316 matches
-
pământul părea pustiu. Bisericile străluciră un timp, apoi crucile aurite fuseseră date jos de pe cupole, iar clopotele, sparte În bucăți și urcate În mărfare. Tătucul Stalin avea nevoie de gloanțe și statui. Icoanele fuseseră și ele despicate cu toporul și stivuite În chilii, pentru a servi drept lemne de foc. O mănăstire, despre care babulea Îi vorbise de atâtea ori, fusese transformată În post de poliție, iar alta, În grajd. Vaci grase, și altele costelive, numai piele și os, Își făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
această strădanie din bugetul unor mai bogate țări...? Ce putem răspunde...?” De ce...? Ei bine...! Pentrucă acolo nu se află un om cu sufletul mare și care desigur se gândește numai la el, lacom fiind cum și unde să-și mai stivuiască banknotele, kilogramele de aur și diamante...! Întradevăr, pentru această binefacere În folosul omenirii, persoana respectivă Încă nu s-a născut și cine poate ști, În care mileniu Își va face apariția...!!” „Vorbind despre o nouă religie, după a mea opinie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
plătitori...! Hotărât să termine repede,Tony Pavone depuse Cec-ul la funcționara dela ghișeu apoi merse la mașina automată unde ridică suma de una sută dollary. Coborî repede În stradă parcurcând cele patru-cinci trepte ale eșirii din bancă În timp ce Își stivui banii În portofel păstrând totuși o banknotă de zece dollary care o ținea În mâna stângă la vedere, pentru a-i fi la Îndemână la casa de bilete.Ajungând pe trotuar se opri din mers, căutând cu privirea pe Atena
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
încă de somn și multe înjurii. Îmi spălam dinții și mă gândeam că am început școla cu stângul. Întors în cameră, mi-am golit valiza și am dat-o în schimbul celei pe care o sfărâmasem de capul Ursului. Mi-am stivuit hainele pe noptiera din dreptul patului meu iar de acolo mi am ales o cămașă cu mânecă lungă, i-am suflecat manșetele, apoi am tras în grabă un pantalon pe mine. Am curățat mizeria pe care o făcusem, cu simț
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
construcție uriașă, cu fel și fel de înfățișări. O începuseră părinții noștri, răbdaseră de foame pentru ea, își chinuiseră viețile pentru ea. Până să o desăvârșim, noi ne treceam visurile, viețile în pulberea de file înghesuite în milioane de dosare stivuite pe rafturile kilometrice din subsolurile Idealului Suprem. Discutam așa, aiurea, în molcomeala nopților când, sfâșiați de îmbrățișări înrobitoare, ne prindea abureala gândurilor în zadar. Am privit-o dintr-odată cu un aer prefăcut speriat. Mi-am aplecat capul spre ea, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de tufe de bozii și vrejuri de nalbă, părăsită parcă sub un nuc imens, cu turla Pantocratorului strecurată printre crengi groase, bătrâne și ele. Bisericuță îngropată în lutul ogrăzii, apăsată de povara timpului care până și el o părăsise, după ce stivuise secoli după secoli peste blânda ei zidărie, lăsând-o să privească mută, neputincioasă, lăcrimând doar din șindrila măcinată, la priveliștea zilelor cu casele din preajmă căzând una după alta, din capriciul unor inși fără Dumnezeu, al unor suflete fără cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la tine să vină citiți jurnal când vrei, chiar făr’ băiat lu’ tom Ițac“. Chiar și acum, instinctiv, când intru într-o frizerie, ochii îmi aleargă spre o imaginară măsuță, dintr-un nevăzut colț al încăperii, unde vălătucii nălucirilor par stivuiți în mape maronii... Când curva ieșea în oraș, o urmăream toți puștanii strânși în poarta casei lui D. Trecea printre noi unduindu-și ușor coapsele durdulii, aranjându-și zulufii blonzi sau trecându-și degetul pe obrajii ei bucălați. O fetișcană plinuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aranjase pentru ei. Își verifică ceasul și observă că venise mai devreme. Meeks trebuia să sosească abia la 9. Mal avea patruzeci de minute de muncă la dispoziție înainte să apară și grăsanul. Pe o masă lungă de metal fuseseră stivuite vrafuri de dosare. Mal le înpinse la un capăt al mesei, se așeză și începu să scrie. CITAT RETRAS, CU CARACTERE MAI MICI Raport - 10.01.1950 Lui: Ellis Loew De la: Mal Considine Ellis, Primul meu raport ca anchetator-șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
