729 matches
-
nu-l împiedică să dea o serie de bijuterii clasice clocotind de ingeniozitate: „Ea are ochii ca două legi abrogate./ Ea are ochii ca două încăperi de arhivă/ în care eu peste mine eu peste mine eu peste mine stau stivă/ legat și mă umplu de praf și păcate” (p. 30). Versurile sunt dintr-un Poem de dragoste. Nu de revoltă, nu de moarte. De dragoste! Poezia bună creează mai totdeauna bună dispoziție. Fac o paranteză: acum doi ani, la o
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
fiind înțeles faptul că oaspetele ocazional putea oricînd fi găzduit în ea, cu scuze. În celălalt capăt al încăperii, lumina pală a lunii de Virginia ilumina parțial o mașină de cusut acoperită cu un cearșaf, trei perechi de schiuri, o stivă de cutii de carton inscripționate „Crăciun” și colecția de obiecte care urmau a fi reparate cînd vreun membru al familiei avea să aibă timp: un birou nefiresc de roz căruia-i lipseau mînerele sertarelor, un maldăr de pături vechi, un
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
achitată pe viață îndrăgostit ca o fată mare mă strânge de splină șoptindu-mi lasciv pocnete de uși trântite și țipete de neveste bătute pe la încheieturi fibrele de colagen plesnite îi lasă la vedere mușchii care susțin în măruntaiele lui stive înalte și șiruri lungi de cutii de chibrituri la primele ore ale dimineții blocatarii schimbă cutiile lor pe cutii mai mari de serviciu și tot restul zilei numai soarele mai scapără scântei certărețe prin bloc când soarele apune depozitul de
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
din urmă. Nu cred că Ion Pillat scotocește, asemeni unor împătimiți mateini, căutători de ritmuri perfecte, prin câteva duzini de versuri inegale, împărțite în strofe, ca să-l găsească pe cel care sună deosebit, ale cărui oase pot să ducă toată stiva de închipuiri care-l completează. Mai degrabă, cercetează norocul, care se lasă greu, de-a începe sau de-a isprăvi o poezie într-un chip inspirat. Când se întâmplă, potriveala aceasta face restul de prisos. Și-atunci, decizia de a
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
douăzeci de oameni aflați la ghișeu, omul a fost trimis la mezanin, să discute cu o doamnă dintr-un birou. Inutil de amintit că nu există indicatoare sau instrucțiuni, așa că trebuie luat ușă cu ușă, un palier de bloc, printre stive de dosare nepăzite de nimeni. Nu m-ar mira ca un contribuabil supărat să plece cu două-trei bibliorafturi în sacoșă. Oricum e întuneric benză și nu observă nimeni. Situația s-a lămurit, dar în același timp s-a complicat. Pe
Întâlnire de gradul trei, Marian Vanghelie-Ioana Petrescu. Reportaj () [Corola-journal/Journalistic/50306_a_51631]
-
sau, eventual, să le furi (10-15% pierderi „calculate”), ci și unul de întâlnire și discuție, știut prea bine scriitorilor și iubitorilor de carte. Aspectul este dintotdeauna unul de cafarnaum, mobilă veche uzată, fotolii de piele roasă, un pian etern dezacordat, stive de cărți până în tavan, mai ales la etaj. Ceea ce nu știu mulți este că patronul librăriei era până deunăzi, când s-a retras din viață, la fel de discret precum trăise până la 98 de ani, un domn de modă veche, George Whitman
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
el integral cu cele opt sute de mii de fire invizibile” (iar ăla de acum cîteva luni). Mai mult încă, într-un poem precum dumnezeu, scrieri alese, se indică aceeași sursă divină a versurilor: „cel de sus are multe poeme/ probabil stive întregi/ nu le ține pentru el/ nu are ce face cu ele”. Dacă înțelesurile acestei teme ar fi rămas aici, ecuația lirică din la pierderea speranței ar fi fost prea simplă, aproape banală; deși pare a transcrie, ca în imaginea
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
de a crede că frecventarea ei ne-o aduce la îndemână, ajungem să o lăsăm în pace. E de lăudat onestitatea renunțării, când poate salva buni cititori de poezie potențiali. Așa mai avem, uneori, norocul să dăm peste ea, în stiva emoțiilor. Dar emoția - estetică sau limitat personală, ca un concentrat de existență care totdeauna ne surprinde - nu este astăzi o «valoare» prea bine cotată. Iar această particulară formă de emoție, poezia, e și mai puțin căutată în uriașa stivă a
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
