pe
MĂRGĂRITARE de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381641_a_382970]
-
morminte, necunoscuți încă... Brândușe,ghiocei,viorele, lacrimile mele. Lacrimile poeților, rămași singuri printre stele. Roua florilor,cununa poeților. Roua macilor,cununa sfinților. Mirosul florilor,freamătul sânzăienilor. Mirosul pădurilor,rășinoaselor. Mirosul pinilor,borilor... freamătul algelor. Lacrima ce se stinge pe obrazul stins, obosit,nins al poetului. Mărgăritarele sfinților,roua macilor. ununa sfinților,al poeților. Ileana Vicic Stanca. Referință Bibliografică: Mărgăritare / Ileana Vičič Stanca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1867, Anul VI, 10 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ileana Vičič
MĂRGĂRITARE de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381641_a_382970]
-
Toate Articolele Autorului Când plâng viorile pe strune Petale de cais mă ning, Mă-nvăluie și mă-mpresoară Și peste suflet se preling Ca un arcuș peste vioară. Vioara mea-i dezacordată, Arcușul cântă scârțăit Și melodia-i tremurată, Iar glasu-i stins și pâlpâit. Dar dac-apoi e acordată Arcușul scoate murmur blând Și-aș vrea să cânt încă odată Să nu o mai aud plângând. Căci plâng viorile pe strune Și-și cântă dragostea și dorul Sau murmură o rugăciune Și
CÂND PLÂNG VIORILE PE STRUNE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381651_a_382980]
-
rug de soareSau vânt ce bate seara prin copaci,Să pot fugi de tine, însingurare.... XXIV. PĂȘIM ÎN TOAMNĂ CA-N GENUNE, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016. Și tot mai palizi, tot mai stinși, Pășim pe drumuri înserate Și ne lăsăm nedrept cuprinși De somnul lent, cu iz de moarte, Din tineri, ieri, tot mai bătrâni Pășim în toamnă ca-n genune Și-n inimă trecuți tăciuni Sperăm s-aprindă o minune, Un foc
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Și-n inimă trecuți tăciuni Sperăm s-aprindă o minune, Un foc temeinic de iubire Să ne-nsoțească până sus, Când toate fi-vor amintire Și viața - un soare ce-a apus. Citește mai mult Și tot mai palizi, tot mai stinși,Pășim pe drumuri înserateși ne lăsăm nedrept cuprinșiDe somnul lent, cu iz de moarte,Din tineri, ieri, tot mai bătrâniPășim în toamnă ca-n genuneși-n inimă trecuți tăciuniSperăm s-aprindă o minune,Un foc temeinic de iubireSă ne-nsoțească până sus
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
în Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016. NU CER NU SOARE Nu vreau, nu pot, nu cer, Nu soare și nici mare Într-un destin de fier Fără de legănare, Genunchii-s prinși în glie Și-i cânt de leagăn stins, Stau in statornicie Doar gânduri ce am plâns, Nu vreau, nu pot, nu vis, O lume tulburată Și chiar dacă n-am zis Aș mai trăi-o o dată, Să-mi vindec doar aripa, Căci încă mai socot, Că va veni și
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
să vreau, să pot. Silvana Andrada Tcacenco 20.10.2016 ... Citește mai mult NU CER NU SOARENu vreau, nu pot, nu cer,Nu soare și nici mareîntr-un destin de fierFără de legănare,Genunchii-s prinși în glieși-i cânt de leagăn stins,Stau in statornicieDoar gânduri ce am plâns,Nu vreau, nu pot, nu vis,O lume tulburatăși chiar dacă n-am zisAș mai trăi-o o dată,Să-mi vindec doar aripa,Căci încă mai socot,Că va veni și clipa,Să cer
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
s-a părut mie cam beznă, tot drumul, dar m-am gândit că o fi de la emoții. De-abia ajunsă la locul de parcare, unde mi-am petrecut următoarele 30 de minute, mi-am dat seama că mersesem cu luminile stinse. Am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea primei zile din viața mea de șoferiță. N-am mai întâlnit niciodată, de-atunci, camioane stricate în intersecție, nici n-am mai uitat să aprind luminile, iar la 5 dimineața
Luminițele de la capătul mașinii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20806_a_22131]
-
avansați nițel către stația de metrou. Pentru că de-abia acolo artistul își dă întreaga măsură a talentului: Tare, nu? Dar încă n-ați văzut cum arata noaptea, când e plină de beculețe aprinse, spre deosebire de ziua, când e plină de beculețe stinse. Uite: La noi, în sectorul 4, e superb! De-abia aștept perioadă Crăciunului. Sunt sigură că Piedone o să ne ofere o feerie. Prea e sensibil la frumos, ca să nu pună beteala pe toți boschetii și beculețe la toate coșurile de
Piedone sculpteaza boschetii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21181_a_22506]
-
Pomii parca sunt fantasme. Numai luna plină, mare, De jăratec se aprinde, Și în timp ce noaptea vine, Orizontul îl cuprinde. Obosită, ziua pleacă, Seara dispare ușor, Și încet o beznă neagră Se-adâncește-ncetișor. Noaptea-nvăluie tot satul. Doar pe-o uliță departe, Focul stins încă mai scoate Fum de frunze arse, moarte. Luna e regina nopții, Ce o face mai frumoasă, De văpaie stă aprinsă, Cu luceferii, la masă. Referință Bibliografică: LUNA PLINA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2113, Anul VI
LUNA PLINA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384318_a_385647]
-
Simona Tache Un prieten mi-a povestit cum a asistat la o urmărire a Poliției Rutiere. Subiectul: o blondă. Scopul: să o invite să aprindă farurile, pentru că circula noaptea cu farurile stinse. Eu nu-nțeleg obsesia asta a bărbaților, fie ei polițiști sau civili, legată de farurile pe care femeile uită să le aprindă noaptea. La urma urmelor, de ce-i așa important să aprinzi farurile, dacă șoseaua e luminată și tu vezi
Femeile și farurile by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18218_a_19543]