el însuși faimos. Monstrul Wolverină ajungea în camera de gazare, trimis acolo de ei amândoi și de cel mai improbabil prieten bun pe care l-ar fi putut avea un polițist cu grad mare: Buzz Meeks. Mal își șterse ochii. Stivui frumos foile și fotografiile. Văzu pe marginea unui raport despre investigațiile din ghetoul negrilor un scris de femeie, cu hoteluri și cluburi de jazz bifate peste scrisul lui Danny. Vârî pagina respectivă în buzunar, luă întregul dosar și se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-n evidență, E-o lume plină de contraste. Ce e tabloul în esență? Stivuire Timpul meu curge incandescent lavă prinsă în reluări multiplicate: între două tic-tac-uri am uitat privirile lipite între uluci, cu mâinile mi-am zăvorât propriul pas, am stivuit pietre pe stânci încercând să umplu prăpăstii adânci ; cu plutirea prinsă în colț de stea, prea departe să ajung la ea, am smuls focului căldura, pietrelor - statornicia, porților - privirile, ceasului tic-tac-ul și le-am făcut scară spre stea să lumineze
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
amîndoi schimbau, toamna, locul de muncă. Cum lui Urecheru îi plăcuse armata, s-a dedicat educației fizice. Pretextînd că nu mai are timp să învețe alte manuale, dînsa prefera geografia. Dirijîndu-și conștiincios școlarii, Urecheru îi fugărea prin toată curtea și stivuia cu ei lemnele școlii. În timpul orelor, doamna citea romane. Plesniți peste capetele tunse chilug, la orele acesteia elevii ședeau cu ochii pironiți în manual. Cînd suna clopoțelul, la repezeală, profesoara îi întreba ce au înțeles, trîntind cu droaia note rele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Îmi era rușine de situația în care mă aflam. Euforia, extazul de astă-vară dispăruse. Am rămas cu disperarea cea mare... Caut să-mi fac de lucru. Mă duc la via nobilă a noastră și încep să descurc aracii, să-i stivuiesc și să-i pregătesc pentru iarnă. Apoi, la câteva zile, încep să îngrop via nobilă spre a o feri de îngheț. Nu uitasem că tata, îngropând via în toamna lui 1928, a avut astfel posibilitatea să mă dea la școală
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
putință să pricep mare lucru. Dacă aș sta mai multă vreme să privesc la această viermuială poate aș înțelege ceva, dar așa...totul e ca pe altă lume. Ici se descarcă butoaie pline cu vin sau cu untdelemn, dincolo se stivuiesc putini cu brânză sau cu scrumbie, acolo hamalii cu sudoarea șiroindu-le pe față și pe spinările goale încarcă o haraba cât ți-i malul cu niște baloți grei. Aici se opintesc în juguri patru boi ca să urnească din loc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fi whisky și Îmi privește camera fascinat. Deci asta-i camera ta. Lumea ta. — Da. Mă Îmbujorez ușor, deșurubându-mi glossul de buze. E un pic cam dezordine... — E foarte drăguță. Foarte primitoare. Îl văd cum se uită la pantofii stivuiți În cutii Într-un colț, la peștișorii cu clinchet atârnați de lampă, la lănțișoarele agățate de un colț al acesteia și la fusta cea nouă care stă atârnată de ușa de la garderobă. — Cancer Research ? spune nedumerit, privind eticheta. Ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-n călcâie. Cât știi tu despre satul românesc, pufnește descurajant Zina. Știu cât m-a îndoctrinat într-o dimineață, tot așa, prin decembrie, nea Ambrozie din Suceava, cu dosarele lui imense, mult mai purtate decât manuscrisul meu european, care se stivuiesc ca într-un coșmar de-o parte a ușilor închise ale Europei. Știam că nea Ambrozie aștepta primăvara pentru a lua drumul Strasbourgului, la Curtea Europeană, cu un autobuz de nedreptățiți din țară. De unde autobuz, ați aranjat cu o firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dar a fost prins. Din ce am Înțeles, familia a plătit din greu ceea ce ei, acolo, numesc, cu un termen teologic, „păcatele politice”ale lui Anton. * Giulia strânge farfuriile soioase, cu resturi de sosuri și dâre de grăsime, și le stivuiește În punga de plastic pe care Antonio are s-o arunce. Uscățivă, chiar urâțică, atrăgătoare, câteodată, În feminitatea ei fragilă, de care nu este conștientă, pentru că mintea Îi este mult mai intensă decât simțurile. Cară alte farfurii curate, salata, brânzeturile, fructele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