în stiva emoțiilor. Dar emoția - estetică sau limitat personală, ca un concentrat de existență care totdeauna ne surprinde - nu este astăzi o «valoare» prea bine cotată. Iar această particulară formă de emoție, poezia, e și mai puțin căutată în uriașa stivă a tăcerilor care cimentează emoțiile noastre personale. În pragmatismul generic al zilelor de astăzi emoția se confundă deseori cu produsele minimale ale senzațiilor, stocate cu răbdare, tezaurizate prin zilele confuze de rutină. Iar odată identificate acele senzații, ne imaginăm că
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
de identificat și de formulat altcumva decât amplificate prin alte emoții, transmise mai departe unei mirabile vacuități. Poezia este doar una din acele intensități care amplifică emoția. Iar pentru poezie, emoția e singura justificare a existenței sale. De fapt, în stiva tăcerilor care alcătuiesc cel mai bogat dialog al nostru cu lumea, emoția e defectivă de plural. E una singură, în toate împrejurările uimirii de a exista, când ea devine revelație; ceva ce brusc ne depășește și ne dă iluzia că
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
o rugăciune. Degeaba fluturii să-i sprijini cauți În aerul cu îngerii precauți De cînd li s-a topit de spaimă nimbul. Și în zădar plimbi coapsele în schimbul Vreunui surîs ce ți-ar veni anume Din roua-n clăi, din stivele de brume Sau din izvorul fumegînd pe prunde Care-au avut cîndva nimfe rotunde. Și fără rost cu sînii tulburi dulce Melcii hoinari, grăbindu-se să-și culce Lenea sub brusturii crescuți deodată pînă la crucea geamurilor, iată! ............................................................ Copil al
Elegie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15109_a_16434]
-
toate laturile inutilitatea îi pipăi pe toate cusăturile trăinicia. Fereastră spre gol lumina de nisip curge din pietrele șlefuite la orizont dăruieș-te-te însă nu doar să scapi de tine nimeni nu mă iubește un cîine aleargă pe dig tac în stive. Încerc să fiu fericit Încerc să fiu fericit țîșnesc din nou sevele tineri mesteceni își clantină în vînt testiculele subțiri filamentele lor perechi tremură în aerul dimineții coaja alburie tresare sub buzele infinitului. Pastila de xanax întîrzie să se topească
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
mă puteam juca în voie întrucât era și spațiu de depozitare (al unor și mai stranii butoaie puțind pururi a murături învechite) și loc obligat de trecere pentru cei câțiva mărunți funcționari bizari ce se ocupau tocmai de rândurile sau stivele de poloboace, când nu se aferau înnebuniți cu hârtii ștampilate în mână. Dar, așa cum era, curticica aceasta l-a adăpostit câtva timp pe Ionică, un câine de pripas cu blănița de un alb murdar scuturată vehement de puternice agitări din
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
Emil Brumaru Interpretează (critic) Luminița Marcu Sînt ultimul poet balcanic. Cînt c-un descojitor mecanic Ce-nlătură, nu de pe frasini Sau de pe ulmi scoarțele groase-n Lumina dup-amiezii gării, Ci de pe crinii strînși puzderii În stive,-ntîi decapitați, Pielița lujerilor s-o purtați Cu jartier, păzite-n viciu De Îngerul cel de serviciu Veșnic în urma șoldurilor. Sînt ultimul poet descojitor...
Șase distihuri naive by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15588_a_16913]
-
Cum (deocamdată) ei nu reușesc să înșface din marele tot cu dosul mîinilor atît cît înhață cu lațul palmelor în căngile posesive ale falangelor și căra cu brațele tot ceea ce apucă de-si umplu burțile casele ochii memoria cu aceste stive în spatele cărora își ascund moartea - iată-i gata să umble la mecanismul infinitului biologic și la misterul unde hazardul și timpul și ploaia meteoriților și-au împărțit de pe cernuta sita a lumii scînteile originii - scuipate și cu viața în vintre
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
estetizare sui- generis ! Dar Barbu Cioculescu e un paseist incurabil. Neavînd o legătură aievea cu „belepoca” de care e totuși organic atașat, se mulțumește cu un surogat al ei, de factură interbelică, sub chipul podului casei d-sale, plin de stive de reviste, fotografii cu poze nostalgice: „Ca- valeri bruni cu elegantă mustăcioară și impecabilă cărare gominată - John Gilbert - coabitau cu frumuseți misterioase - Pola Negri, Gina Manès, Isa Miranda... Privirile stăruiau asupra Josephinei Baker, înveșmîntată numai într-un brîu rotitor de
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
aflaseră umblând brambura pe B-dul Ana Ipătescu ! Și furând, pe deasupra! Fusese o zi caniculară. Copilei i se făcuse tare sete. Și, cum nu știa nici o regulă care să-i potolească din senin setea, luase, pe față, un Ci-co dintr-o stivă aflată dinaintea unui chioșc, o desfăcuse, bând-o acolo, la locul faptei - după cum menționa procesul verbal de constatare a delictului - și, punând sticla la loc, plecase în hoinăreala ei. Cineva observase crima și pe dată fusese prinsă, apoi dusă la
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
foarte puțin ,de fapt era mai mult batjocură ,dar n-avea încotro. - Nu poți să-mi dai nimic în plus ? - Nu ,dacă nu îți convine, poți să pleci ! Eu nu te-am chemat aici ! - Fie ! Ce trebuie să fac ? - Vezi stiva aceea de șezlonguri ? Le împrăștii pe plajă, fiindcă sezonul a început și trebuie să amenajăm ! Hai să văd dacă trăiești până diseară ! Nu-i plăcea patronul și nici limbajul lui ,iar stiva părea fără sfârșit. Însă își dădea seama că
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
chemat aici ! - Fie ! Ce trebuie să fac ? - Vezi stiva aceea de șezlonguri ? Le împrăștii pe plajă, fiindcă sezonul a început și trebuie să amenajăm ! Hai să văd dacă trăiești până diseară ! Nu-i plăcea patronul și nici limbajul lui ,iar stiva părea fără sfârșit. Însă își dădea seama că nimeni n-o să-l așeze sub un baldachin, să-i facă vânt cu evantaiul. Ia câte două șezlonguri la subțioară,nu sunt foarte ușoare, dar gândul că va avea cu ce să
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
prezinte la vamă... Les passagers pour Berlin sorit invités de se presenter aux...“ La auzul vocii agitația se liniștește, mișcarea se disciplinează, corpurile se regrupează, formează alte desene ca Într-un caleidoscop, tinerii aceia risipiți În toate direcțiile revin lîngă stiva de instrumente Îmbrăcate În huse de pînză, de piele sau vinilin - o caracatiță care-și strînge tentaculele - și deodată acel obiect, contras În el de o gravitație secretă, iese din spațiu, În urmă rămîn brațe ridicate, glasuri vesele, gîtuite... „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de mult, făcându-mă totodată să mă bucur, dacă asta mai putea fi numită acum bucurie, de faptul că stătusem întotdeauna deoparte de lumea mizerabilă a artei. O lume unde cei mai puțin valoroși erau întotdeauna primii, pregătiți să adune stivele de căcat care le erau oferite. Îmi venea să urlu de furie, în vreme ce Maro încă mai tuna și fulgera. - Dar dumneata, domnule Dinulescu? am auzit deodată vocea tinerei Aurora. Nu-mi venea să cred. Mie îmi vorbise. - Poftim? - Dinulescu parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
umed și întunecat de sub casă care dă în curtea interioară unde se află intrarea de serviciu. Curtea e plină de așchii și de coji de mesteacăn. Aici taie portarul lemne, lovind puternic cu toporul, aici așază el lemnele tăiate în stivă pe lada de gunoi, le leagă cu o frânghie, le aruncă în spate și, pășind greoi, le distribuie prin bucătării. Frânghia îi intră în umăr, iar degetele care țin legătura de lemne se umflă și se fac roșii, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cale ferată. Unul singur mai rămăsese așezat pe rampă. Acesta era gol. Lângă el se afla un morman de bușteni tăiați la aceeași dimensiune. Acolo urmau să așeze capcana cu bestia înăuntrul său. Ceva mai într-o parte, era o stivă de bușteni nu mai lungi de un metru. După ce băgau capcana în container, avea de gând să stivuiască buștenii aceea mai scurți, astfel încât să mascheze încărcătura. Oricine ar fi deschis ușile containerului ar fi văzut numai lemn brut înăuntru. Stratagema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
reparații și n-am avut cu ce să-l plătesc. A văzut la mine stiva cu chirpici refuzați de un client și mi-a zis că el este de acord să-l plătesc cu ei. Cum, mă tot împidicam de stivă și n-aveam cui vinde chirpicii, am fost bucuros să-i dau. Oricum, reparațiile lui făceau mult mai mult. Pricepi cum l-am fraierit? Ha, ha,ha! A priceput Tache și a râs și el: păi, așa l-am fraierit
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]
-
nu știu unde voi fi, Doar timpul va merge înainte. În goana lor de veacuri stabilită, Anotimpuri se vor succeda, Vor plânge unii cu inima zdrobită, În timp ce alții veseli vor cânta. Zadarnic vei studia arhive, Ca să descoperi taine vechi, Vei consulta nenumărate stive, Glasul meu va fi pierdut pe veci. Nu uita că n-am vorbit nimic, Dar totuși câte ceva ne leagă, Secretul e că am vrut să-ți fiu amic, Nu puțin, ci pentru viața întreagă. Desigur sunt nenumărate gânduri, Mai greu
636 DIVERTISMENT FĂRĂ VIORI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360916_a_362245]