suflet de o mare frumusețe. Auzindu-i râsul, Marioritza rămase fără suflare. Întrezărise imaginea unor cai trecând ca o ninsoare orizontală prin amintirea unei dimineți de iarnă. Și, ca în clipa unei magii, pe toate ușile deodată, apărură darurile prințului, stivuite în tăvi mari din argint aurit și purtate de slugi îmbrăcate în mătase purpurie. Focul se înteți însuflețit de noile buturugi aruncate în el, dar și de muzica lăutarilor hotărâți să stârnească invidia muzicanților nemți care nu puteau cânta după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pentru că de asta se ocupase boierul informator, cât mai ales pentru liniștea și clipele de desfătare trăite în casa acelui boier, clipe care nu vor mai reveni niciodată. După cum nu vor mai reveni nici vinurile tămâioase gustate direct din buțile stivuite în pivnițele boltite, răcoroase și adânci. Ambrozii savurate pe îndelete din ulcioare păstrate în lăcașuri anume săpate în ziduri pentru ele, de a căror vechime nici măcar marele boier nu-și mai amintea. Și toate astea sub lumina amețită a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
inegală, cu suișuri și dezastruoase căderi, viața se înscria în acea simetrie care împlinește adevărul unui anumit destin, cu totul diferit de toate celelalte. Și Dante Negro urmărea fascinat povestea acelui destin prin unda de parfum a petalelor de trandafiri stivuite în tipsii de argint. Urmărea mâna care prefira acele petale printre degete. Simțea din plin încărcătura senzuală a acelui gest. Îi amintea de răcoarea pulberii de curcubee, de vibrația mângâietoare a degetelor, de alunecarea luminii și a umbrei peste trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de frumoși... Dimineața, când deschideam ochii, mă credeam ajuns în Paradis, printre îngeri. Lumânările ardeau mai tot timpul, ziua ca și noaptea, pentru că nu le mai deosebeam... Și peste tot, în orice odaie, doar arome arse, flori în glastre, fructe stivuite în tipsii printre petale și frunze... Cum aș putea uita vreodată toate astea? Aceea a fost adevărata mea viață. Iancu îl asculta și tăcea. Avea cu totul alte amintiri. Bunicul îi apărea din copilărie stând drept și privindu-l ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
foc lemnelor - stive, steri, grămezi, trunchiuri; săptămâni Întregi au ars copacii noștri, gata-tăiați, din vară, oamenii erau duși cu de-a sila la lucru, plângeau și tăiau pădurea noastră, Înotând În noroi pân-la genunchi, plângând, ardeau ceea ce tocmai doborâseră, debitaseră, stivuiseră... Atunci, când cu tăierea și arderea Codrului, am Început să Înțeleg câte ceva din sufletul comunismului - nu numai În privința economiei, că-i mizerie bine-planificată, dar a omeniei față de... toate, Începând cu omenia față de pădure, de codrul nostru... - În ’40-’41 abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
văd cum arată. Îl invitasem pe Djamaledin să cineze cu mine la restaurantul lui Durand și făgăduisem să trec să-l iau. Am urcat direct În camera lui. Îți făceai loc cu greu, atât de multe ziare și cărți erau stivuite acolo, unele chiar și pe pat, În teancuri până În tavan. Domnea un miros sufocant de țigări de foi. În ciuda admirației pentru respectivul personaj, rostise ultima frază cu o strâmbătură de dezgust, care m-a făcut să-mi sting imediat propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Haralambie pe fise antice și medievale; atât de foșnitor încât Clito nu mai ieși în cartier de frica violatorilor. Din cauza umbrei ajunsesem cu Iolescu la fila 300 și tot nu renunțase la foliculină; se chircea după vraful cererilor de normalitate stivuit pe biroul lui de la capătul curcubeului, în spatele norilor făinoși de Lucky Strike - placentă a unui duh slab în căutarea sticlei. Mâine o să-i citim ce-a mai rămas din Keats și Berdiaev - apoi câșlegiul. Cu lupa lui Haralambie am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
chiar nu pot ! N-aș putea nici să înghit o dată ! Totuși, cum de puteam acum zece cincisprezece ani ? Era mai slab mirosul casei ? Nici nu mi-l mai amintesc, mi-amintesc mușamaua roșie, tăiată cu cuțitul, ici și colo, lemnele stivuite în jurul bufetului, găleata de zoaie trasă decent într-un colț și acoperită. în rest, rafturi, cărbuni, îngrămădeală. Atunci ? Era mai slab mirosul ? Eram eu altul ? — Haidi-atunci să vezi ce frumos îmi crește florile ! Haidi, să-mi vezi și zmeura... P-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
clape cu velcro reprezintă la rîndul lor o amenințare ticăloasă la adresa statului comunist? Ce să mai spun de jamboane de șuncă și de berea neagră, de ciorchinii de banane și de Înghețata de zmeură și de perechile de blugi Lee stivuite pe rafturile hipermagazinului din Praga, de străzile luminate și pline cu turiști, care flanau relaxați printre muzicanți ambulanți În fracuri Închiriate și clădiri cu o istorie un pic mai răsărită, toate lucrurile despre care am povestit fără nici o reținere, pentru că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]